1 August în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Deschiderea Societății Academice Române – V.A. Urechia dezvelește bustul lui E. Zappa, în 1867 la Societatea Literară Română (ilustrație de epocă)

 

1473 – Zalău a fost declarat oraș-târg

Prima menționare scrisă cu privire la Zalău apare în Gesta Hungarorum, lucrare definitivată între anii 1200–1230. În baza acestei surse, Zalăul ar fi existat ca așezare încă din jurul anului 900. Mai apare la 1220 sub numele de villa Ziloc. După năvălirile tătare și pustiirea orașului din 1241, Zalăul a intrat în 1246 în administrarea episcopatului catolic de la Oradea și a fost menținut sub această administrație până în anul 1542, când a intrat în componența Principatului Transilvaniei.

La 1 august 1473 Matia Corvin, regele Ungariei și Boemiei, a declarat Zalăul pentru prima dată oraș-târg, „Oppidum Zilah”, privilegiu care scotea orașul de sub dominația comitatului, acordând dreptul de comerț liber cu toată țara și oferindu-i independență economică.

1714 – Dimitrie Cantemir confirmat membru al Academiei Regale Prusace de Științe

În ședința Consiliului Academiei de Știință din Berlin, constatându-se agrementul Protectorului (Regele Prusiei, Frederick I), s-a confirmat primirea lui Dimitrie Cantemir în Academie, devenind astfel primul român membru al acestei Academii și membru al unui înalt for științific internațional. Acceptarea cererii lui Dimitrie Cantemir, datată 11 iulie 1714, s-a finalizat cu acordarea Diplomei de membru de onoare al Academiei de Științe din Berlin în care se specifica: „Pe vremea când Marte stăpânea mai cu putere decât Palas, o astfel de întâlnire se arăta a fi mai mult o dorință decât o speranță. Dar iată că faptul și-a găsit împlinirea acum, că prea luminatul și prea învățatul Dimitrie Cantemir, principe al Imperiului Rusesc, Domn ereditar al Moldovei, dând o pildă, pe cât de demnă, pe atât de rară, și-a închinat numele ilustru cercetărilor științifice. Iar prin adeziunea sa, Societatea noastră a dobândit o nouă strălucire și o podoabă neîntrecută. Ne închinăm cu smerenie în fața bunei voințe ce ne-o acordă Principele nouă și lucrărilor noastre”.

1758 – S-a născut Samuil Vulcan

1 august 1758, Veza, Transilvania, Imperiul Habsburgic/Veza–Blaj, Alba  – 25 decembrie 1839, Oradea 

Preot greco-catolic, episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea Mare (1806–1839), consilier imperial. A studiat timp de un an la Academia din Oradea, apoi la Seminarul Sfânta Barbara din Viena. A fost diacon al catedralei din Oradea, apoi canonic lector, iar în 1806 a fost numit episcop diecezan, fiind Episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea Mare între anii 1806–1839. A întemeiat liceul românesc din Beiuș, care astăzi îi poartă numele. A contribuit la dezvoltarea culturii românilor ardeleni, mai ales prin finanțarea publicării lucrărilor corifeilor Școlii Ardelene. Pe românii ortodocși din Arad i-a sprijinit să-și aleagă episcop român, în locul celui sârb și i-a ajutat „cu bani proprii” pentru „înființarea Preparandiei din Arad”. A fost numit de Nicolae Iorga „ocrotitorul întregii culturi românești”.

1770 – Bătălia de la Cahul

A fost cea mai importantă bătălie a războiului ruso-turc din 1768–1774 și una dintre cele mai mari bătălii din secolul al XVIII-lea. A avut loc la 1 august 1770, la doar două săptămâni după victoria rusă la Larga.

Trupele otomane au fost înfrânte de armata rusă și detașamente de voluntari români.

1835 – S-a născut Gheorghe Pop de Băsești

1 august 1835, Băsești, Comitatul Sălaj/Maramureș – 23 februarie 1919, Băsești sau Arad

Politician din Transilvania, greco-catolic. A absolvit Dreptul la Academia din Oradea. A fost vicepreședinte, apoi președinte al Partidului Național Român din Transilvania, deputat al Partidului Național Român din Transilvania în Parlamentul Ungariei și unul dintre liderii mișcării memorandiste. A prezidat Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Și-a donat averea Mitropoliei greco-catolice a Blajului.

1854 – S-a născut G. Em. Lahovari

George Emanuel Lahovari; 1 august 1854 – 29 noiembrie 1897

Ziarist, diplomat și politician. A studiat la Paris, revenind în țară licențiat în Drept. A intrat în diplomație ca atașat de legațiune (1879), apoi șef de cabinet la ministerul de Externe. A fost directorul ziarului Independence Roumaine, cumpărat de la jurnalistul Alexandru Ciurcu, care a fost expulzat. A fost deputat (1888–1891) și cenzor la Băncii Naționale până în 1895. La 9 octombrie 1874 a semnat din partea României, alături de reprezentanții altor 21 de state, Tratatul de la Berna care punea bazele Uniunii Poștale Generale, primul organism intenațional (devenit în 1878 Uniunea Poștală Universală). A decedat în urma unui duel.

1860 – S-a născut Bazil Assan

1 august 1860, București – 16 iunie 1918, Montreux, Elveția

Inginer și explorator, membru al Societății Geografice Române. A construit în București două mori sistematice, o fabrică de săpun și una de vopsele și lacuri. În 1904 a construit un siloz de grâu cu 28 de celule, cu o capacitate de 700 de vagoane, având o înălțime de 41 m, la timpul acela cea mai înaltă clădire din București. Din dorința de a crea o industrie competitivă pe plan mondial, a întreprins o călătorie în SUA, pentru a studia industria americană și a introduce metodele cele mai avansate în industria românească, construind o fabrică de uleiuri comestibile din porumb, prima din țară, ca urmare a acestei experiențe. A fost primul care a proiectat un canal navigabil între Cernavodă și Constanța. În vara anului 1896, Bazil Assan s-a îmbarcat pe vasul norvegian Erling Jart, împreuna cu un grup de oameni de știință din mai multe țări, care au ajuns în regiunile arctice, până la 81 grade 35’ latitudine nordică. El a fost primul român care a ajuns în ținuturile polare. A studiat structura geologică și resursele naturale ale arhipelagului Svalbard (de unde a adus 80 de specii de plante), formarea aisbergurilor și condițiile bioclimaterice. Între 1897–1898 a efectuat o călătorie pe ruta Constantinopol–Alexandria–Ceylon–Singapore–Hong Kong–Shanghai–Nagasaki–Tokyo–Yokohama–San Francisco–New York–Londra, ocazie cu care a devenit nu numai primul român care a călătorit în jurul lumii, ci și primul român care a incheiat contracte comerciale în Extremul Orient. A fost și deținătorul automobilului cu nr. 1 din București.

1865 – A apărut la București Tipograful român

Revistă bilunară (24 de numere, 1 august 1865–15 iulie 1966) sub direcția proprietarilor, G. Walter și Petre Ispirescu, a fost prima gazetă muncitorească din România.

1867 – Prima ședință a Societății Literare Române

Sosirea la București, la 31 iulie, a celor mai importante personalități, membri ai Societății, venite din toate regiunile cu ocazia deschiderii lucrărilor primei ședințe, a fost un adevărat eveniment. Li s-a pregătit o primire fastuoasă la Șosea, sub „un umbrar decorat cu scudele și drapelele provinciilor române“. La 1 august 1867 s-a desfășurat ședința inaugurală. Pe străzile pe unde s-au deplasat membrii Societății, elevi din școlile bucureșteni intonau cântece, Hora Unirii și alte „imnuri naționale“.

Ședința inaugurală s-a desfășurat în prezența miniștrilor și a numeroși spectatori. S-a vernisat un bust al lui Evanghelie Zappa, primul mare donator al Societății Literare Române și s-a cântat Mult e dulce și frumoasă limba ce vorbim. Cuvintele lui Timotei Cipariu – „Am început a ne libera patria, am început a ne libera limba; am început, domnilor, abia am început, dar nu am terminat; rămâne să continuăm și să terminăm“ – au fost salutate cu aplauze furtunoase. Inaugurarea s-a desfășurat în casele lui Constantin Ghica „de lângă intrarea Cișmigiului“. A fost decisă adoptarea numelui de Societatea Academică Română. Membrilor fondatori inițiali li s-au mai adăugat Iosif Hodoșiu (reprezentând Maramureșul), Ștefan Gonata și Alexandru Roman. În total, numărul membrilor fondatori a ajuns la 25. Primul președinte al Societății Academice Române a fost Ion Heliade Rădulescu (până la 1 august 1870). Instituția nou fondată a fost pentru început o societate națională enciclopedică. Ea a devenit reprezentativă pentru spiritualitatea română, reunind oameni de cultură din țară și apoi din întreaga lume.

1883 – S-a născut Pan Halippa

Pantelimon Halipa; 1 august 1883, Cubolta, r.Soroca, Basarabia, Imperiul Rus/r.Sîngerei, Moldova – 30 aprilie 1979, București

Poet, publicist și om politic basarabean, membru corespondent al Academiei Române (exclus în 1948, repus în drepturi în 1990). Este unul dintre cei mai importanți militanți pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia și pentru unirea acestei provincii cu România. După ce a absolvit seminarul în 1904, s-a înscris la Facultatea de Fizică și Matematică a Universității din Dorpat (astăzi Tartu, Estonia). Un an mai târziu a izbucnit revoluția și a fost nevoit să renunțe la studii. Revenit la Chișinău, s-a apropiat de tinerii intelectuali români, colaborând la revista Basarabia, prima publicație română a epocii, în paginile căreia a tipărit imnul revoluționar Deșteaptă-te, române, fapt pentru care a fost urmărit de autoritățile țariste. S-a refugiat la Iași, s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie, ale cărei cursuri le-a urmat între 1908–1912, a colaborat la revista Viața românească, în care a publicat Scrisorile din Basarabia. În 1908 a tipărit la Chișinău, cu caractere chirilice, Pilde și povețe, prima carte literară din Basarabia, în 1912, lucrarea Basarabia, schiță geografică, iar în 1913, a publicat împreună cu Nicolae Alexandri și cu ajutorul lui Vasile Stroescu, ziarul Cuvânt moldovenesc, al cărui director a fost. A fost președintele Sfatului Țării care a votat unirea în 1918, ministru în diferite guverne. A fost persecutat politic de regimul comunist și închis la Sighet. Din scrierile sale: Basarabia sub împăratul Alexandru I, Calvarul românilor basarabeni și bucovineni. Documente, Flori de pârloagă.

1884 – S-a născut Alexandru Papacostea

1 august 1884, Moldoviște, Macedonia – 1925, Macedonia

Jurist, economist, publicist, politolog. A fost descendentul unei familii de intelectuali; Goga Papacostea, tatăl său a fost cel care a înființat prima școală românească în Macedonia. A fost profesor universitar la Cernăuți, la Iași și la București. A scris lucrări de drept constituțional comparat și de istorie a doctrinelor economice și politice, singura sa carte, România politică: doctrină, idei, figuri 1907–1925 (1925) a apărut post-mortem. A fost membru al Partidului Conservator, secretarul politic al lui Alexandru Marghiloman.

1884 – S-a născut Florian Cristescu

1 august 1884, Segarcea din Deal, Teleorman – 29 iunie 1949, Turnu Măgurele, Teleorman

Autor de literatură pentru copii. După absolvirea Școlii Normale din București (1906) a fost învățător la Școala de aplicație de pe lângă această instituție, fiind trimis în Bulgaria și Ungaria pentru a studia organizarea învățământului, la întoarcere consemnându-și impresiile în două broșuri. A profesat la Roșiori de Vede, Turnu Măgurele, unde a fost și director, a fost revizor școlar pentru Teleorman, membru în Consiliul general al Instrucțiunii Publice. A intrat în viața politică, fiind ales deputat și senator. Primele sale povestiri pentru copii au apărut în perioada 1904–1906, la Revista Asociației generale a învățătorilor și învățătoarelor din România, Revista noastră și Viața literară. A colaborat cu proză, versuri, articole la Viața literară și artistică, Șezătoarea săteanului, Evenimentul, Tribuna poporului, Cosânzeana, Gazeta țăranilor, Muguri, Flacăra etc. A fost secretar de redacție la Ideea, a editat o revistă ilustrată pentru copii, Fluierașul, foile Îndrumarea și Gazeta noastră (Turnu Măgurele). Din scrierile sale: În mijlocul horelor, Pagini din istoria neamului românesc, Familia Roademult, Povestea neamului nostru scrisă pe înțelesul tuturor (3 vol.), Păsărele și păpuși, Firicel Voinicul, O clacă în sat la noi, Datini strămoșești, Din povestea neamului nostru etc.

1891 – S-a născut Grigore Brezeanu

1 august 1891, Micșunești-Greci, Ilfov – 23 mai 1919, Cluj-Napoca

Regizor, scenarist și actor de film, fiul unui actor consacrat al scenei românești, Iancu Brezeanu. A absolvit în anul 1910 Conservatorul de Artă Dramatică din București, secția Actorie. A realizat filme documentare și primele filme de ficțiune românești: Amor fatal și Înșiră-te, mărgărite (scenariul și regia), Marina de război română, Călimănești, a fost producător pentru Independența României alături de Leon Popescu, Societatea actorilor Teatrului Național din București și Pascal Vidrașcu. A fost distins cu medalia Bene merenti cl.II (1912). A murit la vârsta de 28 ani.

Independenta Romaniei (1912, film mut) • Regia Grigore Brezeanu sau Aristide Demetriade. Cu: Aristide Demetriade, Constanța Demetriade, Constantin Nottara, Aurel Athanasescu, Jeni Metaxa-Doro, Ion Niculescu, Gheorghe Ciprian, Aristizza Romanescu, Sonia Cluceru, Maria Filotti, Elvira Popescu etc.

1895 – S-a născut I. Valerian

Valeriu Ionescu; 1 august 1895, Ivești, Galați – 20 noiembrie 1980, București

Poet, prozator și jurnalist, profesor, membru al Societății Scriitorilor Români (din 1922). În timpul primului război mondial, a urmat Școala de ofițeri de rezervă București și a luptat la Mărăști, sub comanda generalului Averescu. A fost rănit, fiind avansat la gradul de locotenent și decorat cu Ordinul Coroana României cu spade în grad de cavaler. Între 1917–1921 a locuit la Bârlad, pentru a-și reface sănătatea, a colaborat cu scriitorii Alexandru Vlahuță și George Tutoveanu și a devenit membru al Academiei Bârlădene. Mutat la București, a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității în 1925, a fost profesor, inspector școlar și secretar general al Societății Scriitorilor Români. A lucrat la Direcția învățământului militar din Ministerul Apărării Naționale, a fost șef serviciu în Oficiul de Educație al Tineretului Român, a făcut parte din conducerea organizației Straja Țării. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost șef serviciu în Direcția Presei din Ministerul Propagandei Naționale și a fost promovat în conducerea Societății Scriitorilor Români. A fost pensionat în 1945, după instalarea guvernului Petru Groza, continuând să activeze în Asociația voluntarilor pentru sprijinirea apărării patriei. A debutat în 1919 cu versuri în revista Florile dalbe din Bârlad, iar editorial, cu volumul de versuri Caravanele tăcerii (1923, Premiul „Vasile Adamachi” al Academiei Române). Criticul literar Eugen Lovinescu: „asemenea lui Emil Dorian, Mihail Celarianu și Camil Baltazar, I. Valerian va avea o carieră literară deosebit de promițătoare”. A participat la ședințele cenaclului literar Sburătorul condus de Eugen Lovinescu, publicând versuri în Sburătorul literar, Adevărul literar și artistic, Cugetul românesc, Flamura, Graiul nostru, Azi, Universul literar, Viața Romînească, Revista Fundațiilor Regale, România literară etc. A fost ales membru al Societății Regale Române de Geografie (1925). A editat revista Viața literară din București (1926–1941), una dintre cele mai importante publicații literare interbelice care a publicat scrieri ale unor autori renumiți: Vasile Pârvan, Ion Barbu, Constantin Rădulescu-Motru, Ion Petrovici, Ioan Bianu etc. și a promovat numeroși scriitori tineri. A publicat volumul de versuri Stampe (1927), romanul Cara Su / Apă neagră (1935), un volum de interviuri intitulat Cu scriitorii prin veac (1967) și volumul memorialistic Chipuri din viața literară (1970).

1899 – A încetat din viață Ioan M. Bujoreanu (3 august 1834 – 1 august 1899)

Prozator, dramaturg, publicist și traducător (din Boccaccio, Florian și Paul de Kock).

1901 – A apărut tratatul Histoire de la langue roumaine de Ovidiu Densușianu

 

Prima mare operă de sinteză consacrată originii și evoluției limbii române, conține 2 volume, Histoire de la langue roumaine – Les origines (1901) și Histoire de la langue roumaine – Le XVI-ème siècle (1938).

1908 – S-a născut Grigore Niculescu-Buzești

1 august 1908, Sărata, Buzău – 12 octombrie 1949, New York

Diplomat și politician care a îndeplinit funcția de ministru de externe. A absolvit în 1929 cursurile Facultății de Drept ale Universității din București, în același an s-a înscris la examenul de atașat de Legație, funcție pe care a ocupat-o anul următor. A îndeplinit mai multe funcții în cadrul Ministerului de Externe, a fost trimis peste hotare ca secretar la Legația română de pe lângă Societatea Națiunilor (Geneva), secretar de Legație la Stockholm și la Riga. A fost principalul om de legătură dintre Iuliu Maniu și Regele Mihai I în lunile care au precedat lovitura de stat de la 23 august 1944, jucând astfel un rol în îndepărtarea de la putere a generalului Antonescu și instaurarea unui regim constituțional de scurtă durată în România. Plecat în exil, a primit un mandat de la partidele democratice să le reprezinte în străinătate. A fost condamnat în contumacie la muncă silnică pe viață în cadrul procesului conducătorilor PNȚ din 1947. Până la moartea sa, a fost unul dintre reprezentanții PNȚ în Comitetul Național Român.

1908 – A încetat din viață Ștefan Dimitrie Grecianu (19 septembrie 1825 – 1 august 1908)

Istoric, genealogist, heraldist, procuror și judecător, membru de onoare al Academiei Române.

1909 – Compania Dramatică Davila

Înființată de Alexandru Davilla, a fost prima companie particulară de teatru din România, cu statut propriu, prima încercare de teatru susținută material de stat și apreciată de marile personalități ale vremii, având printre societari pe marii actori de mai tarziu: Toni Bulandra, Lucia Sturdza-Bulandra, Marioara Voiculescu, Niculescu-Buzău, Ion Manolescu, Roland Bulfinski, Gheorge Storin.

Pentru prima reprezentație a trupei, care s-a jucat la 12 septembrie, Ion Luca Caragiale a scris un fel de uvertură, instantaneul într-un act Începem – rolul Directorului fiind interpretat chiar de Davila.

1912 – S-a născut Ion Totan

1 august 1912 – 20 februarie 1983 (date incerte)

Compozitor, dirijor, profesor. A fost dirijor secund al Ansamblului Doina al Armatei din București (1948–1950)), redactor șef la Editura Militară (1952–1954), redactor muzical la ESPLA București (1955–1956), documentarist la Uniunea Compozitorilor (1958–1960). A dirijat coruri și orchestre simfonice. A desfășurat o bogată activitate didactică. A compus muzică de teatru: Nu vă jucați cu dragostea; muzică vocal-simfonică: Evocare; muzică simfonică: Variațiuni simfonice; muzică de fanfară: Suită pe teme din regiunea Brașov; muzică corală: Cântă, fluieraș etc.

1913 – S-a născut Coca Farago

Ana-Virginia Farago; 1 august 1913, Craiova – 1 septembrie 1974, București

Poetă, prozatoare și autoare dramatică, actriță, pictor scenograf, membră a Societății Scriitorilor Români (din 1937) și a Societății Autorilor Dramatici Români (din 1938), fiica poetei Elena Farago. A început să publice versuri de la vârsta de șase ani, atrăgând atenția lui Lucian Blaga care a lăudat-o într-un număr al revistei Cuvântul (1925). A urmat cursurile Conservatorului „Cornetti” din Craiova (1943), unde s-a specializat în Arta dramatică. A fost actriță la Craiova, la Cernăuți, după care, la București a apărut, alături de Tantzi Cocea, Lucia Demetrius și Emil Botta, în piesele teatrelor experimentale Masca și Treisprezece și unu, fondate de G.M. Zamfirescu. A lucrat la Biroul de presă al Fundației Regale, la Ministerul Muncii, ca instructor scenic la Apărarea Patriotică, pictor decorator, regizor de culise și îndrumător al unor cenacluri din București și Ilfov, pictor scenograf la Teatrul Național din Craiova și la Teatrul Poporului din București. După absolvirea Școlii de cadre a Sectorului de cultură și artă al municipiului București (1947–1949), a condus cenaclul literar al Consiliului sindical județean Ilfov, a ocupat diverse funcții în cadrul Uniunii Sindicatelor și al altor instituții culturale bucureștene. A fost apoi asistentă la Muzeul „K. Zambaccian”, cronicar dramatic în Jurnalul craiovean, Falanga etc. A debutat în 1928 cu poezia Primăvara în Viața literară. A publicat poezii și fragmente de proză în Viața literară, Bilete de papagal, România literară, Convorbiri literare, Ramuri, Universul literar, Revista scriitoarelor și scriitorilor români, Adevărul, Junimea literară, Luceafărul, Viața Românească, Lumea, Azi, Familia, Pagini basarabene, Universul, Adevărul literar și artistic, Hyperion, Flacăra, Revista Fundațiilor Regale, Contemporanul etc. A editat în 1936, în colaborare cu Doina Bucur, revista Domnul de rouă din Caracal. Având o activitate literară diversă, a debutat editorial cu piesa Întâmplarea (1935), urmată de romanul Sunt fata lui Ion Gheorghe Antim (1936), de volumul de proză scurtă Vulturul albastru (1938) și de volumul de versuri Poeme pentru singurătate. Au rămas în manuscris mai multe piese de teatru, un roman și o nuvelă.

1915 – S-a născut Gellu Naum

1 august 1915, București – 29 septembrie 2001, București

Eseist, poet, prozator și dramaturg, considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist și unul dintre ultimii mari reprezentanți ai acestuia pe plan european. A început să scrie versuri din timpul liceului, în urma unui pariu și a debutat cu două poezii publicate în revista Cuvântul. Între 1933–1937, a urmat cursurile Universității din București, studiind Filosofia. În 1935, studentul Naum din anul III a fost percheziționat și arestat pentru că a fost surprins scriind „parole cu caracter subversiv” pe zidurile caselor din străzile Dr. Sergiu, Dr. Felix și Bd. Cuza. A plecat în 1938 la Paris, unde a continuat studiile de filosofie la Sorbonna, pregătind o teză de doctorat despre Pierre Abélard (teolog și filosof scolastic francez). La Paris a luat contact cu grupul suprarealist francez animat de André Breton. Întors în țară în 1939, a fost mobilizat și trimis pe frontul de Răsărit. În 1941 s-a constituit grupul suprarealist român, alături de Gherasim Luca, Dolfi Trost, Virgil Teodorescu și Paul Păun, a cărui activitate deosebit de intensă între anii 1945–1947 l-a făcut pe André Breton să afirme: „Centrul lumii [suprarealiste] s-a mutat la București”. A scris poemul cu tentă filozofică și ezoterică Calea șarpelui, care i-a marcat definitiv stilul; cărți de literatură pentru copii: Carte cu Apolodor, dar și de literatură proletcultistă: Soarele calm, Tabăra din munți.

1917 – S-a încheiat Bătălia de la Mărăști

A fost una dintre principalele bătălii desfășurate pe teritoriul României în timpul primului război mondial (11/24 iulie 1917 și 19 iulie/1 august 1917), o operațiune ofensivă a armatei române și armatei ruse cu scopul de a încercui și distruge Armata a 9-a Germană. Armata II română, comandată de generalul Alexandru Averescu, a reușit să cucerească de la Armata 1 austro-ungară un teritoriu cu lățimea de 30 km și adâncimea de 20 km. Au fost eliberate, printre altele, localitățile Câmpuri, Vizantea Mănăstirească, Roșculești, Răcoasa. Armatele Puterilor Centrale au fost obligate, datorită acestei bătălii, să își schimbe planul de operațiuni. Armata română a capturat 2.000 prizonieri și 70 tunuri, având pierderi de circa 1.500 morți și 3.000 răniți.

 

Ziua Tanchiștilor

Ziua Tanchiștilor a fost instituită prin ordinul Regelui Ferdinand I, pentru a marca înființarea primului batalion de tancuri din Armata Română.

1919 – A fost fost constituit primul batalion de tancuri

La garnizoana militară din Mihai Bravu (Giurgiu) s-a înființat un batalion de care de asalt, act care a marcat apariția armei Tancuri în Armata României.

1919 – A doua renunțare la tron a Prințului Carol al României

Prima renunțare la tron a avut loc la 27 august/9 septembrie 1918, când Prințul Carol s-a căsătorit la Odessa cu Zizi Lambrino, încălcând Statutul Casei Regale, intrând pe teritoriu inamic, Carol fiind astfel vinovat de dezertare și trădare. Regele Ferdinand I a ordonat arestarea lui, vreme de 75 de zile, la mănăstirea Horaița, căsătoria celor doi fiind anulată de o instanță românească. Carol nu dorea să renunțe la legătura cu Zizi Lambrino, în plus, din această relație s-a născut un băiat, pe nume Mircea, socotit drept ilegitim, dar pe care Carol l-a recunoscut.

În acest context, Carol a trimis regelui Ferdinand o declarație scrisă de renunțare la calitatea de principe moștenitor al Coroanei României la 1 august 1919. I s-a impus domiciliu forțat la Bistrița, a fost trimis într-un turneu mondial pentru a reprezenta Coroana Română, fiind în cele din urmă convins, la 20 februarie 1920, să revină asupra deciziei. În 1921 s-a căsătorit cu Principesa Elena a Greciei și Danemarcei.

1921 – S-a născut Dinu Zarifopol

Constantin Radu Zarifopol; 31 iulie/1 august 1921, Cârligi–Filipești, Bacău – 6 martie 2002, București

Scriitor, magistrat. A debutat literar fiind elev, în revista Vers și proză (1937–1940). În 1944 și-a luat licența în Drept la Universitatea din București, apoi a plecat pe front, fiind demobilizat în 1946. A început o carieră de avocat în 1948, dar a fost dat afară din barou din cauza originii „nesănatoase”, fiind reprimit în anii ’50 și a profesat ca avocat pledant până la pensionare. A fost căsătorit cu Maria Economu-Zarifopol, care a publicat, împreună cu fiica ei Christina, volumul cu cele 93 de scrisori. necunoscute până atunci, ale poetului Mihai Eminescu pentru Veronica Micle. A scris, fără a avea șansa de a-și vedea vreo carte tipărită după instalarea regimului comunist. În anonimat complet, a lucrat 20 de ani la o tetralogie pe care o va publica abia în ultimul deceniu al secolului 20. A publicat: O crimă bine ticluită (două nuvele polițiste și șapte povestiri stranii); romanele: Naufragiul, Moartea lui Levi, Șah la rege, Crima generalului.

1923 – S-a născut Iulia Oniță

1 august 1923, Dorohoi, Botoșani – 28 aprilie 1987, București

Sculptoriță, profesoară universitară; membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1952. A studiat la Academia de Bele-Arte din Iași (1941) avându-i profesori pe Ion Irimescu la Sculptură și pe I.L. Cosmovici la Desen.

A continuat studiile de sculptură la Academia de Belle-Arte din București (1943) la clasa scuptorului Cornel Medrea. După terminarea studiilor s-a stabilit în București. Din 1963 a devenit profesoară la Facultatea de Arte Plastice din Universitatea București, unde a predat Sculptura. A realizat mai multe compoziții și portrete apelând la o stilizare expresivă, exemple: Monumentul ostașilor români (Oradea), grupul Tinerețe, Maternitate, Diaconul Coresi (Târgoviște, parcul Muzeului tiparului și cărții vechi românești), Ecaterina Teodoroiu (Târgu-Jiu), grupul statuar Minerii, (Baraolt). La Muzeul de Artă din Constanța se găsesc 3 lucrări în bronz: Joc de copii, Bocitoarele și Mamă și copil.

Mai mult: Iulia Oniță – un sculptor liric pentru eternitate de Cristina Ștefan [Wiki]

1928 – S-a născut Mihai Vasiliu

1 august 1928, Dorohoi – 23 aprilie 1997

Eseist, teoretician şi istoric de teatru, scriitor, dramaturg. A urmat Facultatea de Istorie, unde i-a avut profesori pe C.C. Giurăscu, Andrei Oţetea, George Oprescu şi Alexandru Elian (1947–1951). După ce şi-a câştigat un bun renume ca eseist, teoretician şi istoric de teatru, s-a apropiat mai târziu și de literatura dramatică, debutând cu Se adună vremile (despre Vlad Ţepeş, în colaborare cu Remus Nastu) în 1977. A scris apoi comedii (Serenadă pentru Eva) şi din nou drame istorice, în colaborare cu fiul său, Dan Vasiliu (o piesă despre Mircea cel Mare), sau singur: Eclipsa, Izvorul, Triunghiul etc., bună parte din ele reunite în volumul Paşi in timp (1988). A publicat Istoria teatrului românesc, Matei Millo, a predat cursuri sau a lucrat ca editor, ajutând la apariţia unui număr impresionant de cărţi la cele mai diverse edituri, a făcut cronică teatrală în revistele de specialitate sau la radio, în emisiunea Rampa şi Ecranul.

1928 – S–a născut Constantin Maximilian

1/2 august 1928, București – 11 aprilie 1997, București

Medic, genetician și antropolog, membru corespondent (din 1992) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Medicină din Bucureşti (1947–1953). S-a specializat în Antropologie la Moscova (1957) şi în Genetică medicală în SUA (1968–1969). A fost bursier al Academiei Române la Centrul de Cercetări Antropologice (1950–1953), devenind ulterior cercetător al acestui centru, în secţia de Paleoantropologie. În 1966 a devenit Doctor în Genetică cu teza Cercetări citogenetice a disgeneziilor gonodale. Corelaţii citogenetice clinice. A participat la studierea unor peşteri şi aşezări neo-eneolitice (Ohaba Ponor, Sărata Monteoru, Peştera Muierii). A organizat primul laborator de genetică medicală din România (1958) și primul centru de sfaturi genetice (1962), devenit unul dintre cele mai mari din Europa. A pus bazele geneticii populațiilor, a fost primul profesor de Bioetică din învățământul universitar românesc. A redactat peste 20 de volume de antropologie, bioetică, genetică umană, printre care: Sărata Monteoru. Studiu antropologic (1962, prima monografie de acest gen din literatura română, distinsă cu Premiul „Victor Babeş” al Academiei Române), Introducere în antropologie, Studiul anomaliilor cromozomiale în endocrinologie, Genetica umană, Endocrinopatiile genetice, Ereditatea umană, tipar şi eroare, Frecvenţa anomaliilor cromozomiale, Sterilitatea, o problemă de genetică, Evoluţia biologică a omului, Selecţia naturală şi patologia endocrină, Timp şi destin biologic. Incursiune în evoluţionismul modern, Impactul social al geneticii, Responsabilitatea geneticii medicale, Citogenetica medicală umană, Geneza individualităţii, Cele două lumi ale geneticii umane, Sfatul genetic, Fascinaţia imposibilului, Bioetica etc. A scris capitole într-o serie de tratate, lucrări consacrate impactului etic, social, politic al geneticii: Aventura geneticii, Speranţe pentru mai târziu, Drumurile speranţei. A fost membru în colegiile de redacţie ale unor publicaţii: Endocrinology, Progresele știinţei, preşedinte al Societăţii de Bioetică a Academiei de Ştiinţe Medicale din România, membru al Societăţii de Antropologie din Franța, al Asociaţiei Internaţionale de Biologie Umană, al Societăţii Europene de Medicină Genetică. A fost distins cu Medalia de bronz a Universităţii „René Descartes” din Paris.

1933 – S-a născut Constantin Turturică

1 august 1933, Odobeasca, Teleorman – 8 iulie 2024

Scriitor și dramaturg, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1983. A debutat în revista pentru copii Cravata roșie, cu povestirea Racii, colaborând apoi la lașul literar, Zori noi, Viața nouă etc. S-a înscris la Școala de Pilotaj de la Sânpetru (Brașov), dar nu a putut continua studiile din cauza „dosarului”. S-a angajat secretar tehnic la Ocolul Silvic Sascut. A urmat Școala Tehnică Silvică din Caransebeș, la absolvire fiind încadrat reporter la ziarul Zori noi din Suceava, apoi la Viața nouă din Galați. A urmat apoi Facultatea de Filosofie a Universității din Bucuresti. Refuzând să se prezinte la postul repartizat, a fost de-a lungul timpului: instructor artistic la diferite întreprinderi, pilot, corector, economist, impiegat, șofer, referent literar, redactor TV, muzeograf principal la Muzeul Literaturii Române, macaragiu, bibliotecar, tehnician constructor, informator al Securității etc., aproape fiecare îndeletnicire inspirându-i câte o carte. Debutul absolut s-a produs în 1954, în Iașul literar, cu proza Funcționar la Ocol. A debutat editorial cu volumul de povestiri Scoaterea casei din pământ (1977), urmat de romanele: Filozof de inchiriat, Tribunalul fiecarui individ, Cheia de contact, Marele interogatoriu, Brevetul alb, În casa asta toți trăgeau cu arma (2 vol.), Cărăuși peste vămi. La 73 de ani, a debutat în teatru cu piesa Comedie Roșie, montată de  Alexandru Tocilescu la Sala Atelier a Teatrului Național București, având curajul să-și faca publică, în presă, colaborarea cu Securitatea – informatorul Popa Petre (numele de cod al lui Turturică) a scris una dintre cele mai acide comedii românești, îndreptată împotriva comunismului și, mai ales, a Securității.

1936 – Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Berlin

A XI-a ediție a Jocurilor Olimpicede vară s-a desfășurat la Berlin, Germania în perioada 1–16 august 1936. Ceremonia a fost deschisă de Adolf Hitler. Au participat 49 de țări și 3.963 de sportivi care s-au întrecut în 129 de probe din 19 sporturi.

Delegația României a fost formată din 54 de competitori, care au luat parte la 33 de evenimente sportive în cadrul a 9 sporturi.

A obținut o medalie de argint, în proba de călărie (obstacole), prin maiorul de cavalerie Henri Rang din Lugoj, după o întrecere de baraj, deși a dominat competiția.

Mai mult: Destinul nedrept și tragic al ultimului mare călăreț român de Mihai Mincan [Cultura – Adevărul]

1938 – S-a născut Constantin Rîpă

1 august 1938, Smulți, Galați

Compozitor, dirijor de cor, cercetător, muzicolog și profesor universitar. Și-a dedicat întreaga viață muzicii. Criticii de artă îl consideră una dintre ultimele figuri renascentiste ale muzicii românești culte. A fost profesor la Academia de Muzică „Gheroghe Dima” din Cluj-Napoca. În anul 1969 a fondat corul Antifonia din Cluj-Napoca pe care l-a dirijat câteva decenii. A întreprins numeroase turnee artistice în Olanda, Austria, Anglia, Germania, Italia, Belgia, Franța. A susținut emisiuni radiofonice și de televiziune. A fost distins cu Premiul UCMR pentru creație corală (1995). În anul 1985, la Strassbourg, a realizat prima audiție mondială a lucrării Idmen de Iannis Xenakis, în cadrul Festivalului Europa Cantat. A primit numeroase premii naționale, internaționale, dar și distincții ale instituțiilor în domeniu. A compus muzică de teatru: Vacanța; în muzica simfonică s-a evidențiat cu 16 compoziții: Efebul rănit; muzică de cameră vocală – patru cicluri de lieduri, două lieduri și Gloria pentru tenor solo; muzică de cameră instrumentală, peste 30 de lucrări: Stalactite; 45 de lucrări pentru cor și 28 pentru cor de copii: Toaca Doftanei, Codrule, codruțule etc. A scris lucrări didactice: Culegere de solfegii, alcătuită pe etape stilistice, Curs de dictat muzical tonal-funcțional, Curs de melodii pentru solfegiere, Teoria superioară a muzicii și poezii: Îmbrățișata mea, Joc de-a timpul, Neîncredere în cuvinte.

Constantin Râpă – Ciocârlia • Corul Aletheia, solo Ana Maria Alexa și Antonia Cucerenco

1939 – S-a născut Gheorghe Suciu

1 august 1939, Henig–Berghin, Alba – 1995

Prozator. A urmat Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din Bucuresti, în paralel cu Teoria și Practica presei (1958–1963). După absolvire, a lucrat în redacțiile revistelor Viața studențească și Luceafărul și publicațiilor pentru străinătate. A debutat cu poezie în Contemporanul (1958), concomitent și în Luceafărul, unde va debuta apoi și cu proză, în 1961, schița Ciocârlia fiind considerată de autor drept adevarata sa intrare în literatură. A colaborat la Luceafărul, Gazeta literară, România literară, Ramuri, Tribuna. A scris articole și reportaje în presa cotidiană. A publicat volume de schițe și povestiri: Oul (1968); de nuvele: Antrenorul și zeul; o parodie polițistă: Soarele neterminat; precum și ciclul romanesc: Lucrări și zile din viața lui Nick, Botează-mă cu pământ, De-ar fi pușca iarbă verde, Război și dragoste.

1939 – S-a născut Valeria Seciu

1 august 1939, București – 6 septembrie 2022, București

Actriță de teatru, film, radio, voce și televiziune. A urmat cursurile Institutului de Teatru din București, la clasa A. Pop Marțian, între 1960–1964, avându-l asistent pe Octavian Cotescu, care, ulterior, avea să-i devină soț. A debutat, în 1964, pe scena Teatrului Național din București, în piesa Eminescu de Mircea Ștefănescu, în rolul Veronica Micle, dar și în film, jucând în pelicula Casa neterminată, regizată de Andrei Blaier. După doi ani petrecuți la Cluj, unde a interpretat două roluri, în Androcle și leul de G.B. Shaw și Vlaicu Vodă de Alexandru Davila, a revenit în echipa Teatrului Național din București (memorabilă rămâne prezența ei în Cordelia din Regele Lear în regia lui Radu Penciulescu), pe care, cu excepția câtorva colaborări, nu a mai părăsit-o până în 1978, când s-a alăturat trupei Teatrului Mic. Marile roluri din această etapă le-a creat în spectacole precum Să îmbrăcăm pe cei goi, Maestrul și Margareta, Niște țărani, Cerul înstelat deasupra noastră, Doamna cu camelii. A înființat și condus Teatrul Levant, una dintre primele instituții independente de gen apărute după căderea regimului comunist. A jucat în numeroase filme: Parașutiștii, Regăsire, Înainte de tăcere, Bună seara, Irina, Mult mai de preț e iubirea, Adela etc.

Bună seara, Irina (1980) • Regia Tudor Mărăscu. Cu: Ștefan Iordache, Valeria Seciu, Emil Hossu, Sebastian Papaiani, Brândușa Zaița Silvestru, Dan Condurache

1939 – S-a născut Anatol Grințescu

1 august 1939, Chișinău, România – 2 iunie 2014, București

Jucător de polo pe apă. A jucat la Dinamo București, a fost membru al echipei naționale române de polo pe apă din 1960, timp de 12 ani (susținând 176 de meciuri și înscriind 85 de goluri). A participat la Jocurile Olimpice de vară Roma 1960 (locul 5), la Jocurile Olimpice de vară Tokyo 1964, unde a marcat 6 goluri (câte două împotriva echipelor naționale din Italia și Japonia, câte unul împotriva Olandei și Belgiei). În 1965 a câștigat o medalie de bronz la turneul de la Universiada de vară din Budapesta. Și-a finalizat cariera de jucător la începutul anilor 70, după care a devenit antrenor al echipei României la Jocurile Olimpice de vară München 1972, Montréal 1976 și Moscova 1980 și la Universiada din 1981. Ulterior, timp de 18 ani, a fost secretarul general al Federației Române de Polo pe apă, în 2008 a devenit președintele acesteia.

1943 – Al doilea raid american asupra României, Operațiunea Tidal Wave

La 1 august 1943, între orele 13.08–16.00, a avut loc un bombardament aerian al Statelor Unite asupra rafinăriilor de petrol de la Ploiești, sub denumirea de cod Tidal Wave (Valul nimicitor). Pregătit cu minuțiozitate, atacul aerian a fost executat cu 177 bombardiere Consolidates B 24 Libertador, din Armata 9 aeriană a SUA, care au parcurs itinerariul de la Bengazi (Libia) până la Ploiești (3.700 km), într un singur zbor, atacând la mică înălțime (până la 150 m), în formațiuni mici (10–18 avioane) orașul Ploiești și zona înconjurătoare. Ineditul operației aeriene, itinerariul și distanța mare care trebuia parcursă (prin spațiul controlat de inamic), cantitatea mare de armament, bombe, benzină și alte materiale transportate, precum și alți factori au făcut ca misiunea primită de echipajele celor cinci grupuri de aviație (Liberandos, Circul Ambulant, Pyramiderii, Biletele negre și Scorpionii) să fie de sacrificiu. Ajunse în zona Ploiești, bombardierele americane au aruncat (după datele oferite de Subsecretariatul de Stat al Aerului) 520 bombe explozive de 225 și 450 kg (58 nu au explodat) și 4.343 bombe incendiare de 1 kg (1.195 nu au explodat). Deși s-au produs pagube însemnate rafinăriilor din Valea Prahovei (45% din capactatea de distilare și 40% din cea de cracare), distrugându-se parțial 6 rafinării, producția de benzină nu a fost afectată în mod hotărâtor. Pierderile materiale au fost reduse datorită zidurilor de protecție, batalurilor de apă și altor mijloace de protecție. Alarmată, înainte de pătrunderea bombardierelor americane pe teritoriul national, aviația de vânătoare română (31 avioane) și germană (26 avioane) a decolat la ora 13.18, ridicându-se la circa 5.000 metri altitudine, deși avioanele inamice zburau la înălțimi mici (pentru a ieși din raza de acțiune a radiolocatoarelor). Cele 57 de avioane române și germane, care au putut decola, au efectuat 123 ieșiri (52 române și 69 germane), atacând circa 60–70 de bombardiere americane, în luptele aeriene fiind pierdute două avioane românești și 11 avioane germane, precum și 4 ofițeri aviatori (2 români și 2 germani). Artileria antiaeriană a angajat 52 de baterii (21 românești și 31 germane), cu un total de 374 guri de foc (cele 33 baterii grele au tras 1.703 lovituri, iar cele 17 baterii ușoare 18.000 de lovituri).

1943 – S-a născut Radu Cange

1 august 1943, Brăilița–Piua-Petrii, Ialomița

Poet, prozator, eseist. A debutat în Luceafărul (1980). A publicat poezie și proză în revista Luceafărul mai bine de 30 de ani, a colaborat cu versuri, proză, eseuri și cronici literare la România literară, Contemporanul – ideea europeană, Viața românească, Cronica, Convorbiri literare, Ateneu, Argeș, Ramuri, Poesis etc., a mai publicat versuri în Belgia și Germania. A avut emisiuni de versuri la radio și tv. A scris eseuri despre Cioran, Eminescu, Țuțea, Liiceanu. Este prezent în dicționare și antologii de poezie: Dicționarul biografic al scriitorilor români, Dicționarul scriitorilor români de azi, Dicționar de autori – Poezia románá între milenii (autor Geo Vasile), Călător în Arcadia – antologie a scriitorilor din Ialomița (îngrijitá de Șerban Codrin), Antologia poeziei románești de la S la XXL (îngrijită de Ion Barbu), Antologia revistei Convorbiri literare (Iași), și Nopțile de insomnie – Opțiuni livrești (de Nicolae Oprea). A publicat volume de poezie: Un Bărăgan apropiat (1989, carte desfigurată de cenzură), Sufletul în palmă, Râsete în infern, Un poem pentru cel care vine, Trece o blondá, trece o bruná…, Lebăda și magnolia, Elegiile negre, Vierea singuratică și romanul Paznicul muzeului.

1943 – A încetat din viață Horia Creangă (20 iulie/1 august 1893 – 1 august 1943)

Arhitect, promotor al arhitecturii moderne în România; a construit peste 70 de edificii administrative, social-culturale, industriale, dar și clădiri de locuințe (blocul ARO); nepotul lui Ion Creangă.

1945 – S-a născut Tudor Gheorghe

1 august 1945, Podari, Dolj

Actor, solist vocal, instrumentist, compozitor. A urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” din București, clasa de Actorie, absolvind în 1966. A fost angajat la Teatrul Național din Craiova, devenind, la 21 de ani, unul dintre cei mai tineri actori din țară. După rolurile jucate în studenție, a debutat pe scena Naționalului craiovean în rolul Paznicul tânăr din Cocoșul negru, de Victor Eftimiu. Persecutat politic în perioada comunistă, i-au fost cenzurate spectacolele, iar în anul 1987, i-a fost interzis să concerteze, revenind după revoluția din decembrie 1989. A pactizat cu noii reprezentanți ai comunismului. A realizat numeroase spectacole de muzică și poezie, în țară și străinătate: Menestrel la curțile dorului, Șapte balade, Săptămâna risipitorului de frumuseți, Calvarul unei inime pribegi.

Tudor Gheorghe – Dorul călător

1947 – S-a născut Adina Popescu

1 august 1947, București

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” în 1969 la clasa George Dan Loghin – Dem Rădulescu – Adriana Popovici. Și-a susținut examenul de stat cu rolul Ioana D’Arc din piesa Ciocârlia de Jean Anouillh. După absolvire a fost angajată doi ani la Teatrul „Alexandru Davilla” din Pitești, apoi la Teatrul „Ion Vasilescu” din București (1971–1981). A debutat în 1972 în filmul lui Virgil Calotescu Dragostea începe vineri unde, alături de regretatul Peter Paulhoffer a format un cuplu de îndragostiți deosebit de dramatic. Din 1981 a devenit actriță a Teatrului de Comedie din București. Dintre nenumăratele roluri interpretate de-a lungul carierei cu farmec și profesionalism le amintim pe cele din spectacolele: Acceleratul 402, Acul cumetrei Gurton, Dar nu e nimic serios – Pirandello, Adam și Eva, Bunica se mărită, Scandal în culise, Transport de femei. S-a retras din teatru la 53 de ani. A fost distribuită și în 21 de producții cinematografice printre care: Domnișoara Nastasia, Râul care urcă muntele, Nea Marin Miliardar, Ultima noapte de dragoste, Din dragoste cu cele mai bune intenții.

Dragostea începe vineri (1972) • Regia Virgil Calotescu. Cu: Adina Popescu, Toma Caragiu, Margareta Pogonat, Vasilica Tastaman, Marga Barbu, Liviu Ciulei, Sebastian Papaiani

1948 – Teatrul Evreiesc de Stat din București

La propunerea Comitetului Democrat Evreiesc și a Asociației Culturale IKUF, la mai bine de șapte decenii de la momentul apariției primului teatru idiș profesionist (Iași, 1876), în București și, un an mai târziu, la Iași funcționau două noi instituții de cultură care aveau să pună în scenă opere semnificative ale dramaturgiei idiș. Clădirea din strada Dr. Iuliu Barasch a devenit sediul permanent al trupei de teatru; nume celebre precum Sevilla Pastor, Dina König, Seidy Glück, Mano Rippel, Isac Havis și alții, în coordonarea primului director, Bernard Lebli și a lui Ury Benador ca secretar-literar au prezentat un număr important de premiere.

1948 – S-a născut Constantin Daradici

1 august 1948, București – 11 februarie 2017

Pictor, membru al Uniunii a Artiștilor Plastici (din 1979). A absolvit Institutul de Arte plastice „Nicolae Grigorescu”, secția Pictură, lucrând cu profesorii Alexandru Cumpăta, Corneliu Baba, Gheorghe Șaru și Constantin Crăciun. Între 1983–2013 a avut peste 35 de expoziții personale la București, Oradea, Iași, Reșita, Constanța, Lugano (Elveția), Sinaia. A participat la numeroase expoziții de grup, tabere de creație, simpozioane. Lucrări ale sale se găsesc în colecții particulare din: România, Austria, Elvetia, Franța, Germania, Grecia, Italia, Israel, Japonia, Coreea de Sud, Canada, Olanda, Spania, Turcia, Suedia, Anglia, Australia și SUA.

Imagini: Constantin Daradici [Wikart]

1948 – S-a născut Emilia Dobrin

Emilia Capră; 1 august 1948, Vălenii de Munte, Prahova

Actriță de teatru și film. În 1971 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” din București. A jucat la Teatrul Municipal din Ploiești, din 1978 la Teatrul „Nottara” din București; de câțiva ani este angajată la Teatrul ACT.
A întruchipat peste 40 de personaje în spectacole, lucrând cu regizori renumiți precum Dan Nasta, Sanda Manu, Ion Cojar, Ion Lucian, Alexandru Tatos, Dan Micu, Mihai Berechet, Alexandru Dabija, Mihai Măniuțiu, Gelu Colceag, Alice Barb, Radu Afrim, Sorin Militaru, Radu Dragomirescu etc. A fost căsătorită cu actorul Ion Besoiu, cu care are o fiică, și în prezent cu regizorul Alexandru Dabija. Regizorul Alexandru Tatos a distribuit-o în toate filmele sale. A jucat în numeroase filme: Căldura (1969), Astă seară dansăm în familie, Un august în flăcări, Porțile albastre ale orașului, Mere roșii, Bietul Ioanide, Mitică Popescu, Întunecare, Un bulgăre de humă, Furia, Binecuvântată fii, închisoare, Cu un pas înainte, Câinele Japonez etc.

Furia (2002) • Regia Radu Muntean. Cu: Dragoș Bucur, Dorina Chiriac, Andi Vasluianu, Bogdan Uritescu, Emilia Dobrin, Cătălin Naum

1949 – Revoltele țărănești din Arad și Bihor au fost reprimate cu cruzime

Răscoalele din Bihor și Arad din iulie 1949 au fost primele și au rămas cele mai importante din lungul șir al răscoalelor țărănești împotriva colectivizării și împotriva sistemului împovărător de cote. Securitatea a acționat cu o violență ieșită din comun, pentru a împiedica generalizarea rezistenței țăranilor la colectivizarea forțată. Represaliile întreprinse în zilele de 1–3 august 1949 de Comandamentul Unic, constituit special pentru reprimarea urgentă și în forță a revoltelor, au fost extrem de dure și s-au soldat cu execuția a zeci de țărani, reținerea și anchetarea a sute de țărani și deportarea altor sute (în special familiile celor executați și arestați). Țărani executați în timpul revoltelor din Arad și Bihor: Mihai Incicău, Teodor Pârvu, Ioan Pârvu, Ioan Stana, Mihai Iacoban din Șepreuș (Arad); Ioan Mang, Simion Stana, Petru Moț, Aurel Moț, Gheorghe Malița din Apateu (Arad); Gheorghe Ilonca, Mihai Haiduc, Ion Buzgan, Petre Ilonca din Berechiu (Arad); Ioan Faur, Gheorghe Marginea din Șomoșcheș (Arad); Ioan Pataș din Avram Iancu (Arad), Ioan Moț din Chișlaca (Arad); Ioan Hurth, Teodor Hurth, Gheoghe Petran zis Țibic din Susag (Bihor, în prezent Arad); Matei Leucuția din Coroi (Bihor, în prezent Arad); Ladislau Csak, Iosif Lorincz, Iosif Biro din Belfir (Bihor); Ioan Bolog, Gheorghe Botou, Silviu Sârbu din Girișu Negru (Bihor); Ion Crăciun, Ioan Sucigan, Vasile Sucigan, Gheorghe Crăciun din Batăr (Bihor); Dumitru Petruț, Gheorghe Ivan din Bicaciu (Bihor); Ștefan Bucico, Petru Turcuț din Ianoșda (Bihor); Ioan Mateoc – tatăl, Ioan Mateoc – fiul, Flore Mateoc, Alexandru Mateoc, Ioan Bodean, Ion Aderii Florea, Ion Panda din Ucuriș (Bihor); Iancu Ion Todincă din Tăut (Bihor).

Mai mult: Răscoalele din județul Bihor și Arad din iulie 1949 [Memorial Sighet]

1949 – S-a născut Mugur Isărescu

1 august 1949, Drăgășani, Vâlcea

Economist care îndeplinește în prezent funcția de guvernator al Băncii Naționale, fost prim-ministru al României (1999–2000), membru titular (din 2006) al Academiei Române. A absolvit în 1971 cursurile Facultății de Comerț Exterior din cadrul Academiei de Studii Economice din București. A lucrat ca cercetător științific la Institutul de Economie Mondială din București, la Ministerul Afacerilor Externe, apoi ca reprezentant comercial la Ambasada României din Statele Unite ale Americii, iar din septembrie 1990 a fost numit Guvernatorul Băncii Naționale a României. Este cel mai longeviv șef de bancă centrală din lume.

1949 – S-a născut Baki Ymeri

1 august 1949, Shipkovice, Macedonia

Poet, traducător, eseist și publicist român de origine albaneză, membru a Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Filosofie la Universitatea din Priștina (Limba și literatura albaneză). Între timp, a urmat cursuri de specializare pentru Limba română, la Universitățile din Viena și București. Este doctorand al Universității din București, redactor-șef al revistei Albanezul, autor a 5 antologii a poeziei române în limba albaneză, autor a 35 de antologii comune cu poeți români și albanezi, autor de studii științifice despre inteferențe culturale româno-albaneze, articole despre aromânii din Balcani, românii din Valea Timocului și albanezii din Kosovo. Pentru activitatea culturală și publicistică în folosul societății, a fost nominalizat din partea Institutului Biografic American (ABI), Omul Anului 2001. De-a lungul timpului, a publicat mii de versuri din opera a peste 50 de scriitori și istorici români în limbile albaneză, macedoneană și slovenă, precum și unele volume aparținând poeților Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Anghel Dumbrăveanu, Slavco Almăjan, Carolina Ilica, Florentin Popescu etc. Este considerat „un tezaur de suflet românesc”, colaborator al diverselor reviste literare din țară și străinătare, tradus cu poeme în limbile aromână, slovenă, macedoneană, suedeză, germană, italiană, engleză; redactor șef al revistelor Albanezul și Kosova, deținător al Premiului Balcanică pentru traducere (Brăila, 2010), a altor premii literare, diplome și a unui Certifcat pentru Drepturile Omului (București, 21 octombrie 1994).

1953 – S-a născut Dana Dogaru

1 august 1953, București

Actriță de teatru și film. Din copilărie a fascinat-o scena și a dorit să fie actriță. În 1976 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București la clasa Beate Fredanov. A debutat în teatru în 1977 cu rolul Evei în piesa Ulciorul sfărâmat de Heinrich von Kleist la Teatrul „Nottara”, urmat de alte roluri ca: Stanca în Răceala de Marin Sorescu, Fata din Jocul de Ion Băieșu, Juliette din Mâța în sac de Georges Feydeau, Silvia din Acești îngeri triști de D.R. Popescu, Paulina din Fecioara și moartea de Ariel Dorfman. Debutul în film a fost lung metrajul Eu, tu și Ovidiu, în 1977. Alte filme în care a fost distribuită: Hangița, Hanul dintre dealuri, Hârtia va fi albastră, E atât de aproape fericirea, Expediția, Francesca, Nunta mută etc. A fost căsătorită cu actorul Mihai Dogaru, decedat, cu regizorul Gelu Colceag, de care a divorțat, apoi cu medicul Sorin Lucian Puia, decedat.

Horia Lovinescu – Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă Teatru radiofonic • Dana Dogaru, George Constantin, Alexandru Repan, Ștefan Sileanu

1961 – Desemnarea membrilor Academiei de Științe din Moldova sovietică

La 26 iulie 1960 Guvernul URSS a adoptat Hotarârea „Cu privire la crearea Academiei de Științe a RSS Moldovenești” în baza instituțiilor științifice ale Filialei Moldovenești a Academiei de Știinte a URSS. Academia de Știinte a RSS Moldovenești era parte integrantă a sistemului academic sovietic, în subordonarea Prezidiului AȘ a URSS și a Consiliului de Miniștri al RSS Moldovenești.

Prin Hotărârea Guvernului RSSM din 1 august 1961 au fost desemnați, din rândul oamenilor de știință și cultură, 11 membri titulari (academicieni) și 13 membri corespondenți ai Academiei de Științe. Primul președinte al ASM a fost Iachim Grosul, membru corespondent al AȘ a URSS, academician al AȘM, Doctor habilitat în Științe Istorice.

1975 – Sesiunea finală a Conferinței pentru securitate și cooperare în Europa

Conferința pentru securitate și cooperare în Europa, deschisă la 3 iulie 1973 la Helsinki și continuată la Geneva între 18 septembrie 1973–21 iulie 1975, a fost încheiată la Helsinki, la 1 august 1975, de înalții Reprezentanți ai Austriei, Belgiei, Bulgariei, Canadei, Cehoslovaciei, Ciprului, Danemarcei, Elveției, Finlandei, Franței, Republicii Democrate Germane, Republicii Federale Germane, Greciei, Irlandei, Islandei, Italiei, Iugoslaviei, Liechtensteiunlui, Luxemburgului, Maltei, Marii Britanii, Monaco, Norvegiei, Olandei, Poloniei, Portugaliei, României, San Marino, Spaniei, Statelor Unite ale Americii, Suediei, Turciei, Ungariei, URSS, Vaticanului. A fost semnat Actul Final de la Helsinki, fiind ratificat și publicat de statul român, la 13 august.

1975 – S-a născut Bogdan Țăruș

1 august 1975, Piatra Neamț

Fost atlet specializat în săritura în lungime. De-a lungul carierei a participat de trei ori la Jocurile Olimpice: în 2000 s-a clasat pe locul 9 și în 2004 a obținut locul 8. A participat de șase ori la Campionatele Mondiale, cel mai bun rezultat fiind un loc 10 la Campionatul Mondial din 2003. La Campionatul Mondial în sală din 1999 s-a clasat pe locul 6 și la cel din 2004 a obținut locul 8. La nivel european a câștigat patru medalii de argint. Deține recordul național în sală cu o săritură de 8,30 m. A fost antrenor în cadrul Federației Române de Atletism (2005–2006). În 2009 a emigrat în Canada.

1976 – S-a născut Alina Dobrin

Alina Nicoleta Păcuraru; 1 august 1976, în București

Handbalistă, antrenoare. A jucat pentru Rapid București pe postul de extremă stânga. Pentru Rapid București a câștigat City Cup EHF (2000) și titlul în campionatul intern (2003). Pentru echipa națională de tineret a României a jucat în 51 de meciuri, în care a înscris 122 de goluri. Este deținătoarea medaliei de aur la Campionatul Mondial pentru Junioare din 1995. A fost o componentă de bază a echipei naționale a României, pentru care a înscris 418 goluri în 154 de meciuri jucate. A jucat pentru România la 5 campionate mondiale (1995, 1997, 1999, 2001 și 2003), două campionate europene (1998 și 2002) și la Jocurile Olimpice de vară din 2000. În prezent, antrenează echipa echipa Rapid Metrou București.

1976 – S-a născut Liviu-Dieter Nisipeanu

1 august 1976, Brașov

Mare maestru la șah. Primul său antrenor, cel care l-a îndrumat de la vârsta de 7 ani, a fost maestrul internațional Radovici Corvin. La vârsta de 17 ani a câștigat campionatul național de seniori. Consacrarea internațională a obținut-o în anul 1996 când a reușit un remarcabil loc 2 la Campionatul European de Juniori. A câștigat medalia de aur la Campionatul European de Șah (Varșovia, 2005), fiind singurul care a adus un titlu internațional în Romania. Din 2014 reprezintă Germania.

1977 – S-a declanșat greva generală a minerilor din Valea Jiului

Este considerată cea mai mare acțiune revendicativă organizată de muncitori în timpul regimului comunist din România (1–3 august). Greva propriu-zisă a început la Mina Lupeni, greviștii au luat legătura cu alte mine din Valea Jiului, Anina, Aninoasa, Bărbăteni, Dalja, Livezeni, Paroșeni, Petrila, Petroșani, Uricani și Vulcan și cu populația orașelor pentru a strânge cât mai mulți simpatizanți, care s-au adunat până la urmă în curtea Minei Lupeni, unde țineau discursuri revendicative. Greviștii au fost organizați și conduși de câțiva lideri, în special de muncitorii Constantin Dobre și Gheorghe Maniliuc. Cifrele, provenite din surse diferite, referitoare la numărul participanților variază între 10.000 și 40.000 (chiar 90.000). Revendicau îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă, au blocat exploatările și au cerut să discute numai cu Nicolae Ceaușescu. Ilie Verdeț și Clement Negruț s-au deplasat la fața locului, dar minerii nici nu au încercat să negocieze cu ei, cerând să discute direct cu secretarul general. Cei doi au fost sechestrați în ghereta portarului de la intrarea nr. 2 a Minei Lupeni. La insistența greviștilor, Verdeț l-a sunat prin telefon pe Ceaușescu, care se afla în concediu pe litoralul Mării Negre. Ceaușescu și-a întrerupt concediul, și s-a deplasat mai întâi la Craiova, apoi la Târgu-Jiu și Deva, și a preluat comanda trupelor de Securitate și a funcționarilor de partid, care au fost angajate în stingerea focarului protestatar.

1978 – A încetat din viață Petre Alexandru (30 iulie 1898 – 1 august 1978)

Cunoscut tenor, solist de romanțe, tangouri și cântece populare, mai ales în perioada interbelică.

1982 – A fost inaugurat stadionul Jiul din Petroșani

Vechiul stadion, construit în 1922 a ars în 1975. Stadionul nou, cu o capacitate de 20.000 de locuri, s-a inaugurat la 1 august 1982, în apropiere de Ziua Minerului (6 august).

Deschiderea oficială a reunit zeci de activiști de partid din toată Valea Jiului.

1985 – S-a născut Ilinca Manolache

1 august 1985, București

Actriță de teatru și film, fiica actorilor Rodica Negrea și Dinu Manolache. A absolvit Facultatea de Teatru a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, clasa Adrian Pintea – Florin Grigoraș – Mihai Constantin. Joacă pe scena Teatrului Mic, în filmele lui Radu Jude: Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari (2018) și Babardeală cu bucluc sau porno balamuc (2021). În 2016, a primit Premiul UNITER pentru Cea mai bună actriță în rol secundar, pentru rolurile din spectacolul Anul dispărut. 1989.

Funeralii fericite (2013) • Regia Horațiu Mălăele. Cu: Horațiu Mălăele, Crina Semciuc, Igor Caras-Romanov, Sandu Mihai Gruia, Dorina Lazăr, Florin Zamfirescu, Ilinca Manolache, Alexandru Bindea, Tudorel Filimon

1985 – S-a născut Andrei Mureșan

1 august 1985, Turda, Cluj

Fotbalist retras din activitate. A jucat pe post de fundaș central la Universitatea Cluj, Gloria Bistrița, Khazar Lankaran (cu care a câștigat Cupa Azerbaidjanului: 2010–2011), Astra Giurgiu (cu care a câștigat Cupa României: 2013–2014), CFR Cluj etc.

1990 – Data de 1 decembrie a fost proclamată ziua națională a României

Legea nr. 10/31 iulie 1990 privind proclamarea Zilei naționale a României a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 95/1 august 1990, Ziua națională fiind celebrată prima dată în același an.

1990 – România la președinția Consiliului de Securitate al ONU

România a preluat, conform principiului rotației, președinția Consiliului de Securitate al ONU. În momentul preluării (1 august 1990), ca posibile teme pe agenda dezbaterilor se anunțau: avansarea unor noi soluții pentru impulsionarea procesului de pace din Orientul Mijlociu, examinarea situației din Asia de Sud-Est, inclusiv în problema reglementării problemei cambodgiene, depășirea impasului în chestiunea cipriotă, situația din America Centrală, dar și modalitățile de întărire a rolului Consiliului de Securitate în menținerea păcii și stabilității mondiale, în contextul creșterii contribuției și prestigiului Organizației Națiunilor Unite pe plan internațional. Hotărârile luate de acest organism al ONU în cursul lunii august s-au dovedit a fi esențiale pentru rezolvarea situației create de invadarea de către Irak a Kuweitului.

1993 – Relații diplomatice România – Slovenia

După proclamarea independenței Sloveniei, la 25 iunie 1991, România a recunoscut Slovenia la 18 ianuarie 1992, iar relațiile diplomatice au fost stabilite la 28 august 1992. Ambasada României la Ljubljana a fost deschisă la 1 august 1993. Reprezentarea inițială a fost la nivel de însărcinat cu afaceri a.i, iar la 23 iulie 1997, nivelul de reprezentare al misiunii diplomatice a fost ridicat la cel de ambasador.

1993 – S-a născut Eliza Buceschi

1 august 1993, Baia Mare

Handbalistă care joacă pe postul de centru sau inter stânga. Este fiica antrenorului Costică Buceschi și a fostei jucătoare a naționalei României Carmen Buceschi. A început să joace handbal de la vârsta de 12 ani – a rămas la handbal, dupa ce a mai practicat înotul, tenisul și voleiul. A jucat la Extrem Baia Mare cu care a devenit vicecampioană națională la junioare II și a cucerit bronzul la junioare I, în 2010. În 2009, 2010 și 2011, a fost desemnată cel mai bun sportiv al clubului Extrem. La seniori, a jucat la HCM Baia Mare (cu care a câștigat Liga Națională 2014, Cupa României 2013, 2014, 2015, Supercupa României 2013, 2014), FC Midtjylland (cu care a câștigat Handball-Bundesliga Frauen 2016), Thüringer HC, Dunărea Brăila, Corona Brașov, în prezent la Rapid București (cu care a câștigat Liga Națională 2022). Pentru Echipa națională a jucat pentru România–junioare (30 de meciuri, 178 de goluri), România–tineret (19 meciuri, 96 de goluri), România (84 de meciuri, 206 goluri). A fost inclusă în echipa ideală sub 22 de ani (Rookies/Best Young Players All-Star Team) a Campionatului Mondial, ca cel mai bun coordonator de joc (2015).

1994 – Legea privind asociațiile salariaților în scopul privatizării

Legea nr.77/1 august 1994 privind asociațiile salariaților și membrilor conducerii societăților comerciale care se privatizează, a fost adoptată de Camera Deputaților și de Senat în ședințele din 30 iunie, fiind promulgată de președintele Ion Iliescu în 1 august și fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 209/11 august 1994. Stabilea principiile asocierii salariaților în scopul privatizării prin metoda MEBO.

 

Ziua specialității militare EOD

1997 – Înființarea Bazei de Instruire pentru EOD (Explosive Ordnance Disposal)

Prin ordinul de înființare, la 1 august 1997, a Bazei de Instruire pentru EOD în subordinea Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD și Apărare CBRN „Panait Donici” cu sediul în garnizoana Râmnicu Vâlcea, a fost consfințită în mod oficial nașterea unei noi specialități militare în Armata României moderne, specialitatea militară Explosive Ordnance Disposal (EOD).

 

1999 – A încetat din viață Silvia Dumitrescu-Timică (Silvia Dumitrescu; 29 octombrie 1902 – 1 august 1999)

Actriță cu o îndelungată carieră teatrală la Teatrul Ventura, Teatrul Național „I.L. Caragiale”, Teatrul „Nottara” din București, la televiziune și în film.

2001 – Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare

A intrat în vigoare documentul Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare a Consiliului Europei, prezentat spre semnare statelor membre ale CE la 5 noiembrie 1992, la Strasbourg. România a semnat Carta la 17 iulie 1995, fiind ratificată prin Legea nr. 282/24 octombrie 2007 pentru ratificarea Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, adoptată la Strasbourg la 5 noiembrie 1992, și a intrat în vigoare la 1 mai 2008.

2003 – S-a înființat Școala de Aplicație pentru Forțele Aeriene

La 1 august 2003, ca urmare a procesului de transformare și redimensionare din cadrul Forțelor Aeriene, Școala de Aplicație pentru Aviație „Aurel Vlaicu” și-a schimbat denumirea în Școala de Aplicație pentru Forțele Aeriene și a reunit cele trei categorii de arme specifice Forțelor aeriene: aviație, artilerie și rachete sol-aer și radiolocație. A fost redenumită Școala de Aplicație pentru Forțele Aeriene „Aurel Vlaicu” din 1 ianuarie 2003.

2004 – A încetat din viață Emil Lerescu (26 ianuarie 1921 – 1 august 2004)

Compozitor, dirijor, profesor; membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicienilor din România.

2005 – Inaugurarea ansamblului monumental Memorialul Renașterii

Ansamblu monumental situat în Piața Revoluției (fostă Piața Palatului) din București, ridicat în memoria victimelor Revoluției române din 1989. Autorul lucrării este sculptorul Alexandru Ghilduș. În 15 decembrie 2004, președintele Ion Iliescu și primarul Traian Băsescu au pus piatra de temelie a monumentului, care a fost inaugurat la 1 august 2005.

Memorialul este format din mai multe elemente: Piața reculegerii, Zidul Amintirii, Piramida Izbânzii, Calea Biruinței.

Memorialul Renașterii

2008 – Serviciul BBC în limba română și Radio Europa Liberă și-au încetat activitatea

Radio Londra a transmis prima sa emisiune în limba română la 15 septembrie 1939 (la două săptămâni după izbucnirea celui de-al doilea război mondial), tot atunci fiind creată Redacția română. În anul 1989, BBC World Service a deschis birouri la București și Chișinău. Radio Europa Liberă (REL) și Radio Libertatea (RL) înființate la doar câțiva ani de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial (1949), au fost concepute de George F. Kennan (Departamentul de Stat al SUA) și Frank G. Wisner (Biroul pentru Coordonarea Politicii, devenită apoi CIA). La 1 august 2008 a încetat să emită în România, continuându-și transmisia în Republica Moldova și regiunea Transnistria.

2008 – A încetat din viață Radu Grigorovici (20 noiembrie 1911 – 1 august 2008)

Fizician considerat fondatorul școlii românești de cercetare în domeniul fizicii; membru titular și vicepreședinte (1990–1994) al Academiei Române.

2012 – A încetat din viață S. Damian (Samuel Druckmann; 18 iulie 1930 – 1 august 2012)

Eseist, critic și istoric literar, publicist; stabilit în Germania.

2014 – A încetat din viață Szabi Cseh (Szabolcs Imre Cseh; 11 decembrie 1942 – 1 august 2014)

Cascador și actor; zburător la trapez la Circul de Stat din București; a contribuit substanțial la crearea unui domeniu practic inexistent în România până atunci, cascadoria.

2016 – A încetat din viață Principesa Ana (18 septembrie 1923 – 1 august 2016)

Principesă de Bourbon-Parma, soția Regelui Mihai I al României.

2017 – A încetat din viață Ana-Maria Avram (12 septembrie 1961 – 1 august 2017)

Compozitoare, pianistă, dirijoare și muzicolog; a reprezentat, alături de soțul său, Iancu Dumitrescu, curentul hiperspectral în muzica actuală; împreună au inițiat și realizat importante festivaluri internaționale dedicate muzicii electronice și muzicii spectrale.

2019 – A încetat din viață Puși Dinulescu (Dumitru Dinulescu; 27 august 1942 – 1 august 2019)

Dramaturg, regizor de film, teatru și televiziune, prozator, poet și polemist.

2019 – A încetat din viață Gabriela Omăt (12 mai 1947 – 1 august 2019)

Editoare, publicistă, istoric literar.

2020 – A încetat din viață Eugen Hrușcă (23 iulie 1941 – 1 august 2020)

Jurnalist, poet și romancier; corespondent special al Agenției Naționale de Presă Agerpres.

2020 – A încetat din viață Emil Ciocoiu (13 septembrie 1948 – 1 august 2020)

Pictor stabilit în Germania din 1980, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și al Asociației Artiștilor din Germania.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită