1 Mai în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Recunoașterea Mitropoliei Țării Românești de către Patriarhia din Constantinopol – Biserica Domnească din Curtea de Argeș

 

Armindeni

Sărbătoare populară, cu data fixă 1 mai. Această dată este considerată începutul primăverii, iar sărbătoarea se ținea pentru roadele pământului și pentru a evita dezastrele naturale precum grindina sau seceta. Arminden este de fapt o zeitate a vegetației, așadar sărbătoarea are origini păgâne. Se obișnuiește ca în această zi să se pună câte un pom sau câte o crenguță verde la poartă, ușă sau ferestrele caselor. Este supranumită și sărbătoarea lui Ieremia, de la vechiul slav Ieremii nidini (ziua lui Ieremia).

 

Ziua Internațională a Muncii

Se serbează din anul 1889, când Congresul Internaționalei Socialiste a decretat 1 mai Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestări muncitorești. Cu timpul, 1 Mai a devenit sărbătoare a muncii în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca ziua să fie liberă.

 

1359 – Recunoașterea Mitropoliei Țării Românești de către Patriarhia din Constantinopol

Domnitorul Nicolae Alexandru (1352–1364), fiul Voievodului Basarab, a chemat la curtea lui pe Mitropolitul Iachint din Vicina, oraș de la gurile Dunării, unde exista deja o mitropolie ortodoxă în ascultarea Constantinopolului și a cerut strămutarea acestei mitropolii la Curtea de Argeș pentru a cuprinde întreg teritoriul Ungrovlahiei. Strădaniile lui au fost încununate prin recunoașterea Mitropoliei Ungrovlahiei de către Patriarhul de Constantinopol, Calistus, și de sinodul său, în 1359. Hotărârea Sinodului Patriarhiei ecumenice din mai 1359 nu a creat o situație nouă, ca în cazul popoarelor nou convertite la creștinism, ci a recunoscut o reorganizare în sânul aceleiași Biserici ortodoxe, prezente de secole pe acest teritoriu. Mitropolitul Iachint s-a bucurat de o cârmuire lungă și rodnică până la 1372.

1384 – Prima atestare documentară a Curții Domnești din Hârlău

Acolo locuind Doamna Margareta (Mușata), mama domnitorilor Petru I Mușat (1375–1391) și Roman I Mușat (1391–1392). Doamna Margareta a ctitorit o biserică catolică în orașul Siret pentru Ordinul Dominicanilor, dorind să fie înmormântată acolo. Prin hrisovul domnesc din 1384, domnitorul Petru I a confirmat acest act, acordând și anumite privilegii predicatorilor. Domnitorul precizează că acel hrisov a fost dat „in curia matri nostrae carisimae, Horieganoio”, pasaj tradus de medievalistul Mihai Costăchescu astfel: „în orașul Hârlău în adunarea (la curtea) mamei noastre preaiubite”. Aceasta este și prima atestare a târgului Hârlău. Cronicarul Grigore Ureche (c. 1590–1647) a menționat în Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă rolul lui Ștefan cel Mare de ctitor al Curții domnești și al Bisericii Sf. Gheorghe din Hârlău în următoarele cuvinte: „Vă leato 6995 [1487], într-acestu an au discălicatu Ștefan vodă târgul Hârlăul, de au ziditu și bisérica cea domnească de piiatră și curțile acele domnești cu ziduri cu tot, carile stau și astăzi”.

1581 – Sigismund Bathory a fost ales principe al Transilvaniei

Sigismund Báthory (20 martie 1572 – 27 martie 1613) a fost fiul lui Cristofor Báthory și al Elisabetei Bocskai. A fost numit principe al Transilvaniei în mai 1581, de către Dieta Transilvaniei de la Cluj, la 8 ani, ca succesor al tatălui său. Acest drept l-a exercitat doar din 1588, când principele de 15 ani a fost majorat de către Dieta de la Mediaș. A încercat să-și extindă autoritatea asupra Moldovei și Țării Românești. De patru ori principe al Transilvaniei: 8 decembrie 1588–Iunie 1594; 8 august 1594–23 martie 1598; 22 august 1598–21 martie 1599; 3 aprilie 1601–29 iunie 1602, este unul dintre personajele cele mai controversate ale istoriei Principatelor.

1653 – Bătălia de la Popricani

Luptă care s-a purtat între o armată moldo-transilvăneană condusă de Gheorghe Ștefan pe de-o parte și o armatǎ cazaco-tătară condusă de Timuș Hmelnițki, susținătorul lui Vasile Lupu. Forțele lui Ștefan variau între 10.000–20.000 de soldați și era compusă din moldoveni, transilvăneni, maghiari, germani, vlahi și greci, precum și civili din Iași. Armata cazaco-tătară număra aproximativ 13.000 de soldați. Bătălia s-a încheiat cu înfrângerea moldovenilor și ocuparea Iașiului, Gheorghe Ștefan a fugit în Țara Românească, iar Vasile Lupu a început a doua sa domnie în Moldova.

1821 – Turcii au intrat în țările române pentru a înăbuși revoluția condusă de Tudor Vladimirescu

Tudor a intrat în negocieri cu otomanii, întrucât acțiunea sa nu era, la nivel declarativ, una antiotomană. Rezultatele negocierilor au fost nesatisfăcătoare, pașalele cerând în primul rând dezarmarea armatei pandurilor și colaborarea în vederea reprimării eteriștilor. Cum Tudor nu a acceptat condițiile turcilor, iar oastea Porții se pregătea de ofensivă, Tudor Vladimirescu a luat decizia de a se retrage în zona întărită a Olteniei și de a organiza acolo o rezistență de durată. La începutul lunii mai, 18.000 de soldați otomani au intrat în Moldova pe la Brăila, iar alți 15.000 de militari turci au traversat Dunărea pe la Calafat, Giurgiu și Oltenița în Muntenia.

1826 – Școala Slobodă Obștească

Dinicu Golescu a deschis, la conacul moșiei sale din Golești, Școala Slobodă Obștească, organizată ca școală-internat de băieți. Avea două tipuri de cursuri: ghimnasticesc (în primii cinci ani de învățământ) și filosoficesc (în anul VI); în această școală puteau învăța gratuit (pe. pe cheltuiala lui) tineri, indiferent de categoria socială din care făceau parte. Școala era deschisă tuturor: „școală slobodă obștească, unde pot merge fiii nobleții, ai norodului, și măcar și robi, pământeni și streini, pentru limba românească, nemțească, grecească, latinească și italienească”, după cum scrie Dinicu Golescu. Școala și-a început cursurile sub conducerea profesorului transilvănean Florian Aaron, care a elaborat și programele școlii. Aici învățau deopotrivă, copii de boieri, de țărani și robi ai pământului și, pentru prima dată, la învățătură erau primite și fete, alături de băieți. De educația acestora se ocupa, personal, soția sa, Zinca Golescu. A funcționat până la moartea lui Dinicu Golescu, survenită în anul 1830.

1831 – Arhivele Statului din Țara Românească

Dezvoltarea instituțiilor care aveau să contribuie la înscrierea Principatelor Române și apoi a României pe căile civilizației moderne a determinat înființarea, la 1 mai 1831, în Țara Românească, la București și la 1 ianuarie 1832, în Moldova, în baza Regulamentului Organic și sub oblăduirea Departamentului Trebilor din Lăuntru, a Arhivelor Statului. Primul director a fost Iordache Rasti (1831–1837).

1859 – S-a născut Alexandru Philippide

1 mai 1859, Bârlad – 12 august 1933, Iași

Lingvist, filolog, bibliotecar, profesor universitar, considerat întemeietorul școlii lingvistice ieșene, membru titular (din 1900) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității Mihăilene din Iași. În perioada de studenție a fost bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară din Iași (1881–1884). Și-a început cariera didactică în 1890, fiind numit profesor de Limba română la Liceul Național din Iași. În 1893, a fost înființată la Universitatea din Iași catedra de Filologie română iar Alexandru Philippide a fost numit profesor universitar prin concurs, fiind titularul catedrei și decan (1913–1918) al Facultății de Litere și Filozofie. În 1927 a înființat Institutul de Filologie Română, care astăzi îi poartă numele. A elaborat cărți fundamentale pentru lingvistica și filologia română: Introducere în istoria limbei și literaturei române, Principii de istoria limbii, Gramatică elementară a limbii române, Originea românilor.

1862 – S-a constituit la Cernăuți Reuniunea pentru Leptură

În condițiile revenirii la un regim constituțional în Imperiul Habsburgic după Revoluția de la 1848, un comitet de boieri și intelectuali în frunte cu frații Gheorghe și Alecu Hurmuzachi, I.Gh. Sbiera, Orest Renei, Ioan Popescul, baron Nicolae Vasilco și Leon Ciupercovici, sprijiniți de preoțimea românească a Bucovinei, au înființat Reuniunea pentru Leptură, la Biblioteca Universității din Cernăuți.

La început, s-a dorit a fi o asociație care să pună la îndemână românilor cărți, reviste, ziare, într-o sală de lectură, să organizeze și o bibliotecă. În discursul de inaugurare, Al. Hurmuzachi arată că rostul Societății este cultural, dar, mai, ales național românesc. Primul comitet era format din: Mihai Zotta–președinte, Al. Hurmuzachi–vicepreședinte, I.Gh. Sbiera–secretar, Ion Calinciuc, Aron Pumnul, Al. Costin, Leon Ciupercovici – membri, iar Orest Renei, Leon Popescul și baron N. Vasilco – membrii supleanți. Cărțile și revistele necesare activității Societății, în cea mai mare parte, se aduceau din România, dar erau foarte strict controlate de autoritățile austriece. Pentru a scăpa de acest control, a fost angajat un om de încredere la Mihăileni, care trecea publicațiile pe sub nasul autorităților imperiale. Limba oficială a Reuniunii, folosită atât între membrii ei cât și în corespondența cu autoritățile statului a fost întotdeauna numai cea română, folosită de timpuriu cu grafie latină. În 1865 avea să-și schimbe denumirea în Societatea pentru Literatura și Cultura Română în Bucovina, pentru a deveni, din 1869, Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, nume sub care s-a reactivat în martie 1990.

1865 – A intrat în vigoare Codul Penal al României

Promulgat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, publicat la 30 octombrie 1864 și pus în vigoare de la 1 mai 1865, a fost valabil până la 17 martie 1936. Codul penal de la 1865, denumit și Codicele Cuza a realizat unificarea legislativă penală și a marcat începutul dreptului penal român după unirea din 1859 a Moldovei cu Țara Românească. Pentru elaborarea acestui cod s-au folosit izvoare precum Codul penal francez (1810) și Codul penal prusian (1859). Codicele Cuza consacra principiul legalității incriminării și a pedepsei, egalitatea în fața legii penale, umanizarea pedepselor, nu prevedea pedeapsa cu moartea, ci munca silnică pe viață. Infracțiunile erau clasificate în trei categorii: crime, delicte și contravenții.

1866 – S-a născut Nestor Urechia

1 mai 1866, București – 9 aprilie 1931

Prozator și inginer, membru al Mișcării cercetășești din România, autorul unor cărți pentru copii și a unor monografii turistice, fiul istoricului și scriitorului V.A. Urechia. A studiat la École Polytechnique și École nationale des ponts et chaussées din Paris. În 1897 a devenit profesor la Școala Națională de Poduri și Drumuri din București. A debutat cu povestea scurtă Moartea lui P. în Literatorul, în 1882. A răspuns de întreținerea drumului național Câmpina–Predeal, a fost director în Ministerul Lucrărilor Publice, a condus Școala pentru directorii de lucrări publice. Cărțile publicate de Urechia includ Conferințe, Un proiect de geografie socială a României (unde a prevăzut cercetarea sociologică), Zânele din Valea Cerbului. Povești pentru copii, Dans les Carpathes roumaines, versiunea franceză a ceea ce a apărut mai târziu ca În Bucegi. Contribuțiile lui au apărut în Revista nouă, Viața literară și artistică, România viitoare, La Roumanie, Printre hotare și La Politique, Fermecătoarea natură. A fost secretar-șef de editare a revistei Propilee literare.

1868 – S-a format Guvernul Nicolae Golescu

A fost un consiliu de miniștri radical prezidat de Nicolae Golescu care a guvernat între 1 mai–15 noiembrie 1868. În timpul scurt al mandatului, s-a adoptat Legea din 1868 privind organizarea puterii armate, dar și mult disputata concesiune Strousberg, care a generat cel mai mare scandal politic și mediatic din epocă. Franța a intensificat presiunile asupra principelui Carol pentru a renunța la colaborarea cu „roșii”, bănuind că aceștia orientează politica externă spre Prusia. Ca urmare, Carol I a fost nevoit să renunțe la colaborarea cu radicalii și primul ministru s-a retras.

1873 – S-a deschis Expoziția universală de la Viena

La Expoziția universală de la Viena (1 mai–10 noiembrie) a participat și România.
Din juriul internațional de premiere au făcut parte Petre S. Aurelian și Carol Davila. În cadrul expoziției, 71 de agricultori, comercianți și meseriași români au fost distinși cu medalii și diplome de onoare.

1877 – Circulara adresată de Mihail Kogălniceanu Marilor Puteri

Prin circulara adresată la 1/13 mai agenților diplomatici români rezidenți în capitalele europene,  Mihail Kogălniceanu le aducea la cunoștință Marilor Puteri hotărârea celor două corpuri legiuitoare ale României de instituire a stării de război și motivul care le-a determinat să o adopte: „În fața acestei atitudini […] a guvernului otoman […] și a actelor sale de ostilitate patentă” este evident că „Sublima Poartă însăși este cea care a rupt legăturile existente între ea și România și în consecință noi nu putem decât să-i înapoiem responsabilitatea pe care ea încearcă s-o facă să apese asupra noastră […]. În virtutea dreptului nostru și a justiției cauzei noastre, și contând pe grija puterilor garante față de noi, vom face tot ce datoria noastră ne impune față de țară, spre a apăra pământul nostru, a salva instituțiile noastre și spre a asigura existența noastră politică”.

1881 – S-a născut Gavril Rotică

1 mai 1881, Udești, Suceava – 1 iunie 1952, București

Poet tradiționalist și intimist, gazetar, culegător de folclor, considerat „Octavian Goga al Bucovinei” [Constantin Loghin], sau „faun, scoborât din munţii Câmpulungului” [Eugen Lovinescu]. Gazetar de marcă (cunoscut, în special, datorită campaniilor sale pentru reîntregirea țării); a făcut parte din delegația la Congresul Național al Bucovinei (întrunit la 15/28 noiembrie 1918, în sala sinodală de la Cernăuți), la care s-a hotărât unirea Bucovinei cu Țara. A colaborat cu poeme, traduceri din marea poezie germană, recenzii, cronici, poezii populare la presa bucovineană a vremii. A lăsat volume de versuri: Poezii, Paharul blestemat; de publicistică: Bucovina care s-a dus / Articole despre oameni, locuri şi fapte. A avut parte de elogii surprinzătoare din partea unor mari personalităţi ale culturii române, ridicând nivelul liric în primul deceniu al Junimii literare, dar, în ciuda elogiilor de care a avut parte cândva, este, deja, un poet uitat. Cântecul unui copil al nimănui, devenit romanţă şi însoţind petrecerile studenţeşti, dar şi pe cele ale vârstnicilor, nu mai este al lui Rotică, a devenit „creaţie anonimă“…

Cântecul unui copil al nimănui • Descântec

1885 – A fost publicată piesa D’ale carnavalului

D-ale carnavalului este o comedie în trei acte de Ion Luca Caragiale. A fost scrisă pentru un concurs organizat de Teatrul Național din București, pe care autorul l-a câștigat. A avut premiera pe 8 aprilie 1885 și a fost publicată în Convorbiri literare, nr. 2 din 1 mai 1885.

Ion Luca Caragiale – D’ale Carnavalului Teatru radiofonic • Niky Atanasiu, Alexandru Giugaru, Grigore Vasiliu Birlic, Radu Beligan, Marcel Anghelescu, Costache Antoniu, Carmen Stănescu

1885 – S-a născut Nicolae Ottescu

1 mai 1885, Galați – 11 februarie 1950, București

Prozator și dramaturg, diplomat, fratele compozitorului Ion Nonna Otescu. Licențiat al Facultății de Drept a Universității din București în 1908, a profesat avocatura, începând ca secretar pledant al lui Nicolae Titulescu, apoi secretar general la Ministerul de Finanțe și la Ministerul Agriculturii, subsecretar de stat la Interne, Ministru de Interne (1939). A fondat revista Pontice din Constanța. (1938). Din scrierile sale: Coppelia. Fantezie în versuri în patru acte (1928), Zece nuvele, Nunta de aur, Hotel Rex, Homer.

1886 – S-a născut Zenovie Pâclișanu

1 mai 1886, Straja, Alba – 31 octombrie 1957, închisoarea Jilava

Teolog, istoric, membru corespondent (din 1919, repus în drepturi în 3 iulie 1990) al Academiei Române. După încheierea studiilor universitare de la Viena, a revenit la Blaj, unde a fost un timp profesor la Academia Teologică Greco-Catolică, apoi bibliotecar la Biblioteca Arhidiecezană. În 1918 a fost secretar al Adunării Naționale de la Alba Iulia. Ulterior a activat la București ca vicar general al Bisericii Române Unite cu Roma și a deservit ca preot Biserica Sf. Vasile cel Mare din strada Polonă. În 1946–1947 a fost membru în delegația României la Conferința de Pace de la Paris, ca expert în probleme de istorie a Transilvaniei. După arestarea episcopilor Tit Liviu Chinezu și Vasile Aftenie a fost numit vicar general mitropolitan pentru enoriașii uniți din Vechiul Regat. În 1949, după interzicerea BRU, a fost condamnat, sub acuzația de activitate clandestină religioasă greco-catolică. În 1950 a fost transferat la Închisoarea Sighet, de unde a fost eliberat în 1955, doar pentru un an, fiind arestat din nou în 1956, internat la Închisoarea Jilava, unde și-a aflat sfârșitul. Din lucrările sale: Vechile mănăstiri românești din Ardeal, Un vechiu proces literar, Despre mănăstirile din Maramureș, Istoria Bisericii Române Unite, Istoria creștinismului antic.

1890 – 1 Mai s-a sărbătorit pentru prima dată în România

În România, această zi a fost sărbătorită prima dată de către mișcarea socialistă, ca urmare a hotărîrii Congresului I al Internaționalei a II-a din 14 iulie 1889 de la Paris, ca zi a solidarității internaționale a oamenilor muncii, în amintirea grevei muncitorilor din Chicago din 1 mai 1886.

În perioada regimului comunist, de 1 mai autoritățile organizau manifestații uriașe pe marile bulevarde. Coloane de oameni, în ținute festive, scandau lozinci și purtau pancarte uriașe. După 1990, importanța propagandistică a zilei a fost minimalizată, dar oamenii se bucură de acest eveniment, sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte.

1892 – S-a născut Grigore T. Popa

1 mai 1892, Șurănești, Vaslui – 18 iulie 1948, București

Medic și anatomist, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Medicină din Iași. După specializări la Chicago (cu bursă Rockefeller) și Londra, a revenit în țară, titular al Catedrei de Anatomie și Embriologie la Institutul de Anatomie al Facultății de Medicină din Iași (1928–1942), apoi s-a transferat la Facultatea de Medicină din București. Anatomist de specialitate, a lucrat la popularizarea științei moderne, la reforma sistemelor de învățământ medical și superior și, în spitalele de război, ca practicant decorat și apreciat public. Munca sa în endocrinologie și neuromorfologie a fost apreciată în străinătate, în timp ce acasă a ajutat la formarea unei generații de medici de vârf. În 1936, împreuna cu Mihail Sadoveanu și George Topârceanu, a fondat revista Însemnări ieșene. A criticat marxismul, dar a condamnat participarea României la războiul împotriva sovieticilor. În ultimii ani, anticomunismul și pozițiile sale democratice creștine l-au adus în conflict cu autoritățile. Regimul comunist din România l-a alungat din funcția de profesor și a fost hărțuit până la moartea sa la vârsta mijlocie.

1894 – S-a născut Ion Văluță

1 mai 1894, Obreja Veche, Bălți, Basarabia – 1981, București

Om politic basarabean, deputat din Sfatul Țării. A urmat Dreptul la Universitățile din Petrograd și Odesa. A organizat societatea studențească Renașterea la Bălți, Bolgrad și Chișinău. A contribuit la introducerea cursurilor de Limba română și Istoria românilor la Universitatea din Odesa. A fost membru în Sfatul Țării, delegat de Comitetul Național al ofițerilor, soldaților și studenților din Odesa. La 27 martie 1918 a votat Unirea Basarabiei cu Patria Mamă. În perioada interbelică a fost de 5 ori deputat în Parlamentul României reprezentând Partidul Național Liberal Brătianu. Începând cu anul 1923, a fost de trei ori președinte al Camerei de Comerț și Industrie din Chișinău, în această calitate realizând federația tuturor Camerelor de Comerț din Basarabia și fiind ales președinte al acesteia. A fost vice-președinte al Uniunii Camerelor de Comerț și Industrie din România, activând pentru restabilirea comerțului și a agriculturii basarabene. A reușit să fuzioneze toate casele de credit din Basarabia, creând o singură instituție de credit pentru agricultorii basarabeni. A editat revista Basarabia Economică. A fost distins cu Ordinul „Ferdinand I” în gradul de ofițer și Ordinul Coroana României în gradul de comandor.

1895 – S-a născut Ury Benador

Simon Moise Schmidt-Grinberg; 1 mai 1895, Milișăuți, Rădăuți/Suceava – 23 noiembrie 1971, București

Prozator. Debutul său literar a avut loc în anul 1924 la Iași în revista Lumea literară. A colaborat la diverse publicații. A scris romane și nuvele, cu subiecte din lumea evreiască: Apassionata, Ghetto veac XX, a marii finanțe evreiești și române din perioada interbelică: Gablonz, magazin universal. Romanul Subiect banal este considerat de critica literară drept cea mai reușită operă a sa. A scris și piese de teatru și a tradus din Hans Scherfig.

1896 – S-a născut Mihai Ralea

1 mai 1896, Huși – 17 august 1964, Berlin

Sociolog, psiholog, eseist, filosof, politician de stânga, diplomat, corporatist-marxist, membru titular (din 1948) al Academiei Române. După absolvirea Facultății de Drept și Litere din Iași, și-a continuat studiile în Franța, unde, în 1923, a obținut titlul de Doctor în Litere cu teza Ideea de revoluție în doctrinele socialiste. Ca om de litere, a anticipat ideea de operă deschisă, opera aperta a lui Umberto Eco în lucrarea Despre critica literară. A întemeiat o îndrăzneață ontologie a obstacolului pe care a și aplicat-o în cea mai importantă carte a sa, Explicarea omului. Opera sa vastă cuprinde și: Interpretări, Pagini de memorialistică. Memorialul, Atitudini, Valori, Nord-sud, Explicarea omului, În extremul Occident, Cele două Franțe, Istoria psihologiei, Introducere în psihologia socialǎ etc. La sfârșitul războiului a sprijinit, implicindu-se activ în politică, instaurarea comunismului în România. După abdicarea Regelui Mihai I și proclamarea, în decembrie 1947, a Republicii Populare Române, a fost numit ministru plenipotențiar la Legația Română din Washington, Statele Unite ale Americii. Ulterior, a fost reprezentant al României la UNESCO.

1897 – A încetat din viață Mihail Galino

1831, Bucovina, Imperiul Austro-Ungar – 1 mai 1897, Iași

Actor de teatru, profesor universitar. A studiat arta dramaticã la Viena și a jucat pe scena Teatrului Național din Iași alături de Matei Millo. A fost profesor de Mimică la clasa de Declamațiune peste 30 de ani la Conservatorul din Iași, director al Conservatorului (1873–1876). A format actori valoroși precum Mihail Belador, Vlad Cuzinschi, Constantin Botez-Penel, State Dragomir și Aglae Pruteanu. A inițiat crearea Societății Dramatice ieșene, alături de Costache Bălănescu.

1904 – S-a născut Paul Sterian

1 mai 1904, București – 16 septembrie 1984, București

Economist, poet, jurnalist, soțul pictoriței Margareta Sterian. După obținerea unui doctorat în Drept și Științe economice la Paris, cu teza La Roumanie et la réparation des dommages de guerre (1928), a fost colaborator ocazional al revistelor Gândirea, Convorbiri literare, Curentul și redactor, din 1929, al ziarului condus de Nae Ionescu, Cuvântul. A semnat manifestul avangardist Poezia agresivă sau poemul reportaj, în revista unu, a participat la întemeierea grupării Criterion, în cadrul căreia a ținut conferințe: Acțiune și contemplație, Poezia română actuală etc. A activat în cadrul campaniilor sociologice ale lui Dimitrie Gusti, fiind, împreună cu N. Argintescu-Amza, regizor al filmului Drăguș. A tipărit plachetele Al Sfintei Cuvioase Paraschiva cea Nouă Acatist, Pregătiri pentru călătoria din urmă, Poeme arabe. Versuri din O mie de nopți și una. Ca economist, a condus publicația Index, a colaborat la ziarele Prezentul și Voința, a fost administrator al pavilionului românesc de la Expoziția Universală de la Paris (1937), consilier economic și șef al legației române din Washington, în timpul războiului îndeplinind atribuții în ministerele Economiei Naționale, de Finanțe și de Externe, până la funcția de secretar general. A publicat volumul de versuri Mănăstiri bucureștene, ilustrat cu 60 de heliogravuri proprii, apoi Războiul nevăzut. Vieața de îndumnezeire a sfîntului părintelui nostru Paisie cel Mare. După război, nu a fost inclus în succesivele loturi de criminali de război. A fost director al întreprinderii Textila Română până la naționalizare, ulterior zilier, contabil, inspector de credite, vânzător la Aprozar, șef al relațiilor externe la Uniunea Compozitorilor, statistician la Institutul de Geriatrie. La sfârșitul anilor ’50, a fost arestat și închis la Aiud, acuzat de legătura sa cu cercul Rugul Aprins. În urma amnistierii de la începutul anilor ’60, a publicat sporadic cronici, eseuri, comentarii, articole în Steaua, Viața românească, Luceafărul etc.

1910 – S-a născut Lazăr Dubinovschi

1 mai 1910, Albinețul Vechi, Fălești, Basarabia/Moldova – 29 februarie 1984, Chișinău/RSS Moldovenească

Sculptor moldovean, membru corespondent (din 1954) al Academiei de Arte Plastice din Sankt-Petersburg și membru de onoare (din 1961) al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A studiat la Academia de Arte Frumoase din București în atelierul lui Dimitrie Paciurea, ulterior sub conducerea lui Oscar Han. Dorind să părăsească școala din lipsă de resurse materiale, Oscar Han l-a internat vara în spital, să aibă casă și masă pe timpul vacanței, și astfel a putut să-și termine studiile. A călătorit la Paris, lucrând de probă în atelierul lui Antoine Bourdelle (1929), a revenit în București și a susținut lucrarea de diplomă, iar în 1930 s-a întors la Bălți, unde a fost profesor de desen la Școala secundară particulară. A frecventat saloanele Societății Basarabene de Arte Frumoase. Prima sa expoziție a avut loc la Iași (1939). Manifesta un interes special pentru sculptura portretistică,: realizând portrete ale profesorilor Al. Philippide și Garabet Ibrăileanu. După cedarea Basarabiei către URSS, s-a prezentat din proprie inițiativă la NKVD și s-a înrolat în Armata Sovietică, fiind angajat ca artist principal la Casa Armatei Roșii din Bălți. A participat la cel de al doilea război mondial, fiind grav rănit, demobilizat în 1943 și internat la Spitalul militar din Irkutsk, unde a lucrat ca sculptor. Atunci a creat ciclul compozițional Moldova în flăcări. Revenit la Chișinău, pe parcursul anilor a creat o galerie de portrete, monumente și compoziții sculpturale: personajul folcloric Strâmbă-Lemne, compoziția Vierii, tripticuri monumentale: Părinții și copiii (Deșteptarea, Răscoala și Tinerețe). A fost numit șef al administrației Comisiei artistice din RSSM, director al Comisiei Experților în Artă a Ministerului Culturii din RSSM (1964–1972). A realizat busturi ale oamenilor de cultură din Moldova: Miron Costin, Dimitrie Cantemir, Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, amplasate în Parcul Pușkin. A realizat un monument al victimelor Holocaustului pentru Muzeul comunităților evreiești din România, apoi compoziția Requiem, ultima sa sculptură, dedicată tragediilor Holocaustului. A avut expoziții personale la Iași (1939), Fălești (1970), Muzeul Național de Arte Plastice Chișinău (2000, 2010). La Fălești a fost inaugurat un muzeu care îi poartă numele și are în colecție 11 sculpturi în lemn ale artistului.

Imagini: Lazăr Dubinovschi – Leonardo da Vinci al Moldovei [NOI^MD]

1911 – A încetat din viață Ioan Sabo (16 august 1836 – 1 mai 1911)

Cleric greco-catolic; al patrulea episcop al Eparhiei de Gherla; cărturar și istoric.

1917 – Relații diplomatice România – Danemarca

Ambasadorul român cu reședința la Stockholm a fost acreditat și în Danemarca.

1918 – S-a reglementat activitatea contrainformațiilor militare în cadrul Armatei Române

Deși activitatea de contrainformații a reprezentat o preocupare constantă a conducerii Armatei încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, aceasta a fost reglementată oficial după primul război mondial, prin Ordinul de zi nr. 36/1 mai 1918 al Marelui Cartier General.

1919 – Ultimatumul bolșevic pentru părăsirea Basarabiei și Bucovinei

Guvernele bolșevice al Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse și Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene, au transmis două ultimatumuri României, cerându-i evacuarea Basarabiei și Bucovinei în 48 de ore. România era învinuită că nu și-a retras armata din Republica Democratică Moldovenească și că „a devenit unul dintre focarele contrarevoluționare ruse” și că vrea „să răstoarne puterea sovietică din Ungaria”. Nota impunea „Evacuarea imediată a trupelor române, a funcționarilor și agenților din întreaga Basarabie” în timp de 48 ore, „în caz contrar, ele vor considera că dispun de întreaga libertate de acțiune față de România”.

România a respins ultimatumul și a luptat cu bolșevicii ruși pe Nistru, aducând tot mai multe trupe din interior, chiar de pe frontul de vest.

1920 – S-a născut Nicolae Simatoc

1 mai 1920, Grimăncăuți–Briceni, România/Moldova – 1 ianuarie 1978, Sydney, Australia

Fotbalist din perioada interbelică. A debutat în prima ligă în 1938. A jucat 44 de meciuri pentru Ripensia Timișoara, marcând 3 goluri, la echipa Carmen București, la CA Oradea (campioană a Ungariei în 1944 ca NAC, campioană a României în 1949 ca ICO), iar după 3 sezoane petrecute la Oradea a revenit la Carmen București. A fost primul român care a jucat la Internazionale Milano (17 meciuri jucate, 3 goluri), Brescia Calcio (30 de meciuri, 8 goluri), FC Barcelona (2 sezoane, 34 de meciuri, 2 goluri). A jucat 8 meciuri pentru echipa națională de fotbal a României în perioada 1940–1946.

1921 – A aparut revista Gândirea. Literară, artistică, socială

Revistă tradiționalistă, ortodoxistă și autohtonistă de prestigiu în perioada interbelică, în jurul căreia s-a format curentul ideologic al gândirismului. A apărut la Cluj, bilunar (1 mai 1921–5 decembrie 1922), la București, bilunar (20 decembrie 1922–1 și 15 aprilie 1925), apoi lunar (iunie 1925, februarie 1926–mai 1933, octombrie 1934–iulie 1944). Redactori: Cezar Petrescu, D.I. Cucu, Tudor Vianu, Nichifor Crainic. Înființată la Cluj, de un „un mănunchi de tineri scriitori veniți din tot cuprinsul țării”, în frunte cu Cezar Petrescu și D.I. Cucu, redactori ai ziarului Voința. Nu a afișat un program literar, artistic sau social propriu-zis, ci a afirmat că „vrea să fie prieten pentru cei scârbiți de politica vană, pentru cei dezamăgiți de făgăduieli căzute de la primul zbor cu aripile retezate”. Moștenirea de preț al revistei Gândirea rămâne literatura apărută în paginile ei, semnată de cele mai autorizate condeie ale scrisului românesc din perioada interbelică.

1921 – S-a născut Vladimir Colin

Jean Colin; 1 mai 1921, București – 6 decembrie 1991, București

Scriitor de literatură științifico-fantastică, fantastică și literatură pentru copii, considerat a fi cel mai important scriitor român de literatură științifico-fantastică și fantezie. A început Facultatea de Litere, abandonată după un an, deoarece timpul îi era acaparat de activitatea politică de activist al Comitetului Central al UTC. Ulterior a fost redactor la mai multe reviste, Revista literară, Flacăra, secretar general de redacție la Viața românească. A debutat cu un volum de Basme, în 1953, care a obținut Premiul de Stat. Au urmat apoi volumele de literatură fantastică Legendele țării lui Vam și de literatură științifico-fantastică A zecea lume, Pentagrama, Un pește invizibil și douăzeci de povestiri fantastice, Imposibila oază. A excelat în genul science fantasy și a obținut trei premii Eurocon, o performanță de neegalat pentru un autor din România. Printre operele din acest gen se numără și volumele de povestiri Viitorul al doilea, Dinții lui Cronos sau mini-romanul Babel.

1923 – S-a născut Ion Popescu-Gopo

1 mai 1923, București – 29 noiembrie 1989, București

Artist plastic, regizor, scenarist, desenator, caricaturist. A debutat în presă în anul 1939 publicând caricaturi, la fel ca și pionierii animației românești Aurel Petrescu și Marin Iorda. A studiat la Academia de Arte din București, pe care nu a absolvit-o, urmând în schimb la Moscova un curs de animație. A debutat în animație în 1949 alături de tatăl său și Matty Aslan cu scurt-metrajul de animație Punguța cu doi bani. Din 1950 a început lucreze la Studioul cinematografic București, în cadrul secției de animație. Primele desene animate erau zoomorfe și constituiau fabule educative în spiritul epocii. În 1951, a produs un alt desen animat, Rățoiul neascultător. Au urmat, în regia sa, Albina și porumbelul, Doi iepurași, Marinică, O muscă cu bani, Șurubul lui Marinică, Ariciul răutăcios, Galateea etc. Fiind un spirit inovator și nonconformist, Gopo a încercat întotdeauna să depășească barierele tehnice și modelele, străduindu-se să fie un pionier în tot ce a întreprins. Omulețul lui Gopo este personajul nud și schițat din câteva linii, care interpretează însă atât de complet problemele lumii contemporane. A câștigat, în 1957, premiul Palme d’or la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, Franța, cu filmul de scurt metraj Scurtă istorie. În paralel cu filmele sale de animație, Gopo a abordat încă din anul 1956 și filmul cu actori în Fetița mincinoasă. A primit titlul de Artist Emerit.

Homo sapiens (1960)

1927 – Prima centrală telefonică automată din România

La 1 mai 1927 s-a instalat prima centrală telefonică automată, de tip Rotary 7A1 în clădirea Dacia, cu o capacitate totală de 10.000 de posturi telefonice, din care 3.000 instalate imediat. Centrala a precedat construția Palatului Telefoanelor, finalizat în 1933. A fost amplasată la intersecția dintre Bulevardul Dacia și Strada M. Sterian și a funcționat până în 1984–1985, când a fost scoasă din funcțiune pentru că se crăpau izolațiile de la fire.

1927 – S-a născut Annie Bentoiu

1 mai 1927, București – 21 decembrie 2015, București

Poetă, scriitoare și traducătoare. A urmat studii universitare la Facultatea de Drept și cursuri de literatură și istorie la Institutul Francez din București. ♣A fost soția compozitorului Pascal Bentoiu și mama sopranei Ioana Bentoiu. A fost autoarea romanului Strada Mare și a cunoscutelor volume de memorii din perioada instaurării comunismului în România adunate sub titlul Timpul ce ni s-a dat. Perfect bilingvă, a publicat în franceză traduceri din literatura română și (la Lausanne, Éditions de l’Aire) mai multe volume de poezie și proză poetică: Poèmes (I/II), Dix méditations sur une rose, Phrases pour la vie quotidienne, (versiune română de Irina Eliade, Fraze pentru viața de zi cu zi), Voyage en Moldavie, Une liberté désenchantée. A tradus autori clasici din română.

1928 – S-a născut Ion Ianoși

Ioan-Maximilian Steinberger; 1 mai 1928, Brașov – 1 iulie 2016, București

Scriitor și eseist, critic și istoric literar, filosof, profesor de filosofie și estetică, teoretician, monograf, traducător și specialist în filosofia și literatura rusă, membru de onoare (din 2001) al Academiei Române. Între anii 1949–1953 a fost trimis la studii la Universitatea Jdanov din Leningrad/Sankt Petersburg, unde a urmat cursurile Facultății de Filosofie, absolvind șef de promoție pe întreaga universitate, primind acceptul de a se înscrie la doctorat, specialitatea Estetică. Gânditor de stânga, membru al Partidului Comunist Român și activist al Comitetului Central la cumpăna anilor ’50–’60, a fost unul dintre puținii teoreticieni luminați ai stângii, care au jucat un rol important în modelarea câmpului intelectual românesc. În 1956 a devenit instructor al CC, la Sectorul de Artă la Secția de Știință și Cultură, iar în anii ’70 și ’80 a început o prodigioasă activitate de scriitor și profesor, ajutând, ca referent de editură, la apariția unui număr de lucrări considerate dificile în epocă: Jurnalul de la Păltiniș, Epistolar etc. A reprezentat cultura română prin organizarea în 1972 a Congresului mondial de estetică la București. A purtat corespondență și a păstrat legături de prietenie și colaborare, de-a lungul timpului, cu numeroși scriitori sau teoreticieni români de marcă, printre care Belu Zilber, Constantin Noica, Henri Wald, Alexandru Dragomir, Radu Cosașu, Gabriel Liiceanu sau Zigu Ornea. Este autor a numeroase lucrări de filosofie, estetică, istorie literară, monografie și memorialistică. Din operele sale: Romanul monumental și secolul XX, Alegerea lui Iona, Secolul nostru cel de toate zilele, Sublimul în estetică, Sublimul în artă, Prejudecăți și judecăți, Studii de filosofia artei.

1929 – S-a născut Paul Popescu

1 mai 1929, Râșnov, Brașov – 24 mai 2016

Dirijor și profesor. A urmat Conservatorul din București, cu profesori maeștrii George Georgescu, Constantin Silvestri, Paul Constantinescu și Theodor Rogalski. A început cariera dirijorală la Filarmonica Banatul Timișoara (1954–1959), fiind al treilea dirijor permanent al instituției, cei cinci ani la Timișoara reprezentând adevărata sa ucenicie în profesia de dirijor. S-a transferat la Orchestra simfonică a Cinematografiei din București unde a înregistrat coloanele sonore ale celor mai importante filme de lung metraj și de desene animate (în special ale lui Ion Popescu-Gopo) din anii ’60. A devenit apoi dirijor la Opera Română din București, semnând la pupitru premiere în special ale compozitorilor români precum: Decebal de Gheorghe Dumitrescu, Hamlet de Pascal Bentoiu, Conul Leonida față cu reacțiunea de Matei Socor, Apus de soare de Mansi Barberis. A promovat repertoriul wagnerian: Walkiria, Lohengrin, Olandezul zburător, Tannhäuser. A continuat la pupitrul Orchestrei Simfonice a Radioteleviziunii, până la pensionare (1997). De-a lungul carierei sale dirijorale a fost oaspetele tuturor Filarmonicilor din țară, inclusiv al Filarmonicii „George Enescu”, dirijând și peste hotare, în 22 de țări printre care Austria, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Elveția, Franța, Germania, Italia, Olanda, Polonia, Ungaria, fosta URSS, etc. A activat în învățământul muzical liceal și superior din Timișoara și București ca profesor de Orchestră.

George Gershwin – Rhapsody in blue • Dirijor Paul Popescu

1930 – S-a născut Theodor Hristea

1 mai 1930, Drănic, Dolj – 25 noiembrie 2009, București

Lingvist, cercetător și profesor universitar. A absolvit Facultatea de Filologie din București în 1955, având profesori pe Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan și Alexandru Graur. A fost timp de mai mulți ani cercetător la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan–Alexandru Rosetti” din București, precum și profesor la Facultatea de Litere a Universității bucureștene (asistent, lector, conferențiar și apoi profesor titular la Catedra de Limbă Română a Universității). A urmat studii de specializare în domeniul lexicologiei la Moscova și Leningrad/Sankt Petersburg (1961). A fost lector de Limba română în Cehoslovacia (Universitatea din Praga), în SUA (Universitatea din Washington, Universitatea Rochester și Boston College) și în Franța (Universitatea Saint Etienne, Universitatea Lyon). Este autorul unor lucrări din domeniile etimologiei, lexicului sau problemelor de cultivare a limbii. A coordonat lucrarea apărută în 1984 (ediția a III-a) la Editura Albatros, Sinteze de limba română, realizată în colaborare cu cercetători lingviști și profesori universitari. A fost membru în colectivul de etimologie al Dicționarului tezaur al Academiei Române, autor a peste 300 de recenzii, articole și studii de specialitate. Studiul său, Probleme de etimologie (1968) este de foarte mare importanță.

1932 – A intrat în vigoare Convenția cu privire la munca forțată

Convenția nr. 29/28 iunie 1930 privind munca forţată sau obligatorie, a fost adoptată în cadrul Conferinței Generale a Organizației Internaționale a Muncii. A fost înlocuită de Convenția nr. 105 privind abolirea muncii forțate, adoptată la 25 iunie 1957, ratificată de România prin Decretul 213/18 mai 1957 pentru ratificarea unor convenţii internaţionale în materie de muncă adoptate de Organizaţia Internationala a Muncii.

1932 – S-a născut Cristea Zalu

1 mai 1932, București – 11 martie 2008

Compozitor, profesor și pianist, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Romania și SACEM, Paris. A urmat cursurile Conservatorului de Muzică din București (1953–1959) având profesori pe Marțian Negrea, Alfred Mendelsohn, Paul Constantinescu, Zeno Vancea, Nicolae Buicliu, Theodor Rogalski, Silvia Șerbescu etc. și s-a perfecționat cu Florica Musicescu la pian. Din 1958 a fost cadru didactic la catedra de Pian a Conservatorului bucureștean, obținând de-a lungul timpului gradele universitare de lector, conferențiar și profesor. A susținut concerte în țară, în SUA, Ecuador și în state europene: Ungaria, Polonia, Cehia, Germania și Franța. Activitatea sa de cercetare s-a concretizat țntr-o serie de articole, eseuri și studii publicate în revistele de specialitate. A compus muzică vocal-simfonică; muzică simfonică: Concert pentru orchestră de coarde, Simfonia eroică; muzică de cameră: Trei preludii pentru pian, Sonata-poem pentru vioară și pian, 10 piese pentru pian; muzică corală: Patria, partidul și poporul, Șase madrigale; muzică vocală: Trei lieduri pe versuri de M. Eminescu etc.

Ciprian Porumbescu – Hora Detrunchiaților • Pian Cristea Zalu

1932 – S-a născut Chiriac Bucur

1 mai 1932, Buzău – 8 martie 2016, Buzău

Scriitor și diplomat. Și-a început cariera ca normator, ajungând contabil, redactor și corespondent permanent al ziarului În slujba Patriei (în timpul serviciului militar), unde a publicat primele reportaje și versuri. A urmat Facultatea de Limbă română și Istorie a Universității București, întreruptă după absolvirea anului IV, iar între 1958–1963, Facultatea de Filologie, Universitatea București, promoția „George Călinescu”, având profesori pe Tudor Vianu, George Călinescu, Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan, Edgar Papu, Mihail Pop, Zoe Dumitrescu-Bușulenga. A fost muzeograf principal la Muzeul Regional de Istorie din Ploiești, iar în 1963 a fost numit diplomat la Ministerul Afacerilor Externe. În 1979 a fost transferat ca instructor principal la Direcția Relațiilor Culturale din Ministerul Culturii, a revenit în Ministerul Afacerilor Externe, ca Secretar I la Direcția Relațiilor Culturale, cu sarcina de a coordona activitatea centrelor culturale ale României din străinătate. Între anii 1993–1996 a fost Secretar I și atașat cultural la Ambasada României la Sofia. Din opera sa literară: Aproape de copilărie, Întoarcerea în câmpie, Trecător grăbit prin timpul nostru, Statui la Măgura, La marginea cerului, Răstigniri.

1933 – A apărut Gând Românesc

Revistă de cultură editată de ASTRA, a apărut lunar la Cluj între 1 mai 1933–1 aprilie 1940, reprezentând presa literară transilvăneană cu preocupări pentru literatura originală și publicând proză, teatru, eseuri, studii, aricole și cronici diverse, recenzii de cărți și reviste, însemnări și un Buletin care consemna activitatea ASTRA. Redactor: Ion Chinezu, secretar de redacție: Olimpiu Boitoș.

1933 – S-a născut Miron Scorobete

1 mai 1933, Răchitova, Hunedoara – 12 februarie 2023, Cluj-Napoca

Poet, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru PEN-Club, membru al Uniunii Ziariștilor din România, membru al Uniunii Internaționale a Ziariștilor. A absolvit în 1957 Facultatea de Filologie a Universității „Babeș–Bolyai” din Cluj, unde s-a și stabilit. A debutat în literatură la revista Steaua, iar editorial cu placheta de versuri Manuscris în colecția Luceafărul. A fost redactor la revista Tribuna, redactor și director adjunct al Studioului de Radioteleviziune Cluj, redactor la Editura Tineretului, redactor-șef la Renașterea Română și redactor-șef adjunct la Cetatea culturală. A colaborat la numeroase reviste, iar opera îi este tradusă în limbile franceză, germană, engleză, rusă, maghiară, sârbo-croată. Este Cetățean de Onoare al municipiului Cluj-Napoca. Dintre volumele sale: Fântâni, Femeia venită de sus, Meduza, Povești din curtea mea, Imperiul unei singurătăți, Valahia în Cartea Genezei.

1934 – A încetat din viață Paul Zarifopol (30 noiembrie 1874 – 1 mai 1934)

Critic literar, istoric, publicist, moralist, eseist politic; inițiatorul ediției critice a operelor lui Ion Luca Caragiale; director al revistei interbelice Revista Fundațiilor Regale Carol al II-lea.

1935 – S-a născut Dona Roșu

1 mai 1935, Fierbinți, Dâmbovița – ?, Kalamazoo, Michigan, SUA

Poetă, eseistă, jurnalistă și traducătoare stabilită în SUA, la Kalamazoo, Michigan. Scrieri ale sale au apărut la nivel internațional în reviste precum The American Poetry Review, Poetry, Salmagundi, Transilvania, România Literară, San Miguel Writer, The Oxford Poetry Review. Cele zece cărți de poezie, traducere și nonficțiune includ Mănăstirea Gura Motrului (1969), Cineva ne privește, Clipe de viață pe alt continent, Letters to My Mother from Her Emigrant Daughter (Scrisori către mama mea de la fiica ei emigrantă). A fost membră a Uniunii Scriitorilor din România și a Academy of American Poets.

1936 – S-a născut Anatol Codru

1 mai 1936, Molovata Nouă, Dubăsari, RSS Moldovenească, URSS – 17 august 2010, Chișinău, Moldova

Poet, eseist, traducător și regizor de film documentar din Republica Moldova, membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei. A urmat Facultatea de Litere a Universității de Stat din Chișinău (1958–1963) și ulterior cursurile superioare de regie la Moscova (1969–1971). A devenit membru PCUS. A debutat ca poet cu volumul de versuri Nopți albastre (1962), urmat de încă șase volume de versuri: Îndărătnicia pietrei, Feciori, Portret în piatră, Piatra de citire, Mitul personal, Bolta cuvântului. A fost redactor la editura Cartea Moldovenească și săptămânalul Cultura. S-a remarcat ca regizor de filme documentare, 30 la număr. Unele din ele relatează viața marilor personalități, precum Mihai Eminescu, Dimitrie Cantemir, sculptorul Al. Plămădeală, arhitectul A. Sciusev etc. Primul său film a fost realizat în anul 1968 și s-a intitulat Trânta. Începând din anul 1971 a lucrat ca regizor la studioul cinematografic Moldova-Film. A fost ales și apoi reales ca președinte al Uniunii Cineaștilor din Republica Moldova.

Plugul e ca pasărea – Muzică Vlad Burlea, Versuri. Anatol Codru • Corul Moldova, Dirijor .V. Budilevschi

1937 – S-a născut Ion Vatamanu

1 mai 1937, Costiceni – 9 august 1993, Chișinău

Poet, publicist, chimist, savant, om politic din Republica Moldova, deputat. În perioada anilor 1955–1960 a studiat la Universitatea de Stat din Chișinău, Facultatea de Chimie, obținând ulterior titlul de Doctor în Chimie. În 1962 a debutat cu volumul de poezii Primii fulgi. A fost șef de laborator la Institutul de Chimie al Academiei de Științe a Republicii Moldova, funcție pe care o va deține până la sfârșitul vieții. În toți acești ani ai carierei sale de chimist, a publicat peste 150 de lucrări științifice în domeniul chimiei analitice, a obținut cinci brevete de invenție în domeniul oscilopolarografiei; o serie din metodicile sale au fost aplicate în sfera agricolă și industrială din fosta Uniune Sovietică și din Moldova. Între 1991–1993 a deținut poziția de director al revistei Columna. În 1990 a fost ales deputat în primul Parlament al Republicii Moldova (1990–1994) și desemnat președinte al Comisiei Parlamentare pentru Cultură și Culte. A semnat Declarația de Independență a Republicii Moldova. Scrieri: Monologuri, De ziua frunzei, Iubire de tine, A vedea cu inima, Nimic nu-i zero, Zidire pe osul ființei.

1938 – Deschiderea rutei aviatice București–Berlin

Zborul nr. 117 avea traseul București–Budapesta–Viena–Berlin, Companiile care operau această rută în contrapartidă erau: LARES, Malert și DLH.

1938 – S-a născut Marin Tarangul

Ștefan Marin Sergiu Tarangul; 1 mai 1938, București – 18 septembrie 2010, Paris

Teolog, critic de artă, filosof și scriitor, unul dintre exponenții Școlii de la Păltiniș, membru al Uniunii Scriitorilor. A fost licențiat al Institutului Teologic din Sibiu (1959). Studiile de Doctorat în Istoria religiilor i-au fost întrerupte în 1961, fiind arestat și condamnat politic. A fost eliberat în 1964. În 1971 a obținut licența în Istoria artei la Institutul de Istorie și Teoria Artei din București. A publicat poezii și eseuri în principalele reviste culturale bucureștene, a fost redactor la revista Amfiteatru și la studioul Animafilm. În urma respingerii sau amânării de către cenzură a mai multor texte, s-a expatriat în 1979 și s-a stabilit în Franța. A obținut titlul de Doctor în Filosofie, la Institutul Catolic și la Sorbona, cu teza Icoana, experiență și realitate – discurs acrotatic, iar în 1987, un Doctorat la Institutul de Studii Orientale, secția Română cu teza Poezia lui Nichita Stănescu și arta poetică. A scris poezie: Threnos, Legile pămîntului, Roata timpului; basme: Inima cea mică; eseuri: Prin ochiul lui Nichita, Intrarea în infinit sau dimensiunea Eminescu, Predici profane pentru dezmorțirea minții etc.

1938 – S-a născut Valeriu Gagiu

1 mai 1938, Chișinău, România/Moldova –21 decembrie 2010, Chișinău, Moldova

Cunoscut jurnalist, scenarist și regizor de teatru și film român din Republica Moldova, membru al Uniunii Scriitorilor și membru al Uniunii Cineaștilor din 1962. A început activitatea de creație ca poet și jurnalist, urmând apoi Facultatea de Scenaristică de film la Institutul Unional de Cinematografie din Moscova (VGIK, 1958–1963). În 1966 a debutat ca regizor cu filmul Gustul pâinii (Premiul pentru cel mai bun scenariu la Festivalul unional de filme de la Leningrad, 1968), la care a semnat și scenariul în colaborare cu Vadim Lisenko, urmat de: Zece ierni pe-o vară, Explozie cu efect întârziat, Ultimul haiduc, Pe urmele fiarei etc. După filmul muzical Unde ești, dragoste? (1981), a ecranizat opere din literatura clasică: Istoria unui galben, Deținutul misterios, Corbii prada n-o împart, Strada felinarelor stinse, Pe urmele Mioriței etc. În anii ’90 și-a axat activitatea pe filme documentare. În perioada Revoluției Române din decembrie 1989 Valeriu Gagiu se numără printre puținii cineaști moldoveni care a imortalizat pagini dramatice ale evenimentelor de atunci, el realizând filmul documentar de lungmetraj Crăciunul însângerat. S-a aflat apoi alături de combatanții și voluntarii moldoveni pe linia întâia a frontului în timpul conflictului armat din 1992 de pe Nistru, scriind piesa Duet pentru doi lunetiști. A primit premii la numeroase festivaluri de filme: Premiul I pentru scenariu la Festivalul Internațional de filme de la Helsinki (1961), Premiul Național pentru tineret „Boris Glăvan” (1967), Premiul Marele chihlimbar pentru cel mai bun film la Festivalul regional de filme din Chișinău (1967), Premiul pentru cel mai bun scenariu și Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din Kazahstan pentru filmul Ultimul haiduc la Festivalul unional de filme de la Alma-Ata (1973), Diploma specială la Festivalul unional de filme Chișinău (1975) pentru Durata zilei; Diploma juriului la Festivalul unional de filme de la Vilnius (1981) pentru Unde ești, dragoste?, Diploma juriului pentru cel mai bun documentar la Festivalul Internațional de film DaKino din București (1997) și Mențiune pentru înalta valoare artistică și umanism la Festivalul de film european de la Kolobjezg-Polonia (2003) pentru filmul Acum e singur. Din 2000 a fost profesor la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, predând cursuri de Regie de film și Scenaristică. Ca o recunoaștere a meritelor sale, a primit titlurile de Maestru emerit al artei din RSSM (1984), membru de onoare al Academiei Internaționale de Film „Nika” din Rusia, a fost decorat cu Ordinul Steagul Roșu al Muncii și cu Ordinul Republicii și Artist al Poporului Republicii Moldova (2010).

Unde eşti, dragoste? (1981)

1936 – S-a născut Camelia Zorlescu

1 mai 1938, Galați – 25 iulie 2022 , București

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul Național de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” din București în 1962 la clasa Dina Cocea, Ion Cojar și Ion Olteanu și, împreună cu colegii săi de an, a fost repartizată la Teatrul de Stat din Târgu Mureș, unde au înființat secția română de teatru și unde a luat primul premiu important, pentru rolul din Doi pe un balansoar, spectacol în care îl avea partener pe Constantin Diplan. Din 1965, a devenit, prin concurs, alături de Ștefan Iordache și Gilda Marinescu, actriță a Teatrului „Nottara”, sub directoratul lui Horia Lovinescu. Primul rol aici a fost în spectacolul Au fost odată două orfeline, în regia Sandei Manu. A fost distribuită în spectacole care au făcut săli pline: Meșterul Manole de Octavian Goga, O casă onorabilă și Karamazovii de Horia Lovinescu, Othello și Timon din Atena de Willliam Shakespeare, Năzdrăvanul Occidentului de J.M. Synge, Ultima oră și Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian, Audiență la consul de Ion Brad, Sentimente și naftalină de Sidonia Drăgușanu, Pensiunea doamnei Olimpia de I.D. Șerban, Brățara falsă de Paul Everac, Scapino, după Molière, Floarea de cactus de Pierre Barillet și Pierre Gredy, Într-o dimineață de Mihai Ispirescu, Henric al IV-lea de Pirandello, Păguboșii, după M.R. Paraschivescu, Sinucigașul de Nicolai Erdman, Prințul negru de Iris Murdoch, Soțul păcălit de Molière, Titanic vals de Tudor Mușatescu etc. A jucat în filme semnate de regizori importanți, Manole Marcus, Sergiu Nicolaescu, Alecu Croitoru, Nicolae Corjos, Nae Caranfil: Nea Mărin miliardar, Declarație de dragoste, Divorț… din dragoste, Medalia de onoare, Sistemul nervos, Senatorul melcilor. Pentru rolul din filmul Medalia de onoare, regia Călin Peter Netzer, a fost nominalizată la Premiile Gopo, pentru cea mai bună actriță într-un rol secundar într-un film de ficțiune. A fost căsătorită cu actorul Mihai Verbițchi.

Medalia de onoare (2009) • Victor Rebengiuc, Camelia Zorlescu, Mimi Brănescu, Mircea Andreescu, Radu Beligan

1941 – Regimentul de Infanterie Marină

La 1 mai 1941, prin Înaltul Decret Regal nr. 1527, Batalionul de Infanterie Marină s-a transformat în Regiment de Infanterie Marină, cu comandamentul la Brăila; Regimentul de Infanterie Marină includea un efectiv de 159 ofițeri, 198 subofițeri și 3653 soldați. În perioada 1941-1944, Regimentul de Infanterie Marină a suferit mai multe restructurări succesive, determinate de evenimentele politice și militare prin reintegrarea Basarabiei la Patria mamă și intrarea României în război.

1945 – S-a născut Mircea Salomir

1 mai 1945, Turda – 23 februarie 2010

Arbitru de fotbal și observator federal. A avut o carieră de fotbalist la Cugir, Gloria Bistrița și Universitatea Cluj, până în anul 1977. S-a dedicat arbitrajului, promovând în lotul divizionar A (1979), doi ani mai târziu dobândind ecusonul FIFA. A condus 221 de meciuri în Divizia A și peste 40 de jocuri internaționale. După ce a încheiat activitatea de arbitru, a devenit observator de arbitraj intern și internațional, făcând parte și din Comisia Centrală a Arbitrilor.

1946 – S-a născut Nicolae Roșianu

1 mai 1946, Dealul Viilor–Cătunele, Gorj

Poet. A absolvit Facultatea de Științe Economice de la Universitatea de Vest din Timișoara. A lucrat ca petrolist la Schela de Țiței și Gaze Craiova, apoi la Schela de Petrol Timișoara, inspector la Primăria Timișoara, redactor la Renașterea bănățeană, publicist-comentator la Flagrant. A debutat cu versuri în volumul colectiv Atelier (1977). A colaborat la Luceafărul, România literară, Argeș, Tomis, Tribuna, Cronica, Orizont, Ramuri, Radio Timișoara, Radio București, Radio Novi Sad etc. Volume publicate: Diminețile orașului, Zbor de egretă, Amiază cu faun, Viața în cămașă de azbest, Amurg levantin, Câmpiile de alabastru. Este laureat al Festivalurilor de poezie „Lucian Blaga” (1983, 1985); „George Coşbuc” Bistriţa (1984); „Ovidiu” Constanţa (1986).

1946 – S-a născut Gheorghe Mardare

1 mai 1946 Miclești, Criuleni, Moldova

Artist plastic, critic și cercetător de arte, pedagog și publicist din Republica Moldova. A absolvit Facultatea de Istoria și Teoria Artelor plastice a Academiei de Arte din Sankt-Petesburg în 1980. A fost angajat în domeniul pedagogiei din 1975, mai întâi profesor școlar de Arte plastice, apoi profesor de Arte plastice și istoria artelor plastice la Liceul republican de arte plastice „I. Vieru”, profesor universitar la Universitatea de arte, Universitatea Pedagogică și Universitatea Politehnică din Chișinău. A colaborat la ziare și reviste din Moldova ca: Literatura și arta, Timpul, Nistru, Orizontul, Tinerimea Moldovei, Vecernij Ghișinjov etc. cu numeroase materiale despre problemele actuale a artelor plastice din Moldova dar și cu referință la tezaurul artistic universal.

1946 – S-a născut Nancy Brandes

Silviu Brandes; 1 mai 1946, București

Actor, dirijor, orchestrator și compozitor de muzică ușoară, israelian de origine română; fondator al formației de muzică pop-rock Roșu și Negru (1946). Emigrat în Israel la mijlocul anilor 1970, face stand-up comedy, are emisiuni TV care i-au adus notorietatea locală, compune muzică. A colaborat cu artiști israelieni precum Ofra Haza, Zohar Argov, Avi Toledano, Yair Nitzani, Mirel Reznik. La edițiile Eurovision 1982 și 1983, a fost aranjatorul și dirijorul lucrărilor israeliene Hora și Hi, interpretate de Avi Toledano și respectiv Ofra Haza. Ambele melodii au terminat pe locul doi. Mai mult, a fost implicat și în demersul din 1989 din Israel, Derech ha’melech (Drumul Regelui) pentru care a scris aranjamentul în colaborare cu compozitorul Shaike Paikov.

Soare și vânt • Roșu și Negru: Nancy Brandes, Ovidiu Lipan Țăndărică, Nicky Dorobanțu, Florin Marcovici etc.

1948 – A intrat integral in funcțiune Palatul CFR

Construcția Palatului a început în anul 1937, pe locul unde erau înainte Atelierele de locomotive și vagoane București Nord, după planurile arhitectului Duiliu Marcu. Prin tehnologia folosită, cladirea este primul edificiu civil de o asemenea dimensiune din România, edificat pe un schelet metalic sudat și înglobat în beton. Uzinele de fier și domeniile Reșița au realizat primul schelet metalic complet sudat pentru clădiri înalte. A fost prima construcție din țară la care a fost făcut un studiu geotehnic de laborator al terenului de fundație și, totodată, prima și singura lucrare la care s-a luat măsura de urmărire în timp a tasărilor, dar, fiind proiectată și executată înainte de 1940, nu a fost calculată și pentru acțiunea seismică. Cu toate acestea, scheletul de rezistență al Palatului s-a comportat foarte bine, atât la cutremurul din 1940, cât și la cel din 1977. Constructia Palatului CFR a durat aproape 10 ani, astfel încât, la 1 mai 1948 a intrat integral în funcțiune și adăpostește în prezent Ministerul Transporturilor. Este alcătuită din şapte blocuri (trei cu 11 etaje, două cu 8 etaje, unul cu 3 etaje şi un corp central cu un etaj) şi are o suprafaţă de 40.000 de metri pătraţi. La momentul dării sale în folosinţă, Palatul CFR, era cea mai mare clădire din estul Europei, fiind depăşită, câțiva ani mai târziu, de Casa Scânteii.

1949 – S-a născut Rodica Sava

Rodica Vasilescu; 1 mai 1949, Căpeni–Baraolt, Covasna – 18 septembrie 2010, București

Muzicolog, redactor, realizatoare, producătoare și redactor șef adjunct a Redacției Muzicale a Radiodifuziunii Române. Activitatea de jurnalistă s-a concretizat în mii de emisiuni de analiză muzicologică, de critică muzicală la Radio, numeroase emisiuni la Televiziunea Națională, articole în presa scrisă. A lansat la Radio România emisiuni muzicale: Tineri muzicieni, la porțile modestiei artistice, Muzicieni de azi…muzicieni de mâine, Tinere talente prin care, timp de peste trei decenii, au fost promovate anual zeci și zeci de copii și tineri interpreți din toate disciplinele artistice din cadrul liceelor și facultăților de muzică din România, mulți dintre ei deveniți astăzi muzicieni consacrați.

1949 – A încetat din viață Gheorghe Petrașcu (Gheorghe Petrovici; 20 noiembrie/2 decembrie 1872 – 1 mai 1949)

Pictor, fondator al unui curent artistic, caracterizat printr-un colorit grav; membru titular al Academiei Române.

1950 – S-a născut Laurențiu Roșu

1 mai 1950, Călărași

Handbalist. În palmaresul său figurează: Locul III la Campionatul Mondial Universitar la ediția a 4-a din Cehoslovacia; Campion Mondial Universitar – Suedia 1973, România 1975; Locul I cu Steaua București la Cupa Campionilor Europeni 1976-1977 – a fost un pivot al echipei de handbal Steaua București și președinte al Clubului Sportiv al Armatei Steaua București (2000–2003); 5 titluri de campion național (cu Steaua: 1993–1994, 1994–1995, 1995–1996, 1996–1997, 1997–1998), 1 titlu de vicecampion al României, 2 Cupe ale României (1995–1996, 1996–1997, 1998–1999). Este Maestru Emerit al Sportului și a fost decorat cu Medalia Meritul Sportiv. Actualmente este antrenor principal la UTA Arad.

1955 – S-a născut Gheorghe Costin

1 mai 1955, Baia Mare

Dirijor, compozitor pentru genul simfonic și operă, profesor de orchestră, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (din 1984). A absolvit Universitatea Națională de Muzică din București. A lucrat la Orchestra Filarmonică din Iași și la cea din Târgu Mureș, în prezent este prim-dirijor al Filarmonicii Banatul. A compus muzică simfonică: Cinci schițe pentru orchestră, Simfonia pentru orchestră, Concert pentru soprană și orchestră; muzică de cameră: Sonata brevis pentru pian; muzică corală: Moartea lui Fulger, Codrule.

Antonin Dvorak – Simfonia a IX-a • Orchestra Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacău, dirijor Gheorghe Costin (2013)

1956 – Au fost reluate programele emise de Studioul Teritorial Iași al Radiodifuziunii Române

Deschis la 2 noiembrie 1941, Postul de Radio Moldova a fost singurul post teritorial care a continuat să emită în timpul războiului, dar a fost desființat în cadrul unei acțiuni de restituire a materialelor radiofonice către URSS, prevăzută în acordul de armistițiu din 19 aprilie 1945.

1959 – S-a deschis primul sezon de vizitare al Colțului Zoologic Băneasa

Grădina Zoologică din București a luat ființă în 1955 sub forma unor colțuri zoologice situate în principalele parcuri ale capitalei și pădurea Băneasa. Între anii 1955–1959 efectivele de animale s-au concentrat progresiv la Colțul zoologic Băneasa, care s-a deschis la 1 mai 1959 și a devenit în 1962 Grădina Zoologică București. Aceasta se întinde pe o suprafață de 5,85 ha și deține în colecțiile sale peste 100 de forme specii și subspecii, cu un număr total de peste 800 de exemplare din clasele de animale vertebrate: reptile, păsări și mamifere.

1962 – S-a născut Maia Morgenstern

1 mai 1962, București

Actriță de teatru și film, cântăreață în idiș. A studiat la Academia de Teatru și Film (1981–1985), iar apoi a jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț până în 1988. A apărut apoi pe scena Teatrului Evreiesc de Stat din București, după care s-a alăturat trupei de la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”. Printre rolurile notabile pe scena de teatru se numără Lola Lola din Îngerul albastru (Der Blaue Engel) sau Kathleen Hogan în Park Your Car in Harvard Yard. Debutul în cinematografie s-a produs în anul 1983, cu filmul Prea cald pentru luna mai, în regia Mariei Callas Dinescu. Este cunoscută publicului român mai ales pentru rolurile din filmele Balanța, Cel mai iubit dintre pământeni, Trahir, Triunghiul morții, Patimile lui Hristos, Domnișoara Christina. Din 2010 este numită ambasador pentru Alianța Civilizațiilor în România.

Musicalul Chicago La Mama Morton

1965 – S-a născut Marian Damaschin

1 mai 1965, Urziceni

Fost jucător de fotbal, în postul de mijlocaș. A jucat la Rapid București (1983-1984), Politehnica Iași (1984-1985), Dinamo București (1985-1987; 1989-1991), Victoria București (1987-1989), Feyenoord Rotterdam (1991-1992) și Grenoble Foot 38 (1992-1994). Între 1986–1991 a jucat pentru Echipa națională.

1975 – S-a născut Călin Peter Netzer

1 mai 1975, Petroșani

Regizor de film. La vârsta de opt ani a emigrat cu întreaga familie în Germania. S-a întors în România, după revoluția din 1989, unde a urmat Regia la Academia de Teatru și Film „I.L.Caragiale” din București (1994–1999). În facultate a realizat scurt-metraje de ficțiune: Mingea de cârpă, Ochi uscați, Maria, Zăpada mieilor. Lungmetrajul său de debut, Maria (2003, coproducție România–Franța–Germania), a fost foarte bine primit de către public și critica de specialitate. A obținut Premiul Special al Juriului, Mențiunea acordată de Juriul Tineretului, Leopardul de Bronz la secțiunea Cel mai bun actor pentru Șerban Ionescu și Cea mai bună actriță pentru Diana Dumbravă, toate acestea la Festivalul Internațional de la Locarno, 2003. A mai primit Premiul „Don Quixote” – Mențiune specială, Mențiunea de onoare și Premiul Juriului Studențesc la Festivalul de film de la Cottbus în 2003, Mențiune specială la Festivalul internațional de film de la Festróia – Tróia, 2004, Premiul UCIN pentru interpretare rol principal feminin pentru Diana Dumbravă și Premiul pentru muzică în 2004. A fost nominalizat pentru Premiile Academiei Europene de Film în 2003, la secțiunea Cea mai bună actriță (Diana Dumbravă). Al doilea lungmetraj, Medalia de onoare, cu Victor Rebengiuc în rolul principal, a fost premiat în străinătate, cu mult înainte de premiera oficială în țară, iar filmul Poziția copilului, cu Luminița Gheorghiu a fost distins cu premiul Ursul de Aur (Goldener Bär) la a 63-a Berlinală din 2013.

Maria (2003) • Diana Dumbravă, Șerban Ionescu, Horațiu Mălăele

1987 – S-a născut Diana Druțu

Diana Mihaela Druțu; 1 mai 1987 în Galați

Jucătoare de handbal care evoluează pe postul de intermediar stânga. A cea mai bună marcatoare în ediția 2011–2012 a Ligii Naționale, când juca la Oțelul Galați. Cu 182 de goluri înscrise (64 în tur și 118 în retur) ea a câștigat Trofeul „Simona Arghir Sandu”, care se decernează celei mai bune marcatoare din Ligă. Din sezonul 2012–2013, s-a transferat la echipa Corona Brașov, iar de la sfârșitul lui ianuarie 2014, la HCM Roman. În sezonul 2016–2017, handbalista a făcut o pauză în activitatea sportivă după ce a rămas însărcinată. A revenit pe terenul de joc în vara anului 2017, la Dunărea Brăila, după două sezoane transferându-se la Gloria Buzău. În anul 2012 a fost convocată de antrenorul Radu Voina la echipa națională de handbal feminin a României. A jucat pentru echipa națională, în total în 15 meciuri, în care a înscris 17 goluri.

1987 – S-a născut Andrei Stoica

Andrei Cătălin Stoica; 1 mai 1987, București

Kickboxer, campion mondial SUPERKOMBAT la categoria super-cruiser, titlu deținut de acesta încă din 2013. Este fost campion european de wushu, începându-și cariera în arte marțiale la Steaua București. Este în top 10 mondial la categoria semi-grea în ambele clasamente Glory și LiverKick.com. A fost declarat Luptătorul anului 2014 în România de către Clubul Sportiv al Jurnaliștilor.

1990 – S-a înființat la București Institutul de Geodinamică „Sabba S. Ștefănescu”

Odată cu renașterea Academiei Române, devenită posibilă după destructurarea ansamblului format din Uniunea Sovietică și țările din orbita sa, s-a înființat la București Institutul de Geodinamică „Sabba S. Ștefănescu”, în cadrul Academiei, la inițiativa și cu demersurile Dr. Ing. Dorel Zugrăvescu. Continuă o tradiție începută în cadrul Centrului de Cercetări Geofizice al Academiei Române când, cu ocazia eclipsei totale de Soare din 15 februarie 1961, se poate considera că a fost introdusă în țara noastră geodinamica experimentală. În prezent institutul este condus de Dr. Crișan Demetrescu, membru corespondent al Academiei Române.

1990 – Maica Tereza de Calcutta a venit pentru prima dată în România, la București

Fondatoarea Misionarelor Carității a deschis primele case din România cu scopul slujirii celor mai săraci dintre săraci, la București (2 mai) și la Bacău (28 iunie). Țara noastră se numără printre cele 134 de țări în care sunt prezente călugărițele din congregația Maicii Tereza, în întreaga lume existând 757 de case deschise pentru a-i ajuta în mod concret pe cei mai săraci.

1993 – Acordul dintre România și Asociația Europeană a Liberului Schimb, AELS

Acordul, adoptat prin Legea nr. 19/6 aprilie 1993 pentru ratificarea Acordului dintre România și statele Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) și a aranjamentelor agricole bilaterale la care se face referire în acord, semnat la Geneva la 10 decembrie 1992, apărută în Monitorul oficial nr. 75/16 aprilie 1993, a intrat în vigoare la 1 mai 1993.

1994 – S-a născut Cristina Enache

1 mai 1994, Focșani

Handbalistă care joacă în postul de portar. A început să joace handbal la 13 ani la LPS Focșani, la junioare, apoi a fost împrumutată CSȘ Caracal (junioare I), apoi la echipa HCM Roman. A participat cu echipa Colegiului Tehnic Energetic Râmnicu Vâlcea, reprezentând România, la Campionatul Mondial Școlar de Handbal Feminin din 2010, unde aceasta s-a clasat pe locul al nouălea. În 2009, a fost cooptată la Național Râmnicu Vâlcea, în Divizia A. În vara anului 2013 s-a transferat la U Jolidon Cluj, unde a disputat Supercupa României 2013, pierdută în fața lui HCM Baia Mare, un sfert de finală în Cupa EHF ediția 2014 și a ajuns în Turul 3 al Cupei Cupelor 2014–2015. De asemenea a participat cu selecționata României la Universiada de vară din 2015 (locul șase). După patru ani, în 2017, Cristina Enache s-a transferat la Minaur Baia Mare, unde joacă și în prezent.

1999 – A fost înființat postul Radio Renașterea

Post de radio religios destinat creștinilor ortodocși, aflat sub patronajul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului și Clujului, a luat ființă în anul 1999 în Cluj-Napoca, din dorința bisericii de a promova valorile creștine, adresându-se tuturor categoriilor de vârstă.

1999 – A intrat în vigoare Carta OCEMN

Documentul fundamental al Organizației Cooperării Economice a Mării Negre, semnat în iunie 1998, la Yalta. OCEMN a fost constituită în 1992, în condițiile existente în acea perioadă în zona Mării Negre. Astfel, la 25 iunie 1992, la Istanbul, unsprezece șefi de stat și guverne (Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Grecia, R. Moldova, România, Federația Rusă, Turcia și Ucraina) au semnat Declarația Summit-ului privind Cooperarea Economică a Mării Negre și Declarația Bosforului.

2003 – A intrat în vigoare noul Cod Poștal Numeric

Format din șase cifre, cu scopul de a scurta timpii de operare în serviciile poștale. Ca atare, codificarea a devenit detaliată până la nivel de stradă.

2006 – A încetat din viață Ion Gavrilă Ogoranu (6 ianuarie 1923 – 1 mai 2006)

Luptător anticomunist în munți împotriva comunismului, acționând pe versantul nordic al Munților Făgăraș; a stat ascuns 29 de ani (1948–1976), până a fost arestat de Securitate.

2008 – A încetat din viață Eva Cerbu (Eva Siegler; 24 august 1924 – 1 mai 2008)

Artistă plastică, pictoriță; membră a Uniunii Artiștilor Plastici din București.

2010 – S-a înființat Uniunea Națională pentru Progresul României (UNPR)

Partidul își revendica o orientare politică de centru-stânga, cu doctrină social-democrată, reunind foști membri ai PSD, PNL și PC, precum și ai altor fracțiuni, reprezentanți în Parlament. La data de 1 mai 2010, la congres, Marian Sârbu a fost ales președinte, Cristian Diaconescu–președinte de onoare, Gabriel Oprea–președinte executiv.

2011 – Canonizarea Sfântului Irodion

Cuviosul Irodion s-a făcut remarcat prin viața sa aleasă: postea foarte mult, își împlinea cu osârdie pravila și canonul, nu lipsea niciodată de la slujbe, noaptea o petrecea în lacrimile rugăciunii, iar ziua lucra alături de părinți la ascultările cele mai grele. Odată cu învestirea Sfântului Calinic ca Episcop de Râmnic în anul 1850, Cuviosul Irodion a trebuit să părăsească Cernica pentru a se stabili la Mănăstirea Lainici, devenind duhovnicul sfântului. Cu acordul unanim al obștii, la data de 15 iunie 1854, cuviosul părinte a fost instalat de Sfântul Calinic în egumenia Mănăstirii Lainici. La 1 mai 2011, la Mănăstirea Lainici, s-a proclamat solemn canonizarea Cuviosului Irodion, la eveniment participând Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu 20 de ierarhi, membri ai Sfântului Sinod.

2021 – A încetat din viață Constantin Arvinte (21 mai 1926 – 1 mai 2021)

Compozitor, dirijor și folclorist; orchestrator și dirijor al formației artistice Ciocârlia.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită