1 Octombrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Școala de Muzică și Declamațiune Iași

 

Ziua Mondială / Națională de Luptă Împotriva Cancerului de Sân

Pentru conștientizarea pericolului pe care îl reprezintă cancerul la sân și a modului în care pot fi depistate primele semne ale bolii. La fiecare trei minute, o femeie este diagnosticată cu cancer la sân și la fiecare 14 minute o femeie moare din cauza cancerului la sân, ceea ce înseamnă că una din opt femei este răpusă de cancerul la sân. Ca fapt îmbucurător, cancerul la sân depistat în stadiul incipient poate fi vindecat în proporție de peste 90%.

În România, această zi a fost marcată pentru prima dată în anul 2014, după ce, la 30 septembrie același an, Senatul și-a asumat o Declarație, prin care ziua de 1 octombrie era recunoscută ca Zi națională de luptă împotriva cancerului de sân, cancerul reprezentând „o problemă majoră de sănătate publică pe plan mondial”.

Tot azi începe Luna Internațională a Conștientizării Cancerului Mamar, desemnată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și marcată în întreaga lume în fiecare lună octombrie, recunoscută și sub denumirea de „luna roz” – în această perioadă, femeile sunt îndemnate să acorde mai multă atenție propriei sănătăți și este un bun prilej pentru a le reaminti că, printr-un control medical realizat la timp, cancerul poate fi descoperit și vindecat.

 

1720 – S-a născut Martin Felmer

1 octombrie 1720, Sibiu – 28 martie 1767, Sibiu

Învățat german din Transilvania. A studiat, în perioada 1740–1743, Teologie, Matematică, Fizică, Filologie, Drept și Istorie la Halle. Din 1744 a fost profesor și mai apoi rector al Gimnaziului din Sibiu. În 26 martie 1763 sașii din Cisnădie l-au ales preot. Aici și-a găsit timp să se ocupe de studii istorice. În 1766 a fost ales preot orășenesc la Sibiu, dar a decedat după mai bine de un an. A fost membru al societății Gesellschaft der freien Künste (Societatea pentru Arte Liberale) din Leipzig. Felmer este cunoscut mai ales pentru studiile sale privind istoria și etnografia Transilvaniei. Lucrările sale au fost tipărite postum. A devenit cunoscut prin cartea Primat lineae historiae Transilvaniae, care a fost folosită multă vreme în Transilvania ca manual școlar. Abia în secolul XX s-a putut tipări o altă lucrare a lui Felmer, Abhandlung von dem Ursprung der Sächsischen Nation (Studiu privind originea națiunii săsești), care fusese dedicată Societății pentru arte liberale din Leipzig.

1779 – Au fost inaugurate primele două cișmele publice din București

Cele două cișmele au fost amenajate la ordinul domnului Alexandru Ipsilanti, una lângă Mănăstirea Sărindar, alta în Ulița Boiangiilor împreună cu instalația de aducțiune a apei potabile, prin olane, de la izvoare din Giulești.

1813 – Fosta moschee din Chilia a fost transformată în biserică

Localitatea Chilia a aparținut în decursul istoriei succesiv: Munteniei, Moldovei și apoi Porții Otomane în calitate de raia turcească, iar în urma Războiului ruso–turc (1806–1812), acest teritoriu a intrat în componența Imperiului Rus sub denumirea de Basarabia. În octombrie 1813 fosta moschee din Chilia, transformată în biserică cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, a fost sfințită și redată sfintei slujbe.

1855 – A apărut la Iași ziarul Steaua Dunării

Jurnal politic, literar și comercial, sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu.

Primul număr a ieșit la 1/13 octombrie. Publicația a fost tipărită și la Paris, în limba franceză, sub denumirea L’Etoile du Danube (4 decembrie 1856–1 mai 1858).

1858 – Casa de prevedere și economii a lucrătorilor tipografi

Prima asociație profesională organizată din România a fost asociația lucrătorilor tipografi din București, înființată la 1/13 octombrie 1858 sub numele Casa de prevedere și economii a lucrătorilor tipografi. Organizația era constituită din muncitori, dar președintele și casierul puteau fi și patroni. Primul președinte al Casei a fost C.A. Rosetti, el însuși patron tipograf. Și-a încetat activitatea în 1871.

1860 – A luat ființă Școala de Muzică și Declamațiune din Iași

La 1 octombrie 1860, primul Domnitor al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza, a semnat decretul de înființare a primei școli de învățământ superior din Țările Române, Școala de Muzică și Declamațiune de la Iași. Primul director a fost Francisc Serafim Caudella, compozitor, violoncelist, pianist, organist și profesor, român de origine germană.

La 6 octombrie 1864, Alexandru Ioan Cuza a aprobat Regulamentul pentru Conservatorul de Muzică și Declamațiune, care se compunea din două școli, una la Iași și alta la București, în același an fiind aprobat Regulamentul pentru Școalele naționale de Arte Frumoase, cu secțiile: Pictură, Sculptură, Gravură, Arhitectură și Arta grădinilor. După mai multe transformări, în 1997, printr-o hotărâre a Guvernului României, a primit titulatura Universitatea de Arte „George Enescu”, cuprinzând Facultatea de Compoziție, Muzicologie, Pedagogie muzicală și Teatru, Facultatea de Interpretare muzicală și Facultatea de Arte plastice, Decorative și Design.

1864 – Înființarea Școlii de Poduri și Șosele

La 1 octombrie 1864, a fost înființată la București Școala de Ponți și Șosele, de Mine și Arhitectură, cu un program de studiu de doi ani, pe baza decretului domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

La 30 octombrie 1867, Regele Carol I al României a înființat Școala de Poduri, Șosele și Mine, cu durata studiilor de 5 ani, în prezent Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”.

1865 – S-a născut Dumitru Evolceanu

1 octombrie 1865, Botoșani – 28 iulie 1938, Timișoara

Critic literar, profesor universitar. Licențiat al Facultății de Litere a Universității Iași în 1889, a urmat studii de specializare la Paris, la Ecole Pratique des Hautes Etudes și la College de France, la Universitățile din Bonn și Berlin. A fost conferențiar, agregat și profesor de Limba si literatura latină la Facultatea de Litere a Universității București. A publicat articole de critică literară pe teme românești în Convorbiri literare și a publicat studii de specialitate în revista Orpheus. Opera sa în volum a fost Istoria literaturii latine (I – Literatura latină arhaică).

1872 – Asociația generală a tuturor lucrătorilor din România

Creată la 1/13 octombrie 1872 la București, în cadrul unei adunări convocate ad-hoc la Ateneul Român, Asociația a fost prima organizație profesională care cuprindea muncitori din toate ramurile de producție și care își propunea să unească prin solidaritate pe toți muncitorii din România. A editat, în perioada 5/17 noiembrie1872–1873, gazeta săptămânală Lucrătorul român. A activat până în 1873.

1875 – Ion Creangă a debutat cu povestea Soacra cu trei nurori

Ion Creangă a început să scrie la sugestia lui Mihai Eminescu, care l-a introdus în cercul literar al Junimii.

La 1/13 octombrie 1875, prima sa poveste a fost publicată în revista cenaclului, Convorbiri literare.

Soacra cu trei nurori de Ion Creangă Teatru radiofonic

1878 – S-a născut Vasile Demetrius

Vasile Dumitrescu; 1 octombrie 1878, Șcheii Brașovului, Austro-Ungaria – 15 martie 1942, București

Poet, prozator și traducător. Starea materială precară a părinților l-a împiedicat să urmeze mai mult de patru clase primare și l-a silit să practice felurite îndeletniciri: ajutor de librar, muncitor la o țesătorie, la o fabrică de zahăr, corector la ziarul Naționalul, chimist la o fabrică din Chitila, învățător suplinitor, administrator al moșiei contelui Robert de Roma în Ialomița, funcționar la Domenii, inițiator al colecției Căminul (1916) și director al Bibliotecii pentru toți (1923). A debutat ca poet în Adevarul lui Constantin Mille (1898), iar în 1904 a scos împreună cu Tudor Arghezi revista Linia dreaptă. L-a legat o mare prietenie de Tudor Arghezi, N.D. Cocea și Gala Galaction. A colaborat la Dimineața, Facla, Flacăra, Scena, Luceafărul, Sburătorul, Rampa etc. A publicat: Versuri, Trepte rupte, Sonete, Canarul mizantropului, Fecioarele.

1878 – S-a născut Ioan Rășcanu

1 octombrie, 1878, Cahul, România/R. Moldova – 25 februarie 1952, închisoarea Sighet

General al Armatei României în primul război mondial. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de profesor la Școala de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină și la Școala Superioară de Război, șef al secției Operații din Marele Stat Major (1916). În perioada primului război mondial, a fost șef al secției Operații din Marele Cartier General, atașat pe lângă Statul Major General al Armatei Franceze, comandant al Brigăzii 15 Artilerie și comandant al Diviziei 1 Vânători. După război a îndeplinit funcțiile de secretar general al Ministerului de Război și ministru de Război în guvernul Arthur Văitoianu, guvernul Alexandru Vaida Voevod și guvernul Alexandru Averescu. A trecut în rezervă, prin demisie, în 1922. În plan politic, a fost: ministru pentru Basarabia și Bucovina, comisar superior al guvernului în Basarabia și Bucovina, ministru de stat, primar al orașului Vaslui (1938–1942) și al municipiului București (octombrie 1942–august 1944), prefect al județului Vaslui. A fost ales deputat în legislaturile 1920, 1926, 1928 și 1931 și senator în 1920 și 1930). A fost decorat cu: Ordinul Coroana României, în grad de comandor (1909), Ordinul Steaua României, în grad de ofițer (1912) și în grad de Mare Cruce (1942),  Medalia Avântul Țării cu distincția Campania din 1913 (1913). A fost arestat și anchetat la Ministerul de Interne (1947), apoi la 76 de ani (1950) a fost arestat în lotul foștilor demnitari, murind în închisoarea Sighet, după ce fusese condamnat la 2 ani de pușcărie.

1882 – La București a fost deschisă prima Fabrică de curenți electrici din România

În 1882, H. Ilade, „reprezentantul unei companii de iluminat prin electricitate” i-a solicitat, în scris, primarului Dimitrie Caradgia să-i permita să monteze, pe cheltuiala sa, stâlpi de iluminat pe strazile Cotroceni și Știrbei Vodă. De asemenea, dorea să ilumineze exteriorul Palatului Cotroceni și interiorul Palatului Regal, conform dispozițiilor primite de la Regele Carol I. Primarul nu a avut nici o inițiativă, deși a fost rugat de Serviciul Comunal al Ministerului de Interne să comunice dacă permitea așezarea stâlpilor de iluminat pe strazile menționate. Obstrucționat de Primărie, suveranul român a luat inițiativa construirii unei uzine electrice a Palatului, amplasată pe locul actualei Biblioteci Centrale Universitare. Construcția acesteia a fost terminată în 1882, din dotare făcând parte o locomotivă cu aburi și generatoare electrice de curent continuu. De la această centrală plecau două linii electrice, una subterană pentru iluminatul exterior al Teatrului Național din Calea Victoriei și a două, un an mai tarziu, în soluție aeriană, pe strazile Știrbei Vodă, Plevnei și Panduri (total 4 km), pentru iluminatul Palatului Cotroceni. Sistemul introdus de inginerul român H. Ilade – utilizarea lămpilor cu arc, la tensiuni ridicate – nu a dat rezultate mulțumitoare.

În 1885, la insistențele Regelui Carol I pe lângă Thomas Edison, inventatorul l-a trimis la București pe asistentul său, inginerul american de origine română Francisc Jelle, care a construit o instalație electrică cu dinamuri Edison de curent continuu, acționate cu motoare cu gaz.

1883 – Societatea Filarmonică Lyra

Societatea Filarmonică Lyra a luat ființă la Brăila în data de 1/13 octombrie 1883 ca urmare a inițiativei unui grup de entuziaști, iubitori de cultură și de muzică, din care făceau parte: A. de Bini, Em. Drossino, Petrică Jean, Emilio Mayer, Ioan Umvogel, Sofocle Rasti Petzalis, Petrache Corbuli și George Cavadia. Aceștia au întocmit primul statut al societății și au ales primul comitet de conducere. În completarea sa, în anul 1919 a fost creat Conservatorul din Brăila.

Neavând un spațiu propriu, compozitorul de romanțe George Cavadia, președintele Societății Lyra, a luat inițiativa construirii unui local propriu, Palatul Lyra, care s-a ridicat între anii 1924–1926, după un proiect al arhitectului Săvulescu.

1887 – S-a născut Barbu Nemțeanu

Benjamin Deutsch; 1 octombrie 1887, Galați – 30 mai 1919, București

Poet simbolist, traducător și publicist. Rămas orfan de tată la 10 ani, pentru a întreține familia a ocupat diferite funcții mărunte – practicant de birou, reporter, funcționar etc. În 1904, a debutat cu poezie în săptămânalul gălățean Înainte. A scos apoi revista socialistă Pagini libere, săptămânal literar-științific, în care a publicat lucrări originale și traduceri. A colaborat la o serie de publicații: Viața nouă, Convorbiri critice, Viața literară și artistică, Flacăra, Universul literar, Scena, Rampa, Adevărul literar, Vieața nouă, Convorbiri literare, Steaua noastră (New York), Adevărul etc. A tradus cu talent versuri și proză din literatura universală: Francesco Petrarca, Jean de La Fontaine, Charles Baudelaire, Oscar Wilde, Johann Wolfgang von Goethe, Ivan Turgheniev, Gotthold Ephraim Lessing, Heinrich Heine, Nikolaus Lenau etc. A murit la 32 de ani, de tuberculoză.

1888 – S-a născut Dumitru Mihăilescu-Toscani

1 octombrie 1888, București – 10 mai 1962, București

Tenor, compozitor, muzicolog, profesor de Canto. A fost prim tenor la Opera Română din București. Autor de piese simfonice, muzică de cameră, vocală, un maestru al genului romanțe, autorul piesei Smaranda, lansată de Zavaidoc. A scris și cronici muzicale. Pedagog, a pregătit toate marile voci ale timpului. A fost căsătorit cu Aglaia Ionescu, iar cuplul a dat naștere cântăreței Smaranda Toscani.

Smaranda • Alexandru Grozuță

1890 – S-a născut Constantin C. Nottara

1/13 octombrie 1890, București – 19 ianuarie 1951, București

Compozitor, violonist–concertist, dirijor, profesor și critic muzical, fiul actorului Constantin Nottara. A fost stimulat de mic spre muzicǎ de mama lui, cântǎreața și pianista Elena Nottara, eleva lui George Ștephǎnescu. A studiat vioara la Conservatorul din București cu Robert Klenk, compoziția cu Alfons Castaldi și teoria cu D.G. Kiriac, perfecționându-se la Paris, cu George Enescu și Henri Berthelier, apoi la Berlin, unde a urmat cursuri la Konigliche Akademie der Kunstler cu Karl Klinger și s-a afirmat ca violinist în recitaluri și concerte, în diferite orchestre. Întors în țarǎ, a fondat un cvartet de coarde care îi poartǎ numele, a cântat ca solist în concerte apreciate de presa vremii, a făcut parte dintre membrii fondatori ai Societǎții Compozitorilor Români, a fondat Orchestra Municipiului București, a dirijat Orchestra Radio (1933–1938), a dat recitaluri alǎturi de George Enescu și i-a interpretat în primǎ audiție româneascǎ Cvartetul de coarde nr. 1, op. 22. A publicat studii și cronici muzicale în reviste românești, ca și în Zeitschrift für Musik din Leipzig. Din 1918 a devenit profesor de Vioarǎ la Conservatorul din București, apoi și de Muzicǎ de cameră și de Orchestrǎ, retrăgându-se din activitatea pedagogicǎ dupǎ 29 de ani, în 1947. Printre lucrările sale se numără un poem pentru vioară și orchestră, o suită, Poemul Păcii, un nonet, baletul mimodramă Iris, operele La drumul mare (după Cehov), Se face ziuă (după Zaharia Bârsan), Ovidiu (după Vasile Alecsandri).

Constantin C. Nottara – Siciliana • Vioară: Alexandru Tomescu

1892 – A încetat din viață George Sion (18 mai 1822 – 1 octombrie 1892)

Scriitor, poet, memorialist și traducător; participant activ la mișcarea revoluționară din Moldova (1848), fiind exilat; a luat parte la toate mișcările unioniste care au dus la unirea principatelor; membru titular al Academiei Române.

1899 – A încetat din viață Anton Bacalbașa (21 februarie 1865 – 1 octombrie 1899)

Ziarist, prozator și traducător; creatorul personajului literar Moș Teacă; împreună cu Ion Luca Caragiale a editat prima serie a revistei umoristice Moftul român.

1903 – Primele curse de motociclism

România a fost printre primele țări care a organizat concursuri de motociclete. Acestea au debutat la 18 septembrie/1 octombrie 1903 pe velodromul de la Șosea, din București, unde s-au desfășurat mari alergări de biciclete și motoare.

1905 – S-a născut Gheorghe Danga

1 octombrie 1905, București – 5 septembrie 1959, București

Dirijor, compozitor și folclorist. Dovedind încă din copilărie chemare către muzică a urmat inițial cursuri muzicale particulare cu renumiții maeștri Victor Gheorghiu și Ion Nonna Otescu, apoi în paralel la Conservatorul de muzică a studiat Teoria și Solfegiul. Încă de la începutul carierei sale, talentul și cunoștințele muzicale au fost remarcate în primul rând în domeniul muzicii corale. Și-a dedicat întreaga activitate artistică muzicii corale românești; a dirijat societatea corală bărbătească Zori de zi din capitală, societatea corală mixtă Lira petroliștilor din Câmpina, societatea corală bărbătească Valea Prahovei, corurile bisericilor Boteanu, Amzei din București și Corul Radio, unde, începând din 1949 până în ultima clipă a vieții, a susținut o activitate muzicală performantă.

Gheorghe Danga – Sârba pe loc • Corul Academic Radio, Dirijor Dan Mihai Goia, (2013)

1907 – Primul număr al revistei Die Karpathen

Revistă de cultură în limba germană, Die Karpathen, subintitulată Halbmonatsschrift für Kultur und Leben (Publicație bilunară pentru cultură și viață). Inițiată și editată de scriitorul Adolf Meschendörfer, a apărut de două ori pe lună la Brașov, între 1907–1914. A fost considerată cea mai bună şi consistentă revistă literară şi artistică săsească a timpului şi nu numai.

1911 – Premiera primului film artistic românesc, Amor fatal

Amor fatal (dramă sentimentală aranjată pentru cinematograf) a fost un film mut în regia lui Grigore Brezeanu, care a fost, totodată, și scenarist, și actor. Reprezenta „cinematografierea uneia dintre cele mai celebre piese din repertoriul Teatrului Național”. Din distribuție făceau parte Lucia Sturdza-Bulandra, Tony Bulandra, A. Barbelian, C. Neamțu-Ottonel. Premiera a avut loc la 18 septembrie/1 octombrie 1911, la cinema Pathe (Hotel de France); reluare la 26 septembrie/9 octombrie 1911 la cinema Apollo. A rulat până la 30 septembrie inclusiv.

Din reacțiile vremii: „Unii dintre cei mai buni actori ai noștri au jucat pentru cinematograf și un film în care ei figurează și se reprezintă. Acest film e interesant numai fiindcă figurează în el actorii noștri, nu și prin felul în care ei joacă. Dacă acești artiști – am spus doar că sunt printre cei mai buni pe care-i avem – au totdeauna succes când apar pe scenă, nu tot așa se întâmplă și când e vorba de performanța lor cinematografică” [Ziarul L’Independence Roumaine, 7/20 octombrie 1911]. Filmul s-a pierdut.

1912 – S-a născut Adolf Haimovici

1 octombrie 1912, Iași – 1 ianuarie 1993, Iași

Matematician român de etnie evreiască, profesor la Universitatea din Iași, fratele mai mic al academicianului Mendel Haimovici. A urmat Facultatea de Științe din Iași, secția Matematică și Fizică-Matematică, pe care a absolvit-o în 1934. A susținut teza de Doctorat în 1938 sub conducerea lui Alexandru Myller cu un subiect de geometrie diferențială. Din cauza legilor rasiale ale regimului Ion Antonescu, până în anul 1945 a predat la școli evreiești din învățământul secundar. În 1945 și-a început cariera universitară la Facultatea de Matematică a Universității „Al.I. Cuza” din Iași, unde în 1981 i s-a acordat titlul de profesor emerit al Universității. A avut importante contribuții în domeniile geometriei diferențiale, a spațiilor conforme sau cu conexiune afină și a analizei matematice, citate și folosite de numeroși matematicieni români și străini. Activitatea sa științifică a fost concentrată pe trei direcții: geometria diferențială: spații Riemann, Euclidiene și conforme, grupuri de transformări, conexiuni afine, proiective și neliniare; ecuațiile funcționale (diferențiale, cu derivate parțiale și integro-diferențiale); matematici aplicate: mecanică, bio-matematică, termodinamică, economie. Lucrările sale de bio-matematică sunt primele de acest fel, scrise de un matematician ieșean.

1914 – Acordul secret ruso-român

S-a încheiat la Petrograd/Sankt Petersburg Acordul secret ruso-român, sub forma unui schimb de note în data de 18 septembrie/1 octombrie 1914, între Sergey Sazonov, ministrul rus de Externe și C. Diamandy, ministrul României la Petrograd, motiv pentru care a primit și denumirea Acordul Sazonov-Diamandy.

Era un acord internațional, încheiat în secret între guvernul român și guvernul Imperiului Rus. Prin acest acord, Rusia se angaja să garanteze și să apere integritatea teritorială a României și recunoștea, pentru prima dată în mod oficial, dreptul de a reuni „părțile din Austro-Ungaria, locuite de români”, atunci când se „va considera oportun”, în schimbul „neutralității binevoitoare” a țării noastre. În ce privește Bucovina, principiul naționalităților urma să servească drept bază în delimitarea teritoriilor între cele două state. Deși secretă, Convenția prezenta o importanță deosebită, deoarece pentru prima dată era recunoscut, printr-un act diplomatic semnat de o mare putere, dreptul României asupra teritoriilor respective din Austro-Ungaria.

1915 – S-a născut Virgil Stoenescu

1 octombrie 1915 – 1997

Dramaturg și traducător. La 17 ani, era ajutor de reporter în redacția din Ploiești a ziarelor Adevărul și Dimineața, în anii ’40, secretar de redacție la Cortina, autor al unor interviuri cu dramaturgi și actori. A fost redactor al emisiunilor radiofonice de teatru pentru copii. Ca dramaturg, a debutat în 1954 cu piesa Drumul soarelui. Din opera sa: Nota zero la purtare (în colaborare cu Octavian Sava), Moartea ultimului golan, O problemă de familie, O problemă de caracter, Răspântia periculoasă, Un om de milioane, Comoara din pădure, Pe aici nu se trece etc. A tradus în engleză din George Ciprian, Alexandru Kirițescu, Camil Petrescu.

Nota zero la purtare Teatru radiofonic (1956) • Ștefan Ciubotărașu, Nicolae Neamțu-Ottonel, Nicolae Tomazoglu, Cornel Gârbea, Eugenia Bădulescu, Radu Dunăreanu etc.

1916 – A început Manevra de la Flămânda

Bătălie peste Dunăre a Armatei a II-a a României în timpul primului război mondial (18 septembrie/1 octombrie–22 septembrie/5 octombrie).

Aceasta a reprezentat un efort consecvent făcut de Armata Română pentru a opri înaintarea spre sud a Puterilor Centrale conduse de feldmareșalul August von Mackensen. Bătălia s-a încheiat prin victoria tactică a Puterilor Centrale. Tot în aceeași zi, a început ofensiva Armatei române de Dobrogea, având tot scopul de a opri avansarea trupelor germano-turco-bulgare.

1917 – A apărut la Chișinău revista Ardealul

Cu subtitlul Gazetă săptămânală pentru românii transilvăneni aflați în Rusia, a fost unul din cele mai importante ziare ale Basarabiei anilor 1917–1918, scos sub îndrumarea lui Onisifor Ghibu, prima „foaie” cu tipar latin din întreg Imperiul Rus, transformat mai apoi în cotidianul România Nouă.

La început s-a tipărit săptămînal (1 octombrie 1917–21 ianuarie 1918) apoi zilnic (24 ianuarie–20 noiembrie 1918). În perioada 24 ianuarie–20 noiembrie 1918 s-a editat cu titlul România nouă avînd ca redactor și director pe Onisifor Ghibu și prim-redactor pe Ion Matei.

1919 – S-a înființat Institutul de Lingvistică și Istorie Literară

Sub denumirea de Muzeul Limbii Române, institutul a fost înființat la 1 octombrie 1919, în urma hotărârii Consiliului Dirigent din ședința din 27 august, după planul prezentat de Sextil Pușcariu, care a fost numit, totodată, director al acestuia. A funcționat la început pe lângă catedra de limba română a Facultății de Litere și Filosofie din Cluj. Conceput de reputatul lingvist și om de cultură Sextil Pușcariu, devenit, totodată, și întâiul rector al Universității clujene, Muzeul Limbii Române avea următoarele obiective: „strângerea și prelucrarea științifică a materialului lexicografic al limbii române din toate timpurile și din toate regiunile locuite de români; pregătirea de studii și lucrări speciale în vederea unificării limbii literare și a terminologiei tehnice și speciale în toate ținuturile românești; deșteptarea interesului obștesc pentru studiul și cultivarea limbii române; pregătirea de filologi români”.

Era o unitate de cercetare științifică fundamentală cu profil umanist și este actualul Institut de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”, unitate de cercetare științifică fundamentală cu profil umanist, sub auspiciile Academiei Române.

1919 – S-a născut Nicolae Cajal

1 octombrie 1919, București – 7 martie 2004, București

Medic inframicrobiolog, profesor universitar, politician, senator, membru titular (din 1990) și vicepreședinte (1990–1994) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Medicină București și în 1946 a devenit Doctor în medicină și Chirurgie. S-a format ca specialist microbiolog și virusolog sub conducerea prof. dr. Ștefan S. Nicolau, iar în 1958 a devenit Doctor în Științe Medicale. A lucrat ca intern în laboratoare de spital, în laboratoarele catedrei de Bacteriologie a Facultății de Medicină din București, iar din 1945 și în cele ale catedrei de Inframicrobiologie-Virusologie. A contribuit la metodele de stabilire a diagnosticului de laborator al virozelor (vaccinul antirugeolos) și în genetica virusurilor. În 1966 a devenit profesor și șef al catedrei de Virusologie a Universității de Medicină și Farmacie București, după ce trecuse prin toate gradele didactice. În același an a devenit și expert al Organizației Mondiale a Sănătății. A publicat 400 lucrări științifice din domeniul virusologiei, publicate în reviste din țară și străinătate, în special în domeniul poliomelitei, herpesului, turbării, hepatitelor virale, geneticii și patogenezei virale, diagnosticului viral etc. A fost autor sau coautor a 14 monografii, manuale și tratate de specialitate. A fost director al Institutului de Virusologie al Academiei Române (1967–1994), de la înființarea acestuia, fiind șef de laborator, șef secție, director adjunct științific. A fost membru a numeroase societăți internaționale de specialitate: Societatea Internațională de Patologie Comparată, Societatea Regală de Medicină din Londra, Societatea Franceză de Microbiologie, Academia de Știinte din New York, președinte al Secției de Științe Medicale a Academiei Române și președinte al Fundației „M.H. Elias”, președinte al Federației Comunităților Evreiești din România (1994–2004). Din 1990 a intrat în politică, independent, a fost ales senator.

1920 – Relații diplomatice Regatul României – Ungaria

Ministerul Afacerilor Străine de la Bucureşti a propus la 7 august 1920 instalarea la Budapesta a unui „comisar diplomatic” care să fie acreditat apoi ca ministru plenipotenţiar, încredinţând această misiune lui Traian Stârcea, adjutant regal. Partea ungară a răspuns la 26 august că acceptă propunerea, anunţându-şi, totodată, intenţia de a propune o persoană calificată pentru reprezentarea diplomatică a Ungariei la Bucureşti. Traian Stârcea a fost numit prin Decret Regal pe post de „trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar” cu data de 1 octombrie 1920. El va prelua conducerea Legaţiei Regatului României la Budapesta cu data de 21 februarie 1921. În anul 1944, relațiile diplomatice au fost suspendate, fiind reluate în 1946 și ridicate la nivel de ambasadă în anul 1954.

1921 – S-a născut Angelo Niculescu

1 octombrie 1921, Craiova – 20 iunie 2015, București

Fotbalist și antrenor de fotbal care a antrenat echipa națională a României în șapte mandate (1967–1972) și la Campionatul Mondial de Fotbal din 1970. A fost recunoscut oficial de FIFA, în anul 2011, ca fiind inventatorul stilului tiki-taka. A fost făuritorul primei „generații de aur“ a naționalei, pe care a calificat-o pentru prima oară după 32 de ani la Campionatul Mondial de Fotbal din 1970 (Mexic) și în premieră în sferturile Campionatului European. A fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III (2008).

1923 – S-a inaugurat Spitalul Central de Boli Nervoase și Psihice din București

Profesorul Alexandru Obregia (care a fost și primul director al spitalului, între 1923–1930) și primul-ministru Gheorghe Grigore Cantacuzino au propus o lege pentru înființarea unui ospiciu pentru alienați lângă București, mai exact pe terenul deținut de Eforia Spitalelor Civile, între Filaret și Văcărești. În 1907 a început construcția unui spital de psihiatrie la standarde europene, după planurile concepute chiar de prof. Obregia, dar izbucnirea primului război mondial a întârziat inaugurarea acestuia până în 1 octombrie 1923.

Astăzi, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”.

1923 – S-a născut Eugen Dimitriu

1 octombrie 1923, Sărata, Cetatea Albă, Basarabia, România/Ucraina – 1 iulie 2020

Publicist, scriitor, traducător, muzeograf și cercetător, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A urmat Facultatea de Drept de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, nu a putut termina studiile universitare, fiind arestat și întemnițat politic. A debutat în anul 1970, în revista Familia (Oradea), cu articolul Contribuții la biografia unui mare actor; Jules Cazaban, iar debutul editorial a fost în 2001 cu Lovineștii. A scris 15 volume, dintre care: Știința în Bucovina (în colaborare, vol. 2-3), Simion Florea Marian și corespondenții săi, Lovineștii, Orașul Muzelor. Case și locuri memoriale la Fălticeni, Cazabanii: O cronică de familie, Cazabanii de la Fălticeni, Sub cerul Basarabiei natale – Amintiri, Un album al viselor frumoase, Lumini bucovinene (2 vol.) etc.

1924 – Adoptarea Calendarului Gregorian de către Biserica Ortodoxă Română

La nivel statal, trecerea la stilul nou s-a făcut în anul 1919, data de 1 aprilie devenind oficial data de 14 aprilie. Pentru BOR, ziua de 1 octombrie a devenit 14 octombrie.

1926 – S-a născut Alexandru Miran

Mircea Alexandru Pop; 1 octombrie 1926, Deda, Mureș – 5 iulie 2019

Medic pediatru, poet, traducător din greacă. A absolvit Facultatea de Medicină din București, fiind un eminent medic pediatru cu numeroase performanțe și reușite în domeniu. A tradus din elină (integrala pieselor lui Eschil și Euripide, Adunarea femeilor de Aristofan). A debutat cu poezie în 1968, în Ramuri. A publicat volume de versuri: Adevărata întoarcere (1969, debut editorial), Locul soarelui, Moartea Penelopei, Alegerea lemnului, Cronică (2 vol.), Casa de lemn, Sub semnul Capricornului, Focul și apa și Versuri (2 vol.). A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1976.

1927 – S-a născut Nestor Vornicescu

1 octombrie 1927, Lozova, Lăpușna/Republica Moldova – 17 mai 2000, Craiova

Arhiepiscop al Craiovei și mitropolit al Olteniei, membru de onoare (1992) al Academiei Române. A urmat seminarul monahal și seminarul monahal superior la Mănăstirea Neamț, apoi Institutul Teologic din București (1951–1955), cursurile de doctorat în Teologie la același institut (1955–1958) și cursuri postuniversitare la Bossey și Geneva în Elveția. În 1950 a intrat în monahism, fiind hirotonit ieromonah; a slujit ca preot la catedrala episcopală din Iași și bibliotecar al Mitropoliei, stareț al Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, hirotonit arhimandrit, a fost stareț al Mănăstirii Neamț; episcop-vicar la Craiova, mitropolit al Olteniei. A scris numeroase cărți, articole și studii pe teme patristice, istorice și ecumenice. A publicat în țară și străinătate. A participat la numeroase congrese, simpozioane și alte întruniri internaționale la Madrid, Helsinki, Moscova, Sofia, Ierusalim, Budapesta, Praga, Varșovia, Atena, Kiev, New York, Sydney, New Delhi, Noua Zeelandă etc. A susținut și desfășurat acțiuni filantropice în cadrul eparhiei. A fost președintele Comisiei sinodale pentru canonizarea sfinților români și Președintele Comisiei Naționale Române de Istorie Eclesiastică și Comparată. A fost distins cu: ordinul Crucea Sfântului Mormânt al Patriarhiei Ierusalimului, ordinul Sf. Ap. Petru și Pavel al Patriarhiei Antiohiei, ordinul Sf. Andrei al Patriarhiei Constantinopolului, ordinul Sf. Sofronie Vraceanski al Patriarhiei Bulgare, ordinul Sf. Vladimir al Patriarhiei Moscovei, ordinul Sf. Serghie de Radonej al Bisericii Ortodoxe din Polonia, medalia St. Marcu a patriarhiei Alexandriei, ordinul Sf. Constantin cel Mare al Primăriei Romei.

1929 – S-a născut Gheorghe Vitanidis

1 octombrie 1929, Mangalia – 25 noiembrie 1994, Atena, Grecia

Regizor și scenarist, profesor universitar. Absolvent în 1953 al Institutului Național de Artă Teatrală și Cinematografică, s-a lansat în anul 1958 (asistent de regie alături de realizatorul francez Louis Daquin) cu Ciulinii Bărăganului (Les chardons du Baragan), film selecționat și nominalizat la Palme D’Or în cadrul Festivalului de la Cannes din acealși an. Alte două filme ale sale: Răutăciosul adolescent, Clipa, au participat la Festivalul de film internațional de la Moscova. A avut o lungă activitate didactică la IATC (1961–1989), unde o bună perioadă a condus Catedra de Regie film. A fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural cl.III (1971). Din filmele sale: Băieții noștri, Post restant, Șeful sectorului suflete, Ciprian Porumbescu, Dimitrie Cantemir, Mușchetarul român, Clipa, Burebista, Dragostea și revoluția, În fiecare zi mi-e dor de tine.

Burebista (1980) • Regia Gheorghe Vitanidis. Cu: George Constantin, Ion Dichiseanu, Emanoil Petruț, Alexandru Repan, Ernest Maftei, Ovidiu Moldovan, Șerban Ionescu, Vlad Rădescu, Corado Negreanu, Szabolcs Cseh

1932 – Prima emisiune de umor, Ora Veselă la Radiodifuziunea Română

Întro zi de duminică, la ora 14:00, s-a auzit „mica jucărie muzicală”: „Alo, alo, aici e Radio / Stroe și Vasilache / Lache, lache, lache!…”. Mai apoi semnalul permanent a fost binecunoscutul: „Ora veselă, doamnelor, / Ora veselă, domnilor, / Ore vesele pleacă-n zbor / Către inimile tuturor!”, iar emisiunea a purtat și alte nume de-a lungul timpului: „Radio-Magazin”, „Satiră și umor”, „Comici vestiți la microfon”, „Unda veselă”. Maestrul Ion Vova a fost animatorul emisiunii vreme de 55 de ani.

1932 – S-a născut Ioan-Iovitz Popescu

1 octombrie 1932, Burila Mare, Mehedinți – 21 decembrie 2023

Fizician și lingvist, profesor emerit la Facultatea de Fizică a Universității din București, membru titular (din 1990) și președinte al secției de Științe Fizice (1990–1992)al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Matematică și Fizică din cadrul Universității din București, pe care a absolvit-o în anul 1955 cu teza Lampa cu vapori de sodiu, sub îndrumarea lui Radu Grigorovici. A început cariera didactică la Universitatea București, în cadrul departamentului de Optică și Descărcări în gaze. În 1961 a obținut titlul de Doctor în Fizică cu teza Mecanismul părților catodice ale descărcării luminiscente. A condus Laboratorul de Fizica Plasmei al Institutului de Fizică din București. În anul 1972 a devenit profesor titular la Facultatea de Fizică a Universității din București, a deținut funcția de Decan al Facultății (1972–1977), a condus nou înființatul Institut de Fizică și Tehnologie a Aparatelor cu Radiații (1977–1981). Este cel mai bine cunoscut pentru activitatea din domeniile descărcărilor electrice în gaze și ale fizicii plasmei, precum și pentru colaborările sale cu soția sa, doctor în Fizică, Denisa Georgeta Popescu în domeniul spectroscopiei laser. Totodată, el a avut contribuții științifice care au pus bazele domeniului laserelor cu raze gamma, alături de Carl B. Collins și Silviu Olariu. Începând cu anul 2006, activitatea sa s-a axat cu preponderență pe domeniul lingvisticii, în colaborare cu Gabriel Altmann.

1933 – S-a născut Olimpia Brendea-Deșliu

1 octombrie 1933, Nimigea /Bistrița-Năsăud – 30 mai 2013, Cluj-Napoca

Poetă, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A debutat cu poezie în Făclia, în 1986. A publicat volumele de versuri: Punțile fulgerului (1991, debut editorial), Scenariu lăuntric, Planete de rouă, Balanțe cu polen, Chilia de chihlimbar, Lacrimă și har, Crâmpeie de miracol, Ierbarul vârstelor, Rânduiala ierbii, Blazonul verii, La masă cu vântul, Leac pentru suflet, poeme și micropoeme, Vecernie cu greieri, poeme și micropoeme, Generoasa lumină, La marginea adevărului, Altarul inimii etc.

1934 – Guvernul Gheorghe Tătărescu (1) a încheiat mandatul

Consiliu de miniștri liberal prezidat de Gheorghe Tătărescu, care a guvernat între 5 ianuarie 1934–1 octombrie 1934. Cabinetul a promovat o politică de încurajare a industriei naționale prin practicarea unui protecționism vamal ridicat și de creștere a intervenției statului în viața economică; s-a realizat un boom economic fără precedent, cu consecințe pozitive asupra nivelului de trai; s-au încheiat Pactul Înțelegerii Balcanice, Tratatul de asistență mutuală cu URSS și s-a semnat Pactul de neagresiune electorală. La 1 octombrie 1934, premierul Gheorghe Tătărăscu a prezentat demisia Guvernului, dar Regele Carol al II-lea l-a însărcinat tot pe Tătărăscu să formeze un nou guvern, Guvernul Gheorghe Tătărăscu (2), între 2 octombrie 1934–28 august 1936. A crescut astfel rolul monarhiei în viața de stat prin influența exercitată de rege asupra guvernului. Guvernările Tătărăscu au netezit calea instaurării dictaturii lui Carol al II-lea, prin ignorarea Parlamentului și guvernarea prin decrete-legi.

1935 – Relații diplomatice Regatul României – Republica Chile

Relațiile bilaterale dintre România și Republica Chile datează din 1911, cînd s-a deschis primul Consulat Onorific al Chile la București, dar relațiile diplomatice s-au stabilit la 5 februarie 1925, odată cu deschiderea Ambasadei chiliene la București. La 1 iunie 1921 s-a înființat Consulatul Onorific al României la Santiago de Chile, iar la 1 octombrie 1935, a fost înființată Legația permanentă a Românei la Santiago de Chile, la propunerea lui Nicolae Titulescu. Primul nostru consul a fost Nicolae Dianu.

1935 – S-a născut Mitică Iancu

1 octombrie 1935, Tudor Vladimirescu, Galați – 24 februarie 2001, Tudor Vladimirescu

Actor de comedie în teatru și film. A urmat Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București (1959–1963). Și-a început cariera pe scena Teatrului de Stat din Bacău, s-a transferat în 1964 la Teatrul Dramatic din Galați, al cărui reprezentant de seamă a devenit. A jucat în Conu Leonida față cu reacțiunea, alături de Grigore Vasiliu Birlic, în Opinia publică, alături de Toma Caragiu, Soldatul Svejk, Unchiul Vania, Chirița în provincie (Premiul pentru cea mai bună interpretare a unui rol feminin, pentru travesti-ul „Chirița” la prima ediție a Colocviului despre Arta Comediei, Galați 1976). A jucat în filmele: Avaria, Pe firul apei, Dincolo de orizont, Tridentul nu răspunde, Convoiul, Baloane de curcubeu, Bătrânul și o biată cinste, Piciu, Balanța, Capul de rățoi (TV). A colaborat cu Televiziunea Română la emisiuni de divertisment.

Baloane de curcubeu (1982) • Regia Iosif Demian. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Dorel Vișan, Magda Catone, Alexandru Széllyes, Mitică Iancu [Bigu Alexandru Zanfirescu], Catrinel Paraschivescu, Romica Puceanu

1935 – A încetat din viață Grigore Crăiniceanu (19 iulie 1852 – 1 octombrie 1935)

Politician și general, a participat la războiul de Independență și la primul război mondial (de întregire națională); specialist în fortificații; membru titular al Academiei Române.

1937 – S-a născut Gheorghe C. Moldoveanu

1 octombrie 1937, Câmpineanca, Vrancea – 21 ianuarie 2020

Filolog, scriitor, cercetător; profesor universitar. În anul 1962 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași, specializarea Limba şi literatura română, începându-şi imediat cariera didactică la catedra de Limba şi literatura română a Facultăţii de Filologie de la Institutul Pedagogic din Galaţi, unde a fost, pe rând, şef de cabinet, asistent şi lector universitar. Din 1974, Facultatea de Filologie nu a mai şcolarizat Limba şi literatura română, profesorii facultății predând în învățământul preuniversitar. Din 1991 a fost conferențiar, prin concurs, la Facultatea de Litere, unde a devenit, predândl cursuri de Limba română contemporană (fonetică-fonologie, ortografie, lexicologie), Dialectologie, Istoria limbii române, Toponimie românească, Antroponimie românească, Evoluţia ortografiei române, devenind unul dintre cei mai îndrăgiți profesori ai Facultății. În 1978 a obţinut titlul de Doctor în Filologie cu teza Toponimia din bazinul Milcovului, judeţul Vrancea, publicată ulterior sub titlul Nume de locuri din Valea Milcovului (1996). A publicat: Limba română în Bucovina. Statutul socio-cultural şi politic, Crîmpeie de limbă română, Aron Pumnul – contribuţii la dezvoltarea limbii şi culturii româneşti din Bucovina, A fi național sau a nu fi, Dicționarul limbajului poetic al lui Octavian Goga etc. A fost distins cu Medalia de Aur a Universității „Ștefan cel Mare” Suceava, Premiul Academiei Române (2015) etc.

1939 – A încetat din viață Ion Poenaru (1 noiembrie 1868 – 1 octombrie 1939)

Medic veterinar și profesor, considerat ctitor al clinicii medicale veterinare moderne.

1940 – S-a născut Mihai Cârciog

1 octombrie 1940, București – 12 iunie 2011, Viena

Publicist, om de afaceri. A fost linotipist la Combinatul Poligrafic Casa Scânteii, dispecer la Întreprinderea Poligrafică Filaret, șef serviciu tehnic la Editura Științifică și Enciclopedică, tehnoredactor-șef la Editura Sport Turism, secretar de redacție la Viața Românească, secretar la Uniunea Scriitorilor din România. La începutul anilor 1990 a înființat revistele Expres, Expres Magazin, Infractorul, Telegraf (Constanța), Academia Cațavencu, Cuvântul, VIP, posturile Tele 7abc, SOTI Neptun, TV89 Timișoara și cotidianul Evenimentul zilei. A fost unul dintre sponsorii particulari principali ai Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet fiind în același timp și membru în Consiliul Director al Fundației Academia Civică.

1942 – S-a născut Constantin Frățilă

1 octombrie 1942 București – 20 octombrie 2016

Fotbalist care a activat în postul de atacant, fiind considerat tipul omului de gol, impetuos, penetrant, excelent la jocul de cap, șutând redutabil cu ambele picioare. A debutat la Silvicultura București, jucând apoi la Sirena București, 10 ani la Dinamo, cu care a cucerit de patru ori campionatul (1961–1962, 1962–1963, 1963–1964, 1964–1965) și de două ori Cupa României (1964, 1968). În sezonul 1963–1964 a devenit golgeterul României cu 19 goluri, la egalitate cu Cornel Pavlovici. A mai jucat la FC Argeș (câștigândt campionatul: 1971-–1972), Sportul Studențesc, Omonia Nicosia (Cupa Ciprului: 1973–1974), Chimia Râmnicu Vâlcea. În total, și-a înscris în palmares 221 jocuri în care a înscris 95 goluri în prima divizie și 12 jocuri (7 goluri) în cupele europene. În Echipa Națională a jucat de 7 ori, înscriind 7 goluri (1966–1967). Din 1976 a devenit antrenor în cadrul Centrului de Copii și Juniori Dinamo și pe banca echipei Dinamo Victoria, pe care în 1982 a promovat-o în Divizia B.

1944 – S-a născut Mircea Bejan

1 octombrie 1944, Timișoara – 23 martie 2021

Inginer mecanic, profesor universitar, membru de onoare al Academiei de Științe Tehnice din România. A absolvit Facultatea de Mecanică la Institutul Politehnic din Cluj, în anul 1967. A susținut teza de doctorat cu tema: Cercetări privind solicitările statice și dinamice ale preselor hidraulice de mare tonaj la aceeași facultate (1991). A fost, pe rând, șef sector mecanic la IAS Baciu-Suceag, inspector de specialitate la Inspectoratul de Stat pentru Protecția Muncii Cluj. A predat cursuri la disciplinele: Mecanică și Rezistența materialelor, Teoria elasticității și rezistența materialelor, Mijloace de încercări experimentale, Cercetare experimentală și expertizare, Rezistența materialelor etc. la Universitatea Tehnică din Cluj Napoca, Facultatea de Mecanică, catedra de Rezistența materialelor (actual Departamentul de Inginerie Mecanică) fiind șef de lucrări, conferențiar, profesor universitar, profesor consultant, a condus/îndrumat doctoranzi. A primit titlul de profesor universitar emerit al Universității Tehnice din Cluj-Napoca (2012).

1945 – S-a născut Florin-Silviu Ursulescu–FSU

1 octombrie 1945, București – 16 septembrie 2019

Cronicar și promotor al muzicii rock și folk, critic muzical, realizator la Radio România, fratele cunoscutului prezentator Octavian Ursulescu. A început să iubească încă de mic muzica, iar în adolescență avea deja o colecție impresionantă de discuri, procurate cu mari eforturi prin intermediul celor care plecau peste hotare, în condițiile în care artiștilor și pasionaților de rock din România le era greu în timpul regimului comunist. A început să citeacă reviste și publicații străine de specialitate (din Marea Britanie, Franța, Italia etc.) și să se documenteze intens. A fondat mai multe cluburi de muzică în București și a scris istoria rockului românesc. A lucrat la radio și a semnat mii de cronici muzicale în diferite reviste de specialitate. Alături de Silvia Velicu a fost inițiatorul unor importante emisiuni, precum: Studio Rock, Retro Rock, Filo Rock, fiind implicat în nenumărate activități cultural-muzicale.

1946 – S-a născut Coca Bloos

1 octombrie 1946, Piatra Neamț

Actriță de teatru, televiziune, voce și film. A absolvit cursurile Facultății de Filosofie din Cluj, a fost jurnalistă la Tribuna Sibiului, apoi actriță corp-ansamblu la Teatrul de Nord din Satu Mare. A jucat la Teatrul de Stat din Brașov, Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, Teatrul Mic din București. A avut numeroase roluri în teatru: Flavia în Amurgul burghez de Romulus Guga, Elvira în Don Juan de Molière, Loulou în Monștrii sacri de Jean Cocteau, Sostrata în Mătrăguna de Niccolo Machiavelli, Macaria în Sfârșitul Troiei de Walter Jens, Doamna Hardcastle în Noaptea încurcăturilor de Oliver Goldsmith, Danica Cvorovic în Spionul balcanic de Dusan Kovacevic, Elena Ceaușescu în O zi din viața lui Nicolae Ceaușescu de Th. Denis Dinulescu, dar și în filme ca Patul conjugal, Crucea de piatră – ultimul bordel, Terminus Paradis, După-amiaza unui torționar, Magnatul, Maestrul din umbră, O zi obișnuită de sâmbătă, Loverboy, peste 30 de piese de teatru și în aproape 50 de filme.

Occident (2002) • Regia Cristian Mungiu. Cu: Alexandru Papadopol, Dorel Vișan, Tania Popa, Coca Bloos, Anca-Ioana Androne, Tora Vasilescu, Ioan Gyuri Pascu

1947 – S-a născut Marioara Murărescu

1 octombrie 1947, Stoenești, Argeș – 30 ianuarie 2014, București

Realizatoare consacrată de programe folclorice, supranumită „ambasadoarea folclorului românesc”. A urmat Conservatorul din București, fiind o studentă eminentă, însă a trebuit să renunțe la planul de a deveni soprană, după o operație de amigdalită care i-a schimbat vocea. A fost marcată de profesorii Emilia Comișel și Gheorghe Oprea, care i-au îndreptat pașii spre muzica populară. De la ei a învățat să privească „folclorul ca pe ceva viu, care ne reprezintă, și prin care putem să cunoaștem neamul acesta”. A debutat în radio. În calitate de realizatoare de televiziune, numele îi este inseparabil de emisiunea Tezaur folcloric, pe care a realizat-o aproape trei decenii pe postul TVR. A străbătut țara în lung și-n lat, căutând piese originale de folclor, pe care le-a adunat în arhiva folclorică a emisiunii. Alte emisiuni realizate și prezentate de Marioara Murărescu au fost Cântecul amintirii… amintirile cântecului (TVR 1) și Patrimoniu etno-folcloric (TVR Cultural). A fost decorată cu Ordinul Steaua României, în grad de Cavaler (2009).

1948 – Proclamația de revenire a Bisericii Române Unite

A avut loc, la Cluj, în prezența a 36 de preoți uniți (inițial fuseseră programați 38 – replică în timp la numărul celor 38 de protopopi care au participat la Sinodul unionist din 7 octombrie 1698, în frunte cu episcopul Atanasie Anghel), o adunare care a adoptat, în numele celor 430 de preoți uniți, „favorabili” trecerii la ortodoxie, Proclamația de revenire a Bisericii Române Unite (Greco-Catolică) „în sânul” Bisericii Ortodoxe Române. La data de 7 octombrie Episcopatul Bisericii Române Unite a adresat o scrisoare-protest și un memoriu autorităților comuniste. În data de 21 octombrie, la Alba-Iulia, delegațiile din toate parohiile uniaților au făcut act de supunere față de Patriarhie; de fapt, Biserica Unită (greco-catolică) a fost desființată din ordinul autorităților, numeroși preoți și înalți ierarhi greco-catolici (episcopii Ioan Suciu, Alexandru Rusu, Valeriu Traian Frențiu, Iuliu Hossu, Ioan Bălan și Vasile Aftenie) au fost arestați, în perioada 27–29 octombrie, mulți dintre ei murind în temnițele comuniste. Prezidiul Marii Adunări Naționale a emis Decretul 358/1 decembrie 1948, prin care s-a stabilit încetarea practicării cultului greco-catolic și exproprierea bunurilor acestuia. Prin Decretul-lege din 31 decembrie 1989, Consiliul Frontului Salvării Naționale a abrogat Decretul 358/1 decembrie 1948, situația juridică a lăcașelor de cult greco-catolice urmând a fi reglementată ulterior.

1949 – S-a născut Ion Vădan

1 octombrie 1949, Gelu, Timiș – 22 octombrie 2012

Poet, scriitor, jurnalist și editor, membru al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj. Licențiat în Filologie al Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca în 1973, a devenit Doctor în Filologie cu teza Spațiul epic în romanul românesc. Debutul absolut a fost în Drapelul roșu, în 1967. iar debutul editorial l-a avut în volumul colectiv Popas printre poeții tineri (1975). A fost fondatorul revistei Pleiade (1990) și membru-fondator al revistei Poesis, membru al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România, membru al Uniunii Ziariștilor din România, membru al colegiului director al Asociației Scritorilor Profesioniști din România, membru al Centrului PEN, iar din 1999 până la finalul vieții a fost director general al Editurii Dacia și Dacia XXI din Cluj-Napoca. A publicat volume de versuri: Izvor regăsit, O trăsură cu pitici, Don Juan în provincie, Fuga din urbe, Weekend în Infern (Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Cluj), O poveste cu pictori, Alfabetul buclucaș, Aventurile pisoiașului Orlando, de la nord la sud etc.

1950 – S-a născut Mihai Romilă

1 octombrie 1950, Huși, Vaslui – 27 iunie 2020

Fotbalist care a jucat pe postul de mijlocaș. A debutat la CSMS Iași în 1966, a jucat apoi la Nicolina Iași, ASA Sibiu, Politehnica Iași și Dunărea Galați și în 18 meciuri pentru echipa națională de fotbal a României, inclusiv în calificările la Euro 1976 și Euro 1980 și în calificările la Campionatul Mondial din 1978. A jucat, de asemenea, un meci pentru echipa olimpică de fotbal a României care s-a încheiat cu o victorie cu 1-0 împotriva Franței în calificările pentru Jocurile Olimpice de vară din 1976. După retragere, a lucrat ca antrenor pentru juniorii de la LPS Iași, activând însă și în anumite perioade la Poli, unde a fost secund, sau chiar antrenor principal.

1953 – S-a născut Valeriu Stoica

1 octombrie 1953, București

Avocat, profesor universitar și politician liberal. A devenit membru al Partidului Național Liberal (PNL) în 1990, a fost vicepreședinte (1997–2001) și președinte (17 februarie 2001–24 august 2002) al partidului. A fost ministrul Justiției în guvernele conduse de Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu. În 2006 a părăsit PNL și a devenit membru fondator al Partidului Liberal Democrat. În 1991 a pus bazele Institutului de Magistrați din România. Din 1998 este profesor al Departamentului de Drept privat la Facultatea de Drept, Universitatea București. Este autor și coautor al unui mare număr de lucrări juridice din domeniile dreptului civil, dreptului comercial, drepturilor omului, a peste 80 de articole, studii și lucrări de specialitate, publicate atât în România cât și în străinătate.

1955 – S-a născut Ion Stratan

1 octombrie 1955, Izbiceni, Olt – 19 octombrie 2005, Ploiești

Poet, filolog, publicist, bibliotecar, membru al Cenaclului Amfiteatru, membru fondator al Cenaclului de Luni condus de criticul literar Nicolae Manolescu și al Cenaclului „I.L.Caragiale” din Ploiești, redactor șef al revistei Contrapunct și bibliotecar la Biblioteca „Nicolae Iorga” din Ploiești. A fost unul dintre optzeciștii care a luat poezia în serios, consacrându-i viața. Prieten cu Nichita Stănescu, este considerat drept cel mai important continuator al acestuia. Volume publicate: Lumina de la foc, Ruleta Rusească, O zi bună pentru a muri, Mai mult ca moartea, Apa moale, Zăpadă noaptea, O lume de cuvinte. S-a sinucis la 50 de ani.

1956 – S-a născut Cristian Tudor Popescu

1 octombrie 1956, București

Inginer, scriitor și gazetar. A absolvit în anul 1981 Facultatea de Automatică și Calculatoare din București, obținând diplomă de inginer. Are un doctorat în Cinematografie, cu o teză pe tema propagandei și manipulării în filmul românesc. Jurnalistica sa e caracterizată de o înaltă plasticitate a limbajului, precum și de exprimarea de judecăți tăioase, inechivoce și pesimiste. A fost jurnalist la ziarul Adevărul, a avut dese apariții în emisiuni televizate, a fondat Gândul, devenind directorul ziarului. Dintre volumele publicate: Planetarium, Imperiul oglinzilor strâmbe, România abțibild, Nobelul românesc, Orgasmus comunistas, Cuvinte rare.

1966 – Interzicerea avortului

Decretul Consiliului de Stat nr. 770/1 octombrie 1966 pentru reglementarea întreruperii cursului sarcinii a fost publicat în Buletinul Oficial nr. 60/1 octombrie, intrând în vigoare la 1 noiembrie și a fost abrogat la 26 decembrie 1989. Avortul mai fusese interzis și în 1948, când noul guvern comunist a încercat să impulsioneze creșterea demografică, grav afectată de război, apoi de secetă și criză economică, dar pedepsele pentru femeile care făceau avort erau doar 3–5 luni de închisoare. A fost legalizat în 1957, când regimul a început să ia măsuri pentru câștigarea de partea a sa a populației pe care o terorizase cu câțiva ani în urmă. Măsura nu a afectat sever creșterea demografică, arătând că, dacă statul continuă să ofere beneficiile materiale și sociale necesare, tinerii nu vor evita să-și întemeieze familii cu unul sau mai mulți copii… Însă Ceaușescu, proaspăt venit la putere în 1966, s-a temut că noile moravuri ale anilor ’60, vor afecta creșterea populației. Femeile erau mai independente și nu mai resimțeau atât de puternic presiunea socială de a se mărita la o vârstă timpurie și de a face copii. Măsura a fost abuzivă și a determinat numeroase decese și înrăutățirea sănătății femeilor ca urmare a unor intervenții abortive în clandestinitate. Mai mult, măsura nu a fost însoțită de asigurarea unor condiții sanitare și materiale favorabile creșterii și instruirii copiilor. După un an de boom demografic, femeile au început să facă avort clandestin.

Povestea „decrețeilor”

1968 – S-a născut Anuța Cătună

1 octombrie 1968, Bistrița-Năsăud

Fostă atletă care a alergat pe distanțe lungi, maratonistă. A început atletismul la Bistrița. A câștigat maratonul din Leipzig 1991, apoi maratonul de la La Rochelle 1993. La Campionatele Mondiale de Semimaraton a obținut, cu echipa României, medalia de aur în 1993, 1994 și 1995 și medalia de bronz din 1992 și la individual, două medalii de bronz în 1994 și 1995. La Cupa Mondială de Maraton de la Atena 1995 a câștigat medalia de aur și la Campionatul Mondial de la Göteborg 1995 a obținut medalia de argint. A câștigat ediția din 1996 a Maratonului din New York City, iar la Maratonul de la Boston 1998 a ocupat locul 3. A reprezentat România la două Jocuri Olimpice de Vară, în 1996 și 2000. În anii 2000 s-a stabilit în Statele Unite ale Americii. A fost distinsă cu Medalia Națională Pentru Merit cl.III (2000), Medalia Națională Pentru Merit cl.II (2003) și Ordinul Meritul Sportiv cl.III (2004).

1968 – A încetat din viață Gheorghe Storin (Gheorghe Hagi Stoica; 16 martie 1883 – 1 octombrie 1968)

Actor de teatru și film; profesor de artă dramatică la Institutul de artă teatrală și cinematografică „I.L. Caragiale”.

1973 – A încetat din viață Mihail Bârcă (5 noiembrie 1888 – 1 octombrie 1973)

Compozitor, dirijor și profesor basarabean; director al Conservatorului Municipal din Chișinău, dirijor al corului Madona–Dudu; dirijor al Ansamblului artistic „Nicolae Bălcescu” și al coralei Catedralei Mitropolitane din Craiova; membru al Societății compozitorilor din România.

 

Ziua Scafandrului Român

1976 – A fost înființat Centrul de Scafandri din Constanța

Marele Stat Major, prin Dispoziția din 6 octombrie 1976 transmisă către Comandamentul Marinei Militare, a anunțat înființarea Centrului 39 Scafandri, dislocat în Constanța și subordonat Comandamentului Marinei Militare, începând cu data de 1 octombrie 1976. Centrul 39 Scafandri a luat ființă prin dizolvarea Grupului 279 Scafandri din garnizoana Mangalia, tehnica și efectivele grupului intrând în compunerea Centrului.

1978 – A încetat din viață Mircea Palaghiu (22 iunie 1932 – 1 octombrie 1978)

Prozator, autor de schițe umoristice.

1982 – A încetat din viață Diamandi Gheciu (20 aprilie 1892 – 1 octombrie 1982)

Compozitor; a compus muzică simfonică, vocal-simfonică, de cameră, corală.

1985 – S-a născut Catrinel Menghia

1 octombrie 1985, Iași

Fotomodel din România, care locuiește și lucrează în Italia, folosind numele de scenă Catrinel Marlon. Îndrumată de tatăl ei, fost campion național la atletism 400 de m obstacole, a practicat atletismul, devenind campioană la juniori la aceeași probă. La 16 ani a fost descoperită de un agent de modelling și, șase luni mai târziu, s-a mutat în București, începând o carieră în modelling. În noiembrie 2001 a concurat la Ford Supermodel of the World Contest și s-a clasat pe poziția a doua, rezultat care a propulsat-o în lumea modei. A defilat pentru principalele case de modă din lume, inclusiv Giorgio Armani, a fost imaginea firmei de lenjerie intimă Lise Charmel, a fost pe coperta ediției din Africa de Sud a revistei Sports Illustrated Swimsuit Issue, a apărut în Cosmopolitan, FHM, Maxim, Elle sau în calendarul Peroni. De ani buni, își împarte viața între România, Italia și Statele Unite ale Americii (New York). Vorbește română, italiană, engleză și franceză, iar printre hobbyurile sale se numără fotografia și pictura. După ce a urmat cursuri de actorie (2011), a debutat în scurt metrajul Promisiunea, apoi a fost personajul feminin principal din pelicula Orașul ideal, regizor Luigi Lo Cascio. În anul 2012 a făcut parte din echipa Chiambretti Sunday Show, o emisiune din Italia. A jucat în alte filme: Leone nel basilico, Tale of Tales, L’errore, Loro chi?, La Gomera (regizor Corneliu Porumboiu) și în seriale: Un passo dal cielo, CSI, L’ispettore Coliandro, La porta rossa.

L’errore (2015)

1987 – A fost dată în folosință prima linie electrică de tramvai în municipiul Cluj-Napoca

Inaugurată cu fast, de notabilitățile comuniste, la 23 august, a fost gata abia în toamnă. În perioada 28 august 1893–15 mai 1902 în Cluj a funcționat un tramvai cu aburi.

1990 – A încetat din viață Ioana Em. Petrescu (Ioana Emanuela Petrescu; 28 decembrie 1941 – 1 octombrie 1990)

Istoric, critic și teoretician literar, specializată în modernism și postmodernism, eseist, eminescolog, scriitor și profesor universitar; fiica istoricului literar Dumitru Popovici și soția criticului literar Liviu Petrescu.

1992 – S-a deschis, la București, Centrul cultural ungar (Institutul Balassi)

Scopul existenței unui astfel de centru cultural maghiar în București este să fortifice și să extindă relațiile culturale dintre România și Ungaria. Domeniile culturale vizate cuprind toate punctele de interes din cultura maghiară contemporană: expoziții de artă plastică, concerte aparținând diverselor stiluri muzicale (clasic, jazz, popular), comunicări în jurul meselor rotunde, piese de teatru, filme, activități pentru copii și serate de dansuri populare. La 8 octombrie, același an a fost inaugurat, la Budapesta, Centrul Cultural Român.

1992 – Michael Jackson a susținut un concert în România în cadrul turneului Dangerous

Show-ul de pe Stadionul Național a fost considerat a fi unul dintre cele mai bune din cariera lui.

Michael Jackson Visit in Bucharest Romania 1992

1993 – A încetat din viață Teofil Vâlcu (30 decembrie 1931 – 1 octombrie 1993)

Actor de teatru și film; director al Teatrului Național din Iași (1972–1979).

1996 – A încetat din viață Alexandru Andrițoiu (8 octombrie 1929 – 1 octombrie 1996)

Poet, traducător și jurnalist.

1999 – Demersuri pentru aderarea la NATO

România a depus la Bruxelles primul Program național anual de pregătire pentru integrarea în NATO, în baza Planului de Acțiune lansat la Washington.

2003 – S-a inaugurat Acvariul de la Cluj-Napoca

Cel mai mare acvariu din Transilvania este organizat de Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) din Cluj-Napoca, la subsolul clădirii Rectoratului.

Cuprinde două compartimente: unul destinat speciilor de pești exotici, iar al doilea pentru peștii autohtoni.

2004 – Poșta Română a inaugurat Muzeul Național Filatelic

 

Situat în incinta Muzeului Național de Istorie a României, ocupă o suprafață de peste 600 mp, cuprinde trei săli de expunere, oferind iubitorilor de filatelie și tuturor pasionaților de cultură piese din tezaurul Poștei Române.

2005 – Prima campioană mondială din istoria boxului feminin românesc

Pugilista Mihaela Cijevschi (cat. 54 kg) s-a clasat pe locul I la Campionatele Mondiale de la Podolsk, Rusia.

 

2008 – Prima Biserică ortodoxă românească din America de Sud

Parohia ortodoxă română Sfântul Apostol Andrei a fost înființată, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la 1 octombrie 2008 la Buenos Aires. La 14 decembrie 2008, părintele a săvârșit prima Liturghie la nou-înființata parohie, în mijlocul a numeroși credincioși.

2011 – A intrat în vigoare Noul Cod Civil

Prin Legea 287/17 iulie 2009 privind Codul civil și Legea nr. 71/3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, în vigoare de la 1 octombrie 2011. Noul Cod Civil înlocuiește vechiul Cod Civil, intrat în vigoare la 1 decembrie 1865 și adoptat pe timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

2020 – A încetat din viață Mihail Nasta (Mihai Nasta; 2 august 1933 – 1 octombrie 2020)

Eseist, filolog, traducător și profesor; fiul marelui ftiziolog Marius Nasta; stabilit în 1984 la Bruxelles, a fost cercetător și profesor asociat la Universitatea Louvain-La-Neuve.

2021 – A încetat din viață Daniela Țurcanu Căruțiu (14 februarie 1968 – 1 octombrie 2021)

Artistă plastică, profesoară universitară, chimistă, expert evaluator proiecte, expert conservare; membră a Uniunii Artiștilor Plastici din Romania; membră a Asociației Europene a Arheologilor (EAA, Praga); membră a Societății Americane de Arheologie (SAA, Washington).

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită