1 Aprilie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Ziua Națională de Cinstire a Memoriei Românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie

 

1784 – Audiența lui Horea la împăratul Iosif al II-lea

Între anii 1747–1779 au fost înregistrate peste 15 petiții și numeroase deplasări ale delegaților satelor din munți la autoritățile imperiale. Au fost consemnate 4 călătorii ale lui Horea la Viena, în 1779, 1780, 1782 și 1784. Prima dată Horea a fost în audiență la împărăteasa Maria Tereza și de celelalte trei ori la împăratul Iosif al II-lea. În cea de-a patra călătorie, Horea a fost însoțit de o numeroasă delegație, Horea depunând o petiție în numele comunelor Râu Mare, Vidra, Câmpeni, Bistra, Musca, Baia de Arieș Bucium, Abrud și Cărpiniș. În petiție se preciza că, desi s-au plâns în mai multe rânduri la Curtea imperială, n-au obținut nici o ușurare a soartei lor, ba mai mult, asuprirea funcționarilor domeniului și comitatului au fost tot mai mari. Unii oameni au fost bătuți și închiși, iar alții au murit în închisoare.

1815 – S-a născut David Urs, Baron de Margina

1 aprilie 1816, Mărgineni, comitatul Făgăraș – 10 septembrie 1897, Sibiu

Baron, înalt ofițer român în armata imperială austriacă, comandant al Regimentului 1 Orlat nr. 16 Grăniceri Român, purtător al Ordinului Militar „Maria Terezia”. A urmat cursurile primare la școlile centrale grănicerești ale Regimentului I Român de Graniță, cu sediul în comuna Orlat, iar studiile medii le-a absolvit la școala superioară secundară a Regimentului II Român de Graniță, de la Năsăud. Anul revoluționar 1848 l-a găsit la comanda companiei a VII-a de la Racovița, a participat la luptele împotriva regimentelor secuiești de graniță care au trecut de partea revoluționarilor lui Lajos Kossuth în zona localității Odorhei. A fost distins cu Ordinul Merit Militar cu decorație de război (KD), și din partea rușilor aliați cu Ordinul Imperial Rusesc „Sfânta Ana” cl.3. A sprijinit financiar școlile grănicerești de la Orlat și Năsăud. Întreaga sa avere a lăsat-o moștenire Bisericii Române Unite cu Roma.

1819 – Tribunalul Comercial din Basarabia țaristă

A fost instituit prin Decret Imperial la 1 aprilie 1819, la început în orașul-port Reni. Avea drept obiectiv rezolvarea tuturor problemelor legate de litigiile ce apăreau între negustorii din întreaga Basarabie țaristă. În calitate de președinte a fost numit consilierul de stat activ Persiani.

1819 – S-a născut Theodor Codrescu

1 aprilie 1819, Iași – 23 martie 1894, Iași

Editor, redactor, tipograf, traducător și prozator, membru corespondent (din 1886) al Academiei Române. A fost profesor de istorie la Academie, cenzor al publicațiilor din Moldova și apoi director al Arhivelor Statului din Iași (1856). În 1850, în colaborare cu Gh. Săulescu, Teodor Stamati, P. Casimir și Dimitrie Gusti, a înființat Tipografia Buciumul, publicând aici, între altele, multe materiale prounioniste, precum și ziare, ca Steaua Dunării. Pasionat al istoriei, a reușit să culeagă un impresionant număr de documente referitoare la trecutul românilor, pe care le-a tipărit în 25 de volume, sub titlul Uricariul sau Colecțiune de diferite acte. A fost redactor la multe ziare: Zimbrul, Foiletonul Zimbrului, Buciumul român, în cel din urmă tipărind, pentru prima oară, epopeea Țiganiada de Ion Budai-Deleanu. Ca scriitor, a început cu prelucrări și a continuat, în linia Daciei literare, cu povestiri destul de izbutite despre Pepelea, snoave extrase din folclor. În 1844, i-a apărut volumul O călătorie la Constantinopoli, iar în 1846 a oferit Teatrului Național din Iași vodevilul propriu Soldatul prujitor și a scris drama istorică Plăieșul Logofăt mare.

1824 – Pavarea străzilor bucureștene

Propunerea arhitectului Joseph Hartel și a inginerului Gustav Freiwald de pavare a străzilor bucureștene cu piatră de râu cioplită a fost aprobată de Domnitorul Grigore Ghica. Sistemul podirii cu bârne a fost abandonat, în favoarea pavării cu piatră de râu. Străzile au luat o formă concavă, cu un canal de scurgere a apei pe mijloc. Pavarea străzilor Bucureștiului a continuat susținut, pe toată durata domniei lui Grigore Ghica (1822–1828).

1865 – S-a născut Ștefan Cicio Pop

1 aprilie 1865, Șigău, Cluj – 16 februarie 1934, Conop, Arad

Jurist și politician, participant activ la Marea Unire din 1918, vicepreședinte al Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, membru al Consiliului Dirigent, ministru de Externe și președinte al Camerei Deputaților. A urmat cursuri universitare la Budapesta și Viena, unde a studiat Științele juridice. În 1891 a devenit Doctor în Drept și s-a dedicat avocaturii stabilindu-se la Arad. Ca tânăr avocat, a participat la Conferința de la Haga, unde a susținut cauza românilor din Ardeal. După stabilirea sa la Arad, a devenit membru al Partidului Național Român și s-a implicat cu toată forța în susținerea cauzei românilor transilvăneni. În 1894 a fost principalul avocat al Memorandiștilor, în procesul intentat acestora de către autoritățile maghiare. În urma intervenției Regelui Carol I al României pe lângă împăratul Franz Iosif, a obținut un răsunător succes, memorandiștii fiind achitați. A fost un temut susținător al cauzei țăranilor din Arad și un avocat al apărării în procesele de presă înaintate românilor de către stăpânirea maghiară de atunci.

1866 – S-a înființat Societatea Literară Română

Proiectul de statut a fost elaborat în 1860, la propunerea Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, după care a urmat o perioadă de pregătire și s-au făcut primele donații. La propunerea lui C.A. Rosetti, locotenența domnească din 1 aprilie 1866 a aprobat Decretul nr. 582/1 aprilie 1866 pentru formarea Societății Literare Române. Scopul ei principal era stabilirea ortografiei limbii române, redactarea unei gramatici și a unui dicționar-tezaur. Regulamentul prevedea formarea societății la București și numirea membrilor de către Ministerul Instrucțiunii și Cultelor. Membrii urmau să reprezinte toate regiunile, plus aromânii, astfel: 7 membri din vechiul regat: Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, V.A. Urechia, Ion Heliade Rădulescu, August Treboniu Laurian, C.A. Rosetti și Ion C. Massimu; 3 din Transilvania: Timotei Cipariu, Gavriil Munteanu și George Bariț; 3 din Basarabia: Alexandru Hâjdeu, Constantin Stamati și Ioan Străjescu; 2 din Bucovina: Alexandru Hurmuzaki și Ambrosiu Dimitrovici, (înlocuit apoi de Ioan Sbiera); 2 din Banat: Alexandru Mocioni și Vincențiu Babeș; 2 din Macedonia: Ioan D. Caragiani și Dimitrie Cozacovici. Prima ședință s-a ținut, un an mai târziu, la 1/13 august 1867, când a luat numele Societatea Academică Română, iar din 30 martie 1879 a devenit Academia Română.

1876 – S-a născut Ion Pelivan

1 aprilie 1876, Răzeni, Lăpușna, Imperiul Rus/raionul Ialoveni, R. Moldova – 25 ianuarie 1954, închisoarea Sighet

Om politic, publicist, militant de vază al mișcării de eliberare națională din Basarabia, apărător și promotor al limbii române, animator al vieții culturale și deținut politic. A absolvit Seminarul Teologic din Chișinău (1898) și Facultatea de Drept de la Universitatea din Dorpat (1903). Personalitate politică importantă, a dus o activitate permanentă împotriva rusificării Basarabiei de către imperiul țarist. A fost locțiitor de judecător al orașului Bălți și creatorul primei grupări naționale din acest oraș, director general responsabil pentru afacerile străine (Ministru de Externe) în R.D. Moldovenească în Consiliul Directorilor Generali ai Basarabiei. Datorită activității sale, județul Bălți a fost primul județ din Basarabia care, în 1918, s-a pronunțat pentru Unirea Basarabiei cu România. A fost deținut politic al regimului comunist în închisoarea Sighet, unde s-a stins din viață.

1878 – Note de protest privind cu ocuparea unor localități din România de către trupele țariste

Ca represalii la protestul statului român la Tratatul de pace ruso-turc, au avut loc mișcări ale trupelor țariste ca: ocuparea orașului Giurgiu, ocuparea unor poziții amenințătoare între Giurgiu și București, stabilirea unei tabere la Băneasa. Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe al României, a adresat de mai multe ori (1/13 aprilie, 12/24 aprilie, 24 aprilie/6mai, 16/28 mai) note de protest agentului diplomatic al Rusiei la București, baronul Dimitri Stuart, exprimând îngrijorarea în legătură cu desfășurarea trupelor țariste pe teritoriul României.

1878 – A fost publicată povestea Ivan Turbincă

Un rol important în începerea activității literare a lui Ion Creangă l-a avut prietenia cu poetul Mihai Eminescu care l-a introdus în cenaclul Junimea și l-a îndemnat să scrie. Ion Creangă a fost bine primit la Junimea, fiind proclamat „scriitor poporal”, iar criticul Titu Maiorescu (în acea perioadă, ministru al cultelor și instrucțiunii publice) a afirmat că scrierile lui „sunt o adevărată îmbogățire a literaturei noastre”. Ivan Turbincă este o poveste satirică, ilustrând una din temele principale ale operei lui Ion Creangă: istețimea contra prostiei; a fost publicată la 1 aprilie 1878 în revista Convorbiri literare din Iași.

Ion Creangă – Ivan Turbincă Teatru radiofonic • Valeriu Cupcea, Chiril Știrbu, Eugen Ureche, Arcadie Plăcintă etc.

1879 – A intrat în vigoare în România Convenția poștală universală

Convenția poștală universală, încheiată la Paris, la 1 iunie 1878, de Congresul poștal internațional, a intrat în vigoare în România la 20 martie/1 aprilie1879.

1881 – S-a născut Octavian Goga

1 aprilie 1881, Rășinari, Sibiu – 7 mai 1938, Ciucea, Cluj

Poet ardelean, publicist și om politic, prim-ministru al României, membru titular (din 1919) al Academiei Române. A debutat în 1897 în ziarul Tribuna din Sibiu, cu poezia, Atunci și acum, semnată Tavi, apoi i s-a publicat pe o jumătate de pagină poezia Nu-i fericire pe pământ, fiind elev la liceul cu limba de predare maghiară din Sibiu, încă nu împlinise șaptesprezece ani. Abia în 1903 a semnat, în Luceafărul, prima poezie, Sfârșit de septembrie, cu numele său. La absolvirea liceului, în 1900, s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta, continuându-și apoi studiile la Berlin și încheindu-le în 1904. În 1902 a apărut la Budapesta revista Luceafărul, publicație pentru cultura națională și unitatea politică a românilor din Transilvania, înființată din inițiativa sa, alături de Al. Ciura și Octavian Tăslăuanu, unde Goga și-a publicat majoritatea poeziilor. În 1905 a debutat editorial la Budapesta cu volumul Poezii, reeditat apoi de editura Minerva. Cu activitatea sa în cadrul Asociației transilvănene pentru literatura română și cultura poporului român (ASTRA), preocupările publicistice s-au intensificat cu trecerea timpului. Sub conducerea sa a apărut, de la 1 ianuarie 1907, revista Țara noastră, care a înlocuit temporar revista Transilvania, conducând efectiv acest săptămânal, mai întâi ca redactor, apoi și proprietar–editor. Până la declanșarea primului război, s-a impus ca ziarist strălucit prin articolele publicate în revistele Țara noastră, Flacăra, România, și în ziarele Epoca, Adevărul, proza sa jurnalistică fiind comparabilă, stilistic și tematic, cu cea eminescienă. Și-a axat publicistica pe problemle românismului (originea românilor, continuitatea neîntreruptă în vatra de formare a poporului român, ideea unităților tuturor românilor, idealul unirii într-un stat național, lupta împotriva asupririi austro-ungare). Ca dramaturg, a scris: Domnul notar, Meșterul Manole, Sonata lunei și Lupul, Fruntașul. Este autorul volumelor Poezii (1905), Din umbra zidurilor (1913), Ne cheamă pământul (1909), Cântece fără țară (1916), Din larg (postum, 1939), supranumit „poetul pătimirii noastre”.

Ascultă Vocea lui Octavian Goga la Radio România Cultural

1882 – S-a născut Romulus Cioflec

1 aprilie 1882, Araci, Trei Scaune/Covasna – 13 noiembrie 1955, Iași

Prozator și publicist. A urmat Școală Normală „Carol I” din Câmpulung Muscel. Și-a început activitatea ca învățător în comuna Chiojdeanca, Prahova. A fost apoi profesor la liceele „Alecu Russo” din Chișinău, „C. Diaconovici Loga” din Timișoara și „Gheorghe Lazăr” din București. Ca jurnalist, a scris la Viața Românească din Iași, ziarul Românul din Arad și a colaborat cu publicațiile Neamul românesc literar, Gazeta Transilvaniei, Luceafărul, Tribuna, Minerva literară, Universul literar, Flacăra, Sburătorul, Adevărul literar și artistic, Facla etc. Din opera sa: Vârtejul, Pe urmele destinului, Trei aldămașe, Jertfa pentru Lumină.

1888 – S-a născut Mircea Florian

1 aprilie 1888, București – 31 octombrie 1960, București

Filosof, membru post-mortem (din 1990) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Filosofie a Universității București. În 1914 a susținut Doctoratul în Filosofie în Germania, cu teza Der Begriff der Zeit bei Henri Bergson (Conceptul de timp la Henri Bergson). A devenit Docent în Istoria filosofiei, fiind asistent, conferențiar și profesor la Cernăuți și București, unde a predat cursurile Istoria filosofiei, Logică și Introducere în filosofie. În paralel cu activitatea didactică, a fost colaborator al Bibliotecii Centrale a Fundațiilor Regale și a condus sectorul de Istorie a filosofiei al Institutului de Filosofie de pe lângă Academie. În 1948 a fost scos de la catedră, urmărit de Securitate și arestat pentru opt luni sub acuzația că făcuse parte din partidul condus de Constantin Titel Petrescu. A militat pentru o ontologie realistă, cerând filosofiei să pornească de la obiect, de la dat, ca știința, și nu de la subiect. A considerat lumea externă ca reală și independentă de conștiință. A elaborat studii erudite de istoria filosofiei universale. Principalele scrieri: Îndrumare în filosofie, Dialectica, Metafizica și arta, Filosofia Renașterii, Logica lui Aristotel, Arta de a suferi.

1893 – S-a născut Constantin Iordăchescu

1 aprilie 1893, Rovinari, Gorj – 18 noiembrie 1950, Jilava, Regiunea București

General de divizie al Armatei României. A participat la al doilea război balcanic (1913), la primul război mondial (1916–1918), la operațiile militare postbelice (1918–1920) și la al doilea război mondial, ăn funcția de comandant de Diviziei 2 Munte (1941–1945). A fost înaintat la gradul de general de brigadă la 20 martie 1943 și la gradul de general de divizie la 16 aprilie 1947. La 9 august 1946, în baza legii nr. 433/1946 a fost trecut în cadrul disponibil și apoi, din oficiu, în poziția de rezervă la 9 august 1947, fiind arestat în 1950 de regimul comunist. S-a stins în închisoarea Jilava în același an.

1899 – S-a născut Gheorghe Cardaș

1 aprilie 1899, Drăgușeni, Baia/Suceava – 17 aprilie 1984, București

Critic, editor, istoric literar și bibliograf. A fost student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1921–1924) și a audiat, la Paris, cursuri la Sorbona și la Collège de France. Tot la Paris a obținut titlul de Doctor în Literatură comparată, în 1926. A lucrat ca funcționar superior la Biblioteca Academiei Române, profesor secundar în București, referent științific la Institutul de Istorie din București. A fost redactor la Albina, Mișcarea literară și Revista Liceului Internat din Buftea. Între anii 1958–1964 a fost deținut la Jilava și Gherla. A debutat în 1916, în revista Ion Creangă din Bârlad, iar editorial, în 1927, cu volumul Pagini de istorie literară românească. Scriitori vechi. A colaborat la: Adevărul literar și artistic, Convorbiri literare, Cugetul românesc, Manuscriptum, Revista de etnografie și folclor, Revista istorică, Revista macedo-română, Universul literar, Vestitorul satelor și Viața românească. Și-a consacrat cea mai mare parte a activității unei munci nespectaculoase, dar dificile și indispensabile, de editor de texte și cercetător de arhive, aducând la lumină vaste teritorii ale istoriei noastre literare. Scrieri: Tratat de bibliografie, Studii și documente literare, Vieața lui Mihai Eminescu, Documente literare.

1900 – S-a născut George Baiculescu

1 aprilie 1900, Rubla, Buzău – 6 septembrie 1972, București

Bibliograf, specialist în bibliologie și biblioteconomie, editor și istoric literar, publicist, teatrolog. A abslovit Facultatea de Litere a Universității București în 1925. S-a angajat în 1922 la Biblioteca Academiei Române, lucrând aici mai bine de patru decenii, a parcurs toate treptele ierarhice, de la bibliotecar la șef de sector, șef de secție și director (1941–1949), consultant științific. A debutat, ca autor de versuri, în Liga Deșteptarea (1916) și a continuat să publice în Universul literar, Zori de zi, România nouă, Adevărul literar și artistic, Foaia tinerimii, Cele trei Crișuri, Convorbiri literare, Gândirea, Ramuri etc., până prin 1933. Atras de timpuriu de literatură, a făcut critică literară vreme îndelungată, fiind și membru în redacțiile publicațiilor Adevărul literar și artistic, Flamura, Viața literară, Propilee literare. A tradus din Martial, Francois de la Rochefoucauld, Maurice Maeterlinck, Charles Baudelaire etc. A debutat cu un articol despre folclor în revista Izvorașul, (1919–1920), fiind și editorul unui florilegiu din lirica populară, Cântece de dragoste din toate ținuturile locuite de români, apărut în 1924. Din scrierile sale: Teatrul românesc acum o sută de ani, Horațiu în literatura română, Activitatea folcloristică a lui Nicolae Filimon, Vasile Pârvan. Biobibliografie, Publicațiile periodice românești.

1900 – S-a născut Alexandru A. Philippide

1 aprilie 1900, Iași – 8 februarie 1979, București

Poet, scriitor, traducător, membru titular (din 1963) al Academiei Române, fiul lingvistului și filologului Alexandru Philippide și al Lucreției Nemțeanu. A urmat Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, fiind licențiat în 1921. Între anii 1922–1928 a studiat în Franța și Germania. A fost președintele Secției Literare a Academiei A publicat volume de proză și versuri: Aur sterp, Stânci fulgerate, Visuri în vuietul vremii, Monolog în Babilon, Floarea din prăpastie, Studii și portrete literare, Studii de literatură universală. A tradus texte de Goethe, Schiller, Rilke, E.T.A. Hoffmann, Heinrich Heine, Thomas Mann, Voltaire, Baudelaire, Andersen, Shakespeare, Pușkin, Tolstoi, Lermontov, Rabindranath Tagore și alții. A fost laureat al premiului ”Herder” (1967).

1901 – Cedarea Bibliotecii Statului din București către Biblioteca Academiei

A fost promulgată legea prin care fost desființată Biblioteca Publică Centrală București și întregul ei patrimoniu de publicații a fost transferat la Biblioteca Academiei Române.

1903 – S-a născut Titus Lapteș

1 aprilie 1903, Iași – 16 septembrie 1974, București

Actor de teatru și film. A studiat la Academia de Artă Dramatică din Iași (1920–1923). Imediat după absolvire a fost angajat la Teatrul Național din Cluj, debutând în mod oficial în piesa Domnișoara Julia de August Strindberg. A jucat 135 roluri în 119 piese din teatrul antic, clasic și modern pe scenele teatrelor din Cluj și Timișoara, a tradus piese care s-au jucat cu succes pe scena Teatrului Național din Cluj: Furtuna, Othello, În umbra haremului, Gangsterii, Karl și Ana, Doctorul miracol etc. S-a transferat în 1945 la Teatrul Național din București, jucând printre altele în Macbeth, Azilul de noapte, Înșir-te mărgărite etc. S-a aflat în 1950 printre ctitorii și primii actori ai Teatrului „Nottara” din București. Pe lângă rolurile interpretate pe scenele teatrelor, a jucat și în peste 20 de filme, în care a realizat roluri memorabile. Sunt de menționat Nepoții gornistului, Aproape de soare, Neamul Șoimăreștilor, Aventuri la Marea Neagră, Agentul straniu. Pe lângă activitatea de actor, a fost și un talentat desenator și caricaturist.

Neamul Șoimăreștilor (1965) • George Calboreanu, Ștefan Ciubotărașu, Colea Răutu, Dina Cocea, Mihai Boghiță, Amza Pellea, Ion Besoiu, Costache Antoniu, Titus Lapteș, Fory Etterle, Oleg Danovschi etc.

1904 – S-a născut George Năsturel

1 aprilie 1904, București – 26 decembrie, 2000

Pictor stabilit în SUA. A urmat din 1917 Școala de Arte Frumoase de la lași, Academia de Arte Frumoase din București, apoi Academia Liberă de Arte din București fondată de Horia Igiroșanu. A fost Inspector al Artelor și Monumentelor Istorice pe regiunea Oltenia și profesor la Academia de Arte Frumoase. După cel de al doilea război mondial, a plecat în Brazilia, la Sao Paolo, unde a fost angajat profesor la Școala Muzeului de Artă Modernă (1952–1958) și a participat la organizarea Bienalei din Sao Paolo. A fost profesor la Fundația Universitară „Armando Alvarez Penteado”. În 1974 a părăsit Brazilia și s-a stabilit în Statele Unite, la New York și apoi la Los Angeles. A avut nenumărate expoziții personale între care cea din 1938 la Galerie Contemporaine din Paris, a participat la numeroase Saloane si Expoziții colective în România, Franța, Brazilia, Statele Unite. Operele sale se găsesc în muzee și colecții particulare în România, Franța, Suedia, Brazilia, Statele Unite, etc. În portretele sale, ca cel al Mamei Marița, sau cel al pictorului Petre lorgulescu-Yor, sau cel al Bătrânului cu pipe îl preocupă mai ales expresia psihologică, fără a neglija o solidă construcție a formelor și volumelor.

Biografie ilustrată: George Nasturel, pictor [Vatra Meșterilor și Creatorilor de Patrimoniu]

1905 – S-a născut Irimie Staicu

1 aprilie 1905, Cristian, Brașov, Austro-Ungaria/România – 12 iulie 1989

Inginer agronom, agrotehnician; profesor universitar, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. S-a născut într-o familie de agricultori. A urmat Facultatea de Agronomie din București, unde a făcut cercetări sub îndrumarea profesorului Gheorghe Ionescu-Șișești. Cu o bursă de studii, a mers între 1932–1936 la Colegiul de Agricultură și Științe Aplicate din Kansas State University (SUA), unde a obținut titlul de Master of science. În țară, a continuat activitatea de cercetare la ICAR și la Facultatea de Agronomie a Școlii Superioare de Agricultură din București. În anul 1938 a obținut titlul de Doctor în Agronomie cu teza Influența aratului asupra acumulării apei și nitraților în sol și efectele asupra cantității și calității recoltei grâului de toamnă, coordonată de prof. Gheorghe Ionescu-Șișești. A fost profesor la Facultatea de Agricultură din București și din Timișoara, la Facultatea de Biologie a Universității din București și la Institutul Agronomic din București. A publicat un curs de Agrotehnică și unul de Agrotehnică și tehnică experimentală. A fost șef al Stațiunii Experimentale Calacea-Timiș, șef al Secției fitotehnice la Institutul de Cercetări pentru Cereale și Plante Tehnice de la Fundulea și director general la Institutul de Cercetări Agricole.

1908 – A fost înființat Observatorul Astronomic de pe Dealul Filaret din București

La 1 aprilie 1908 ministrul cultelor și instrucțiunii publice, Spiru Haret, a semnat decretul de înființare a Observatorului Meteorologic și Astronomic, numindu-l director pe Nicolae Coculescu. Astronomia se va separa de meteorologie abia în anul 1920. La 1 aprilie 1990 a fost creat Institutul Astronomic al Academiei Române, care reunește Observatoarele din București, Cluj și Timișoara.

1909 – A încetat din viață Alexandru Mocioni (4 noiembrie 1841 – 1 aprilie 1909)

Om politic, deputat în mai multe legislaturi în Camera Ungară a Parlamentul de la Budapesta; lider incontestabil al mișcării naționale bănățene.

1912 – A încetat din viață Petre Liciu (19 martie 1871 – 1 aprilie 1912)

Actor, unul din cei mai mari ai vremii sale, regizor și pedagog.

1913 – Înființarea Aeronauticii Militare

Actul constitutiv al Forțelor Aeriene Române, Legea privind Organizarea Aeronauticii Militare, a fost votat de Parlamentul României la 1 aprilie și sancționat prin Înaltul Decret Regal nr. 3199 din 18/30 aprilie 1913 de Regele Carol I al României. Prin această lege se înființa structura tehnico-organizatorică și de instruire a aviației, ca Serviciul de Aeronautică Militară, în subordinea Inspectoratului General al Geniului care devenea astfel Inspectoratul General al Geniului și al Aeronauticii. Totodată s-a înființat Corpul Aeronauților Permanenți compus din piloți de avioane, observatori de baloane și mecanici, precizându-se diferitele categorii de personal militar și condițiile pe care trebuiau să le îndeplinească ofițerii activi și gradele inferioare care urmau să facă parte din Corpul Aeronauților Permanenți. Prin stabilirea statutului personalului din aeronautică se recunoștea pentru prima dată calitatea de personal navigant, cu drepturile aferente. Prin textul legii se reglementa modul de acordare a brevetelor de piloți și observatori aerieni, condițiile de admitere în școlile de zbor, drepturile absolvenților, înființarea și acordarea primelor de zbor etc.

1913 – Conferința internațională de la Petersburg

Între 20 martie/1 aprilie –13/26 aprilie 1913 a avut loc la Petersburg, Imperiul Rus, o conferință internațională pentru medierea problemelor teritoriale româno–bulgare. Au participat delegații din Imperiul Rus, Germania, Anglia, Austro-Ungaria, Italia și Franța.

1913 – S-a născut Venera Rogozea

1 aprilie 1913 – 17 iulie 2012

Mezzosoprană, prim-solistă a Operei Naționale București. A făcut parte dintr-o generaţie de aur a teatrului liric românesc, alături de nume precum Dinu Bădescu, Mircea Lazăr, Arta Florescu, Maria Snejina, Dora Massini, apoi Zenaida Pally, David Ohanesian, Valentin Loghin, Elena Cernei etc. A studiat la Viena şi în Germania şi s-a pregătit intens pentru Facultatea de Medicină. Şi-a descoperit însă talentul muzical şi a urmat cursurile Conservatorului din Bucureşti. Încă din timpul facultăţii a fost angajată la opera din capitală. Vocea sa metalică, puternică şi egală în toate registrele i-a permis să abordeze roluri variate printre care Santuzza din Cavalleria rusticana de Pietro Mascagni, Azucena din Trubadurul și Ulrica din Un ballo in maschera de Giuseppe Verdi, remarcându-se în special în rolul Amneris din Aida, fiind denumită „Amneris a anilor ’50”.

1915 – S-a înființat Muzeul Olteniei

A fost fondat printr-o dispoziție a prefectului doljean de la acea vreme, Constantin N. Popp, dar meritul incontestabil l-a avut profesorul de istorie de la Colegiul „Carol I”, Ștefan Ciuceanu, directorul Fundației „Alexandru și Aristia Aman”, fost student al universitarilor bucureșteni, Nicolae Iorga, Grigore Tocilescu și V.A. Urechia.

În nota de fundamentare privind necesitatea creării unui muzeu de sine stătător, adresată Prefecturii Dolj, Ștefan Ciuceanu preciza: „Colecțiile muzeului trebuie să fie nu numai o simplă îngrămădire de obiecte, ci din ele să se degaje specificul propriu al poporului român”.

Cele patru secții ale Muzeului, cu sedii proprii, sunt: Istorie–Arheologie, Științe ale Naturii, Etnografie și Laboratorul de Restaurare și Conservare, fiecare secție putând funcționa – grație propriei activități – ca o instituție de sine stătătoare.

Inițial, noua instituție s-a numit Muzeul Regional de Antichități și Etnografie și își avea sediul în Palatul Administrativ (azi, Prefectura și Consiliul Județean Dolj), apoi în Casa Băniei (1934–1948), și în sfârșit, în clădirea fostei Școli Primare de Fete „Madona Dudu”, imobil consolidat și reamenajat în ultimii ani.

Galerie foto [Muzeul Olteniei Craiova]

1919 – Trecerea la calendarul gregorian (calendarul pe stil nou)

România a fost una dintre ultimele țări europene care au adoptat calendarul gregorian. După înfăptuirea Marii Uniri, a apărut problema unificării stilului calendaristic, întrucât stilurile practicate în diferitele provincii istorice erau și ele diferite. Transilvania și Bucovina foloseau deja calendarul gregorian, în timp ce Regatul României și Basarabia foloseau stilul vechi. Necesitatea reformei calendarului era una de ordin intern și extern, de consolidare și modernizare a noului stat unitar. Alinierea la standardele europene era considerată o condiție a progresului și modernizării, în contextul în care, pe plan internațional, se căutau soluții pentru unificarea diferitelor unități de măsură. Așadar, prin aplicarea Decretului-lege nr. 1053/1919, s-a făcut trecerea la stilul nou, data de 1 aprilie devenind oficial data de 14 aprilie – anul 1919 având doar 352 de zile.

1920 – Primul număr al revistei Renașterea Moldovei

La Chișinău, România, Nicolae Dunăreanu și Liviu Marian au scos revista Renașterea Moldovei, sub al cărei titlu era scris Revistă literară și de propagandă națională. A apărut de două ori pe lună. De la 1 ianuarie 1921, comitetul de redacție a fost format din: D. Iov, Liviu Marian, Tudor Pamfilie și Al. Terziman.

1921 – Institutul de seruri și vaccinuri „Dr. Ion Cantacuzino” din București

A fost înființat la 1 aprilie 1921, prin Înaltul Decret emis de Regele Ferdinand I, sub denumirea Institutul de Seruri și Vaccinuri „Dr. I. Cantacuzino”. Profesorul Cantacuzino fondase și conducea Laboratorul de Medicină Experimentală încă din 1901, de când fusese numit profesor la Facultatea de Medicină din București. În Monitorul Oficial din 16 iulie 1921, a fost publicată Legea privind înființarea Institutului de Seruri si Vaccinuri „Dr. I. Cantacuzino”, votată de Parlament și promulgată de Regele Ferdinand I, cu Marele Decret Nr. 306/13 iulie 1922. A primit numele fondatorului său, Prof. Dr. Ion Cantacuzino, care a fost și primul director. A fost al doilea institut de acest fel din lume, primul fiind Institutul „Pasteur“ de la Paris. În prezent, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie și Imunologie „Cantacuzino”.

1921 – Înființarea Operei Române din București

La 8/20 mai 1885 trupa română de operă a Teatrului Național din București, alcătuită din inițiativa și sub conducerea lui George Stephănescu, a dat primul spectacol în limba română cu opera Linda de Chamounix, de Gaetano Donizetti. La 4 septembrie 1919 s-a înființat la București, Societatea Opera, artiștii asociați, care la 22 septembrie același an a luat numele de Societatea lirică română „Opera” și care a stat la baza Operei Române de Stat. La 1 aprilie 1921, Societatea lirică română „Opera” a primit fondurile necesare pentru a corespunde criteriilor de instituționalizare a unui teatru muzical național, devenind Opera Română. Sediul de atunci al operei era vechea clădire a Teatrului Liric, de lângă parcul Cișmigiu; noul local al Operei a fost ridicat în 1953. Spectacolul inaugural, care a avut loc la 8 decembrie 1921, a fost premiera operei Lohengrin de Richard Wagner, montată de regizorul Adalbert Markowski, având la pupitrul ansamblului pe George Enescu.

Mai mult: 95 de ani de la inaugurarea Operei Române din București, azi Opera Națională București [Radio România Cultural, 8 dec.2016]

1924 – S-a născut Brăduț Covaliu

1 aprilie 1924, Sinaia – 29 mai 1991, București

Pictor, reprezentant al realismului socialist. A studiat la Academia de arte frumoase din București (1942–1947) avându-l profesor la Pictură pe Jean Al. Steriadi. A debutat în 1953, expunând la Salonul Oficial, apoi a participat cu regularitate la expozițiile oficiale (republicane și municipale) precum și la numeroase expoziții de grup în țară și peste hotare, pe toate continentele. În 1962, a reprezentat România la Bienala de la Veneția. A debutat ca peisagist și portretist pe șantierul barajului Bicaz, unde a redat legăturile omului cu spațiul înconjurător, integrarea lui în freamătul vieții moderne. În 1963, a fost ales secretar al Uniunii Artiștilor Plastici, iar în 1968, Președinte al aceluiași for. Din 1969, a desfășurat activitate didactică la Institutul pedagogic din București, apoi la Institutul „Nicolae Grigorescu”.

Biografie ilustrată: Covaliu Brăduț [Artindex]

1928 – A apărut revista avangardistă unu

Tipărită la Dorohoi (primele 10 numere) și apoi la București, între aprilie 1928–decembrie 1932, împletea elemente de dadaism și suprarealism. Inițial, publicația urma să fie numită doi la al doilea număr, trei la al treilea număr etc., dar numele său a rămas până în 1932 unu. De-a lungul timpului, revista a cuprins texte și desene de autori precum Sașa Pană, Moldov, Madda Holda, Geo Bogza, Urmuz, Victor Brauner, Stephan Roll, Ilarie Voronca, Tristan Tzara, Vasile Dobrian, Benjamin Fondane, Aurel Zaremba, Jean David, André Breton, Robert Desnos, Paul Éluard, Man Ray, Ion Călugăru, Ilarie Voronca, Claude Sernet, Jules Perahim, M.H. Maxy, Marcel Iancu, Theo van Doesburg, Louis Aragon, Gomez de la Serna, Moussinac, Vitrac, Vicente Huidobro, René Daumal, Maiakovski, Gherasim Luca etc. A fost condusă de Sașa Pană și Moldov.

1928 – S-a născut Lidia Luludis

Lidia Androne; 1 aprilie 1928, București – 20 septembrie 2019, București

Pictoriță, creatoare de costume de teatru și film. A absolvit Institutul de Arte Plastice din București în 1954, obținând calificarea de pictor-scenograf. A debutat în cinematografie cu realizarea costumelor din filmului Vultur 101 (1957). A participat la realizarea costumelor a peste 40 de lungmetraje de ficțiune, printre care se numără: Alo?…ați greșit numărul!, Străinul, Baltagul, Filip cel bun, Zidul, Tănase Scatiu, Roșcovanul, Declarație de dragoste, Liceenii, Extemporal la dirigenție. A avut și o apariție, ca actriță, în filmul Secretul lui Nemesis. A obținut în anul 1976 Premiul pentru scenografie al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru costumele la filmul Tănase Scatiu. A primit un premiu special la Gala Premiilor Gopo 2012 ca o recunoaștere a unei cariere impresionante.

Secretul lui Nemesis (1985) • Gheorghe Dinică, Carmen Galin, Emil Hossu, Ileana Stana Ionescu, Sebastian Papaiani, Stela Popescu, Rodica Popescu-Bitănescu, Cornel Gîrbea, Vladimir Găitan, Dumitru Rucăreanu, Lidia Luludis, Jean Constantin, Ion Besoiu etc.

1932 – S-a născut Valeriu Moisescu

1 aprilie 1932, Câmpina – 20 octombrie 2016, București

Regizor de teatru și profesor universitar. A făcut parte din promoția de aur a teatrului romanesc, cea care a absolvit Institutul de Teatru din București în 1956. La regie i-a avut colegi pe Lucian Pintilie, Radu Penciulescu, Mihai Dimiu și Sanda Manu. După absolvirea facultății, a montat la teatrele din Galați, Oradea și Ploiești, cu actori care i-au fost și mari prieteni: Mihai Paladescu, Ștefan Bănică, Ion Marinescu, Toma Caragiu, Gina Patrichi. Din 1964 a fost angajat la Teatrul „Bulandra”, pe care l-a slujit fără întrerupere mai bine de 25 de ani. A fost șeful catedrei de Regie Teatru, Scenografie, Coregrafie din cadrul Academiei de Teatru și Film (1991–2000). În paralel cu intensa activitate pedagogică (i-a indrumat pe Silviu Purcarete, Cristian Hadjiculea, Mihai Lungeanu, Claudiu Goga, Cătălin Voineag, Gianina Cărbunariu), a pus în scenă spectacole de succes și la Iași, Craiova, la Teatrul Mic, Comedie, „Nottara” sau „Ion Creangă”. A tradus și a dramatizat, a publicat peste 200 de articole teoretice și mărturii de creație, a avut rubrică permanentă în revistele Teatrul și Teatrul azi, intitulată Însemnări contradictorii, ulterior publicate în volum. În 1998, a fost distins cu premiul UNITER pentru întreaga activitate. Dintre filmele sale: Vicleniile lui Scapin, Avarul, Don Juan, Mizantropul, Amphitrion.

Fii cuminte, Cristofor! Teatru TV • Regia Valeriu Moisescu, cu Octavian Cotescu, Marcela Rusu, Beate Fredanov, George Carabin

1933 – A luat ființă Divizia de Gardă a Armatei Române

S-a creat Brigada de Artilerie de Gardă cu reședința în București, formată din Regimentul 1 Artilerie de Gardă cu garnizoana la Roman, provenit din transformarea Regimentului 4 Artilerie și din Regimentul Centrului de Instrucție al Artileriei.

1937 – Prima etapă a reorganizării marilor unități ale Armatei Române

În urma remilitarizării Renaniei de către Germania, pericolul unui nou război mondial devenea evident. În această conjunctură internațională, în anul 1936, conducerea statului român a luat hotărârea reorganizării generale a armatei în două faze. În prima fază, prin Înaltul Decret nr. 1688/din 1 aprilie 1937 a început reorganizarea marilor unități și a unităților aparținând trupelor de munte și cavaleriei. Faza a 2-a, peste un an, viza reorganizarea marilor unități ale corpurilor de armată.

1937 – S-a înființat Creditul Național Agricol

Avea ca instituție financiară de origine Creditul Funciar Rural, înființat la data de 30 octombrie 1872, care s-a transformat la 1 aprilie 1937 în Creditul Național Agricol. Din ea, în octombrie 1954 a luat ființă Banca Agricolă. Avea capital românesc (8.000.000 lei), avînd sucursale în toate județele țării. Banca Agricolă din România acorda împrumuturi de cel mult 1.000 lei, pe 3, 6 și 9 luni, cu o dobîndă de 10% anual.

1938 – A doua etapă a reorganizării marilor unități ale Armatei Române

Anticipând un nou război mondial, conducerea statului român, după reorganizarea marilor unități și a unităților trupelor de munte și cavaleriei din 1937, a trecut la faza a 2-a, când s-a declanșat reorganizarea marilor unități ale corpurilor de armată.

1939 – S-a născut Cătălin Naum

1 aprilie 1939, București – 9 mai 2013

Regizor de teatru și unul dintre cei mai cunoscuți pedagogi. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1969. Un an mai târziu a devenit regizorul și mentorul Teatrului studențesc Podul (la mansarda Casei de Cultură a Studenților). Activitatea sa la Teatrul Podul, unde a educat mai multe generații de mari actori români, l-a făcut legendar. Timp de peste patru decenii, a îndrumat tineri talentați, pasionați de teatru, viitori mari actori, între care: Florin Zamfirescu, Claudiu Bleonț, Oana Pelea, Dan Micu, Gelu Colceag, Ilinca Goia, Gheorghe Visu, Simona Măicănescu, Sandu Gruia, Mihai Călin, Dragoș Bucur, Catrinel Paraschivescu, Ilinca Manolache, Tudor Aaron Istodor, Sînziana Nicola, Alina Grigore, Marin Grigore, Toma Cuzin, Adrian Titieni, Dan Bordeianu, Bogdan Dumitrache. Dintre numeroasele spectacolele regizate de Cătălin Naum amintim: Hamlet, Romeo și Julieta, Oedip salvat, Zoo Story, Năpasta, Echilibriștii, Bârfe, Bârfe, Bârfe, Doi pudeli, Monoloage pentru oriunde, Ne vei lipsi, Phoebe. A avut și apariții în filme, printre acestea numărându-se Furia, de Radu Muntean, și Portretul luptătorului la tinerețe, de Constantin Popescu.

Experiment: Cătălin Naum

1940 – Batalionul de Infanterie Marină

În timpul stării de criză de la începutul celui de-al doilea război mondial, la 1 aprilie 1940, prin Înaltul Decret Regal nr. 635, pentru apărarea litoralului, pe lângă Regimentul de Geniu Marină și Divizionul de Artilerie de Coastă, s-a constituit Batalionul de Infanterie Marină, prima unitate de acest fel din Armata României. Cu un efectiv de 48 de ofițeri, 55 subofițeri și 2.250 de gradați și soldați, acesta avea atât misiuni de observare, supraveghere, apărare la litoral, cât și misiuni specifice acestui gen de armă, debarcarea sau apărarea porturilor, prin companiile de debarcare.

1940 – S-a născut Gheorghe Pituț

1 aprilie 1940, Săliște de Beiuș–Budureasa, Bihor – 6 iunie 1991, București

Poet și prozator. Plecat de timpuriu de acasă, a rămas în permanență legat de meleagurile natale. A studiat la Facultatea de Filologie a Universităților din Cluj (1962–1964) și București (1964–1967). A primit apoi o bursă de studii în Germania Federală (1970–1972). A scris poezie, proză și a tradus din lirica germană; opera sa cuprinde zeci de volume, unele apărute postum. După debutul cu versuri, în Tribuna (1963), a colaborat la Amfiteatru, Luceafărul, România literară, Viața Românească etc. Primul volum tipărit, Poarta cetății (1966), cristalizează liric experiența omului de pădure, care a fost o vreme; cărțile următoare de poezie: Cine mă apără, Ochiul neantului, Sunetul originar, Fum, aduc noi accente acestei poezii de factură vizionară, în tonalități expresioniste. Cu Stelele fixe poetul s-a întors la disciplina clasică a versului, fidel în esență, statorniciei leaganului prim.

 

Ziua Națională de Cinstire a Memoriei Românilor

– victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie

1941 – Masacrul de la Fântâna-Albă

În 1940, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov, România a fost nevoită să cedeze Uniunii Sovietice nordul Bucovinei și Basarabia. Aproximativ 3 milioane de români s-au trezit sub ocupația Armatei Roșii. Sovieticii un instaurat un regim de teroare, oamenii s-au văzut separați pentru totdeauna de familiile lor rămase în România. Peste 3.000 de români din sate de pe valea Siretului (Pătrăuții-de-Sus, Pătrăuții-de-Jos, Cupca, Corcești, Suceveni) au pornit pe 1 aprilie 1941, chiar în ziua de Paști, către România, convinși că vor putea trece granița nestingeriți. Îmbrăcați în alb, încolonați cu preoți în față, purtând icoane și steaguri au plecat către România, dar s-au oprit la doi kilometri de frontieră, în localitatea Fântâna Albă, unde rușii i-au așteptat cu mitralierele NKVD. Trupele sovietice au executat fără milă un număr de peste 2.000 de civili români, locuitori ai satelor de pe valea Siretului, care încercau să se retragă din Bucovina de nord în România.

Masacrul de la Fântâna Albă – 1 aprilie 1941, Documentar TVR1

1944 – S-a născut Cornel Patrichi

1 aprilie 1944, București – 5 aprilie 2016, București

Balerin, coregraf și actor. A declarat că a urmat școala de balet din întâmplare: „Era 1953. […] A apărut o doamnă care ne-a întrebat dacă vrem să mergem la balet. Luase notele noastre de la sport și de la cultura generală. Așa am nimerit eu la școala de balet”. A absolvit Liceul de Coregrafie în 1962, fiind apoi angajat ca prim-balerin la Teatrul „Constantin Tănase” de unchiul său, Nicolae Patrichi, care era directorul muzical al teatrului. În 1972, directorul Teatrului Fantasio din Constanța i-a propus lui Patrichi sa fie prim-balerin. Timp de zece ani a făcut naveta București–Constanța: „Era un tren pe la 6, la 9 ajungeai, făceai repetiția de dimineață, mergeam la hotel, care era foarte aproape de teatru, mâncam, mă odihneam, începea repetiția de după-amiază și pe la 9 seara aveam tren înapoi”. În aceeași perioadă lucra pentru televiziune, colaborând cu regizorii Valeriu Lazarov și Alexandru Bocăneț, fiind numit „regele dansului” de catre presă. În 1987 s-a mutat cu soția sa în Italia, fondând în Toscana propria școală de balet, Dance Studio Patrichi. În 1999 s-a întors în România și a devenit coregraf pentru emisiunea Vineri seara ne distrăm cu Florin Călinescu, la invitația actorului. A realizat optzeci și opt de balete într-o perioada de unsprezece luni, „cât face un coregraf toată viața”. A jucat în filme: De trei ori București, Balul de sâmbătă seara, Pădurea pierdută, Pentru că se iubesc, Veronica, Un august în flăcări, Alexandra și infernul, Melodii, melodii…, Detașamentul Concordia, The King of Communism: The Pomp & Pageantry of Nicolae Ceausescu și a regizat coregrafia pentru Cântecele mării, Actorul și sălbaticii, Bună seara, Domnule Wilde, Eu, tu și Ovidiu, Viraj periculos. În 2004, Patrichi a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler.

Greierele și furnica • Dem Rădulescu, Cristina Stamate, Cornel Patrichi

1945 – S-a născut Theodor Codreanu

1 aprilie 1945, Sârbi–Banca, Vaslui

Critic și istoric literar, prozator, filosof al culturii și civilizației, membru de onoare (din 2022) al Academiei de Științe a Republicii Moldova. Primele încercări literare datează din clasa a VI-a, poezii și povestiri. În liceu a scris epigrame, cuvinte încrucișate (cu care a debutat în ziarul Vremea nouă, Vaslui), primul eseu despre Mihai Eminescu, o încercare de roman polițist. După absolvirea Liceului „Mihai Eminescu” din Bârlad (1963), a fost suplinitor în învățământ la Sârbi, apoi la Orgoești, unde a ocupat și postul de director (1966), urmând în paralel cursurile la „fără frecvență” ale Facultății de Filologie a Universității din Iași (1964–1970) și susținând licența cu teza Critica eseistică a lui Mihai Ralea. Profesor la Dodești, apoi la Liceul Agroindustrial din Huși, a desfășurat totodată o bogată activitatea publicistică. În 2001 a obținut titlul de Doctor în Filologie cu teza «Complexul Bacovia» și bacovianismul. Debutul în critica literară a avut loc în 1969, în România literară, cu articolul polemic Moștenire culturală sau… dezmoștenire?, iar ca prozator, cu Ozana, fragment din romanul Marele zid, în Convorbiri literare (1970). Editorial, a debutat, prin concurs, în 1981, cu romanul Marele zid, la Editura Junimea din Iași, urmat de Varvarienii. Este cunoscut ca un reputat eminescolog, publicând mai mult de 15 cărți dedicate marelui poet, dar și numeroase alte eseuri, critică și istorie literară. A primit numeroase premii, fiind laureat a trei premii naționale „Mihai Eminescu” pentru cel mai bun volum de exegeză eminesciană publicat într-un an. Este distins de Academia Română, Academia de Știință a Republicii Moldova și Președinția României.

1947 – S-a născut Pavel Proca

1 aprilie 1947, Ghiliceni, Telenești, Moldova – 6 iunie 2012, Chișinău, Moldova

Critic de teatru. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova. A făcut stagii de critică teatrală la Moscova. A activat din 1972 la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți, fiind șef al trupei, secretar literar, director și director artistic. A urmărit tot ce se întâmpla pe scenele și în culisele teatrului moldovenesc, scriind cronici, realizând portrete și făcând recenzii la diverse spectacole montate în întreaga țară. A colaborat la Masca, Teatracție, Info-Masca, Literatura și Arta, Timpul, Jurnal de Chișinău, Săptămâna, Viața Basarabiei, Semn. A publicat cărți: Aplaudați-mă cu palma pe obraz, Portrete cu jobenu-n jos, Notițe pe nojițe, Eu sânt cel mai singur, O mască tremură-n oglindă, Spovedania unui histrion, Și noi eram o ceată tristă.

1948 – Deschiderea Șantierelor naționale de muncă patriotică a tineretului

România, sărăcită de război și ocupată de ruși, a găsit formula magică a reconstrucției: munca neplătită. Detașamentele de voluntari se hrăneau cu ideologie injectată de mitul comunismului. Celebre ctitorii realizate în tinerețea comunismului instituționalizat în România, căile ferate Bumbești-Livezeni, Salva-Vișeu și Lunca Prutului, au intrat în conștiința publică drept șantiere al brigadierilor. Primul s-a înființat Șantierul Național Gheorghe Gheorghiu-Dej Filiași–Bumbești–Livezeni, deschis la 1 aprilie 1948. Au fost construite 39 de tunele (7,8 km), 27 de viaducte (circa 1 km lungime), 8 poduri (730 m), 5 stații CFR. Inaugurarea a avut loc la 1 noiembrie 1948, în prezența lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Evenimentul a generat și un film propagandistic:

Răsună valea (1950)

Șantierul Vasile Luca a fost deschis între localitățile Salva–Vișeu de Jos. Ziarul Universul anunța la 22 aprilie 1948: „În afară de tineretul UTM-ist (în luna mai se așteaptă prezența pe șantier a vreo 13.000 de brigadieri), vor mai lucra la construcția liniei ferate Salva-Vișeu militari încadrați în companii de căi ferate și 1.000 de minieri (la tunele). Toți lucrătorii din afara cadrelor UTM vor fi antrenați de tinerii brigadieri, care vor constitui motorul întregului șantier.” S-au construit 63 de kilometri de cale ferata, cu nouă stații de tren. Pe lângă numeroase viaducte, care au fost construite cu o tehnică rudimentară, au fost săpate și cinci tunele, dintre care cel mai lung are 2.400 de metri lungime. La 7 noiembrie 1949, traseul a fost inaugurat oficial.

1949 – A fost înființată Orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru”

În 1946, dirijorul Victor Predescu, fiind ales președinte al Sindicatului Artiștilor Instrumentiști și având în jurul său pe toți lăutarii Capitalei, a pus bazele Orchestrei de concerte „Barbu Lăutaru”, cooptând toți instrumentiștii din fosta orchestră Doina Românească. Noul ansamblu, condus de Victor Predescu, s-a afirmat repede în viața artistică a capitalei, stimulând și alte inițiative de același tip.

Orchestra Barbu Lăutaru – Sârba din căruță

Astfel, la 1 aprilie 1949, orchestra a fost transferată de la Sindicatul Artiștilor Instrumentiști, al cărui secretar era naistul Fănică Luca, la Institutul de Folclor, de către folcloristul Harry Brauner, marcând fondarea ei oficială. Printre membrii fondatori se numără și dirijorul și violonistul Ion Luca-Bănățeanu, cel care reformat-o din punct de vedere al componenței și care i-a ales și denumirea de Barbu Lăutaru în 1951. Această orchestră se dorea o formație lăutărească de nivel național, dar și un ansamblu reprezentativ de export internațional al artei populare. Din 1953, a funcționat pe lîngă Filarmonica de Stat „George Enescu”.

Orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru” (1962)

1952 – A încetat din viață Alexandru Tzigara-Samurcaș (23 martie/4 aprilie 1872 – 1 aprilie 1952)

Istoric de artă, etnograf, muzeolog și jurnalist cultural; fondator al Muzeului de Artă Națională.

1953 – A încetat din viață Hans Otto Roth (29 aprilie 1890 – 1 aprilie 1953)

Politician democrat sas care a reprezentat comunitatea sașilor din Transilvania, deținut politic, a murit în închisoare.

1956 – A încetat din viață Claudiu Isopescu (18 aprilie 1894 – 1 aprilie 1956)

Traducător și istoric literar; stabilit în Italia.

1959 – S-a născut Helmuth Duckadam

1 aprilie 1959, Semlac, Regiunea Timișoara/Arad

Fost portar de fotbal al României, supranumit Eroul de la Sevilla. În 1977, a debutat la Constructorul Arad, în Divizia C, un an mai târziu a fost transferat la UTA, unde a debutat în Divizia A. După 4 sezoane la gruparea arădeană, a fost transferat la Steaua București, unde s-a impus treptat titular. Este supranumit Eroul de la Sevilla, după ce în finala Cupei Campionilor Europeni cu FC Barcelona a apărat toate cele patru lovituri de departajare consecutive, executate de Alesanco, Pedrazza, Alonso și Marcos, având o contribuție enormă la câștigarea trofeului de către Steaua București. Performanța reușită de Helmuth Duckadam pe stadionul Sanchez Pizjuan din Sevilla este înscrisă în Cartea Recordurilor. O săptămână mai târziu a înscris un gol din penalty, într-un meci de cupă cu Progresul Vulcan, câștigat de roș-albaștri cu scorul de 5-1. La scurt timp după câștigarea trofeului, a suferit o accidentare care i-a pus capăt carierei. După încheierea activității de fotbalist, a ocupat funcția de maior la Poliția de frontieră în localitatea de naștere, Semlac. În 2003, fostul portar a câștigat Loteria vizelor, primind dreptul de a emigra legal în Statele Unite ale Americii, și s-a stabilit alături de prima soție, Ildiko, și de fiica lor, Brigitte, în orașul Phoenix, Arizona, în toamna aceluiași an, dar a revenit după doar un an în țară. A fost președinte la FC Steaua București, acum este director de imagine la FCSB.

1962 – S-a născut Anca Damian

1 aprilie 1962, Cluj

Cineastă, operatoare de imagine, producătoare, scenaristă și regizoare. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1984 și este Doctor în Arte, Cinema și Media. A lucrat ca director de imagine al lungmetrajelor Rămânerea (1991) și Drumul câinilor (1992) și la o serie de scurtmetraje și documentare premiate. A realizat primul lungmetraj în calitate de regizoare, scenaristă și producătoare, Întâlniri încrucișate (2008), selectat în festivaluri de film internaționale: Busan, Chicago, Goa, Cottbus, Goteborg și Roma. A colaborat la multiple proiecte și a realizat filme documentare: Eminescu, truda întru cuvânt, Cântecul Oltului când traversează lumea/The Song of the River Olt While it Crosses the World, de scurt metraj: Atâta liniște-i în jur, Eu și cu mine, lung metraje: Întâlniri încrucișate (Crossing Dates), coproducție româno-finlandeză, Crulic–Drumul spre dincolo/Crulic: The Path to Beyond, coproducție româno-poloneză (selectat la festivalurile: Locarno, Telluride, BFI London, Annecy, Busan, New Directors/New Films New York, printre alte 250 de festivaluri; distins cu 35 de premii internaționale, inclusiv Cristalul pentru cel mai bun lungmetraj la Festivalul de Film de Animație de la Annecy), O vară foarte instabilă/A very Unsettled Summer, Muntele magic/La montagne magique, Moon Hotel Kabul, Insula (animație), dar și filme de metraj mediu, atât documentare cât și de ficțiune. Este membră a Academiei de Film Americane și a Academiei Franceze de Film.

Perfect sănătos (2017) Trailer

1962 – A încetat din viață Camil Ressu (28 ianuarie 1880 – 1 aprilie 1962)

Pictor; profesor universitar; membru titular al Academiei Române.

1973 – A încetat din viață Liviu Stan (11 iulie 1910 – 1 aprilie 1973)

Profesor de teologie; specialist în drept, administrație și legislație bisericească; unul dintre cei mai de seamă canoniști ai Ortodoxiei.

1978 – S-a născut Anamaria Marinca

1 aprilie 1978, Iași

Actriță de film cu carieră internațională. Mama sa era violonistă, iar tatăl, profesor de teatru. A studiat vioara în copilărie, dar a renunțat la muzică în favoarea actoriei. Este absolventă a Universității de Artă „George Enescu” din Iași. La 25 de ani, a fost reperată printr-un casting, pentru interpretarea rolului Elenei Vișinescu, în mini-serialul Sex Traffic, o dramă realizată de CBC/Channel 4, pentru care a câștigat titlul de Cea mai bună Actriță în anul 2005, la British Academy Television Awards. Filmul acesta a fost o adevărată trambulină pentru o carieră internațională, încât Anamaria Marinca și-a făcut apariția, într-un nou film, Youth Without Youth (Tinerețe fără tinerețe) de Francis Ford Coppola (2007), după care a jucat în filmul, regizat de Cristian Mungiu, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, care a obținut Palme d’Or, la Festivalul de la Cannes și Cea mai bună actriță la Festivalul Internațional al Filmului de la Stokholm. Alte filmele ale sale: Boogie, Five Minutes of Heaven, The Countess, The Aviatrix of Kazbek, A Cloud in a Glass of Water, Europa Report, Fury, Floride și în numeroase seriale TV: Hotel Babylon, The Last Enemy, Holby City, Doctor Who, The Politician’s Husband, Y Gwyll etc.

Boogie (2008) Partea I • Anamaria Marinca, Dragoș Bucur, Mimi Brănescu, regia: Radu Muntean

1978 – A încetat din viață Mihail Straje (Mihail Stețcu; 30 octombrie 1901 – 1 aprilie 1978)

Poet, prozator, traducător și istoric literar.

1982 – A încetat din viață Constantin Marinescu (11 august 1891 – 1 aprilie 1982)

Istoric specializat în istoria medievală; director al Institutului de Istorie din Cluj și al Școlii Române din Franța, unde s-a și stabilit; membru corespondent al Academiei Române.

1985 – S-a născut Nicolas Medforth-Mills                                                                                                      

1 aprilie 1985, Meyrin, Elveția

Nepotul cel mai vârstnic al Regelui Mihai I. La împlinirea vârstei de 25 de ani (2010), Nicolae a primit titlul de Principe al României, cu rangul și apelativul de Alteță Regală. Ulterior a participat la diverse activități publice ale familiei sale și a fost implicat în acțiuni caritabile. Printr-un document semnat la 1 august 2015 și intrat în vigoare imediat, i-au fost retrase titlul și calificativul și a fost exclus din linia de succesiune la tronul României.

1988 – A încetat din viață Augustin Z.N. Pop (30 august 1910 – 1 aprilie 1988)

Istoric literar, folclorist, profesor universitar.

1989 – A încetat din viață Nikolaus Berwanger (5 iulie 1935 – 1 aprilie 1989)

Jurnalist și scriitor de limba germană, originar din România, stabilit în Germania în 1984.

1990 – A fost înființat Teatrul Excelsior din București

Teatru pentru copii și tineret, înființat prin Ordinul Ministrului Culturii de atunci, Andrei Pleșu. Fondatorul și animatorul acestuia a fost actorul, regizorul și dramaturgul Ion Lucian, căruia i s-au alăturat atunci Daniela Anencov, Genoveva Preda, Paula Sorescu, Victor Radovici și Vasile Menzel. Împreună au realizat primul spectacol al teatrului, Nu treziți un copil care visează, de Eugen Ionescu, care a fost prezentat atât în țară, cât și în importante turnee în străinătate (Franța, Canada, SUA, Belgia, Elveția).

1993 – A fost inițiat în România programul Mil-to-Mil

Program de cooperare în domeniul apărării cu Statele Unite ale Americii, primul de acest tip dezvoltat cu un stat membru NATO și destinat sprijinirii forțelor armate ale României și îmbunătățirii relatiilor militare româno-americane. A fost înființata o echipă de legătură între US Forces Command Europe (EUCOM) și armata română.

1996 – Prima Competiție Mondială de Speologie

S-a desfășurat în sudul Chinei, unde se află una dintre cele mai intinse zone carstice și cel mai înalt pod natural din lume. România a fost invitată să participe.

România la prima Competiție Mondială de Speologie – China

1998 – A încetat din viață Emilia Saulea (21 iulie 1904 – 1 aprilie 1998)

Geolog; a cercetat faunele fosile ale Neogenului în România; a realizat (în colaborare) primul atlas litofacial al acestei perioade a erei terțiare din țara noastră; membru de onoare al Academiei Române.

2003 – S-a constituit, la Sfântu Gheorghe, Mișcarea Civică Maghiară

Organizație înființată la inițiativa unor membri ai aripii reformiste din cadrul UDMR Covasna.

2003 – Vizita de stat în România a regelui Juan Carlos al Spaniei și a reginei Sofia

La invitația președintelui Ion Iliescu, vizita s-a desfășurat între 1–3 aprilie.

2003 – A încetat din viață Mihai Mereuță (29 noiembrie 1924 – 1 aprilie 2003)

Actor de teatru, radio, televiziune și film.

2008 – A încetat din viață Sabin Bălașa (17 iunie 1932 – 1 aprilie 2008)

Pictor, autor și regizor de filme de pictură animată, scriitor.

2015 – A încetat din viață Sebastian Barbu-Bucur (6 februarie 1930 – 1 aprilie 2015)

Părinte arhidiacon, teolog, muzicolog, compozitor de muzică bizantină și profesor; a inițiat și coordonat, din anul 1989, Formația de Muzică Bizantină Psalmodia a Universității Naționale de Muzică din București; a întemeiat secția de muzică psaltică la UNMB.

2015 – A încetat din viață Nicolae Rainea (19 noiembrie 1933 – 1 aprilie 2015)

Cel mai titrat arbitru de fotbal român; a condus 400 de meciuri în prima ligă, a arbitrat 115 meciuri internaționale și a participat la trei ediții ale Cupei Mondiale.

2018 – A încetat din viață Mircea Bujor (17 ianuarie 1953 – 1 aprilie 2018)

Medic, pictor, poet; membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, filiala Bacău.

2019 – A încetat din viață Vladimir Orlov (26 mai 1928 – 1 aprilie 2019)

Violoncelist, solist al Filarmonicii din București; profesor universitar în București, Viena și Toronto; stabilit în Canada în 1977.

2022 – A încetat din viață Petre Ivănescu (15 aprilie 1936 – 1 aprilie 2022)

Handbalist și antrenor german originar din România; a jucat 205 meciuri pentru echipa națională a României, cu care a câștigat două Campionate Mondiale.

2022 – A încetat din viață Tudor Cătineanu (2 mai 1942 – 1 aprilie 2022)

Eseist, filosof, profesor universitar; primul președinte–director general al Societății Române de Radiodifuziune (1995–1999) după reînființarea instituției.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită