10 Decembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Calea ferată Cernavodă–Constanța și Portul Constanța, 1882 – Răscumpărate de la consorțiul englez Danube and Black Sea Railway

 

1389 – Tratatul de la Radom dintre Mircea cel Bătrân și Vladislav al II-lea Jagello

În condițiile în care regele Poloniei, Vladislav Jagello și regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, ridicau reciproc pretenții asupra coroanei celuilalt, ca moștenitori ai regelui Ludovic cel Mare, între cele două state era o situție conflictuală, care s-a perpetuat pentru câteva decenii. Conștient de puterea crescândă a turcilor și urmărind să înlăture influența politică a Ungariei asupra Țării Românești, Domnitorul Mircea cel Bătrân a încheiat un tratat de alianță cu regele Poloniei, Vladislav Jagiello. Tratatul dintre regele polon și domnitorul român era încheiat de pe poziții egale, ca între doi suverani. Principala prevedere consta în sprijin reciproc obligatoriu împotriva dușmanului comun – regele Ungariei – iar sprijinul împotriva altor inamici ai uneia dintre părți era lăsat la latitudinea celuilalt. A fost ratificat la Lublin, în 1390. Mircea cel Bătrân a renunțat la acest tratat, câtiva ani mai târziu, prevederile lui nefiind puse în practică.

1505 – Prima atestare documentară a localității Scornicești

Pe teritoriul Scorniceștiului (în satele Mogoșești, Jitaru și Constantinești) au fost descoperite urme de cultură materială din neoliticul târziu (cultura Sălcuța) și din epoca de început a bronzului (cultura Glina). De asemenea au mai fost descoperite două așezări getice (sec. 2–1 î.Hr.), o necropolă daco-romană (sec. 3 d.Hr.) și un cimitir medieval românesc. În satul Teiuș s-a descoperit un valoros tezaur de cca. 6.000 monede de argint din care circa 2.000 emise în Țara Românească în timpul lui Vladislav I și al lui Radu I. Primul document, scris pe 10 decembrie 1505 sub Radu cel Mare Voievod, arată intrarea lui Badea din Suica și a fiilor săi în satul Suica pe Neagra (Negrișoara) care le fusese dăruit de către Vlad Călugărul.

1594 – Oastea munteană condusă de Mihai Viteazul a învins oastea turcească la Târgul de Floci

Vestea incendierii creditorilor, precum și desele atacuri petrecute în sudul Dunării au atras furia Înaltei Porți. Hoarde întregi de turci au fost trimise la cetățile muntene de la Orașul de Floci, Hârșova sau Silistra. Cronicarii acelor timpuri au notat că cea mai aprigă bătălie s-a petrecut în 10 decembrie 1595, la Târgul de Floci, important oraș medieval unde se presupune că s-a născut de fapt Mihai Viteazul. Cu o armată de peste 2.000 de soldați, turcii au atacat pe timp de noapte, distrugând mare parte din oraș. Mihai a dat însă ordin ca localnicii din împrejurimi să i se alăture și, împreună cu o armată de mercenari, au reușit să-i alunge pe turci din inima Orașului de Floci.

1784 – Răscoala țărănească condusă de Horea, Cloșca și Crișan:

Vicecolonelul Ott a făcut joncțiunea cu trupele vicecolonelului Schultz la Mogoș. Trei tunuri și două care cu muniție le-au lăsat la Zlatna. Până la finalul răscoalei, în Transilvania se concentraseră următoarele trupe austriece: patru batalioane de câmp, două batalioane de garnizoană, șapte batalioane de grenadieri, divizioane de dragoni, patru divizioane de husari și patru batalioane de grăniceri, plus un număr de piese de artilerie cu servanții lor.

1830 – S-a născut Ioan Grigore Ghica

10 decembrie 1830, Iași, Moldova – 21 martie 1881, Sankt Petersburg, Imperiul Rus

Politician și diplomat; fiul ultimului Domn al Moldovei, Grigore Alexandru Ghica și al Elenei Sturdza, fiica primului domnitor pământean al Moldovei de după perioada fanariotă, Ioniță Sandu Sturdza. A făcut studile la Fribourg (Elveția) și la Paris (1843–1848), continuând la Geneva, cursuri de artă militară, filosofie și drept (1849–1851). Din timpul domniei tatălui său a ocupat funcții administrative și politice: dregător al Județului Iași, membru al Înaltului Divan Domnesc, secretar de stat. A fost unionist, membru în adunarea Electivă, a militat pentru alegerea lui Alexandru Ioan Cuza. După unire, a fost ministru al Lucrărilor Publice, de Război sau al Afacerilor Străine în varii guverne, înainte și după unificarea administrativă. După lovitura de stat organizată de domnitor (20 mai 1864), nemulțumit de noua politică a acestuia, a intrat în „monstruoasa coaliție”. În timpul domniei Regelui Carol I a fost deputat și ministru de Război, iar din 1872 a fost agent diplomatic la Constantinopol, atașat pe lângă țarul Rusiei Alexandru I în timpul Războiului de Independență, ambasador la Viena, Roma și Sankt Petersburg. Apărător extrem de eficace al intereselor României în afara țării, „a dovedit însușiri deosebite și a făcut țării servicii însemnate în împrejurări excepțional de grele, care cereau un tact deosebit și mult spirit de prezență” [Stoica Stan (coord.) – Dicționar biografic de istorie a României].

1846 – Primul concert al lui Franz Liszt în Țara Românească, la București

Pe durata șederii la București, Franz Liszt a locuit la palatul prințului Mihail Ghica, tatăl scriitoarei Dora D’Istria. În acest oraș, pianistul a susținut nu mai puțin de trei reprezentații, primele două, la 10/22 și 18/30 decembrie, la sala Momolo, ultimul concert fiind susținut, la 20 decembrie/1 ianuarie 1847, la invitația domnitorului Gheorghe Bibescu, în saloanele palatului domnesc. Repertoriul a fost același pentru toate cele trei concerte: fantezii din opere, o mazurcă de Chopin, Invitație la vals de Karl Maria von Weber și melodii populare ungurești, culese și prelucrate de el.

Franz Liszt – Hungarian Rhapsody No. 2 • Orquesta Sinfónica De Eslovaquia, Piano Josef Bulva

Cezar Bolliac a publicat un articol în Curierul Românesc, despre primul concert al lui Liszt la București: „Trei sute de persoane din societatea înaltă au primit artistul în aplauze și fizionomia-i inspirată s-a animat în cercul adoratorilor […] de la cel dintâi debut – ar fi zis cineva că sufletul cel mare al artistului s-a vărsat în toată sala și inimile auditorilor au devenit clavirul, în care vibrau, ca prin electrism, sunetele clavirului ce se încorporase cu artistul”.

1855 – Legea emancipării țiganilor

Divanul Obștesc al Moldovei a adoptat în unanimitate Legea emancipării țiganilor. Această chestiune fusese luată în discuție de multă vreme și de mulți oameni de seamă, în frunte cu Mihail Kogălniceanu. Urgentarea adoptării legii, se pare că a fost legată de un aspect pe cât de romantic, pe atât de dramatic. Mătușa domnitorului Grigore Alexandru Ghica, Profira Cantacuzino-Pașcanu, avea în casă un rob țigan, pe nume Dincă, rodul pasiunii dintre soțul Profirei, Dumitrache, și Maria, mama lui Dincă. Cu toate acestea, robul era foarte iubit de stăpână care nu avea nici un copil. După moartea lui Dumitrache, văduva a plecat într-o călătorie la Paris, luându-l cu dânsa și pe Dincă. În capitala Franței, acesta s-a îndrăgostit de frumoasa Clementina, pe care, la întoarcere a adus-o cu el în țară. Când franțuzoaica a aflat că Dincă este rob țigan, nici nu a mai vrut să audă de el. Dincă a încercat zadarnic s-o înduplece pe Profira să-l elibereze din robie. A ajuns chiar până la domnitor, care i-a oferit Profirei 100 de robi în locul nefericitului îndrăgostit. Fără succes, însă! Așa că, disperat, Dincă a luat un pistol, s-a dus în camera Clementinei, care tocmai își făcea bagajul, i-a tras un glonț în inimă, după care și-a zburat creierii! În aceeași seară, pe 27 noiembrie, se întrunise Divanul domnesc, unde, principala chestiune pe ordinea de zi era chiar cea legată de emanciparea țiganilor. În toiul discuțiilor, a sosit aga orașului Iași, aducând vestea tragediei din casa coanei Profira. La aflarea dramei, Ghica Vodă a ieșit din camera Divanului, nu înainte de a spune miniștrilor să nu plece până ce nu ajung la un acord privind eliberarea robilor. Și într-adevăr, demnitarii s-au înțeles în cele din urmă, iar peste două săptămâni, la 10/22 decembrie, robia era desființată în Moldova, prin Legea pentru desființarea robiei și regularizarea despăgubirii și trecerea emancipaților la dare către stat. Țiganii aflați în proprietățile private erau eliberați din robie, cu drept de strămutare de pe o moșie pe alta. Despăgubirea proprietarilor se fixa la 8–4 galbeni de persoană, în funcție de categorii – lingurari, respectiv lăieșii. „Invalizii și sugarii” erau exceptați de la despăgubire.

1856 – S-a născut Constantin Hârjeu

10 decembrie 1856, București – 24 mai 1928, București

Politician și general, membru corespondent (din 1909) al Academiei Române. A urmat Școala de Ofițeri din București, absolvind șef de promoție (1876). Cu ajutorul unei burse, și a completat studiile la Școala Politehnică din Paris, unde a obținut titlul de inginer, și la Școala de Aplicații de Artilerie și Geniu de la Fontainbleau. A avansat în scurt timp treptele ierarhiei militare, de la locotenent (1879), la căpitan, maior, colonel, până la gradul de general de brigadă (1904). A fost profesor ajutor la Cursul de fortificație de la Școala Specială de Artilerie și Geniu din București, scriind cursuri și manuale de specialitate, a colaborat cu articole la România Militară, a organizat standul secției militare la Expoziția Universală de la Paris (1900). Din lucrările sale: Apărări, accesorii și construcții complementare permanente, Curs de topologie militară, Curs de telegrafie militară (rămas de referință în istoria comunicațiilor), L’Armee Roumain en 1900 (în colaborare cu generalul Constantin Brătianu și locotenent-colonelul G. Aronovici), Pregatirea armatei pentru razboi (vol.I-IV), Studii critice militare etc. A fost distins cu Virtutea Militară, Steaua României, Crucea Trecrerii Dunării și alte înalte distincții militare, fiind considerat un important om de știință, în lucrările sale strângând toate cunoștințele din literatura militară universală până în secolul XX.

1858 – A încetat din viață Eufrosin Poteca

Radu Poteca; 1786, Nucșoara, d.Teleajen/Nucșoara–Posești, Prahova – 10 decembrie 1858, Mănăstirea Gura Motrului, Mehedinți

Teolog, cărturar iluminist, profesor. A urmat școala grecească din București, studiind literatura greacă, limba latină și teologia. S-a călugărit la Mănăstirea Neamț (1806), unde a primit numele Eufrosin. A predat Geografia în limba română la Colegiul Sf. Sava ca ajutor al lui Gheorghe Lazăr. Între 1820–1825 a studiat filosofia, istoria și teologia la universitățile din Pisa și Paris, ca bursier al Eforiei școlilor. A fost primul profesor de filosofie în București – a inaugurat în 1825 cursul de Filosofie la Sf. Sava, sub direcția lui Ion Heliade Rădulescu. A tipărit la Pesta Filosofia cuvântului și a năravurilor (1829), traducere din filozoful german Johann Gottlieb Heineccius, o contribuție importantă la fixarea terminologiei filosofice în limba română. În 1829 a fost ridicat la rangul de arhimandrit, în 1832 a fost numit egumen la Mânăstirea Gura Motrului. A tradus și din Jean Baptiste Massillon și Bossuet. Este bunicul lui Constantin Rădulescu-Motru.

1870 – S-a născut Nicolae Vasilescu Karpen

10 decembrie 1870, Craiova – 2 martie 1964, București

Om de știință, inginer, fizician și inventator, membru titular (din 1923) al Academiei Române. A urmat cursurile Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București absolvind-o în 1891, șef de promoție, pe când nici nu împlinise vârsta de 21 de ani. Timp de trei ani a activat ca inginer în Ministerul Lucrărilor Publice, lucrând în domeniul căilor de comunicație. A plecat la Paris, la cursurile Școlii Superioare de Electricitate, obținând diploma în 1900, în paralel, frecventând și cursurile Universității, devenind licențiat în Științe fizice în 1902. În 1904 a obținut titlul de Doctor Inginer cu teza Recherches sur l’effect magnétique des corps électrisés en mouvement (Cercetări privind efectul magnetic al corpurilor electrizate în mișcare), susținută în fața unei comisii formată din Gabriel Lippmann, Henri Poincaré și Henri Moissan. A efectuat o importantă muncă de pionierat în domeniul elasticității, termodinamicii, electrochimiei și a ingineriei civile, a realizat pilele Karpen, care funcționează folosind exclusiv căldura mediului ambiant. A fost profesor la catedra de Electrotehnică a Universității din Lille, unde a activat timp de un an, dar în 1905 s-a întors în țară și a inaugurat cursul de Electricitate și Electrotehnică la catedra cu acest profil înființată atunci în cadrul Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București. La izbucnirea primului război mondial a fost înrolat, și a construit la Băneasa primul telegraf fără fir din estul Europei, antena acestuia având o rază de acțiune de peste 2.000 km. Din poziția de director al Școlii Naționale de Poduri și Șosele, are meritul de a fi elaborat – pe baza unui studiu amplu, documentat și realist – proiectul de transformare a acesteia în Școală Politehnică, fiind numit rector al noii universități.

1877 – A încetat din viață Nicolae Golescu

1810, Câmpulung Muscel – 10 decembrie 1877, București

Om politic și cel de-al nouălea prim-ministru al României, fiu al boierului muntean Dinicu Golescu. A fost educat, împreună cu cei trei frați ai săi (Radu, Ștefan, Alexandru) acasă și apoi în Elveția. Nicolae și Ștefan s-au întors în 1830 pentru a intra în armată, unde Nicolae a ajuns maior în 1834. În același an a intrat în Societatea Filarmonică. În 1842, când Muntenia era sub protectoratul Rusiei, a încercat să obțină tronul, dar a eșuat. A fost ministru de Interne până în 1847, participând la diverse comitete revoluționare. S-a implicat în mișcarea liberalilor radicali, făcând parte din comitetul revoluționar din 1848 alături de Ion Ghica, Nicolae Bălcescu, Ion Heliade Rădulescu și alții. A fost ministru de Interne în guvernul provizoriu, după intervenția otomană din septembrie a plecat în exil, întorcându-se în anii 1850 pentru a susține Unirea Principatelor Române și pe Alexandru Ioan Cuza. A fost membru al Locotenenței Domnești care a condus statul de la abdicarea lui Cuza până la înscăunarea lui Carol I. Ulterior a făcut parte din Partidul Liberal al lui Ion Brătianu, având mandat de prim-ministru.

1882 – Răscumpărarea portului Constanța și căii ferate Cernavodă–Constanța

La 1 septembrie 1857, reprezentanți ai guvernului otoman au semnat cu Robert Barkley, delegat al consorțiului englez Danube and Black Sea Railway and Küstendge Harbour Company Ltd., actul de concesiune a lucrărilor de construire a căii ferate Cernavodă–Constanța și a portului Constanța. Compania se angaja să construiască o linie ferată simplă, documentul făcând referiri și la importanța portului Constanța, a cărui amenajare urma să înceapă odată cu calea ferată. Noul statut Dobrogei a determinat compania engleză să vândă calea ferată și instalațiile portuare. Comisia română a evaluat lucrările la 13,5 milioane lei. În urma dezbaterilor din Parlament, la 21 mai 1882 s-a adoptat Legea privind răscumpărarea de către statul român a căii ferate Cernavodă–Constanța și instalațiilor portuare pentru suma de 16.800.000 franci aur. Contractul dintre statul român, reprezentat de colonelul Nicolae Dabija și delegatul DBSR, s-a perfectat la 9 noiembrie 1882 – s-au cumparat cheurile, digurile, ambarcațiunile, magaziile și clădirile care aparțineau DBSR în portul Constanța, Medgidia și Cernavodă, calea ferată, liniile de garaj, gările, depourile, atelierele de reparații, parcul de locomotive și vagoane, atelierele cu mașini și unelte. Odată cu bunurile enumerate, s-au predat statului român convențiile semnate de Turcia cu Compania DBSR. Răscumpărarea a fost finalizată la 10 decembrie 1882.

1884 – S-a născut Nicolae Malaxa

10/22 decembrie 1884, Huși, Vaslui – 1965, New Jersey

Inginer și antreprenor, unul din cei mai importanți industriași ai României interbelice, fondator al industriei naţionale moderne. A urmat studii superioare de inginerie la Universitatea Politehnică din Karlsruhe, Germania. La 37 de ani, era un inginer cu experiență, cu imaginație și un abil om de afaceri. Pe un teren de la periferia Bucureștiului a înființat un atelier pentru material rulant (1921), unde se reparau locomotive și vagoane de cale ferată. Extinzându-și afacerile continuu, cu riscuri financiare mari, a construit din temelii (1923–1927) o uzină lângă Halta Titan pentru fabricarea de locomotive și a încheiat un contract cu societatea Căile Ferate Române, pentru producerea de locomotive de concepție proprie românească. A utilat uzina cu 82 de mașini-unelte din Germania, devenind cea mai performantă fabrică de material rulant din Europa de la acea vreme. În 1928, pe porțile fabricii a ieșit prima locomotivă cu abur, purtând numele constructorului. Uzinele Malaxa au fost în măsură să construiască toate categoriile și tipurile de locomotive. Locomotivele din seria 151.001, de concepție românească, erau dintre cele mai puternice din Europa la acea vreme și au avut un succes comercial răsunător la Târgul Internațional de la Milano 1940. Datorită succesului în construcția de locomotive la uzinele Reșița și Malaxa, din 1930, în România nu s-a mai importat nicio locomotivă. A mai construit: Fabrica de țevi din oțel fără sudură, Fabrica de muniții de artilerie și armament în incinta Fabricii de material rulant, care a produs, pe baza unui plan general de apărare a țării, muniție de artilerie, armament și tanchete proiectate după o concepție românească. A inițiat și implementat în România industriile: de aparataj pentru material rulant, motoare Diesel, transmisii mecanice pentru automotoare, inclusiv sisteme de comandă, tuburi de oțel fără sudură, locomotive Diesel pentru CFR, aparatură optică. În anul 1937 la Belgrad și apoi în anul 1940 la Milano, Nicolae Malaxa prezenta cele mai noi tipuri de automotoare românești, competitive pe plan european, deși această industrie fusese înființată abia în anul 1934. A subvenționat timp de mai mulți ani Societatea Scriitorilor Români și publicarea unor opere originale și a sprijinit direct editarea monumentalei lucrări Enciclopedia României. De asemenea, a ajutat numeroși tineri talentați, deveniți ulterior oameni de știință recunoscuți pe plan internațional, cărora le-a dat burse de studii sau pe care i-a recomandat unor savanți și oameni de cultură din Europa. După naționalizare, guvernul comunist l-a menținut în calitate de consultant specialist. În 1948, a făcut parte dintr-o delegație comercială la Viena și nu s-a mai întors în România, emigrând apoi în Statele Unite și stabilindu-se în orașul New York. A fost condamnat la moarte în contumacie de regimul comunist pentru crime de război, întrucât producția de armament din timpul războiului a fost considerată în folosul agresiunii împotriva URSS, totodată fiind acuzat de cooperare cu legionarii.

1892 – S-a născut Romulus Demetrescu

10 decembrie 1892, Roman – 24 decembrie 1972, București

Critic și istoric literar. A absolvit în 1918, Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași și în 1920 Seminarul Pedagogic din Iași. A fost mobilizat ofițer în primul război mondial, luptând, printre altele, în Bătălia de la Mărășești. A obținut în 1925 titlul de Doctor în Filosofie cu teza Teoria cunoașterii în istorie. A fost profesor de filosofie la Liceul „Petru și Pavel” din Ploiești, Liceul „George Barițiu” și Seminarul Pedagogic din Cluj, asistent al profesorului Florian Ștefănescu-Goangă la catedra de Psihologie și asistent la Seminarul Pedagogic al Universității din Cluj, profesor la Liceul „Spiru Haret” din București. A predat cursuri de Logică și de Limba română, redactând și manuale pentru școlile secundare: Elemente de logică și metodologie, Tratat elementar de logică și Limba română, pentru clasele I-IV de liceu. În paralel cu activitatea didactică, a colaborat cu cronici literare la revistele Viața nouă, Cele trei Crișuri, Ramuri, Societatea de mâine, Transilvania, Abecedar, Însemnări ieșene, Familia, Pagini literare (Turda) etc., analizând apariții editoriale recente ale unor scriitori ca Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Hortensia Papadat-Bengescu, Cezar Petrescu, Al. O. Teodoreanu, Gib I. Mihăescu, Victor Papilian, Ion Vlasiu, Octav Șuluțiu și Liviu Rebreanu, acordând atenție aspectelor psihologice existente în acele opere literare. Cronicile sale literare au fost adunate și publicate postum în volumul Însemnări critice (1979).

1893 – S-a născut Plautius Andronescu

10 decembrie 1893, Zürich – 4 noiembrie 1975, Timișoara

Inginer electrotehnician, creatorul școlii românești de electrotehnică teoretică, membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România și membru corespondent al Federației Internaționale a Inginerilor. Tatăl său a murit pe când el era în anul III de liceu, așa că a fost nevoit să-și câștige singur existența de tânăr, dând meditații la matematică sau lucrând ca supraveghetor la internat. În 1914 a obținut o bursă de studii pentru Elveția și s-a înscris la Școala Politehnică Federală din Zürich, aceeași pe care o urma tatăl său atunci când s-a născut. A absolvit studiile în 1918 și, până în 1923 a lucrat ca asistent în aceeași instituție. A obținut titlul de Doctor în Științe tehnice (1922) și de Doctor Docent (1923). S-a remarcat în comunitatea științifică prin studii publicate în reviste de specialitate, cum a fost cel legat de rezolvarea problemelor la joncțiunile de cale ferată. S-a specializat în electromagnetică și electrotehnică. În 1925, profesorul Dimitrie Leonida, care tocmai punea pe picioare studiile tehnice la nou-înființata Școală Politehnică din Timișoara, i-a oferit șefia catedrei de Electrotehnică și Electricitate, pe care o va conduce timp de 40 de ani. Aici a înființat primul laborator de tehnică a tensiunilor înalte din țară (1927). A făcut parte din primul birou de conducere a Comitetului Electrotehnic Român, a fost și rectorul Politehnicii în perioada războiului (1941–1944). A fost membru în Comisia de electrificare a Căilor Ferate Române și a deținut diferite posturi în societăți cu profil tehnic. A publicat zeci de lucrări de specialitate, atât în țară cât și în străinătate.

1900 – S-a născut Ion Sava

10 decembrie 1900, Focșani – 26 octombrie 1947, București

Regizor, dramaturg, pictor și caricaturist, teoretician al artei spectacolului și inovator în regie și scenografie. A absolvit Facultatea de Drept la Iași în 1925, fiind admis in barou. În 1924 a avut prima expoziție de caricaturi și a publicat desene în Universul literar. A renuțat la avocatură, iar în 1930 s-a angajat regizor la Teatrul Național din Iași, la început, secondându-l pe A.I. Maican. A fost director al Teatrului Național din Iași, director de scenă la Teatrul Național din București în timpul și după al doilea război mondial. A semnat direcția de scenă a numeroase premiere, între care Orașul nostru de T. Willer, Pălăria florentină de Labiche, Gelozia de Sacha Guitry, Capriciile îndrăgostiților de Goethe, Cavalcada spre stele de B. Yeats etc. A făcut reportaje, a semnat cronici teatrale şi cronici plastice, omul de teatru fiind un desenator înzestrat, cu o înclinaţie pronunţată spre caricatural. A deschis mai multe expoziţii cu desene satirice, atrăgându-şi preţuirea deosebită a lui Tudor Arghezi. În 1944 a fost regizorul și scenaristul coproducției româno-italiene Escadrila albă (Squadriglia bianca). Piesele lui nu au văzut lumina tiparului, fiind înmănuncheate postum în volumul Măşti (1973). O bună parte a articolelor sale a fost strânsă în volumul Teatralitatea teatrului (1981).

Lada (1967) Teatru radiofonic • Marcel Anghelescu, Carmen Stănescu, Zephi Alşec, Mihai Pălădescu, Sandu Sticlaru, Emil Popescu

1902 – S-a născut Dan Simonescu

Dan Simion; 10 decembrie 1902, Câmpulung – 11 martie 1993, București

Istoric și critic al literaturii române vechi, bibliograf, membru de onoare (din 1992) al Academiei Române. A urmat cursuri universitare la București (1921–1925). A obținut titlul de doctor în 1938, și pe cel de doctor docent în 1962. A fost influențat de școala de cercetare literară și bibliologie a lui Nicolae Cartojan și Ion Bianu, ale căror opere le-a ținut la mare preț. A fost cercetător științific la Institutul de Istorie al Academiei Române. A fost responsabil pentru ediții critice de cronici românești, pentru studii privitoare la literatura românească veche (atât cronici, cât și populară) și pentru contribuții la istoria cărții și a tiparului românesc. Din opera sa: O însemnare românească pe o carte din Asia Mică, Iscălituri de cărturari în documente, Cronici și povestiri românești versificate.

1908 – A încetat din viață Jack Mollick (Jankel Mallik; 2 februarie 1908, Vișeu de Sus, Austro-Ungaria/Maramureș, România – 10 decembrie 1953, SUA)

Muzician american, evreu din România; trompetist faimos în Chicago și New York

1909 – S-a constituit la București Uniunea Evreilor Pământeni

Organizație care milita pentru promovarea drepturilor cetățenilor evrei și participarea acestora la viața politică din România, devenită din 1923 Uniunea Evreilor Români.

1913 – Prima societate națională de navigație maritimă

A fost constituită prima Societate Națională de Navigație Maritimă, denumită România, la 27 noiembrie/10 decembrie 1913, cu un capital de 10 milioane de lei, deschizându-se subscripție publică, în zilele de 29 și 30 noiembrie, pentru acoperirarea capitalului necesar. Primul președinte a fost savantul și inginerul Anghel Saligny. Noua companie a achiziționat 4 cargobot-uri, fiind vorba de navele Milcovul (6500 t), Oltul (6500 t), Siretul (6600 t) și Jiul (5600 t) fiind date totodată comenzi șantierelor navale pentru încă șase nave. Însă, din cauza izbucnirii războiului mondial n-a mai fost construită decât nava Bistrița (6500 t). A început să funcționeze la 1 martie 1914.

1918 – Ultima ședință a Sfatului Țării

La 27 noiembrie/10 decembrie 1918 a avut loc ședința Sfatului Țării din Republica Democrată Moldovenească, în care acesta s-a autodizolvat, în urma unirii Moldovei cu patria mamă.

1919 – România a semnat Tratatele de pace cu Austria și Bulgaria

După încheierea primului război mondial, România nu a semnat tratatul de la Saint-Germain-en-Laye, tratat care recunoștea expres unirea Bucovinei cu România decât la 10 decembrie. Delegatul României la Conferința de Pace, generalul Constantin Coandă, prim-ministru al României, a semnat Tratatul de pace cu Austria, Tratatul cu Bulgaria și Tratatul privind minoritățile, care pentru România prevedea obligația de a acorda „tuturor locuitorilor, fără deosebire de naștere, de naționalitate, de limbă, de rasă sau de religie deplina și întreaga ocrotire a vieții și libertății lor”.

1919 – S-a născut Sile Dinicu

10 decembrie 1919, Bacău – 7 ianuarie 1993, București

Compozitor, dirijor, pianist și orchestrator de muzică de estradă și ușoară. A fost nepot al lui Grigoraș Dinicu. A urmat studii muzicale la Galați cu pianistul Theodor Fucs, apoi a parcurs studiile Conservatorului Lyra din Brăila (1929–1930). După debutul la Radio (1936), a fost pianist în diverse formații de muzică ușoară din capitală, în 1941 a fost angajat de către Constantin Tănase în orchestra teatrului Savoy din capitală, a dirijat orchestra Teatrului Gioconda (1943–1947), unde l-a secondat pe Ion Vasilescu, iar în paralel a participat în programul localurilor bucureștene Zissu și Cina. Din 1947 a început lunga colaborare cu Societatea Română de Radiodifuziune, cântând la pian, apoi a devenit dirijorul orchestrei de muzică ușoară a Radiodifuziunii Române (1951), ulterior a Radioteleviziunii Române, pentru 30 de ani. Ca dirijor de estradă, a realizat numeroase turnee în Israel, Franța, Germania și în țările socialiste de la acea dată, a condus formații de muzică ușoară din Portugalia (Lisabona) și Cehoslovacia (Bratislava), a făcut parte din jurii naționale și internaționale de concursuri muzicale. A participat ca dirijor la Concursurile și Festivalurile de muzică ușoară de la Mamaia (1963–1984) și Cerbul de aur de la Brașov (1968, 1969, 1970). A compus peste 100 de melodii de muzică ușoară. Pentru întreaga sa activitate, a primit titlul de Artist emerit, iar de-a lungul anilor i-au fost decernate numeroase premii.

Sile Dinicu – Ritm de tangou • Orchestra Titel Popovici

1920 – A încetat din viață Dimitrie Greceanu (Dimitrie A. Grecianu; 10 august 1859, Iași – 10 decembrie 1920, București)

Politician, membru al Partidului Conservator; ministru al Justiției; ministru al Lucrărilor Publice; primar al municipiului Iași; a murit în spital în urma atentatului cu bombă la Senatul României

1922 – Greva studenților legionari de la Iași

În decembrie 1922 studenții din cele patru centre universitare au intrat în grevă, având ca principală revendicare numerus clausus – respectarea proporției de la nivel național dintre români și evrei, la înscrierea în învățământul secundar și universitar. Corneliu Zelea-Codreanu se afla în Germania; el s-a întors la Iași pentru a lua parte la organizarea grevei studențești. La 10 decembrie 1922 Corneliu Zelea-Codreanu a organizat, în marele amfiteatru al Facultății de Medicină din București, un congres al delegaților studenților anticomuniști din România, simpatizanți ai Gărzii de Fier, care au emis o moțiune prin care se cerea limitarea admiterii la studii pentru studenții evrei în universități, numerus clausus. De asemenea a fost criticată și „acțiunea politică a democrației francmasonice”, trăgând un semnal de alarmă față de primejdia care se ridica la granița de răsărit a României, ca urmare a provocărilor sovietice. Congresul s-a încheiat cu o manifestație pogromistă în cartierul Văcărești, intens populat de evrei. Manifestația studenților pe străzile Capitalei a ținut până după miezul nopții. Jandarmii au tras focuri de armă, au fost răniți, s-au făcut arestări.

1924 – S-a născut Mitzura Arghezi

Domnica Theodorescu; 10 decembrie 1924, București – 27 octombrie 2015, București

Actriță de teatru și film. A fost fiica poetului Tudor Arghezi. A studiat o perioadă pictura, a realizat ilustrații de cărți. În 1948, ea și fratele său Baruțu au fost exmatriculați de la Facultatea de Litere, după ce poetul a fost interzis. A studiat baletul cu balerina și coregrafa Floria Capsali și a dansat pe scena Teatrului Național, descoperind astfel teatrul. S-a înscris la Institutul de Cinematografie pe care l-a abandonat după 2 ani și s-a transferat la Institutul de Teatru. A absolvit în 1952, la clasa Aura Buzescu. A jucat pe scena Teatrului Național, la Teatrul Radiofonic, dar și în 17 filme, debutul în cinematografie având loc în 1961, cu ecranizarea schiței lui Tudor Arghezi Doi vecini, în regia lui Geo Saizescu. A fost director onorific al Casei Memoriale Tudor Arghezi din București. După 1993 s-a implicat în viața politică. Din filmografie: Furtuna, Titanic vals, La porțile pământului, Hyperion, Audiența, Grăbește-te încet, Secretul lui Nemesis.

Titanic vals (1964) • Grigore Vasiliu-Birlic, Ion Finteșteanu, Mihai Fotino, Ion Lucian, Silvia Fulda, Coca Andronescu, Ion Dichiseanu, Mitzura Arghezi

1927 – S-a născut Ilie Pavel

10 decembrie 1927, Dumbrava, Prahova – 29 iulie 1995, Laval–Montreal, Canada

Pictor, sculptor, grafician. Absolvent al lnstitutului de Arte Plastice București, secția de pictură în 1955, a devenit profesor la Universitate și la Institutul de Arte Plastice București (1960–1995). A avut prima expoziție personală în România abia în 1974, după personalele de la Edinburgh și Torino și cu doar trei ani înainte de emigrarea definitivă în Elveția (1977). În 1975 a obținut premiul artiștilor plastici români pentru Pictură. În 1994 s-a stabilit definitiv în Canada, la Montreal.

Mai mult: Expozitia Ilie Pavel @ Muzeul de Artă Comparată Sângeorz Băi [Modernism]

1927 – S-a născut Mircea Novac

10 decembrie 1927, Mărășești. Vrancea

Poet, prozator, jurnalist, autor de literatură pentru copii. A debutat literar cu poezie în Gazeta de armă Înainte și la Glasul Armatei (1953) și editorial cu volumul de reportaje literare Țara de sus (1956). A colaborat la Gazeta de armă Înainte, Glasul Armatei, revistele: Albina, Cravata Roșie, Cutezătorii, Iașul literar etc. A condus secțiile de informații, reportaj, foto și grafică la ziarul Munca. A publicat schițe, povestiri și reportaje: Pe Valea Dornelor, Plutașii de pe Bistrița, Țara de sus, Polar la ecuator, Am fost la capătul pământului, Copiii Mării, Pe mări și oceane, Naufragiu în Atlantic, Bucuria unei drame, Rechinul Galben, Comoara din adâncul mării, Blestemul Mărilor etc. A primit Premiul Opera Omnia acordat de Uniunea Scriitorilor din România, Filiala București – Literatură Copii și Tineret (2017).

1931 – S-a născut Nicolae Girardi

10 decembrie 1931, Mânăstirea, Călărași – 25 decembrie 1999, București

Operator și director de imagine de film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București în 1955, debutând ca asistent de imagine la filmul Dincolo de brazi al regizorilor Mircea Drăgan și Mihai Iacob. Începând din 1958 a lucrat ca operator-șef, debutând la filmul Circul de Mihai Bucur. Între anii 1968–1970 a filmat mai multe filme documentare. A semnat imaginea pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum Cerul începe la etajul III, Gioconda fără surâs, Cantemir, Mușchetarul român, Zile fierbinți, Roșcovanul, Pentru patrie, Revanșa, Nea Mărin miliardar, Ultima noapte de dragoste, Capcana mercenarilor, Ciuleandra, Noi, cei din linia întâi, Trenul de aur, Mircea, Coroana de foc, Începutul adevărului (Oglinda). La 27 mai 1996, la Centenarul filmului românesc, Uniunea Cineaștilor din România i-a oferit Medalia Jubiliară pentru întreaga activitate cinematografică.

Sfânta Tereza și diavolii (1972) • Ion Dichiseanu, Peter Paulhoffer, Réka Nagy, Cornel Coman etc.

1932 – S-a născut Nicolae Kruch

Nicolae Otto Kruch; 10 decembrie 1932, Sânleani, Arad – 19 august 1995, Ploiești

Grafician, sculptor, pictor și desenator, membru al Uniunii artiștilor plastici, președinte al filialei Ploiești (1981–1991). Între anii 1953–1957 a studiat sculptura la Institutul de Arte Frumoase „Ion Andreescu” din Cluj, avându-i profesori pe A. Kós, F. Servatius și Romul Ladea. După absolvire a lucrat ca sculptor la Opera Română din Cluj. Din 1965 s-a stabilit la Ploiești, unde a locuit până la sfârșitul vieții. Este autorul a numeroase opere de artă monumentală și reliefuri comemorative: efigia lui Nichita Stănescu de pe casa memorială, bustul lui Eufrosin Poteca în Nucșoara, bustul lui Grigore Ion în Dumbrăvești, statuia lui Mihai Viteazul la Școala generală nr. 21 din Ploiești. Bustul lui Constantin Dobrogeanu-Gherea în fața Halelor Centrale din Ploiești, bustul lui Ion Negulici în Ploiești, Flacăra – Pasăre în Cimitirul eroilor din Sinaia, Monumentul eroilor neamului din Cornu. A fost inițiatorul și coautor al statuii ecvestre Mihai Viteazul din Ploiești, pe care nu a reușit să o finalizeze din cauza decesului survenit prematur. A realizat numeroase portrete ale contemporanilor săi și busturi de copii, executate în piatră, bronz sau teracotă. Desenele sale în cărbune sau creion sunt de o mare virtuozitate artistică.

Biografie ilustrată [Daris Basarab]

1933 – Garda de Fier a fost dizolvată

Dizolvarea Gărzii de Fier, hotărâtă în Consiliul de Miniștri pe 9 decembrie, a fost pusă în aplicare în 10 decembrie. În acea noapte au fost arestați, în întreaga țară, peste 10.000 de legionari, sediile partidului naționalist au fost sechestrate, arhivele confiscate, iar buletinele de vot, care erau deja tipărite, date la topit, în locul lor tipărindu-se altele noi, în care listele Gărzii de Fier nu mai figurau.

1934 – S-a născut Leopoldina Bălănuță

10 decembrie 1934, Păulești, Vrancea – 14/15 octombrie 1998, București

Actriță de scenă, film, voce și televiziune. A absolvit Institutul de de Artă Teatrală și Cinematografică din București la clasa Marietta Sadova – Marcel Anghelescu și a debutat la București, în regia lui Ion Cojar, jucând-o pe Velea din Prima întâlnire, de Tatiana Sîtina. A avut roluri memorabile în Vassa Jeleznova și Mama de Maxim Gorki, Anna Karenina de Lev Tolstoi, Medeea de Euripide, Martin Eden de Jack London, Noaptea Iguanei de Tennessee Williams, Oameni sărmani de Dostoievski, Livada cu vișini de Cehov, Doi pe un balansoar de William Gibson și, în special, în piesele lui Dumitru Radu Popescu, Ca frunza dudului în rai, O batistă în Dunăre în care a jucat ultimul său rol, la Teatrul Național, montat de Ion Cojar. A fost distribuită și în filme, mai ales în roluri cu încărcătură dramatică, Nunta de piatră, Dincolo de pod, Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii, Clipa, Bietul Ioanide, Năpasta, a avut și o colaborare de succes cu Televiziunea, a practicat spectacolul de poezie. A fost căsătorită cu actorul Mitică Popescu. În 1967, a fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a, „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

Dincolo de pod (1976) • Leopoldina Bălănuță, Maria Ploae, Mircea Albulescu, Andrei Finți, Irina Petrescu, Ovidiu Iuliu Moldovan etc.

1934 – S-a născut Ion Bujor Pădureanu

10 decembrie 1934, Tâmpa–Băcia, Hunedoara

Poet și prozator. A absolvit în 1959 Facultatea de Filologie a Universității București, secția Română-Istorie. A fost învățător și profesor de Limba română sau de Istorie în Toplița, apoi la diferite școli din București. A debutat în Luceafărul cu povestirea Cetatea, în 1967 și editorial cu volumul Frumoasa cocoșată (1968). A colaborat la: Luceafărul, Tribuna, Steaua, Viața românească, Vatra, România literară etc. A publicat volume de poezii: Poemele pădurii, Chemare din adâncuri, Frunzele pământului, Umbra Zimbrului, Constelația ziditorului, Imperiul iubirii, Încolțirea cuvintelor, Poeme mirate; impresii de călătorie: Discuții din priviri și romanul Interogatoriu la iubire.

1936 – S-a născut Vasile Gaftone

10 decembrie 1936, Salva, Bistrița Năsăud – 22 februarie 2018

Jurnalist, jurist, scriitor. A urmat Facultatea de Ziaristică la București (1959–1961) și Facultatea de Drept la Cluj (1964–1968). A lucrat la ziarul maramureșean Pentru Socialism pînă în 1986. După 1990, a lucrat 2 ani la Biblioteca Județeană ca biograf, bibliolog și documentarist, adunînd material pentru cărțile sale. A mai fost corespondent AGERPRES (1992–2000), jurist timp de 7 ani la Consiliul Județean Maramureș, dar și un activ colaborator al ziarului Graiul Maramureșului. A publicat 9 cărți, romane: Pintea Viteazul, Frumoasa Spria; povestiri: Dăruire; o monografie: Budești și o biografie: Nicolae Sabău și cărți jurudic-politice: Tranziția postcomunistă în Maramureș, Reforma administrației publice în Maramureș, Partide și politicieni din Maramureș, Românii și etniile din Maramureș.

1939 – S-a născut Andrei Igorov

10 decembrie 1939, Brăila – 10 noiembrie 2011, Brăila

Canoist. În 1963 a cucerit medalia de argint la proba de canoe simplu pe 10.000 m, la prima sa participare la un Campionat European. În același an, a devenit vicecampion mondial la aceeași probă la campionatul de la Jajce. Pentru realizările sale a fost numit Maestru Emerit al Sportului în 1963. A participat la Jocurile Olimpice de vară din 1964 de la Tokyo și a cucerit medalia de argint la proba de 1.000 m. Pentru acest rezultat a fost decorat cu ordinul Meritul sportiv cl.III. A devenit campion european la 10.000 m în cadrul Campionatului European din 1965 de la Snagov și celui din 1967 de la Duisburg.

1941 – Australia a declarat război României

După ce Marea Britanie a declarat război României, și dominioanele sale au declarat, pe rând, război României. În 10 decembrie, Australia.

1946 – Relații diplomatice România – Ungaria

Relațiile bilaterale între cele două state s-au stabilit în urma dezmembrării Imperiului Austro-Ungar, la nivel de legație în 1920, suspendate în 1944. Relațiile diplomatice au fost reluate în 10 decembrie 1946 la nivel de misiune diplomatică și ridicate la nivel de ambasadă în anul 1954.

1947 – S-a născut Christian Badea

10 decembrie 1947, București

Dirijor, stabilit în străinătate din 1974. A absolvit Universitatea de Muzică București, secția Vioară șy Conservatorul din Bruxelles, secția Dirijat, perfecționându-se apoi la prestigioasele Mozarteum din Salzburg și Julliard School din New York cu doi dintre titanii baghetei: Herbert von Karajan și Leonard Bernstein. La scurt timp de la finalizarea studiilor, a debutat în cariera de dirijor la nivel internațional, atât în domeniul simfonic cât și în cel liric, la pupitrul unora dintre cele mai prestigioase ansambluri ale lumii: Royal  Philharmonic Londra, Maggio Musicale Florența, Orchestra Naţională Lyon, Orchestra Filarmonicii Tokyo, Orchestra Simfonică Montreal, Covent Garden Londra, Metropolitan  New York, Opera de Stat din Viena etc. De-a lungul carierei sale a colaborat cu nume precum Mstislav Rostropovich, Yo Yo Ma, Alfredo Kraus, Placido Domingo, Renee Flemming, abordând un repertoriu foarte variat care cuprinde partituri baroce, clasice și romantice, dar și contemporane. Revenit din 2006 în peisajul muzical românesc, este actualmente dirijor principal al Filarmonicii „George Enescu”, desfășoară și o intensă activitate didactică fiind invitat pentru cursuri de măiestrie în Europa și SUA. Este fondatorul și președintele Fundației Române pentru Excelență în Muzică (Romanian Foundation for Excellence in Music).

Camille Saint-Saens – Symphonia nr. 3 pentru orgă „Phaeton” • Royal Philharmonic Orchestra, Dirijor Christian Badea, Organist Michael Murray

1948 – S-a născut Petre Petrescu

10 decembrie 1948, Alba Iulia – 28 august 2006, București

Cineast, director de imagine. A fost absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” (promoția 1978). A semnat imaginea mai multor filme, dintre care Un oaspete la cină, Dragoste și apă caldă, A doua cădere a Constantinopolului, Senatorul melcilor.

Senatorul melcilor (1995) • Dorel Vișan, Cecilia Bârbora, Clara Vodă, Dan Chișu, Florin Zamfirescu etc.

1951 – A încetat din viață Anton Durcovici (17 mai 1888, Bad Deutsch-Altenburg, Austria – 10 decembrie 1951, închisoarea Sighet)

Cleric romano-catolic; episcop de Iași; arestat de Securitate la 26 iunie 1949: a murit în închisoarea de la Sighet, în urma torturilor la care a fost supus, fiind beatificat în 2014

1953 – A încetat din viață Victor Bădulescu (28 iulie 1892, Găești, Dâmbovița – 10 decembrie 1953, închisoarea Sighet)

Economist, profesor universitar; director al Băncii de Credit Român; membru titular al Academiei de Științe din România; membru corespondent al Academiei Române; arestat și trimis la închisoarea Sighet, unde a murit

1954 – S-a născut Cristian Teodorescu

10 decembrie 1954, Medgidia

Prozator, eseist și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit în 1980 Facultatea de Filologie a Universității din București. În perioada studenției și după absolvire a fost membru al Cenaclului de proză Junimea, îndrumat de criticul și profesorul Ovid S. Crohmălniceanu, și al Cenaclului de Luni, coordonat de criticul și profesorul Nicolae Manolescu. În prezent este redactor la ziarul Cațavencii și deține o rubrică permanentă în săptămânalul România Literară, unde este redactor. A debutat în 1985 cu volumul de povestiri Maestrul de lumini (Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor și Premiul Fundaței „Liviu Rebreanu”), urmat de: Tainele inimei (Premiul Academiei Române, 1990), Faust repovestit copiilor mei, Petre si Matei, Povestiri din lumea nouă (Premiul USR), Îngerul de la benzinărie, Medgidia, orașul de apoi (Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din Romania, Premiul Național de Proză Ziarul de Iași, 2009) etc. Colaborează cu proze scurte, fragmente de roman și articole de opinie la principalele reviste literare și culturale din țară.

1954 – S-a născut Florentin Smărăndache

10 decembrie 1954, Bălcești, Vâlcea

Matematician român-american, scriitor, poet și artist. A absolvit Facultatea de Științe, secția Informatică, a Universității din Craiova, șef de promoție, în 1979. A devenit apoi Doctor în Matematică, specializarea Teoria Numerelor, la Universitatea de Stat din Chișinău (1997). A plecat din țară în 1988 și a trăit în Turcia până în 1990, ca refugiat, până a reușit să obțină viză pentru Statele Unite. În Statele Unite a urmat studii de perfecționare în matematică, informatică și educație la Arizona State University (Tempe), Pima Community College (Tucson), University of Phoenix (Tucson); a urmat studii postdoctorale la New Mexico State University (Las Cruces), University of New Mexico, National Science Foundation (Chautauqua Program, University of Texas, Austin) și Los Alamos National Laboratory (Educational Networking Support Program, Gallup). A generalizat numeroase concepte matematice, realizând noțiuni ca structuri algebrice Smarandache, șirurile Smarandache, funcții Smarandache, constantele Smarandache etc. Profesor universitar, a publicat o sumedenie de lucrări nu numai în domeniul matematicii, ci și al fizicii, economiei, filozofiei, literaturii, artei etc.

1956 – Studioul Teritorial Iași al Radiodifuziunii Române a reluat emisia

Întrerupt în 1944, programul Studioului Teritorial Iași, a fost reluat la 10 decembrie 1956. Între 1985–1989 Radio Iași a fost închis de către regimul comunist, ca și celelalte studiouri din țară. Din 22 decembrie 1989 postul și-a reluat activitatea, alături de celelalte studiouri teritoriale: Cluj, Craiova, Tg. Mureș și Timișoara.

1956 – S-a născut Daniela Vlădescu

10 decembrie 1956, București

Soprană, cântăreață de operă și operetă, jazz, romanțe, muzică ușoară, ocazional actriță. A fost elevă la Liceul de Muzică „George Enescu” din București, apoi a studiat la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, secția Canto, cu profesoarele soprane Arta Florescu și Eugenia Moldoveanu. Din 1979, încă studentă, a devenit membră a Teatrului Muzical din Brașov, unde a fost solistă până în 1985, când, în urma unui concurs, a intrat în ansamblul de soliști ai Operei Naționale București. În 1993 a devenit angajata Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian”, cu care a efectuat numeroase turnee în țară și în străinătate. La Festivalul Tineretului de la Moscova l-a cunoscut pe Nicu Ceaușescu. A colaborat cu numeroase posturi naționale de radio și de televiziune, dar și cu orchestre simfonice și teatre lirice din România (Arad, Bacău, Cluj, Craiova, Galați, Iași, Oradea, Ploiești, Târgoviște și Timișoara). De-a lungul timpului, a abordat un repertoriu amplu de genuri muzicale precum jazz, muzică vocal simfonică, pop și romanțe. A înregistrat coloana sonoră a filmului Gloria nu cântă, a jucat în filmul Ochi de urs, în regia lui Stere Gulea. Din 2006 este director general al Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski”, Constanța.

Daniela Vlădescu – Ieri, azi, mâine

1959 – S-a născut Toni Grecu

10 decembrie 1959, Iași

Inginer, fondatorul grupului umoristic Divertis. A urmat cursurile Facultății de Electronică și Telecomunicații din Iași, formând cu Doru Antonesi și Florin-Viorel Constantin trupa umoristică Divertis. La repartiție, a ales un post de inginer de telecomunicații la Bacău și a lucrat într-un post mascat la telefoane pentru poșta din Comănești, după șase luni s-a mutat la București, unde a lucrat la Fabrica de Calculatoare Electronice Felix, până în 1993. În anii ’80, a susținut cu Divertis mai multe turnee prin țară, în cadrul Cenaclului Flacăra. Succesul formației a continuat și în anii ’90, debutând pe micul ecran în martie 1990 la TVR. Din 1999 formația a ajuns la Pro TV, apoi la Antena 1 cu Toni Grecu prezentator și scenarist.

Divertis – Show la Sala Palatului, 1998

1961 – S-a născut Cornel Scripcaru

10 decembrie 1961, Bicazu Ardelean, Neamț

Actor de teatru și film. A absolvit in 1990 Academia de Teatru și Film din București și de atunci joacă pe scena Teatrului „Bulandra” în spectacole ca Visul Unei Nopți De Vară de William Shakespeare, Deșteptarea Primăverii de F. Wedekind, Merlin de Tankred Dorst, Antigona de Sofocle, Woyzeck de G. Buchner, Caligula de Albert Camus, Petru de Vlad Zograffi, Căderea Romei de Heiner Muller, Gloria Unui Comis Voiajor de Marcel Pagnol etc. Pe marele ecran a debutat în 1989, cu filmul Noiembrie – ultimul bal, regizat de Dan Pizza, urmat de: E pericoloso sporgersi, Dark Angel: The Ascent, Terminus paradis, Tertium non datur, Logodnicii din America, Matei copil miner, 2+2.

Logodnicii din America (2007) • Maria Ploae, Tamara Crețulescu, Marcel Iureș, Horațiu Mălăele, Cornel Scripcaru, Andrei Runcanu, Oana Maria Mărgineanu

1966 – A încetat din viață Ion Chinezu (15 august 1894, Sântana de Mureș – 10 decembrie 1966, București)

Critic literar și traducător; o personalitate culturală transilvăneană a timpului său

1971 – A încetat din viață Miluță Gheorghiu (2 octombrie 1897, Iași – 10 decembrie 1971, București)

Celebru actor de teatru, scenă și vodevil; cunoscut, mai ales, prin rolurile în travesti din comediile lui Vasile Alecsandri

1976 – S-a constituit Organizația Șoimii Patriei

Șoimii Patriei a fost o organizație comunistă a copiilor preșcolari și școlari, în vârstă de 4–7 ani, înființată după modelul organizațiiei Octombriștilor din Uniunea Sovietică. La 10 decembrie 1976 s-a constituit, la nivel central, Comisia pentru îndrumarea activității Organizației Șoimii Patriei, din care făceau parte adulți și pionieri – membri ai Consiliului Național al Organizației Pionierilor (CNOP) – precum și reprezentanți ai Ministerului Educației și Învățământului, CC al UTC, UASCR și ai altor ministere, mame eroine etc. Organizația avea rolul de a contribui la „educarea moral-civică a copiilor, în spiritul umanismului, al dragostei și respectului față de patrie și popor, față de Partidul Comunist Român”. Își desfășura întreaga activitate sub conducerea PCR, sarcina de îndrumare a activității ei revenind Organizației Pionierilor. A fost singura organizație de acest tip din țările blocului socialist, pentru că și cei mai mici trebuiau angrenați în cultul personalității marelui conducător. Se spune că modelul și culorile uniformei au fost după gustul Elenei Ceaușescu.

Șoimii patriei

1979 – S-a născut Bogdan Nicula

10 decembrie 1979, București – 21 iunie 2015, Solingen, Germania

Balerin german de origine română. A studiat baletul clasic de la vârsta de 12 ani, în cadrul Liceului de Coregrafie „Floria Capsali” din București, sub îndrumarea profesorilor Eugenia Cotovelea, Mihaela Santo și Constantin Marinescu. La 16 ani a câștigat medalia de argint în cadrul ediției a X-a a Concursului Internațional de Dans de la Caen, Franța, cu o variație din baletul Silvia, muzica Leo Delibes. Absolvent al Universității Naționale de Teatru și Film „I.L. Caragiale” din București, secția Coregrafie, în 2001 a plecat din România și a parcurs rapid drumul spre succes, devenind solist principal al Balletmainz, apoi al Ballet am Rhein din Düsseldorf, Germania (director artistic Martin Schläpfer) și a participat la realizarea unor producții pentru televiziune ale companiei din Mainz la Arte, ZDF și 3sat. În 2008 a dansat pe celebra scenă a Teatrului Balșoi din Moscova în cadrul Galei Prix de Benois, prezentând un solo din baletul Streichquartett, cu care a reușit performanța de a obține Premiul pentru cea mai bună coregrafie a anului. A realizat coregrafia și regia spectacolului Noi Origini desfășurat la București. S-a stins din viață la 35 de ani, în urma unei boli grele.

In My Day and Night (2004) • Bogdan Nicula & Yuko Kato

1980 – S-a născut David Deejay

Adi Cristian Colceru; 10 decembrie 1980, Bârlad

DJ, producător și compozitor. A studiat vioara la o școală de specialitate, dar a abandonat, iar la vârsta de 16 ani a început să mixeze piese pe calculator. În 2003 s-a mutat în București, unde a compus cântece la MOF Records pentru Akcent, TNT și Hi-Q. Este cel care a inventat o nouă formă a stilului muzical popcorn, prin prima piesă, Sexy Thing (2008). A lansat patru discuri single, toate ajungând în top 10 în clasamentul difuzărilor radio din România.

David DeeJay feat Dony – Temptation

1984 – Nicu Ceaușescu a fost ales prim-secretar al CC al UTC

La Plenara CC al PCR din 10 decembrie 1984 Nicu Ceaușescu a fost ales prim-secretar al CC al UTC. Numit ulterior în funcția de prim-secretar al organizației PCR Sibiu, către sfârșitul regimului comunist din România, a fost considerat un potențial succesor în funcție al tatălui său.

1984 – S-a născut Edina Gallovits–Hall

10 decembrie 1984, Timișoara

Fostă jucătoare de tenis profesionistă. A reprezentat România până în 2015, când s-a stabilit în SUA. Poziția cea mai bună ocupată în clasamentul mondial până în prezent a fost 54, pe care s-a clasat în 28 aprilie 2008. La juniori a reușit să ajungă a șaptea în lume, jucând în finala celebrului turneu Orange Bowl Championships. Nu a câștigat nici un turneu WTA la simplu, dar a jucat în finala turneului de la Barcelona 2007, cu americanca Meghan Shaughnessy (3-6;2-6). A câștigat două turnee WTA la dublu: la Copa Sony Ericsson Colsanitas 2010 din Bogotá, Columbia, împreună cu partenera ei, argentiniana Gisela Dulko, a învins în finală, în două seturi, perechea Olga Savciuk / Anastasia Iakimova (Ucraina / Belarus) și la turneul de la Guangzhou, China 2010, unde a făcut pereche cu Sania Mirza din India. În 2010 s-a căsătorit cu antrenorul ei, Bryce Hall.

1984 – S-a născut Florin Surugiu

10 decembrie 1984, București

Jucător de rugby în XV. Evoluează ca mijlocaș la grămadă (scrum-half). S-a apucat de rugby de la opt ani. Și-a făcut cariera la Dinamo București și la Olimpia București, jucând în prezent pentru Steaua București. A fost selecționat și în echipa de dezvoltare Lupii București, care participă la European Challenge Cup. După ce a fost component al lotului național de juniori și al lotului național de rugby în VII, a evoluat pentru prima data în echipa națională a României la un meci de Cupa Europeană a Națiunilor cu Uruguay în iunie 2008. A participat la Cupa Mondială de Rugby din 2011 și la Cupa Mondială din 2015. S-a remarcat la aceasta ediția când și-a cerut iubita în căsătorie pe stadionul Wembley, după meciul cu Irlanda. Până în octombrie 2015, a strâns 54 de selecții pentru Stejarii, marcând 20 de puncte, inclusiv patru eseuri.

1992 – Acordul de comerț liber România – AELS

Acordul din 10 decembrie 1992 între statele Asociației Europene a Liberului Schimb și România, semnat la Geneva, a fost ratificat la 16 aprilie 1993, prin publicarea Legii Nr. 19/6 aprilie1993 pentru ratificarea Acordului dintre România și statele Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) și a aranjamentelor agricole bilaterale la care se face referire în acord, semnat la Geneva la 10 decembrie 1992 în Monitorul Oficial al României Nr. 75/16 aprilie 1993.

1992 – Prima ședință de tranzacționare la Bursa Romană de Mărfuri

Bursa Română de Mărfuri este o companie privată de interes public, înființată în noiembrie 1992, activitatea principală fiind axată pe Piața la disponibil și Piața licitațiilor.

1995 – A încetat din viață Constantin Popovici (1 februarie 1938, Iași – 10 decembrie 1995, București)

Sculptor; fiul sculptorului Ion Grigore Popovici și al pictoriței Nadia Popovici; laureat al Premiului Uniunii Artiștilor Plastici

1998 – A încetat din viață Banu Rădulescu (12 februarie 1924, București – 10 decembrie 1998, Berlin)

Medic, scriitor; deținut politic; fondator al revistei Memoria – revista gândirii arestate și al Fundației Culturale; membru al Uniunii Scriitorilor din România

2000 – Turul doi al alegerilor prezidențiale

Alegerile pentru președinția României din anul 2000 s-au desfășurat în două tururi de scrutin, în 26 noiembrie, respectiv 10 decembrie. În turul doi, din 17.699.727 de alegători înregistrați s-au exprimat 57,50%, voturile fiind împărțite între Ion Iliescu (PDSR) cu 66,83% și Corneliu Vadim Tudor (PRM) cu 33,17%.

2014 – A încetat din viață Gavril Creța (26 octombrie 1923, Arad – 10 decembrie 2014, Timișoara)

Inginer, a proiectat turbine hidraulice și cu abur la Uzina Constructoare de Mașini Reșița; profesor universitar la Facultatea de Mecanică a Universității Politehnica Timișoara

2017 – Proteste împotriva modificării legilor justiției

În București precum și în multe alte orașe din România și din afara țării, au avut loc proteste împotriva modificării legilor justiției. Românii au ieșit din nou în stradă pentru a protesta față de modul incredibil în care PSD și ALDE au înțeles să-și impuna autoritatea în Parlament și să măcelarească fără drept de apel Legile Justiției. Peste 15.000 de români (dintre care 10.000 doar în București) au protestat în apărarea Justiției: Ei cu hoții, noi cu toții! La protestul de la Guvern au luat parte și liderii Opoziției, Ludovic Orban (PNL), Dan Barna (USR), Dacian Cioloș (Platforma România 100).

2017 – A încetat din viață Leon Vreme (18 iunie 1930, Noul Caragaci, Basarabia – 10 decembrie 2017)

Pictor abstract, profesor universitar; membru al Uniunii Artistilor Plastici, filiala Timisoara

2019 – A încetat din viață Mia Barbu (21 aprilie 1925, Buda, Ilfov – 10 decembrie 2019)

Cunoscută solistă de muzică populară și romanțe; solistă-vocală a Ansamblului Ciocârlia; profesoară de canto popular

2021 A încetat din viață Bebe Năsturescu (Constantin Năsturescu; 2 octombrie 1940, Giurgiu, Vlașca/Giurgiu – 10 decembrie 2021, București)

Fost fotbalist care a jucat pentru echipele Rapid București și Progresul Brăila și pentru echipa națională a României

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită