10 Ianuarie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Monumentul de la Podul Înalt, Ștefan cel Mare

 

1475 – Victoria de la Podul Înalt

În urma unui șir de evenimente: întreruperea plății tributului de către Ștefan în 1473 (tribut plătit încă din vremea lui Petru Aron, din 1456), încercările domnului Moldovei de a scoate Țara Românească de sub influența Porții, prin înlăturarea lui Radu cel Frumos de pe tron, dar și din dorința otomanilor de extindere a influenței la Marea Neagră, prin dobândirea Chiliei și a Cetății Albe, sultanul Mehmed al II-lea a ordonat beylerbey-ului Rumeliei, Süleyman Hadâmbul (Eunucul) să întreprindă o campanie de pedepsire în Moldova. Ștefan a constituit o coaliție antiotomană din 1472, având de partea sa pe șahul statului turcmen din Asia Centrală, Uzun Hassan, pe regele Ungariei, Matia Corvin și Veneția.

Spre sfârșitul anului 1474, oastea turcească, estimată la 120 000 de militari a pătruns în Moldova. La rândul său, Ștefan dispunea de circa 40 000 de luptători, între care se aflau 5.000 de secui, 1.800 de unguri și 2.000 de poloni. Stefan cel Mare și-a așteptat adversarul la sud de Vaslui, în valea îngustă a Bârladului, într-un loc numit Podul Înalt. Valea era mlăștinoasă și flancată pe ambele laturi de dealuri împădurite, făcând imposibilă o desfășurare largă a trupelor invadatoare. A întărit tabăra cu șanțuri, iar în pădurile de pe flancuri a plasat artileria. Lupta s-a dat în dimineața de 10 ianuarie 1475, pe ceață. Un detașament cu buciume, trâmbițe și tobe, i-a atras pe otomani într-o mlaștină, apoi artileria a început să tragă.

La momentul potrivit, Ștefan a atacat cu cavaleria, în flancul drept al inamicului, stârnind panică și învălmășeală. Valea strâmtă a Bârladului nu a permis otomanilor să se desfășoare, iar atacul pedestrimii, în flancul stâng al otomanilor, a decis soarta bătăliei. O parte însemnată a oastei inamice a fost nimicită (circa 40.000, după unele surse), fiind capturate 100 de steaguri și toată artileria. Resturile au fost urmărite timp de trei zile, lăsând alte victime. Cronicarul polon Jan Długosz arăta: „foarte puțini turci și-au putut găsi mântuirea prin fugă, căci chiar și aceia care au fugit și au ajuns până la Dunăre, au fost uciși acolo de moldoveni, care aveau cai mai iuți, sau au fost înecați de valuri. Aproape pe toți prizonierii turci, afară de cei mai de frunte, i-a tras în țeapă. Cadavrele celor uciși le-a ars, iar câteva grămezi cu oasele lor se văd până astăzi și sunt mărturia eternă a unei victorii atât de însemnate […] Toată oastea lui s-a îmbogățit foarte tare din prada luată de la turci: aur, argint, purpură, cai și alte obiecte prețioase”. O cronică ardeleană contemporană menționa: „Ștefan […] s-a împotrivit bărbătește turcilor în mijlocul țării sale, ca un bun părinte al patriei și al neamului său, fiind gata să moară pentru ai săi și având timp de trei zile și trei nopți cele mai grele lupte cu ei; ajutându-l și mila dumnezeiască, a biruit și a dat pe turci cu totul pieirii”.

De la Suceava, Ștefan a anunțat victoria principilor creștini: „am mers împotriva dușmanilor Creștinătății, i-am biruit și i-am călcat în picioare și pe toți i-am trecut prin ascuțișul sabiei noastre”, îndemnând la continuarea luptei, turcii fiind slăbiți în urma dezastrului de la Vaslui. Este considerată cea mai mare înfrângere din istoria islamului în fața unei armate creștine, Ștefan cel Mare fiind numit eroul creștinătății.

Răzbunarea sultanului nu s-a lăsat mult așteptată, în 1476 a pornit o nouă campanie asupra Moldovei.

1493 – S-a născut Nicolaus Olahus

10 ianuarie 1493, Sibiu – 15 ianuarie 1568, Trnava [Nagyszombat], Imperiul Otoman/Slovacia

Umanist, istoriograf și om politic de origine română care a activat în Regatul Ungariei, ocupând demnitatea de Arhiepiscop de Esztergom (în latină Strigonium), regent al Ungariei și apoi guvernator al țării. În anii tinereții sale (cca 1522–1526), Olahus a fost consilier al regelui Ludovic al II-lea și mai ales al reginei Maria a Ungariei, totodată regentă a Olandei, deținând funcția de secretar-consilier la curtea regală. În 1542 și-a început cariera politică. A înființat în 1561 Colegiul Iezuit din Trnava (Nagyszombat), ridicat de Petrus Pázmány în 1665 la rang de academie, instituție considerată ca fiind prima universitate modernă din Regatul Ungariei. În 1562 a fost numit cardinal al Bisericii Catolice, de către papa Pius al IV-lea, și a devenit arhiepiscop de Strigonium și, prin aceasta, primat al Bisericii Catolice din Regatul Ungariei. În această calitate a fost numit guvernator al teritoriilor maghiare de vest. În calitate de umanist și cărturar a întreținut o vastă corespondență cu intelectualii epocii, câștigând simpatia și recunoașterea lui Erasmus din Rotterdam. Lucrările sale cele mai importante, Hungaria și Attila, redactate probabil în perioada șederii în Țările de Jos, oferă informații valoroase cu privire la topografia și istoria Ungariei și, în special, a Transilvaniei.

1545 – S-a tipărit la Târgoviște Molitvelnicul lui Dimitrie Liubavici

Lucrarea, printre primele tipărituri de la noi, este în slavonă. „Din porunca Domnului Io Petru marele Voevod, eu păcătosul și mai micul dintre sfinții călugăr Moisi m-am trudit la această scriere, cu matricele lui Dimitrie Liubavici, și am început pe vremea preasfințitului Mitropolit al Valahiei kir Ananie, de la zidirea lumii în anul 7053, iar de la nașterea lui Hristos 1545, crugul Soarelui 25, al Lunii 4, temelia 17, numărul de aur 7, indictionul 8, luna lui Ianuarie în 10 zile. În cetatea de scaun Târgoviște”.

Mai mult: Dimitrie Liubavici, Molitvenic slavonesc, Târgoviște, 1545 [Tipărituri vechi românești]

1661 – Nicolae Milescu a tradus, din grecește, Cartea cu multe întrebări foarte de folos

Cartea cu multe întrebări foarte de folos pentru multe treburi ale credinței noastre, după Sf. Atanasie cel Mare al Alexandrei, este prima lucrare patristică cunoscută la noi, care a fost tradusă direct din originalul grecesc. Era un mic catehism, sub formă de întrebări și răspunsuri, mai ales cu privire la cele trei persoane ale Sfintei Treimi. Trebuie reținut că era una din primele traduceri românești din literatura patristică. Și iarăși mai trebuie să notăm că Milescu a făcut aici și câteva interpolări în care scria de originea latină a limbii noastre.

Mai mult: Nicolae Milescu, Carte cu multe întrebări foarte de folos, 1661 [Tipărituri vechi românești]

1717 – Încercarea eșuată a unui detașament austriac de a-l lua prizonier pe domnul Moldovei, Mihai Racoviță

Mihai Racoviță (cca. 1660 – iulie 1744), boier din țară din sânge Cantacuzinesc, a fost domn în Moldova de trei ori: septembrie 1703–23 februarie 1705; 31 iulie 1707–28 octombrie 1709 și 5 ianuarie 1716–octombrie 1726 și de două ori în Țara Românească: 17 octombrie 1730–24 octombrie 1731 și septembrie 1741–iulie 1744. În a treia domnie din Moldova a fost numit din cauza războiului austro–turc (1716–1718), turcii fiind convinși că el era dușmanul nemților. Un detașament austriac, cu susținerea unei părți din nobilimea moldovenească, a întreprins o tentativă de lovitură de stat, cu intenția de a lua în captivitate pe Mihai Racoviță. Domnul a chemat în ajutor tătarii, care l-au ajutat să reziste acestui atac (dar plecând înapoi, au devastat țara) i-a înfrânt, l-a decapitat pe căpitanul Ferentz și i-a ucis pe moldovenii trădători.

1799 – S-a născut Petrache Poenaru

10 ianuarie 1799, Benești, Vâlcea – 2 octombrie 1875, București

Revoluționar pașoptist, pedagog, inventator, inginer și matematician, membru titular (din 1870) al Academiei Române. În timpul Revoluției de la 1821, a făcut parte din Comisia pentru liberarea robilor. La recomandarea lui Tudor Vladimirescu, a plecat la Viena, iar apoi la Paris, unde a studiat Filologia și Politehnica, devenind absolvent al Școlii Politehnice din Paris. În timpul studiilor la Paris, a brevetat primul toc rezervor din lume, mai întâi la Viena, apoi la Paris (brevet 3208, din 25 mai 1827), cu titlul Condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală (Plume portable sans fin, qui s’alimente elle-même avec de l’encre). A fost unul dintre organizatorii învățământului național românesc, fondatorul Colegiului Național „Carol I” din Craiova, s-a implicat în domenii legate de învățământ, administrație și inovație. Între 1834–1836 a insistat pentru introducerea Sistemului Metric Zecimal în Muntenia. Împreună cu alți oameni de seamă a contribuit la înființarea în 1835 la Pantelimon a Școlii de Agricultură. Din poziția de membru al Eforiei Școlilor Naționale în 1850 a devenit co-fondator al Școlii de Poduri și Șosele (actuala Universitate de Construcții din București). În discursul de recepție la primirea în Academia Română, a susținut că cele 5 luni cât a fost pandur și haiduc i-au schimbat complet destinul și va păstra toată viața în inimă acele clipe mărețe.

1839 – Gheorghe Asachi a publicat lucrarea Atlas românesc geografic

Cuprinzând opt hărți, lucrarea, realizată în tipografia Albinei Românești din Iași, a fost practic prima publicație de acest gen din literatura de specialitate de pe teritoriul românesc. Harta fizică și politică a Europei, Emisferele pămîntului și sistema soarelui cu a sale planete după cele mai noi hărți, Harta generală a Asiei, Harta generală a Americii, Harta generală a Africii, Harta generală a Australiei, Globul pămîntesc, Hărțile Moldovei și ale Țării Românești sunt cele opt hărți care au fost întocmite de Gheorghe Asachi cu ajutorul fiilor săi Dumitru și Alexandru.

1863 – S-a născut Gheorghe din Moldova

Gheorghe Kernbach; 10 ianuarie 1863, Botoșani – 20 septembrie 1909

Poet, publicist, magistrat. A absolvit Facultatea de Drept a Universității București în 1884 și a studiat Statistica la Roma. A lucrat ca magistrat, redactor-șef la Liberalul (Iași) și prefect al județelor Botoșani și Iași. A debutat literar în Revista nouă a lui B.P. Hasdeu. A fost redactor la ziarul Albina din Botoșani, iar în 1884 a scos, împreună cu alți prieteni, revista Emanciparea. A colaborat la Contemporanul, Lumea ilustrată, Viața românească, etc. A fost căsătorit cu Ana Conta-Kernbach, sora poetului Vasile Conta. Din scrierile sale: Poezii, Expoziția jubiliară, Scântei. A semnat împreună cu G. Ibrăileanu, G. Topîrceanu și C. Stere, cu pseudonimul colectiv P. Nicanor & Co.

1869 – S-a născut Valeriu Braniște

10 ianuarie 1869, Cincu Mare – 1 ianuarie 1928, Lugoj

Publicist și om politic, membru de onoare (din 1919) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie la Budapesta și Viena (1887–1891). A fost licențiat în Limba și literatura maghiară și Limba germană. A susținut doctoratul în Filosofie la Budapesta în 1891, cu o teză despre Andrei Mureșanu, în limba maghiară. În prealabil, în iunie 1891 a obținut absolutorium (licența) cu teza în limba și literatură maghiară: Traducătorii maghiari ai lui Schiller. În primii ani a fost profesor la Gimnaziul Superior Ortodox Român din Brașov, apoi, redactor la publicații ale vremii: Tribuna din Sibiu, Dreptatea din Timișoara, Drapelul din Lugoj, Patria din Bucovina. Într-o serie de articole a sfidat codul penal maghiar, pentru a susține cauza națională a românilor. Din aceste motive a fost târât prin numeroase procese de presă, a fost deținut în închisorile de la Seghedin (1893; 1918) și Vaț până în iunie 1896. A plecat în Bucovina, unde a realizat o intensă activitate în interesul luptei românilor pentru drepturi naționale. A înființat la Cernăuți gazeta Patria, dar tactica sa s-a schimbat: nu a mai apărut în gazetă nici ca director, nici ca editor sau redactor, pentru a nu atrage suspiciunile autorităților. În realitate, el a fost cel care a condus-o, a redactat-o propriu-zis, dar sub pseudonim. A fost membru marcant al Partidului Național Radical Român (1897). Între 1918–1920 a făcut parte din Consiliul Dirigent al Transilvaniei, cu sediul la Sibiu.

1880 – S-a înființat Partidul Liberalilor Sinceri

Cooptat, ca ministru de Interne, în primul dintre cabinetele conduse de I.C. Brătianu, Gheorghe Vernescu avea să intre, în scurtă vreme, în contradicție cu primul ministru, ieșind din guvern la începutul anului 1877. În anul următor a întemeiat ziarul Binele public, care a reprezentat interesele sale politice, pentru ca, la 10/22 ianuarie 1880 să formeze Partidul Liberalilor Sinceri. Gruparea liberală în frunte cu Gheorghe Vernescu, de orientare politică moderată, în care se mai aflau V. Boerescu, N. Ionescu (liderul fracționiștilor ieșeni), D. Gianni, a părăsit Partidul Liberal, constituindu-se ca grupare politică de sine stătătoare. Noul partid s-a manifestat ca o formațiune politică de opoziție față de guvernul liberal în general și față de I.C. Brătianu, în special. Cu timpul, Partidul Liberalilor Sinceri s-a apropiat din ce în ce mai mult de zona conservatoare (grație și relațiilor apropiate dintre Gheorghe Vernescu și Lascăr Catargiu), sfârșind prin a se contopi cu Partidul Conservator. Noua formațiune politică rezultată (în primăvara lui 1884) avea să poarte numele, mai mult decât bizar, de Partidul Liberal Conservator.

1893 – Căsătoria dintre Principele Ferdinand de Hohenzollern și Principesa Maria de Saxa-Coburg și Gotha

Principele moștenitor al tronului Regatului României, Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen, s-a căsătorit cu Principesa Maria, fiica Ducelui Alfred de Edinburgh-Coburg și a Marii Ducese Maria a Rusiei, la castelul Sigmaringen în Germania (29 decembrie 1892/10 ianuarie 1893). Ferdinand și Maria s-au cunoscut la castelul Wilhemshohe, unde fusese în prizonierat împăratul Napoleon al lll-lea după capitularea de la Sedan. Ferdinand, ca ofițer prusac, participa aici la un banchetul dat de kaiser la încheierea manevrelor militare. Adolescenta Maria, invitată din Anglia, a stat alături de prințul Ferdinand. Logodna celor doi a avut loc la Postdam, organizată cu fast de Kaiserul Wilhem. Au avut loc trei ceremonii: o căsătorie civilă, una protestantă pentru Maria, alta catolică pentru Ferdinand. Mireasa avea 17 ani, mirele 27 de ani. Luna de miere au petrecut-o într-un castel din munții Bavariei, într-un peisaj romantic acoperit de zăpadă.

1906 – S-a născut Grigore Moisil

10 ianuarie 1906, Tulcea – 21 mai 1973, Ottawa, Canada

Matematician, profesor universitar, membru titular (din 1941) al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1948) al Academiei Române, al Academiei din Bologna și al Institutului Internațional de Filosofie. În 1924 a fost admis la Facultatea Politehnică, secția Construcții, dar s-a înscris și la Facultatea de Matematică, unde i-a avut profesori pe Dimitrie Pompeiu, mentorul său, Gheorghe Țițeica, Traian Lalescu, Anton Davidoglu. A renunțat la Politehnică, deși trecuse deja toate examenele din primii trei ani și s-a dedicat matematicii. A obținut titlul de Doctor în Matematici cu teza Mecanica analitică a sistemelor continue, care a fost publicată la editura Gauthier-Villars din Paris fiind apreciată de savanții Vito Volterra, Tullio Levi-Civita, Paul Lévy. În 1930 a studiat și a susținut examenul de docență la Sorbona, cu lucrarea Sur une classe de systèmes d’équations aux dérivées partielles de la Physique mathématique (1931). A fost numit conferențiar la Facultatea de Matematică din Iași. S-a perfecționat la Roma, cu o bursă de studii Rockefeller. A ținut primul curs de Algebră modernă din România, Logica și teoria demonstrației, la Universitatea din Iași, cercetările sale de logică stând la baza unei puternice școli de matematică în țară și peste hotare. A publicat lucrări în domeniile mecanicii, analizei matematice, geometriei, algebrei și logicii matematice, a determinat realizarea primelor calculatoare românești, cu contribuții remarcabile la dezvoltarea informaticii și la formarea primelor generații de informaticieni. A primit Computer Pioneer Award al societății IEEE, în 1996 (post-mortem), considerat „părintele informaticii românești” cu invenția de circuite electronice tristabile. Era, totodată înzestrat cu un deosebit simț al umorului, citatele sale făcând deliciul tuturor.

1913 – S-a născut Ion Moldoveanu

10 ianuarie 1913, Lechința, Bistrița-Năsăud – 17 mai 1939, Săvădisla, Cluj

Poet. A absolvit Școala Normală de învățători din Cluj. A debutat în revista Hyperion cu poeziile Cărăruie, cărăruie și Lacrimi (1925). După absolvire a fost învățător în Așchileu Mare, Vișinelu, Sălcuța și Luna de Sus. A colaborat frecvent, cu note, recenzii, articole și poeme la Hyperion, Freamătul școalei, Vatra, Eu și Europa, Lanuri, Gând românesc, Symposion, Națiunea română. I-au apărut poezii în Antologia învățătorilor în literatură, întocmită de B. Jordan (1938) și în antologia Poeți tineri ardeleni de E. Giurgiuca (1940). A fost autor al unui singur volum de versuri, Sbor peste ape (1939).

1913 – S-a născut Mircea Biji

Mircea Dragoș Biji; 10 ianuarie 1913, Viișoara, Cluj – 3 martie 1992, București

Economist și statistician, membru corespondent al Academiei Române din 1965. A absolvit facultatea de Filozofie din Cluj în 1934. Economist și statistician remarcabil, a îndeplinit o serie de funcții importante: subdirector general la Institutul Central de Statistică, consilier referent și secretar de stat în Consiliul Național pentru Știință și Tehnică, director general adjunct și director general în Direcția Centrală de Statistică. A fost decan al Facultăţii de Statistică din Bucureşti şi a condus Instituţia Centrală de Statistică (1962–1965). În anul 1962, sub coordonarea sa, a fost editat Dicţionarul statistic–economic. A coordonat prima cercetare statistică exhaustivă privind inventarierea și reevaluarea mijloacelor (fondurilor) fixe din economia națională și a contribuit la documentarea și elaborarea lucrării Istoria Statisticii din România. Totodată, a coordonat Statistica teoretică, unul dintre cele mai valoroase cursuri universitare (1963). În total a publicat peste 40 de articole în reviste de specialitate și a prezentat peste 30 de referate la diferite consfătuiri științifice din țară și străinătate. A fost membru al Societății Române de Statistică și al colectivului de redacție al revistei Geopolitica și Geoistoria.

1918 – Adeziunea sașilor la Uniriea Transilvaniei cu România

În data de 28 decembrie 1918/10 ianuarie 1919, o delegație săsească a transmis Consiliului Dirigent din Sibiu adeziunea sașilor la actul unirii Transilvaniei cu România.

1920 – Tratatul de la Versailles a intrat în vigoare

Tratatul de pace de la Versailles, rezultat al negocierilor de 6 luni la Conferința de Pace de la Paris din 1919, a dus la încheierea oficială a primului război mondial între forțele Aliaților: Franța, Anglia, SUA, Italia, Japonia, Polonia, România, Serbia, Cehoslovacia și cele ale Puterilor Centrale: Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman, Bulgaria, fiind urmarea armistițiului semnat la 11 noiembrie 1918, în pădurea din Compiègne, care a pus punct luptelor.

1920 – Înființarea Ligii Națiunilor (Societatea Națiunilor)

În 10 ianuarie 1920, a luat ființă la Paris Liga Națiunilor, prima organizație cu vocație de universalitate, numărând 44 de state fondatoare, între care și România, având scopul să promoveze dezarmarea și să prevină declanșarea unor noi războaie. Liga avea mai multe structuri, printre care Adunarea Generală, Consiliul și Secretariatul Permanent. De asemenea, a coordonat mai multe organisme internaționale, printre care Comisia pentru Dezarmare sau Organizația Internațională a Muncii. Societatea a ținut prima întâlnire a consiliului la Paris, pe 16 ianuarie 1920, la șase zile după intrarea în vigoare a Tratatului de la Versailles. În noiembrie, sediul central al Societății s-a mutat la Geneva, localitate în care s-a desfășurat, la 15 noiembrie 1920, prima Adunare Generală, cu reprezentanți din 41 de state.

1920 – S-a născut Al. Cerna-Rădulescu

Alexandru Cerna-Rădulescu; 10 ianuarie 1920, Stănești, Vâlcea – 21 august 1990, București

Jurnalist, poet, eseist și traducător. A făcut studii universitare de Drept, Litere și Filosofie, întrerupte din cauza războiului. A lucrat în presă, începând concomitent în Cuget clar și Azi (1930). A fost secretar de redacție și redactor al paginii culturale a ziarului Ordinea, secretar de redacție la Viața (director Liviu Rebreanu), șef de presă al Teatrului Cărăbuș. A fost cofondator al revistei Albatros, alături de Sergiu Filerot, Geo Dumitrescu, Virgil Ierunca etc. (suspectată de filo-comunism de regimul antonescian și suprimată după 6–7 numere). A fondat și condus revistele România viitoare (desființată de cenzura militară), Arta liberă, Tribuna Transilvaniei, și Tribuna românească. A fost trimis pe front. După război a fost secretar de redacție al revistelor Biserica Ortodoxă Română și Ortodoxia, colaborator apropiat al patriarhului Justinian Marina, consilier de presă patriarhal. A fost reținut în noiembrie 1949, acuzat că ar fi dușman al regimului comunist și eliberat la intervenția patriarhului. Ulterior a fost secretar general de redacție al revistei România literară, a făcut parte din colegiul redacțional al revistelor culturale Argeș și Oltul din Slatina, a publicat articole, cronici teatrale și poezii. A debutat literar cu placheta de versuri Încrustări p-un strop de rouă (1934), urmată de Sunt țăran, Spionaj și trădare în umbra crucii, Legături politice și religioase româno-ruse, Arbori din țara promisă, Înainte de proverbe, Ultima invazie etc. A tradus comediile lui Ariosto și poemele lui Baudelaire.

1929 – A încetat din viață Petru Th. Missir (8 octombrie 1856, Roman – 10 ianuarie 1929, București)

Jurist, critic literar, publicist; descendent al unei cunoscute și ramificate familii armenești; membru de onoare al Academiei Române

1932 – S-a născut Eugen Agrigoroaiei

10 ianuarie 1932, Bălți, Basarabia – 26 februarie 1992, Iași

Prozator, poet, publicist, folclorist, muzeograf și etnolog. A absolvit Facultatea de Filologie-Istorie din Iași (1957), fiind licențiat în Limba și literatura română.A fost profesor, bibliograf, muzeograf, lector la Direcția presei din Iași. A debutat în Iașul nou (1954). A colaborat la Iașul literar, Cronica, Alma Mater etc. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Iași (1954). Pornind de la etosul popular, a scris basmul în versuri Ultimul Făt Frumos (1969) și Fabule și întâmplări (1972). Principala sa contribuție ca folclorist, a fost volumul Țara uitatelor constelații. Folclor arhaic românesc (1981). A dramatizat basmul Moștenirea fermecată. I-au rămas încă nepublicate studii de literatură populară și etnografie, versuri, traduceri.

1932 – S-a născut Aurel Vainer

10 ianuarie 1932, Ștefănești, Botoșani – 31 octombrie 2021

Economist, om politic, reprezentant al comunităților evreiești în parlament. A absolvit Academia de Studii Economice în 1953 și a devenit Doctor în Economie în 1966. A urmat mai multe cursuri de specializare la Paris, în Marketing, Studierea Pieței (1968), Medierea Diferendelor Comerciale (2003). Înainte de 1989 a lucrat în domeniul comerțului, statisticii și construcțiilor, în comerțul de stat, Direcția Centrală de Statistică, în construcții, cercetător științific principal la Institutul de Cercetări Comerciale și la Institutul pentru Cercetarea Comerțului Interior și al Comerțului. După 1989 a fost vicepreședinte (1990–1996), prim-vicepreședinte (1996–2002), vicepreședinte (2002–2004), membru în Colegiul de Conducere (1990–2005) al Camerei de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București și profesor asociat la Universitatea „Spiru Haret”, Facultatea de Finanțe și Contabilitate din Câmpulung Muscel. A fost președinte al Federației Comunităților Evreiești din România, deputat în Parlamentul României, reprezentând această minoritate națională și religioasă. A fost membru în Comitetul Director al Asociației Române de Marketing, vicepreședinte al Societății Române de Statistică, membru în Comitetul Executiv al Congresului Evreiesc European. A fost decorat cu Ordinul Steaua României, în grad de ofițer (2013), Ordinul Național al Legiunii de Onoare, în grad de Cavaler, conferit de Franța (2009), Ordinul Național Steaua României în grad de Comandor (2016).

1937 – S-a născut Maria Ioniță

10 ianuarie 1937, Cojocna, Cluj

Poetă, prozatoare, autoare de literatură pentru copii, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A urmat Facultatea de Filologie-Istorie Cluj. Debutul absolut a avut loc în Făclia. Dintre volumele sale: Flori din Apuseni (folclor poetic din zona Someșului Mic), Podul de piatră s-a dărâmat, Cartea Vâlvelor (culegere de folclor), Legende din Țara moților, Calea Domniței, Drumul Urieșilor, Zânele din Cetatea Ghiurbercului, Versuri, De unde se adapă curcubeul, Drumul Apei, Spinii de pe Dealul de Lut, Curg norii pe sus, Strada Fericirii etc.

1938 – Unirea grupărilor liberale conduse de Dinu și Gheorghe Brătianu

În 1930, nemulțumit de politica PNL, care se opunea întoarcerii în țară a viitorului rege Carol al II-lea, Gheorghe I. Brătianu, care era unul din susținătorii lui Carol, a creat gruparea liberală dizidentă PNL Gheorghe Brătianu (Georgist). A fost exclus din PNL împreună cu o serie de personalități marcante ale culturii și politicii românești interbelice, precum Ștefan Ciobanu, Constantin C. Giurescu, P.P. Panaitescu, Simion Mehedinți, Arthur Văitoianu, Mihai Antonescu etc. În plină dictatură carlistă, s-a realizat fuziunea celor două grupări ale PNL, ceea ce a însemnat și diminuarea poziției grupării lui Tătărescu și întărirea forțelor care luptau împotriva tendințelor autoritare ale regelui.

1943 – Întâlniri Hitler–Antonescu la Rastenburg

Au avut loc două întâlniri în cadrul aceleiași zile. Au mai participat: ministrul de Externe al Reichului, feldmareșalul Keitel, generalul Jodl, generalul Zeitzler, locțiitorul primului-ministru român, Mihai Antonescu, ministrul român al înzestrării Armatei, Dobre, șeful Marelui Stat Major român, generalul Șteflea.

Convorbirea, la care participanții au stat grupați în jurul unei hărți mari, a constat, în esență, într-o trecere în revistă a situației politice și militare a momentului.

1950 – S-a născut Stela Drăgulin

10 ianuarie 1950

Muzicolog, profesoară universitară. A absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca în anul 1937, devenind Doctor în Muzicologie al aceleiași universități în 1997. Din 1990 a urmat o carieră didactică la Universitatea Transilvania Brașov, Departamentul de Interpretare și pedagogie muzicală, fiind lector, conferențiar, profesor universitar (din 1996) de Pian. Este cunoscută ca profesoara care a format unii din cei mai cunoscuți pianiști romani ai ultimelor decenii: Mihaela Ursuleasa, Alina Bercu, Horia Mihail. Din 2003 conduce doctorate în domeniul Muzică. Este membră în numeroase societăți profesionale: Academia Americano-Română pentru Artă și Știință, Societatea Internațională pentru Educație Muzicală, Asociația Europeahă a Profesorilor de Pian, Societatea Română Mozart, Forumul Național al Instituțiilor de Învățământ Superior Artistic din România, Asociația Internațonală Piano Duo, Societatea Română pentru Educație Muzicală etc.

1951 – S-a născut Dan Damaschin

Damaschin Hărdăuț; 10 ianuarie 1951, Prunișor, Arad

Poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Este absolvent al Facultății de Filologie a Universității din Cluj-Napoca (1974). În perioada studiilor a fost redactor al revista Echinox, a fost apoi librar la Centrul de Librării Cluj, apoi redactor la Editura Dacia A debutat în revista Familia (1968); debutul editorial a fost volumul Intermundi (1975), urmat de Reculegeri și alte poeme, Trandafirul și clepsidra, A cincea esență, Kaspar Hauser, Atotsfârșitul, Cartea expierilor, Îndurările și alte poeme, Rugăciunile pictorilor, Denecuprinsul, Ziua Fiului Omului, Alfa și Omega/Conviețuirea mea cu Dumnezeu.

1955 – A încetat din viață Elena Alistar (Elena Romanescu; 1 iunie 1873, Vaisal, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus/Ucraina – 10 ianuarie 1955, Pucioasa, Dâmbovița)

Medic, profesoară, politiciană, luptătoare pentru cauza românismului în Basarabia; membră în Sfatul Țării; prima femeie din întreg teritoriul locuit de români, care a ajuns să facă politică la un asemenea nivel

1956 – Modificări în organizarea administrativ-teritorială

Prin Decretul nr. 12/10 ianuarie 1956 privind modificarea Legii nr. 5/7 septembrie 1950 pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române, s-au desființat regiunile Arad și Bârlad.

1956 – S-a născut Zoia Alecu

10 ianuarie 1956, București

Cântăreață, cantautoare, compozitoare și textieră de muzică folk și rock. S-a lansat în anul 1973 ca artistă solo, fiind una dintre primele cantautoare din muzica folk autohtonă. Începând cu 1986 s-a alăturat grupului Sfinx, continuându-și apoi activitatea alături de Sfinx Experience. Din anul 2006 a revenit pe scenă ca artistă solo, lansând până în prezent patru albume de autor.

Doar o zi

1960 – S-a născut Ioana Pârvulescu

10 ianuarie 1960, Orașul Stalin/Brașov

Eseistă, publicistă, critic literar și profesoară la Universitatea din București, membră în Uniunea Scriitorilor din România, din 1999 și membră fondatoare a Societății de Comparatistică din România. A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București, secția Română-Franceză, în 1983. În 1999 a devenit Doctor în Filologie cu teza Prejudecăți literare. Opțiuni comode în receptarea literaturii române. A fost redactor la săptămânalul România literară, responsabilă cu secțiunea de critică literară. A avut rubrici săptămânale permanente: Cronica literară, Premiile literare, Alfabetul doamnelor – istoria personajului literar feminin în literatura română, Alfabetul domnilor – istoria personajului literar masculin, Revista revistelor interbelice, Cronica optimistei/pesimistei (tablete literare) etc. Este profesoară universitară la Departamentul de Studii Literare al Facultății de Litere din București. La Editura Humanitas, a coordonat colecția Cartea de pe noptieră și a realizat antologiile din Cartea-borcan. Din scrierile sale: Lenevind într-un ochi, Alfabetul doamnelor (Premiul pentru critică literară al Uniunii Scriitorilor din România 1999), Prejudecăți literare, În intimitatea secolului 19, În țara Miticilor. De șapte ori Caragiale, Întoarcere în secolul 21, Viața începe vineri (Premiul Uniunii Europene pentru Literatură, 2013), Cartea întrebărilor, Cum continuă povestea, Inocenții, Dialoguri secrete, Prevestirea.

1962 – A încetat din viață Augustin Bena (20 octombrie 1880, Pianu de Jos, Alba – 10 ianuarie 1962 Cluj)

Compozitor, profesor, dirijor, preot, mare animator al vieții cultural-teatral-muzicale din Transilvania; ctitorul primului muzeu consacrat muzicii din România, la Cluj

1968 – S-a născut Irina Andone

10 ianuarie 1968, Iași – 2 octombrie 1998, Iași

Poetă și eseistă. A absolvit, ca șefă de promoție, Facultatea de Litere a Universității „Al.I. Cuza” în 1990. A continuat studiile în Marea Britanie, la Universitatea Edinburgh. A depus o bogată activitate didactică la Universitatea „Al.I. Cuza”, la Academia de Arte „George Enescu” Iași, a fost cercetător științific la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” Iași. A debutat în anul 1984, ca poetă, la Cronica. A colaborat cu studii și articole, recenzii și cronici teatrale la Cronica, Dialog, Timpul, România literară etc. Editorial, a debutat cu volumul Mângâios (1996), pentru care a primit Premiul pentru debut al Asociației Scriitorilor din Iași. A tradus în engleză poeme aparținând lui Mihai Eminescu, Matilda Cugler-Poni. A mai publicat: Farmec dureros. Poetica eminesciană a contrariilor.

1973 – S-a constituit în România Biroul Național Interpol

Face parte din Centrul de Cooperare Polițienească Internațională al Inspectoratului General al Poliției Române. România a fost, în 1923, unul dintre cele 22 de state membre fondatoare ale Comisiei Internaționale de Poliție Criminală. După o perioadă de inactivitate în cadrul organizației, România a revenit în 1973 membru cu drepturi depline, cu ocazia celei de-a 50-a Sesiuni a Adunării Generale, de la Viena, fiind primul stat din regiunea noastră care a revenit în Interpol, după cel de-al doilea război mondial. Printre scopurile OIPC–INTERPOL se numără asigurarea și dezvoltarea asistenței reciproce cât mai largi a tuturor autorităților de poliție criminală, în cadrul legilor existente în diferite țări și în spiritul Declarației Universale a Drepturilor Omului.

1976 – A încetat din viață Aurel Beleș (8/20 aprilie 1891, București – 10 ianuarie 1976, București)

Inginer constructor; profesor universitar; membru titular al Academiei Române

1977 – A încetat din viață Constantin Manolache (10 octombrie 1906, Bârlad – 10 ianuarie 1977, București)

Entomolog; autor a peste 250 de lucrări și articole în domeniul sistematicii entomologice, biologiei, ecologiei și combaterii insectelor dăunătoare; membru corespondent al Academiei Române

1979 – S-a născut Anna Lesko

10 ianuarie 1979, Chișinău

Cântăreață și pictoriță de origine ucraineană din Republica Moldova, stabilită în România la vârsta de șaptesprezece ani. A debutat cu piesa Cu tine eu la Festivalul de la Mamaia (2000). În 2002 a apărut primul său material discografic de studio, Flăcări, care conține și primul șlagăr al solistei, Ard în flăcări. La scurt timp a lansat un al doilea album, Inseparabili, recompensat cu un disc de aur pentru vânzările înregistrate. În paralel cu activitatea de muziciană, a făcut o pasiune pentru pictură, fiind consiliată în această artă de personalități notabile, precum Sabin Bălașa și Mircea Novac. De asemenea, concomitent cu proiectele sale artistice, Lesko s-a implicat și în campania umanitară 1001 România sau a fost distribuită într-o serie de spoturi televizate pentru diferite produse.

Anicyka Maya

1980 – A încetat din viață Petru Caraman (14 decembrie 1898, Vârlezi, Galați – 9/10 ianuarie 1980, Iași)

Savant, folclorist și filolog; membru post-mortem al Academiei Române

1989 – A încetat din viață Cristea Avram (28 sau 31 august 1931, București – 10 ianuarie 1989, Roma, Italia)

Actor de teatru și film stabilit în Franța în anii ’60; fostul soț al actriței Olga Tudorache

1992 – A încetat din viață Tudor George (Tudor Georgescu; 3 februarie 1926, Ulmeni, Ilfov – 10 ianuarie 1992, București)

Poet și traducător; bun jucător de rugby; antrenor la Locomotiva Grivița Roșie

1993 – A încetat din viață Miltiade Filipescu (14/27 februarie 1901, Burdusaci, Bacău – 10 ianuarie 1993, București)

Geolog și paleontolog; membru titular al Academiei Române

1994 – Parteneriatul pentru Pace

Parteneriatul pentru Pace (Partnership for Peace; PfP) este un program NATO care are menirea să creeze încredere reciprocă între NATO și alte state din Europa și ale fostei Uniuni Sovietice. În prezent 22 de state fac parte din acest parteneriat. A fost pentru prima oară pomenit de către Societatea Bulgară Novae, ulterior propus ca o inițiativă americană la întrunirea miniștrilor apărării NATO în Travemünde, Germania, pe 20–21 octombrie 1993, și lansat oficial la reuniunea Consiliului Nord-Atlantic la nivelul șefilor de stat și de guvern din țările membre ale NATO de la Brussels, din 10–11 ianuarie, printr-o declarație care a lansat Parteneriatul pentru Pace, pe baza semnării unor acorduri individuale. România a fost prima țară care a semnat documentul-cadru, la 26 ianuarie 1994.

1997 – Arestarea lui Miron Cozma, liderului minerilor din Valea Jiului

În 10 ianuarie 1997 Miron Cozma a fost arestat pentru mineriada din septembrie 1991, fiind acuzat de „subminarea puterii de stat, nerespectarea regimului armelor și munițiilor și de săvârșirea de infracțiuni contra siguranței circulației pe căile ferate”. Lui Cozma i-a fost imputată coordonarea descinderii unor grupuri masive de mineri la București, în perioada 23–28 septembrie 1991.

2001 – A încetat din viață Constantin Săvulescu (10 octombrie 1914 – 10 ianuarie 2001) Subinginer proiectant la Uzinele Malaxa, cercetător la Centrul de cercetare și producție de aparatură științifică al Academiei Române

2013 – A încetat din viață Otto Tellman (22 mai 1927, Agnita, Târnava Mare/Sibiu – 10 ianuarie 2013, Fürth, Bavaria)

Jucător și antrenor de handbal român de naționalitate germană, campion mondial; stabilit în RFG în 1985

2016 – A încetat din viață Teofil Codreanu (1 februarie 1941, București – 10 ianuarie 2016, București)

Fotbalist care a jucat la Rapid Bucuresti și pentru echipa națională de fotbal a României

2018 – A încetat din viață Lucky Marinescu (Lucreția Marinescu; 12 iulie 1934, Cahul, România/R Moldova – 10 ianuarie 2018)

Interpretă de muzică ușoară și moderatoare de televiziune

2018 – A încetat din viață Nicolae Edroiu (7 decembrie 1939, Olteni–Bodoc, Trei-Scaune/Covasna – 10 ianuarie 2018, Cluj-Napoca)

Istoric, profesor; directorul Institutului de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române din Cluj-Napoca; membru corespondent al Academiei Române

2018 – A încetat din viață Ștefan Papadima (7 martie 1953, București – 10 ianuarie 2018, București)

Mare matematician și profesor; a avut o contribuție majoră la dezvoltarea cercetării științifice în domeniile topologiei și geometriei; fiul criticul literar și eseistului Ovidiu Papadima

2019 – Ceremonia oficială de lansare a președinției române a Consiliului Uniunii Europene

A avut loc la Ateneul Român, în 10 ianuarie 2019, cu vizita președintelui Consiliului European Donald Tusk, președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker și a Colegiului comisarilor. Discursul în limba română ținut de Donald Tusk a fost impresionant

România preia Președinția Consiliului Uniunii Europene

2021 – A încetat din viață Constantin Rezachevici (26 ianuarie 1943, Iași – 10 ianuarie 2021)

Istoric specializat în istorie medievală; cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” și la Institutul de Istoria Artei „George Oprescu” ale Academiei Române

 

Ziua Matematicii, Informaticii și a Științelor Naturii

Marcată din 2022, pentru a atrage atenția celor interesați, dar mai ales tinerilor, care își pot dezvolta calificări și cariere în acest domeniu. Data a fost aleasă în ziua aniversării academicianului Grigore Constantin Moisil, personalitate care și-a pus amprenta asupra dezvoltării matematicii românești și cel mai important pionier al informaticii din România.

 

2022 – A încetat din viață Lucian Giurchescu (15 iunie 1930, Petroşani, Hunedoara – 10 ianuarie 2022)

Regizor, director (1969–1979 şi 1990–1994) al Teatrului de Comedie

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită