1 Martie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Ziua Mărțișorului

 

Ziua Mărțișorului

Povestea mărțisorului a început pe meleagurile noastre acum mai bine de 2.000 de ani, pe vremea dacilor și romanilor, dar tradiția este mult mai veche. Săpăturile arheologice au scos la iveală mărțisoare cu o vechime de peste 8.000 de ani, sub forma unor pietricele de râu, vopsite în alb și roșu, care erau înșirate pe ață și se purtau la gât. Strămoșii noștri purtau monede găurite, atârnate de un fir împletit, colorat în alb și negru – albul însemna revenirea la viață a naturii și căldura verii, iar negrul semnifica frigul iernii. Prima referire la mărțisor din tratatele folclorice a apărut în lucrarea cercetătorului Iordache Golescu, iar profesorul Simion Florea Marian a reluat ideea în cartea Sărbătorile la români, unde se spune că de 1 martie copiilor li se lega la mână un bănuț din aur ca sa le poarte noroc și să fie feriți de deochi și vrăji. Amuleta trebuia purtată 12 zile, după care era prinsă de ramura unui copac.

O primăvară plină de senin și babe fără capricii!

 

1542 – Tratatul dintre voievodul Moldovei, Petru Rareș și markgraful Joachim al II-lea de Brandenburg

Petru Rareș a încheiat la Suceava un tratat secret cu Joachim al II-lea de Brandenburg, comandant militar suprem al Sfântului Imperiu Romano-German, prin care domnul Moldovei se obliga, în cazul unui război cu turcii, să furnizeze coaliției creștine informații, provizii, bani, prin vinderea prin Polonia a 30.000 capete de vite și să întoarcă armele împotriva turcilor, când împrejurările ar fi permis. Deși Petru Rareș a trimis habsburgilor o sumă mare, de 200.000 ducați ungurești, ei nu au fost folosiți pentru înarmare și nici nu au mai fost returnați vreodată Moldovei.

1564 – S-a încheiat domnia lui Ștefan Tomșa în Moldova

Ștefan Tomșa (? – 5 mai 1564, Lwów, voievodatul Ruteniei, Regatul Poloniei) a fost Domn în Moldova între august 1563–martie 1564. Boier cu funcția de hatman, Tomșa, a fost ales Domn de boierii răsculați împotriva aventurierului Despot Vodă. În vremea domniei, Tomșa și-a luat numele de Ștefan. Turcii nu au vrut să-l recunoască însă și l-au numit pe Alexandru Lăpușneanu Domn pentru a doua oară.

Armatele turcești și tătărești, care îl aduceau pe Alexandru Lăpușneanu la domnie, au invadat țara, prădând și jefuind. S-a declanșat un război civil care a durat între 20 februarie–10 martie 1564. Ștefan Tomșa, Voievodul Moldovei, încolțit de turci și tătari, neputând să se mențină pe tron, a fugit la polonezi, însoțit de vornicul Moțoc, de Veveriță postelnicul și Spanciog spătarul și a fost condamnat la moarte și executat de polonezi la Lwów, împreună cu cei trei boieri.

1590 – S-a născut Grigore Ureche

cca. 1590 – 17 aprilie 1647, Goești, Iași

Boier, cărturar, primul cronicar moldovean de seamă a cărui operă s-a păstrat. A fost fiul lui Nestor Ureche, boier instruit deținând funcții politice importante la sfârșitul veacului al XVI-lea, în repetate rânduri purtător de solii la Poarta Otomană, mare vornic al Țării de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movilă. A învățat carte la Școala Frăției Ortodoxe din Lwów, unde a studiat istoria, geografia, limbile clasice latina și greaca, retorica și poetica. Reîntors în țară, a participat la viața politică mai întâi ca logofăt, apoi spătar, mare spătar, mare vornic, a fost unul dintre sfetnicii apropiați ai Domnului Vasile Lupu. Opera sa a fost Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă. A fost scris spre sfârșitul vieții; se crede că între anii 1642–1647. Baza informativă a cronicii au constituit-o scrierile slavone de curte, cronica Poloniei a lui Joachim Bielski și o cosmografie latină. Valoarea ei constă în integrarea faptelor istorice într-un sistem de gândire politică.

1746 – Eliberarea din șerbie a rumânilor fugiți din Țara Românească, dacă se reîntorc în țară

Hotărârea a fost luată, în urma unui „sfat de obște”, de Constantin Mavrocordat, domnul Țării Românești, clerul înalt și boieri. Liberi ca persoană, țăranii au rămas totuși dependenți economic de boieri, fiind obligați să presteze boierului 12 zile de clacă, în Țara Românească și 24 de zile, în Moldova.

1781 – Alexandru Vodă Ipsilanti a emis Hrisovul Orfanotropiei

Spirit geneors și filantropic, mișcat de existența în capitală a „mulți săraci și nevoiași, copii orfani și văduve sărace”, Alexandru Vodă Ipsilanti, domn în Țara Românească și-a expus planul de a înființa o orfanotropie, într-un hrisov-testament din decembrie 1775, pe care să o pună sub supravegherea mitropoliei și a unei epitropii de opt boieri. Hrisovul din martie 1781 a reglementat definitiv activitatea orfanotropiei, cu veniturile și cheltuielile aferente și educării celor aproximativ 200 de copii, inclusiv cu ajutorul Cutiei Milelor. Documentul reglementa activitatea unei instituții care, gândită în spiritul bizantin al epocii, nu a funcționat însă niciodată.

1788 – S-a născut Gheorghe Asachi

1/12 martie 1788, Herța, Moldova/Ucraina – 12 noiembrie 1869, Iași

Cărturar enciclopedist și scriitor al începuturilor literaturii române, poet, prozator, dramaturg, inginer, sprijinitor al științei și artelor, întemeietor și deschizător de drumuri în învățământ, teatru, presă. A studiat la Facultatea de Filosofie, Litere și Științe a Universității din Lwów, logica matematică, istoria naturală, fizica, metafizica și etica (1802–1804), punând aici bazele culturii sale enciclopedice și ale concepțiilor iluministe. A mai studiat astronomia și matematicile superioare la Viena (1805–1808), precum și pictura, cu o bursă acordată de mitropolitul Veniamin Costache din partea Eforiei Școalelor, apoi arheologia, epigrafia, pictura și sculptura la Roma (1808–1812). Precursor al generației pașoptiste, a fost unul dintre întemeietorii nuvelei istorice de la noi, a condus numeroase reviste literare, a recuperat de la Lemberg (Polonia) manuscrisul dramei Țiganiada, epopeea bufă a lui Ion Budai-Deleanu. A fost îndrumător cultural în teatru, școală, presă, activitate tipografică și unul din întemeietorii Academiei Mihăilene. A publicat prima gazetă românească din Moldova, Albina Românească (1829). A organizat primele reprezentații teatrale în limba română (1816) și Conservatorul filarmonic-dramatic (1836) din Iași. A tradus și adaptat piese de teatru străine. În poezie, a abordat toate speciile: ode, elegii, sonete, imnuri, fabule, meditații, balade. A versificat legende istorice: Dochia și Traian, Ștefan cel Mare înaintea Cetății Neamț. A scris și nuvele istorice: Dragoș, Petru Rareș, Rucsandra Doamna etc., care au constituit surse de inspirație pentru nuvelele lui Costache Negruzzi. A fost o personalitate complexă, îndrumător și animator al vietii artistice și culturale, organizator al școlilor naționale din Moldova, unul din pionierii picturii românești și inițiatorul învățământului artistic în școlile moldovenești.

1812 – S-a născut Nicolae Kretzulescu

1 martie 1812, București – 26 iunie 1900, Leordeni, Argeș

Medic și om politic liberal, descendent direct al Domnului Constantin Brâncoveanu, membru fondator și titular (din 1871) al Academiei Române. A studiat medicina la Universitatea din Nantes, iar în 1839 a devenit Doctor în Medicină și Chirurgie cu tema Questions sur les diverses branches des sciences médicales; quelles sont les circonstances générales qui ont le plus d’actions sur les appareils. A fost primul Doctor în Medicină român din Țara Românească. În urma strădaniior sale, în ianuarie 1842, s-a deschis Școala de Mică Chirurgie de la Colțea. A întocmit primul Manual de anatomie descriptivă în limba română. La Revoluția de la 1848 a fost, împreună cu frații săi mai mari Constantin și Scarlat, un susținător moderat al ideilor noi ale guvernului revoluționar, din care nu a făcut parte. Ulterior, a deținut de trei ori funcția de prim-ministru al României (între 1862–1863, 1865–1866 și în 1867); din această poziție s-a ocupat de unificarea sistemului sanitar din cele două Principate, crearea Direcției Generale a Arhivelor Publice și crearea unui Consiliu al Instrucțiunii Publice. A susținut demersurile pentru naționalizarea mănăstirilor închinate și a început pregătirile pentru adoptarea Legii secularizării averilor mănăstirești. După înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza, s-a reintegrat în viața politică, activând ca parlamentar, iar spre sfârșitul vieții a fost ales președinte al Senatului (1889–1890). A fost agent diplomatic la Berlin, ministru plenipotențiar în mari capitale europene, precum Roma, Paris și Petersburg. În timpul războiului pentru Independență, a organizat un spital în incinta conacului său de la Leurdeni, pe care l-a pus la dispoziția armatei.

1826 – S-a născut Nicolae Popea

Neagoe Popea; 17 februarie/1 martie 1826, Satulung, Brașov – 26 iulie/8 august 1908, Caransebeș

Episcop ortodox, istoric și cărturar, membru titular (din 1899) al Academiei Române. A urmat cursuri de filosofie la Blaj, apoi, studii de drept la Cluj, unde s-a aflat printre inițiatorii unei mișcări culturale românești, alături de Alexandru Pop și alți colegi, întemeind o societate studențească de lectură, și organul literar de presă al acesteia, Aurora sau zorile pentru minte și inimă, editat în format manuscris. A fost secretarul particular al lui Andrei Șaguna, deputat în Dieta Transilvană și președinte al Consiliului Național Român din Transilvania. A luptat pentru drepturile politice și culturale ale românilor din Transilvania. S-a numărat printre inițiatorii editării, în 1884, a gazetei Tribuna, a pronunțat discursul de recepție Archiepiscopul și mitropolitul Andreiu baron de Șaguna în ședința solemnă a Academiei Române din 13/26 martie 1900, răspunsul fiind pronunțat de academicianul Dimitrie A. Sturdza-Miclăușanu. A fost membru în Camera Magnaților.

1828 – Organizarea Școlii normale și a gimnaziului de la Trei Ierarhi

Prin inițiativa și demersurile lui Gheorghe Asachi, s-a organizat, la mănăstirea Trei Ierarhi din Iași (Moldova), Școala normală și gimnaziul, unde studiile se făceau în românește. Organizarea acestei instituții de învățământ reprezintă o consecință imediată a elaborării celor două anaforále, prima, de la 15 august 1827 și a doua, de la 1 ianuarie 1828. Prin hrisovul din 28 martie 1828, domnitorul Ioniță Sandu Sturza a aprobat anaforáua. Porțile Gimnaziului Vasilian au fost deschise la 23 ianuarie 1828, însă, la această dată, a fost înființată doar o clasa elementară. Organizarea primei clase de gimnaziu a avut loc la 1 martie 1828.

1834 – S-a născut Zaharia Boiu

1 martie 1834, Sighișoara, Imperiul Austriac/Mureș – 6 noiembrie 1903, Sibiu, Austro-Ungaria

Poet și publicist, membru corespondent (din 1890) al Academiei Române. A fost primul absolvent român al liceului german din Sighișoara, apoi, susținut de mitropolitul Andrei Șaguna, a mers la Leipzig la studii. A tradus faimosul Memorandum adresat împăratului Franz Josef al Austriei în 1892, iar fiul său, Olimpiu, a fost cel care a dus traducerea germană a memorandumului, clandestin, la Viena. A lucrat mai întâi ca profesor la Institutul diocezan, iar apoi, redactor la publicațiile Telegraful român și Transilvania. A participat activ la înființarea ASTRA. În 1861 a înființat prima școală română la Sighișoara, unde a predat împreună cu învățătorii Ioan Țiței și Nicoale Damian.

1837 – S-a născut Ion Creangă

1 martie (sau 10 iunie) 1837, Humulești – 31 decembrie 1889, Iași

Scriitor, recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie. Absolvent al Seminarului teologic „Veniamin Costachi” de la Socola, a devenit diacon la biserica Patruzeci de sfinți, apoi învățător la Școala primară nr. 1 din Iași. După ce timp de 12 ani a fost dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, a fost exclus definitiv din rândurile clerului, deoarece „și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean”, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. A colaborat la elaborarea a patru manuale școlare, între care și un Abecedar. În 1875, l-a cunoscut pe Mihai Eminescu, pe atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care s-a împrietenit. Între 1875–1883, la îndemnul poetului, a scris cele mai importante opere ale sale: Capra cu trei iezi, Fata babei și fata moșneagului, Povestea lui Harap-Alb, Povestea porcului, Punguța cu doi bani, Soacra cu trei nurori, Ursul păcălit de vulpe, Ion Roată și Cuza-Vodă, pe carele-a citit la Junimea și le-a publicat în revista Junimii,  Convorbiri literare.

Ion Creangă – Povestea lui Harap-Alb Teatru radiofonic

1841 – S-a născut Mihai Burada

1 martie 1841, Iași – 7 noiembrie 1918, Roman, Neamț

Compozitor și pianist, medic. Studiile muzicale le-a început la Iași (1857–1861) cu Constantin Ionescu-Gros și Paul Hette, continuându-le la Paris (1861–1867) cu Henri Herz și Eugen Ketterer. A urmat Facultățile de Medicină și Științe Naturale din Paris, devenind Doctor în Medicină (1867). A fost membru-fondator (din 1907) și președinte (1907–1918) al Societății culturale „Miron Costin” din Roman. A compus muzică instrumentală pentru pian: La creole. Danse capriceuse, Polka-Mazurka de salon, Nuit blanche, Le caresse de zephire, Dansul pe sârmă și muzică corală: Cântec pentru școlari, Marșul Societății vânătorilor din Roman.

1854 – S-a născut Peneș Curcanul

Constantin Țurcanu; Vaslui 1 martie 1854 – 15 noiembrie 1932

Erou al războiului pentru Independență, fost sergent în Regimentul 13 Dorobanți. A fost veteranul a patru campanii purtate de armata română: războiul de Independență (1877–1878), al doilea război balcanic (1913), primul război mondial (1916–1918) și campania din Ungaria (1919). Sergentul Constantin Țurcanu l-a inspirat pe poetul Vasile Alecsandri în făurirea personajului devenit legendă și a poeziei Peneș Curcanu, care a ajuns un adevărat stindard al luptei pentru independență.

1867 – S-a format Guvernul Constantin Al. Crețulescu

Consiliu de miniștri de stânga moderat prezidat de Constantin Al. Crețulescu și guvernând între 1 martie–4 august 1867. Regele Carol I a încercat întâi să formeze un guvern de orientare liberală, însă conservatorii au refuzat să acorde votul radicalilor. După negocieri politice, s-a optat pentru un guvern care a fost expresia „înțelegerii de la Concordia” între radicalii munteni și liberalii moldoveni, fracționiști și maiști, însă cu un prim-ministru moderat, fără a fi o personalitate politică de prim rang. A fost primul guvern dupa suirea pe tron a lui Carol I, dominat de liberalii radicali, între aceștia proeminent fiind Ion C. Brătianu, ministrul de Interne. În timpul acestei guvernări, s-au reluat lucrările la construcția Căii ferate București–Giurgiu și s-a votat Legea pentru înființarea unui nou sistem monetar (leul a devenit moneda națională a Principatelor). La 1 august 1867, s-a inaugurat Societatea Academică Română. Supus presiunilor interne ale unei opoziții puternice și presiunilor externe din cauza nerezolvării problemei străinilor, perioada a fost marcată de o perpetuă criză politică.

1867 – A apărut primul număr al revistei Convorbiri literare

Revistă literară lunară care a apărut la Iași, organ de presă al Junimii, grupare politică și literară condusă de Titu Maiorescu, care a exercitat o înrâurire de fond asupra mișcării literare românești. Primul redactor, apoi director al acestei reviste, a fost Iacob Negruzzi. În primul număr al revistei, Iacob Negruzzi preciza că sub numele de „Convorbiri Literare” va apărea la două săptămâni o revistă în formatul stinsei „România Literară”. Revista a funcționat la Iași până în 1886; între 1886–1944 a apărut la București, avându-l redactor tot pe Iacob Negruzzi, care a predat apoi conducerea unui comitet format din foști elevi ai lui Titu Maiorescu: Mihail Dragomirescu, Simion Mehedinți, P.P. Negulescu, Constantin Rădulescu-Motru. Printre colaboratori s-au numărat Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, George Coșbuc, Panait Cerna, Octavian Goga, Dinu Zamfirescu, I.Al. Brătescu Voinești etc.

1876 – Ion Creangă a publicat Dănilă Prepeleac în Convorbiri literare

Dănilă Prepeleac este o poveste care are o temă cu origini în folclorul românesc. Considerată o mostră de umor românesc din secolul al XIX-lea, a atras atenția criticilor literari prin limbajul său ingenios.

Dănilă Prepeleac (1996) • Mircea Diaconu, Diana Lupescu, Petre Nicolae, Călin Măneață, Ernest Maftei, Mihai Mereuță, Draga Olteanu-Matei, Dem Rădulescu etc.

1890 – S-a născut Győző Simon Macalik

1 martie 1890, Sibiu – 19 august 1953, închisoarea Jilava

Cleric romano-catolic, episcop, deținut politic. În 1916, episcopul Sigismund Waitz l-a hirotonit preot la Innsbruck. Consacrarea sa episcopală a avut loc în Mănăstirea franciscană din Orăștie, unde arhiepiscopul Alexandru Cisar se afla cu domiciliu obligatoriu. A fost episcop auxiliar al Diecezei de Alba Iulia. Arestat și  deținut politic al regimului comunist, s-a stins în închisoarea Jilava.

1892 – A apărut revista Șezătoarea

Revista de literatură și tradiții populare Șezătoarea a apărut, la Fălticeni, fiind prima revistă românească de folclor, cu subtitlul Revistă pentru literatură și tradițiuni populare, condusă de Arthur Gorovei.

1898 – S-a născut Constantin Daicoviciu

1 martie 1898, Căvăran, comitatul Caraș-Severin – 27 mai 1973, Cluj

Istoric și arheolog, profesor universitar, politician comunist, membru titular (din 1955) al Academiei Române. A fost bursier al Școlii române din Roma, între anii 1925–1927. A urmat treptele ierarhice universitare, de la asistent la șeful catedrei de Antichități clasice și Epigrafie la Universitatea din Cluj, conferențiar, profesor, decan (1940–1941) și rector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, subsecretar de stat la Ministerul Asigurărilor Sociale și Muncă, director al Muzeului de Istorie al Transilvaniei. A susținut poziții istoriografice naționaliste. A fost distins cu Premiul de Stat (1962) și titlul de Erou al Muncii Socialiste (1968).

1906 – A apărut revista Viața românească

Revistă literară și științifică, a apărut între 1 martie 1906–1 august 1916 și septembrie 1920–septembrie 1940, inițial la Iași și apoi, din 1930, la București. La conducerea revistei s-au aflat Constantin Stere (pentru problemele politice), Paul Bujor și, mai târziu, dr. Ion Cantacuzino (pentru problemele științifice), Garabet Ibrăileanu (până în 1933), Mihai Ralea și George Călinescu (pentru literatură).

1908 – A încetat din viață Vasile Păun (9 februarie 1850 – 1 martie 1908)

Poet, teoretician, critic literar, profesor; preceptor principal al Principelui Ferdinand.

1912 – Primul concert al lui George Enescu la Budapesta

Alături de Pablo Casals, George Enescu a interpretat Concertul pentru vioară și violoncel de Brahms, acompaniați de orchestra Wiener Tonkunstler, dirijată de Oskar Nedbal.

Un gând pentru Enescu: Pablo Casals

1913 – S-a născut Emil Zegreanu

1 martie 1913, Ocna Dejului, Cluj – 2 aprilie 1987, București

Poet, membru al Asociației Scriitorilor Români din Ardeal. A absolvit Facultatea de Medicină la Universitatea „Regele Fredinand I” din Cluj, devenind Doctor în Medicină, s-a numărat printre primii asistenți ai lui Victor Papillian la Catedra de Anatomie a facultății clujene. După refugiul la Sibiu s-a stabilit și a profesat ca medic primar neurolog și director de spital în București, la Spitalul Brâncovenesc și la Spitalul „Gheorghe Marinescu”. Literar, a debutat la vârsta de 20 de ani (1933), cu versuri în revista Hyperion, iar editorial în 1938, cu placheta de versuri Către țara ochilor mei cu prefață de Victor Papilian, care a inaugurat colecția de cărți a Asociației Scriitorilor Români din Ardeal.

 

Ziua automobiliștilor militari

1917 – S-a înființat Regimentul de Tracțiune Automobilă

Prin Înaltul Decret nr. 245 al Regelui Ferdinand I, s-a înființat Regimentul de Tracțiune Automobilă, moment care a marcat începutul procesului de reorganizare a formațiunilor de automobile din armata română și de apariție a armatei auto.

 

1917 – S-a născut Gabriel Cocora

1 martie 1917, Gohor, Galați – 8 decembrie 1992, Buzău

Preot și istoric. A studiat la Seminarul teologic din Buzău (1930–1938) și la facultatea de teologie din București (1938–1942). A fost diacon la Arhiepiscopia Bucureștilor, preot în Odobeasca, Vrancea și la parohia Sfinții îngeri din Buzău. A publicat studii de istorie locale, istoria culturii și artei românești medievale. Din scrierile sale: Câteva precizări si adăugiri cu privire la începuturile periodicelor bisericești, Evoluția arhitectonică a complexiunii de clădiri de la Episcopia Buzăului, Poiana Mărului, Atitudinea preoțimii ortodoxe față de unele reforme ale Iui Cuza Vodă, Peneluri și condeie etc.

1920 – S-a născut Gheorghe Șaru

29 februarie/1 martie 1920, Checea, Timiș – 20 martie 2003, New York

Pictor și profesor, stabilit la New York la începutul anilor ’80. A urmat cursurile Institutului de Arte Plastice din Iași (1939–1944), a continuat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu din București (1946–1948), ca elev al lui Jean Alexandru Steriadi, apoi în Italia la Accademia di Belle Arti din Perugia, pe care a absolvit-o în 1963. În perioada 1950–1964 a fost redactor-șef al revistei Arta, reprezentativă pentru noua generație de artiști din sfera realismului socialist. Nu a aderat la nici un curent la modă, însă a adoptat un stil extrem de original, care prin abilitatea de elaborare a devenit foarte modern și imposibil de confundat. Își trata formele cu meticulozitate de portretist. A fost, pentru mult timp, profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, și prorector (1966–1967), a format sute de studenți cărora le-a insuflat conceptul de artă modernă. A călătorit mult. Tablourile sale sunt expuse în marile muzee ale lumii și figurează în nenumărate colecții particulare. S-a stabilit la New York în ultimii ani ’80 și a pictat până în ultimele zile ale vieții, deși fusese declarat orb (legally blind).

Biografie ilustrată [Artindex]

1921 – S-a născut Florin Blănărescu

1 martie 1921, Bacău – 20 august 2014, Bacău

Actor de teatru și film; ofițer de cavalerie în perioada interbelică; a jucat pe scena Teatrului „Maria Filotti” din București și a Teatrului Municipal „Bacovia” din Bacău. Timp de 60 de ani, pe scenă sau în film, în plan național și internațional, a jucat alături de mari actori ai scenei românești și a făcut parte din distribuția unor filme precum Dacii (1967) și Mihai Viteazul (1971).

Dacii (1967) • Amza Pellea, Emil Botta, György Kovács, Geo Barton, Septimiu Sever, Mircea Albulescu, Nicolae Secăreanu, Vasile Cosma, Alexandru Herescu, Florin Blănărescu etc.

1923 – S-a născut Arcadie Donos

1 martie 1923, Rughi, Soroca, România Mare/Rudi, Soroca, R. Moldova – 19 decembrie 2000, București

Poet și dramaturg. A urmat Institutul Pedagogic din Bălți, după care, refugiat cu familia la București, Academia de Muzică și Artă Dramatică (1945–1948) și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A fost actor la Teatrul Mic din București până în 1975. A debutat cu proză poetică în 1940, în revista Crenguța din Bălți. A colaborat la Raza, Basarabia literară, Tribuna poporului, Familia, România literară, Luceafărul, Ramuri, Săptămâna etc. Îl întîlnim în primele filme românești de după război: Mitrea Cocor, Arendașul român, Nepoții gornistului, Moara cu noroc, D-ale Carnavalului, Tudor, Pași spre lună, Toate pânzele sus etc., în total peste 20 de titluri. A scris volume de poezie: Sunete arse (1972, debut editorial), Cântarea verbului a fi, Cetățile de rouă, Și punctum…; proză: Să vii acasă pe un nor; piese de teatru: S-a întâmplat la seceriș, Bogata la telefon; scenarii radiofonice sau de film: Zbor paralel; ori de texte pentru spectacolele formațiilor artistice de amatori. O carte de memorialistică i-a apărut în 1996.

Directorul nostru (1955) • Alexandru Giugaru, Grigore Vasiliu Birlic, C. Ramadan, H. Nicolaide, Horia Șerbănescu, Mihai Fotino, Zizi Șerban, Olga Tudorache, Arcadie Donos, Iurie Darie, Puiu Călinescu, Radu Beligan (naratorul)

1924 – S-a născut Elena Cernei

1 martie 1924, Bairamcea, Basarabia – 27 noiembrie 2000, București

Interpretă de operă, mezzosoprană. A colaborat o perioadă cu orchestra Filarmonicii „George Enescu”, apoi cu Opera Națională din București. Considerată una dintre cele mai mari mezzosoprane ale lumii, Elena Cernei a abordat în cariera ei toate stilurile lirice și de capacitate vocal-simfonică, situate în intervalul dintre mezzosoprană și contralto. În străinătate, a debutat în 1963, pe scena Operei Naționale din Paris cu rolul Amneris din Aida, după care a fost invitată pe marile scene, precum La Scala din Milano, Metropolitan Opera din New York, Royal Opera House Covent Garden din Londra, Bolshoi Opera din Moscova, Wiener Staatsoper, alături de mari nume ale scenei lirice internaționale: Renata Tebaldi, Birgit Nilsson, Franco Corelli, Richard Tucker, Giuseppe di Stefano, Jon Vickers, Carlo Bergonzi, Nicolai Gedda, Gabriella Tucci, Galina Vishnevskaya, Plácido Domingo, Virginia Zeani, Giangiacomo Guelfi, Piero Cappuccilli, Robert Merrill, Dimiter Uzunov etc. În 1963 a primit titlul de Artistă Emerită, iar în 1999 a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universității Naționale de Muzică București pentru contribuțiile din domeniul muzicii. Printre rolurile interpretate se numără Azucena în Trubadurul, Clytemnestra în Iphigénie en Aulide, Arsace în Semiramida, Rosina în Bărbierul din Sevilla, Ulrica în Bal mascat, prințesa Eboli în Don Carlos, Laura și La Cieca în La Gioconda, Cherubino în Nunta lui Figaro, Iocasta în Oedip, și Orfeu în Orfeu și Euridice.

Saint-Saens – Samson et Dalila Mon coeur s’ouvre a ta voix [Metropolitan Opera New York, Dirijor Kurt Adler, Samson: Ludovic Spiess]

1925 – A apărut Integral. Revistă de sinteză modernă

Tipărită la București, unde a fost editată de Filip Brunea-Fox, Ilarie Voronca, M.H. Maxy și Ion Călugăru și Paris, unde a fost editată de Benjamin Fondane și Hans Mattis-Teutsch, în perioada martie 1925–iulie 1928, era considerată un organ al mișcării moderne din țară și străinătate. A fost reprezentativă pentru așa-numitul integralism, al cărui manifest a fost publicat încă din primul număr al revistei. Printre autorii cuprinși în paginile revistei se numără Ilarie Voronca, Stephan Roll, Benjamin Fondane, Tristan Tzara, Filippo Tommaso Marinetti etc.

1925 – S-a născut Solomon Marcus

1 martie 1925, Bacău – 17 martie 2016, București

Matematician, membru titular (2001) al Academiei Române. A urmat, din 1944, cursurile Facultății de Matematică a Universității București, absolvite cu diplomă de merit în 1950. Deși domeniul principal al cercetărilor sale a fost analiza matematică, matematica și lingvistica computațională, a publicat numeroase cărți și articole pe diferite subiecte culturale, din poetică, lingvistică, semiotică, filosofie, sau istoria științei și a educației. S-a dedicat învățământului universitar, parcurgând, rând pe rând toate treptele didactice la Institutul Politehnic, dar și la Facultatea de Matematică a Universității București. În anul 1991 a primit titlul de profesor emerit. După 1960 s-a dedicat din ce în ce mai mult lingvisticii matematice și științelor conexe, a participat activ la Cercul de lingvistică de la Facultatea de filologie a Universității din București și, împreună cu profesorii Edmond Nicolau și Sorin Stati, a editat o Introducere în lingvistica matematică. Domeniile de activitate în care s-a manifestat au fost, conform propriei mărturisiri: analiza matematică, teoria măsurii, topologia; informatica teoretică (Theoretical Computer Science); lingvistica matematică și gramatici dependente de context; teoria literaturii și poetică; semiotică; antropologie culturală; istoria și filosofia științei; biologie. La toate acestea s-a adaugat preocuparea sa constantă și declarată pentru educație, pe toate etapele vieții ființei umane.

1926 – Organizarea administrativă a Bucureștiului

Prima împărțire administrativă cunoscută a orașului datează din 1789, când Bucureștiul era împărțit în cinci plăși (Plasa Târgului, Plasa Gorganului, Plasa Broștenilor, Plasa Târgului de Afară, Plasa Podului Mogoșoaiei). În 1828 celor 5 plăși le sunt asociate 5 culori (numite de bătrâni și „văpsele” sau „boiele”). Prin Legea Municipiului București, intrată în vigoare în 1927, Bucureștiul a fost împărțit în patru sectoare: Sectorul Galben (astăzi Sectorul 2 și părți din Sectorul 1); Sectorul Negru (astăzi Sectorul 3 și părți din Sectorul 4); Sectorul Albastru (părți din actualele Sectoare 4 și 5); Sectorul Verde (astăzi Sectorul 1).

1926 – S-a născut Viniciu Gafița

Viniciu Romulus Gafița; 1 martie 1926, Baia, Baia/Suceava – 21 noiembrie 2005

Prozator și traducător. A absolvit în 1950 Facultatea de Filologie a Universității din București. A debutat din 1945, când a început să publice în Universul copiilor basme, poezii, schițe, romane, multe semnate cu pseudonime. Din 1950 a lucrat ca redactor, șef de secție și șef de redacție la Editura de Stat, Direcția Generală a Editurilor și Presei, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, iar din 1960 s-a preocupat exclusiv de literatura pentru copii în cadrul Editurii Tineretului, apoi la Editura Ion Creangă, unde a ajuns redactor-șef și director. A colaborat sporadic la publicații precum Cutezătorii, Luminița, Albina, Contemporanul, Foaia noastră (Gyula, Ungaria), Detskaia literatura (Moscova). Primul lui volum a fost Grădina cu meri, apărut în 1955. Piesa de teatru Ileana Sânziana, scrisă în colaborare cu Alecu Popovici, a fost premiată la concursul teatrelor de păpuși desfășurat la Belgrad în 1968. Alte scrieri: Șoaptele pământului, Armonica, Cu barbă și fără barbă, Curcubeul poveștilor, Alfabetul năzdrăvan, Năzdrăvăniile iepurașului Zdup.

1928 – Premiera piesei Mitică Popescu

Prima reprezentație a piesei lui Camil Petrescu a avut loc  în sala Teatrului Mic din Piața Palatului. La început autorul s-a ocupat și de regie.

Camil Petrescu – Mitică Popescu Teatru radiofonic • Radu Beligan, Tanţi Cocea, Paul Sava, Dem Savu, Ştefan Ciubotăraşu, Mircea Constantinescu, Jules Cazaban etc.

1930 – A apărut la București Buletinul Federației Corpului Didactic din România

Singura publicație a Federației Corpului Didactic din România.

1930 – S-a născut Alecu Ivan Ghilia

Alexandru Ivan; 1 martie 1930, Ghilia–Șendriceni, Dorohoi/Botoșani – 6 iunie 2023

Scriitor și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România, a scris romane, povestiri și poezii, dar și pictor. A urmat cursurile Academiei de Belle-Arte din Iași (1948–1950) și apoi pe cele ale Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București (1950–1953), fiind și absolvent al Facultății de Filologie București (promoția 1952). A fost redactor la Contemporanul, Gazeta literară, Luminița (redactor-șef), redactor-șef la redacția de scenarii a Studioului Cinematografic București. A scris romane: Ieșirea din Apocalips, Cuscrii, Appassionata, Vremea demonilor, Întoarcerea bărbaților, Piramida; nuvele, povestiri și schițe: Frații Huțulea, Un joc nevinovat, Lumina din adâncuri; volume de reportaj: Cântece de drumeție, Insula speranței; poezii: Drumuri, drumuri…, Poeme de regăsire, Poeme crepusculare.

1931 – S-a născut Elisabeta Bostan

1 martie 1931, Buhuși, Bacău

Regizoare și scenaristă de film, profesoară universitară. A absolvit în anul 1954, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, secția Regie. Este cunoscută drept regizor de filme pentru copii, deoarece lor le-a dedicat cea mai mare parte din creațiile sale cinematografice. A debutat în 1958, cu două scurtmetraje, Trei jocuri românești și Cloșca cu puii de aur. Profesoară de Regie, a fost decan al Facultății de Film a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografie, membră a Uniunii Cineaștilor din România. În 1996, Elisabeta Bostan a fondat festivalul de film studențesc CineMAiubit. Dintre filmele regizate: Puștiul, Amintiri din copilărie, Tinerețe fără bătrânețe (scenariu și regie), Veronica, Veronica se întoarce (scenariu și regie), Saltimbancii (scenariu și regie), Fram, Zâmbet de soare, Desene pe asfalt, Campioana (scenariu și regie), Iza-Bella.

Tinerețe fără bătrânețe (1969) • Carmen Stănescu, Emanoil Petruț, Mircea Breazu, Anna Széles etc.

1937 – S-a născut Eugen Doga

1 martie 1937, Mocra, Transnistria/raionul Rîbnița, Republica Moldova

Renumit compozitor din Republica Moldova, membru titular (din 1992) al Academiei de Științe a Moldovei. A studiat la Școala de muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău, apoi la Conservatorul de stat din Chișinău (1955–1960), la clasa de Violoncel a lui G. Hohlov și la Institutul de Arte „Gavriil Muzicescu” din Chișinău (1960–1965), la clasa de Compoziție a profesorului Solomon Lobel. Și-a început cariera de muzician ca violoncelist în Orchestra Comitetului de Stat al RSSM pentru Televiziune și Radiodifuziune, încă din perioada studenției. A predat apoi ca profesor la Școala de Muzică „Ștefan Neaga” și a fost membru al colegiului redacțional și de repertoriu al Ministerului Culturii al RSS Moldovenești. Domeniul în care s-a afirmat a fost arta componistică. A debutat în anul 1963 cu un cvartet de coarde, pentru a se impune prin multiple vocații și disponibilități. Este autor al unor lucrări valoroase în genul muzicii de estradă, de film și de scenă. În afară de preocuparea sa pentru muzica de cinema, este autor al mai multor compoziții originale (cântece devenite șlagăre, lucrări camerale și balet). Valsul său din filmul Gingașa și tandra mea fiară a fost inclus în lista celor patru mari capodopere ale secolului XX.

Eugen Doga – Valsuri

1937 – S-a născut Nelu Oancea

Nicolae Oancea; 1 martie 1937, Galați – 24 decembrie 2007

Poet și editor. Licențiat al Facultății de Filologie a Universității București în 1960, a fost secretar literar la Teatrul de Stat din Galați, metodist principal la Biblioteca „V.A. Urechia” și la Casa de creație regională în Galați, lector principal la Casa centrala a creației populare din București, redactor la Editura Tineretului, apoi redactor, redactor-șef și director al Editurii Eminescu. A debutat în presa locală din Galați în 1951 și a colaborat la Viața Românească, România literară. Amfiteatru, Luceafărul, Ramuri, Ateneu, etc. A debutat editorial cu volumul de versuri Roata (1968). Alte culegeri lirice: Întoarcerile, În așternerea vailor, Poeme, Păsări apocrife.

1939 – Tratatul de la București al Comisiei Europene a Dunării

S-a semnat la București un acord internațional, prin care Anglia, Franța, Italia și România au consimțit la primirea Germaniei în Comisia Europeană a Dunării. Tratatul de la Sinaia, din 18 august 1938, a modificat statutul CED și a recunoscut suveranitatea României asupra zonei maritime a fluviului, iar la 1 martie 1939 s-a recunoscut prin Tratatul de la București dreptul Germaniei de a face parte din CED. Acum competențele Comisiei erau reduse la minim, practic ea nu mai avea dreptul să ia nicio decizie majoră privind fluviul și gurile Dunării.

1941 – Teatrul Barașeum și-a început activitatea

A luat ființă în condițiile în care legile rasiste introduse de dictatura antonesciană au dus la interdicția ca actorii evrei să mai joace în teatrele românești și autorii evrei să mai figureze pe afișele teatrelor. Teatrul Barașeum, ale cărui spectacole, create, în mod obligatoriu, numai de autori neromâni, și care s-au jucat, din ordinul autorităților antonesciene, numai în limba română, se afla în actuala clădire a Teatrului Evreiesc de Stat, în vechiul cartier evreiesc, pe strada Iuliu Barasch, de la care și-a luat și numele. A fost singurul teatru evreiesc din țările Europei din acea perioadă tulbure în care puterea o dețineau regimuri autoritare și fasciste. A fost deschis cu spectacolul de revistă Ce faci astă seară?.

1942 – S-a născut Afanasie Sciotnic

1 martie 1942, Tulcea – 5 aprilie 2017

Caiacist. A participat la Jocurile olimpice de vară: Tokio 1964 (medalie de bronz – caiac K4, 1.000 m), Mexico 1968, München 1972 (medalie de argint – caiac K4, 1.000 m).

1943 – S-a născut Ion Dumitriu

1 martie 1943, Galați – 26 septembrie 1998 în București

Pictor, profesor de desen-pictură, membru (din 1975) și vicepreședinte (1991–1993) al Uniunii Artiștilor Plastici (secția pictură). Între 1962–1965 a urmat Institutul pedagogic, Facultatea de Arte Plastice din București iar apoi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București Secția Muzeologie, Profesor de desen. În fiecare vară, între anii 1971 și 1991, timp de câteva săptămâni, pictorul își avea atelierul la Poiana Mărului în județul Brașov. Și-a dezvoltat aici un discurs individual clar articulat. Critica a vorbit un timp despre Școala de la Poiana Mărului, incluzându-l între reprezentanții ei (Horia Bernea, Teodor Moraru și alții). A avut numeroase expoziții personale la Ateneul Tineretului, Clubul presei străine, Galeria Galateea, Galeria Simeza în București, Muzeul Național de Artă, Cluj-Napoca, Galeria 28 Timișoara, Galeria Pro Arte Lugoj, Accademia di Romania Roma, Galeria La Source Fontaine-les-Dijon, Galeria Herbert Read Canterbury etc.

Biografie ilustrată [Artindex]

1943 – S-a născut Magdalena Popescu-Bedrosian

1 martie 1943, București

Editoare, traducătoare, critic și istoric literar. A urmat Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1960–1965). După absolvire a lucrat ca redactor la Radiodifuziunea Română, preparator și asistent universitar la Catedra de limbi străine a Institutului de Petrol-Gaze din București, redactor la revistele Gazeta literară și România literară și redactor și director (1990–1996) la Editura Cartea Românească. A debutat ca autoare de critică literară în 1964 în revista Gazeta literară. A colaborat cu cronici și studii literare în publicații de specialitate precum Gazeta literară, Contemporanul, România literară, Luceafărul, Astra, Ateneu, Caiete critice etc. Primul volum publicat, Slavici (1977), a fost distins cu Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor. A colaborat la redactarea primelor două volume ale monumentalei lucrări Dicționarul general al literaturii române, coordonate de Eugen Simion. A fost decorată în anul 2009 cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler.

1944 – Premiera piesei Steaua fără nume

Autorul, Mihail Sebastian a semnat cu pseudonimul Victor Mincu, pentru că evreilor le era interzis să apară pe afișul teatrelor românești. Piesa s-a jucat la Teatrul Alhambra din București, regizată de Soare Z. Soare, cu Radu Beligan și Maria Mohor în rolurile principale, Nora Piacentini, Marcel Anghelescu, Nineta Gusti, V. Brezianu, Mircea Șeptilici.

Mihail Sebastian – Steaua fara nume Teatru TV (1983) • Eniko Szilagyi, Florin Zamfirescu,  Octavian Cotescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Petre Gheorghiu, Rodica Tapalagă, Cornel Vulpe etc.

1945 – A.I. Vîșinski a impus formarea primului guvern comunist în România

Vîșinski adjunctul ministrului de Externe sovietic și președinte al Comisiei Aliate de Control pentru România, sosit la București la 27 februarie, în urma audiențelor repetate la Regele Mihai I, în care cerea demisia cabinetului Rădescu și formarea unui guvern al FND, a recomandat numirea lui Petru Groza în funcția de președinte al Consiliului de Miniștri. Sovieticii au accelerat măsurile militare, pentru a asigura instaurarea guvernului Groza: au demobilizat și au dezarmat unitățile militare române din București, au preluat controlul rețelei de transmisiuni a Statului Major Român al Aerului, de asemenea, au ocupat Telefoanele, astfel că Marele Stat Major nu mai putea comunica cu trupele române de pe front. Mareșalul Rodion Malinovski a sosit și el la București de pe front, la 28 februarie. Tancurile sovietice patrulau în piața Palatului, iar în comunele din jurul Bucureștiului erau încartiruiți 4.000 de NKVD-iști. Patrule sovietice înarmate cu automate au apărut pe străzi. În seara de 2 martie, văzând că anglo-americanii, în loc să-l sprijine, îl sfătuiesc să-l accepte pe Groza, Regele Mihai a cedat presiunii sovieticilor și l-a desemnat pe Groza prim-ministru. La 3 martie, Petru Groza a prezentat regelui lista noului guvern de largă concentrare democratică, în care FND deținea 14 ministere, iar la 6 martie depunea jurămîntul ca prim-ministru.

1945 – S-a născut Ovidiu Ioanițoaia

1 martie 1945, Periș, Ilfov

Ziarist sportiv. A absolvit Facultatea de Limbi Străine, specializarea Polonă. După facultate a lucrat la Întreprinderea de Transport București (ITB), taxator pe tramvai, controlor și apoi traducător. Primul său articol publicat a apărut în Sportul popular, în 1967, în ziua de Crăciun. Era despre Anghel Iordănescu, care pe atunci avea 17 ani. A lucrat de asemenea pentru Flacăra, în 1991 a fondat și condus ziarul Sportul românesc, iar în 1997 a creat cotidianul Pro Sport. A publicat șase cărți cu interviuri și reportaje, printre care: Nimeni nu are nimic de ascuns, Bărbați cu obiceiuri de eroi, Întâmplări din realitatea imediată. Din 1995 a realizat la PRO TV Procesul Etapei, care a avut cea mai mare audiență dintre emisiunile sportive. A fost director la Gazeta Sporturilor și realizatorul emisiunii Recursul etapei, de la Antena 1.

1947 – S-a inaugurat Muzeul Zambaccian

Este situat în fosta casă a lui Krikor Zambaccian (1889–1962), om de afaceri de origine armeană, reputat critic și colecționar de artă. Muzeul a fost fondat în 1947, piesele expuse aparținând impresionantei colecții de artă donate de Krikor Zambaccian statului român, împreună cu clădirea. Operele de artă expuse cuprind lucrări de pictură, sculptură, grafică și mobilier. Printre aceatea se numără o colecție de lucrări ale artiștilor români, inclusiv un portret al lui Zambaccian, pictat de Corneliu Baba, precum și lucrări ale mai multor impresioniști francezi.

Casa lui Zambaccian, proiectată de arhitectul C.D. Galin, fusese special concepută nu numai ca spațiu de locuit, ci și ca spațiu expozițional pentru opere de artă. Casa era deschisă o zi pe săptămână pentru publicul amator de artă încă de la terminarea construcției (1942). Actul de donație stipula ca sediu casa lui Zambaccian, unde se afla deja colecția. Muzeul a fost inaugurat la 1 martie 1947. Construcția a fost extinsă în 1957, pentru a mări spațiul de expunere. „Am dăruit poporului colecția mea de artă, deoarece și talentele pe care le-am întrunit sunt ale poporului, ele fac mândria lui, altfel aș fi trădat poporul și pe artiștii cărora le-am cules rodul”.

1947 – S-a născut Grigore Bradea

1 martie 1947, Spermezeu, Bistrița-Năsăud – 10 iulie 1998, Bistrița

Sculptor, profesor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici, secția sculptură din 1981, unul din cei mai reprezentativi sculptori români din generația ’70. A absolvit Liceul de Arte Plastice „Romulus Ladea” din Cluj-Napoca în 1965, fiind admis la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, secția Sculptură, clasa Kós András și absolvind în 1972. După absolvire, a fost profesor la Liceul Pedagogic „George Coșbuc” din Năsăud, după care s-a stabilit la Bistrița unde, alături de alți colegi de generație, a făcut demersuri pentru înființarea unui cenaclu de creație la Bistrița și pentru alocarea unor spații pentru ateliere artiștilor plastici bistrițeni. În vara anului 1988 Grigore Bradea s-a aflat la Anieș împreună cu sculptorii Maxim Dumitraș, Anton Tănase și Mircea Mocanu, spre a sculpta elemente din piatră destinate coloanelor și placărilor cu piatră la Casa Poporului. A participat la expoziții și simpozioane: Primăvara Studențească Cluj-Napoca (1969: Premiul II–sculptură; 1970: premiul I–sculptură; 1971: premiul III–sculptură), Salonul Național al Școlilor și Institutelor de Artă (București, 1970), Salonul Național al Artei Studențești (Cluj-Napoca, 1971: Premiul II–sculptură), Expoziții anuale și trimestriale ale Cenaclului de Creație Bistrița și a Filialei interjudețene Cluj-Bistrița-Zalău (1974–1992) și la expoziții personale: Expoziție personală desen (Casa Matei Corvin, Cluj-Napoca, 1969), Galeria Municipală Bistrița (1975), Galeria Mică Cluj-Napoca (1978).

Biografie ilustrată [Artindex]

1948 – Modificarea legii pentru organizarea judecătorească

A intrat în vigoare Legea nr. 17/1948 pentru modificarea legii pentru organizarea judecătorească. Votată de Adunarea Deputaților în ședința de la 10 Februarie 1948, a modificat Legea nr. 341/5 decembrie 1947 pentru organizarea judecătorească. Stabilea înființarea, în România, a instituției asesorilor populari. Aparatul judiciar intra, astfel, sub controlul complet al Partidului Comunist și al Securității.

1949 – Institutul de Teorie Literară și Folclor al Academiei Române

S-a înființat la București Institutul de Teorie Literară și Folclor al Academiei Române, primul director fiind G. Călinescu. Din anul 1965, a fost numit Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”, în amintirea celui care a fost în anii ’50 director al Institutului și a coordonat revista acestuia, Studii și cercetări de istorie literară și folclor (1952–1965).

1951 – La New York a apărut ziarul Românul

În 1950, generalul Nicolae Rădescu a înființat organizația Asociația Românilor Liberi din Statele Unite și Canada, care, la 1 martie 1951 s-a transformat în Liga Românilor Liberi cu sediul la New York. Statutele Ligii au fost publicate în noul ziar Românul, organ de presă al Ligii Românilor Liberi, editat de Mihail Fărcășanu. A apărut în perioada 1951–1953.

1954 – S-a născut Nicolae Panaite

1 martie 1954, Cioca-Boca–Șcheia, Iași

Poet, publicist, editor, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990. Este absolvent al Facultății de Științe Juridice din Iași. A debutat în 1972 cu poezii, în revista Convorbiri literare. În 1976 a obținut Premiul Uniunii Scriitorilor din România la Concursul National de Poezie „Nicolae Labiș”, Suceava (juriul fiind prezidat de către Marin Preda). Primul volum de versuri, Norul de marmură a apărut în 1981, în urma câștigării concursului de debut organizat de către Editura Cartea Românească. Este membru fondator al Cenaclului literar Junimea (1975–1985) și al Studioului de Poezie ieșean. A colaborat la revistele Convorbiri literare, Cronica, România literară, Luceafărul, Steaua, Transilvania etc., precum și la presa cotidiană ieșeană. După 1989 a fost redactor la diferite publicații ieșene, între care Convorbiri literare. Se numără printre fondatorii revistei Moldova și ai săptămânalului Timpul, ai Casei Editoriale Moldova din Iași. A fost printre organizatorii mișcării anticomuniste din 14 decembrie 1989 de la Iași. Din anul 2000 a înființat Editura Alfa, al cărei director este, revista Calea, Adevărul și Viața, este redactor-șef al revistei Cronica veche. Din volumele publicate: Alergarea copacului roșu, Semnele și înfătișarea, Aproape un cerc, Glorie anonimă, Ziua verde etc.

1956 – S-a născut Șerban Iliescu

1 martie 1956, București – 18 martie 2016

Lingvist și ziarist. În 1981 a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, secția Engleză-Franceză, din cadrul Universității din București. A fost profesor de Franceză și translator. În 1990, a devenit unul dintre primii angajați ai postului Radio România de după revoluția din 1989, fiind întâi prezentator de știri și, începând cu 1993, realizator al rubricilor Ghidul radiofonic de exprimare corectă și Minutul de limba română, difuzate timp de douăzeci și trei de ani în fiecare zi lucrătoare a săptămânii. A fost premiat de Consiliul Național al Audiovizualului pentru activitatea sa de cultivare a limbii române (2003).

1958 – S-a născut Traian Ungureanu

1 martie 1958, București

Jurnalist și politician. A debutat în 1979 în revistele Viața studențească și Amfiteatru, fiind descoperit de poetul și traducatorul Dinu Flămând într-un cenaclu al studenților de la Filologie. A inceput cu cronici literare și eseu, apoi a facut cronici muzicale si sportive. La Viața studențească, semna cu pseudonimul TRU, scriind articole contra regimului comunist, așa că PCR a interzis semnatura TRU. Din această cauză, în 1988, a fugit din țară și s-a stabilit la Londra. A lucrat până în 2003 la postul de radio BBC. A revenit în țară după 1990. A scris numeroase articole și editoariale în Evenimentul Zilei, Cotidianul, Opinia Studențească, Contrafort, Idei în Dialog, Revista 22. A fost ales europarlamentar pentru legislaturile 2009–2014 și 2014–2019.

1960 – A încetat din viață Florica Cristoforeanu (16 mai 1886 – 1 martie 1960)

Interpretă de operă, operetă și lied; solistă în Compania Lirică Romana, Città di Milano, Dal Verne și Teatro alla Scala din Milano, Teatrele Adriano și Constanzi din Roma, Regio din Torino, Colon din Buenos Aires.

1965 – S-a născut Emil Săndoi

1 martie 1965, Craiova

Fost fotbalist care a jucat pentru echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1990, în prezent antrenor. A debutat la Universitatea Craiova, cu care a câștigat Campionatul din 1990–1991 și Cupa României (1991, 1993), continuând să joace la Angers, FC Argeș și a antrenat Universitatea Craiova, Pandurii Târgu Jiu, FC Vaslui, Concordia Chiajna, FC Argeș. În decembrie 2004 a fost decorat cu Medalia Meritul Sportiv cl.I.

1966 – A încetat din viață Alf Lombard (8 iulie 1902 – 1 martie 1996)

Lingvist, lexicograf și profesor universitar suedez, care a avut ca specialitate limbile romanice, dedicând o bună parte a activității sale cercetării limbii române; membru corespondent al Academiei Române.

1973 – A apărut primul număr al revistei Catacombes (Almanahul Bisericii Tăcerii)

Editată la Paris, sub coordonarea lui Sergiu Grossu, între 1971–1992. A publicat articole ca: Spălarea creerului. Complotul psiho-politic al comunismului, Sub semnul perversiunii și violenței comuniste. Primele lucrări românești de dezvăluire a fenomenului de la Pitești etc.

1974 – S-a născut Vlad Zamfirescu

1 martie 1974, Târgu Mureș

Actor de teatru și film, regizor, fiul actorilor Florin Zamfirescu și Valeria Sitaru. A absolvit Academia de Teatru și Film „I.L. Caragiale”, promoția 1997, clasa Ion Cojar. Este angajat al Teatrului „Bulandra”, dar colaborează și cu teatrul Act și „Nottara” din București, Teatrul Național din Cluj Napoca, Teatrul „George Ciprian” din Buzău. Din 2005, e președintele companiei culturale Catharsis, iar din 2020 este manager al Teatrului „Bulandra”. A primit premiul special al juriului Festivalului de Teatru Contemporan de la Brașov (2004) și premiul de debut pentru UNITER (2005). A jucat pe scenă în: Șase personaje în căutarea unui autor de Luigi Pirandello, D-ale Carnavalului, O scrisoare pierdută și O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, Regele Lear și Hamlet de W. Shakespeare etc. și în filme: E pericoloso sporgersi, Lumina, Orient Express, Italiencele, Restul e tăcere, În derivă (serial HBO), Secretul fericirii etc.

Orient Express (2004) • Sergiu Nicolaescu, Maia Morgenstern, Imola Kézdi, Dan Bittman, Gheorghe Dinică, Valentin Teodosiu, Ioana Moldovan, Vlad Zamfirescu, Dan Puric, Marina Procopie, Florin Zamfirescu, Daniela Nane

1977 – Premiera dramei istorice Răceala

Piesa lui Marin Sorescu s-a jucat pe scena teatrului „Bulandra” din București, în regia lui Dan Micu, cu Virgil Ogășanu, Ion Caramitru, Florian Pittiș, Dan Nuțu, Cornel Coman, Luminița Gheorghiu etc.

Răceala Teatru radiofonic • Virgil Ogășanu, Mircea Diaconu, Adrian Pintea, Dorel Vișan, Eugen Cristea, Valentin Teodosiu, Doru Ana, Ruxandra Sireteanu, Luminita Gheorghiu, Olga Delia Mateescu etc.

1983 – S-a înființat la Viena Asociația Arhanghelul Mihail

Are scopul „desfășurării unor activități umanitare în folosul românilor refugiați în Austria”. Președinte al Asociației a fost aleasă Dorina Gabor.

1987 – S-a născut Mădălina Anea

1 martie 1987, Iași

Actriță de teatru, film, televiziune și radio. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în anul 2009. S-a implicat, din perioada studenției, în numeroase proiecte: scurtmetraje, spoturi comerciale, piese de teatru radiofonic și lungmetraje de televiziune. După ce a interpretat un rol mic alături de Roger Moore și Katie McGrath în producția de televiziune A Princess for Christmas, a debutat pe marile ecrane în comedia Mamaia, alaturi de Stela Popescu, Ion Dichiseanu, Valentin Teodosiu. După absolvirea facultății, a jucat pe scenele teatrelor Odeon sau Metropolis din București, „Toma Caragiu” din Ploiești, dar și pe scenele unteatru sau Godot Café-Teatru. A jucat în piese precum Copiii soarelui de Maxim Gorki, Cântăreața cheală de Eugen Ionescu, Paganini de Mick Davis, Are nevoie de multă atenție! de Martin Crimp, Pescărușul și Unchiul Vanea de Cehov, Tu ești eu de Murray Schisgal etc. A mai apărut în peliculele: Ultimii clienți, Vic și Ema, Regal și în serialul pentru televiziune Îngeri pierduți.

Mamaia (2013) • Stela Popescu, Valentin Teodosiu, Adrian Văncică, Paul Diaconescu, Mădălina Anea, Ion Dichiseanu, Alexandrina Halic etc.

1990 – A încetat din viață Ion Iancu Lefter (28 septembrie 1940 – 1 martie 1990)

Poet, profesor, jurnalist.

1995 – A încetat din viață Alexandru Cosmovici (17/30 septembrie 1901 – 1 martie 1995)

Compozitor și muzicolog; inginer; vărul și prietenul lui George Enescu.

 

Ziua Forțelor pentru Operații Speciale

1997 – S-a constituit Forța de Reacție Rapidă a Armatei Române

S-a înscris în procesul de modernizare a forțelor armate ale României, în concordanță cu exigențele integrării în structurile militare ale Alianței Nord Atlantice. Structura îngloba la vremea aceea mari unități și unități mecanizate de tancuri, parașutiști, transmisiuni și logistică.

 

2001 – A încetat din viață Zahu Pană (Zaharia Pană; 20 august 1921 – 1 martie 2001)

Poet, scriitor și publicist; stabilit la New York din 1965, unde a desfășurat o intensă activitate jurnalistică la publicații de limba română.

2003 – România a început să folosească drept monedă de referință euro, în detrimentul dolarului SUA

În urma a deciziei consiliului de administrație al Băncii Naționale a României, anunțată de guvernatorul Mugur Isărescu la 5 februarie 2003, s-a trecut la stabilirea cursului de referință al leului în euro. În primele luni, trecerea la referința euro implica numai schimbări tehnice: cotarea directă a euro, creșterea rezervei valutare a BNR în moneda europeană, intervențiile băncii centrale pe piață interbancară tot in euro.

2006 – Antena Satelor a devenit post de radio cu acoperire națională

Antena Satelor este al treilea post de radio al Societății Române de Radiodifuziune, fondat pe 25 decembrie 1991. Se adresează exclusiv mediului rural. A fost cunoscut ca fiind singurul post de radio din Europa de acest tip, fiind lansat la 25 decembrie 1991 și recepționat, la început, doar în București, Argeș și Dâmbovița. La 1 martie 2006 a devenit post național, iar în octombrie 2009 a lansat primul stream online de muzică populară din România.

2007 – Castelele Peleș și Pelișor au fost restituite regelui Mihai

În urma unei decizii de retrocedare semnate de ministrul Culturii și Cultelor pe 1 martie 2007, Castelele Peleș și Pelișor, împreună cu terenurile aferente, au fost restituite Regelui Mihai I. În iunie 2008, Regele Mihai I s-a întors oficial la Castelul Peleș, redevenit domeniu regal, după 60 de ani.

2011 – S-a înființat Departamentul pentru Relația cu Parlamentul și informare publică (DRPIP) al Guvernului

DRPIP are responsabilitatea coordonării relației cu Parlamentul și activitatea legislativă, asigură asistența juridică și reprezintă interesele Ministerului Apărării Naționale în fața instanțelor de judecată și a altor organe cu activitate jurisdicțională, asigură relațiile cu alte autorități publice, precum și cu organizațiile neguvernamentale, îndrumă activitatea de armonizare a actelor normative și asigură asistență juridică pentru încheierea înțelegerilor tehnice în vederea cooperării cu forțele armate străine, conduce activitățile de informare publică și mass-media, regimul juridic al patrimoniului imobiliar al Ministerului Apărării Naționale și coordonează activitatea de soluționare a problemelor sociale ale personalului. În prezent, DRPIP are în componență Direcția pentru Relația cu Parlamentul și asistență juridică, Direcția informare și relații publice și Direcția calității vieții personalului, iar secretarul de stat are în coordonare Direcția domenii și infrastructuri, Casa de pensii sectorială a MApN. și Oficiul național pentru cultul eroilor.

2011 – A încetat din viață Nicolae Botnariuc (15 martie 1915 – 1 martie 2011)

Zoolog și biolog; a condus prima expediție românească transafricană; membru titular al Academiei Române din 1990.

2011 – A încetat din viață Ion Monea (30 noiembrie 1940 – 1 martie 2011)

Unul dintre cei mai mari pugiliști din România, de 11 ori campion național; a cucerit două medalii olimpice; multiplu medaliat la Campionatele Europene și la numeroase turnee internaționale.

2012 – S-a lansat canalul de televiziune Digi 24

Post de televiziune de știri independente, lansat la București, de către compania RCS&RDS, unul dintre cei mai mari operatori de televiziune de pe piața românească. Postul de televiziune are în portofoliu și opt posturi locale, la Iași, Timișoara, Oradea, Constanța, Cluj-Napoca, Brașov, Galați si Craiova.

2012 – A încetat din viață Gavril Ardelean (9 februarie 1957 – 2 martie 2012)

Violonist; concert-maestru al Filarmonicii de Stat Oradea; s-a stins chiar in timpul concertului.

2014 – A încetat din viață Alexandru Viorel Vrânceanu (27 februarie 1927 – 1 martie 2014)

Agronom, specialist în genetică–ameliorarea plantelor; profesor universitar; membru de onoare al Academiei Române; membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei.

2019 – A început să emită Radio România Brașov FM

Cel mai nou post al Societății Române de Radiodifuziune, care emite și în prezent pe frecvența de 93,3 FM.

2019 – Postul de televiziune MTV România a încetat să funcționeze

Canal de televiziune privat din România specializat pe emisiuni muzicale, a fost lansat pe 15 iunie 2002, cu ocazia concertului lui Enrique Iglesias de pe stadionul Lia Manoliu. MTV a preluat licența audioviziuală folosită până atunci de MCM România, versiunea românească a canalului francez de muzică MCM. După revânzarea licenței, Viacom a decis închiderea lui pe 1 martie 2019 și înlocuirea lui cu MTV Europe, acesta din urmă ajungând să se redifuzeze în întreaga țară începând cu toamna anului 2019.

2021 – A încetat din viață Paul Rezeanu (9 noiembrie 1937 – 1 martie 2021)

Istoric și critic de artă, expert în artă modernă, cercetător științific, profesor universitar; director al Muzeului de Artă.

2021 – A încetat din viață Horea Nicolae Cucerzan (7 iunie 1938 – 1 martie 2021)

Pictor; membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, filiala București.

2021 – A încetat din viață Gheorghe Dănilă (9 aprilie 1949 – 1 martie 2021)

Actor de teatru și film; a jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț și la Teatrul de Comedie din București.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită