Şcoala Politehnică Bucureşti -cover
Amintirile zilei Istoria românilor

10 Iunie în istoria românilor

Școala Politehnică București, Ion Pop-Reteganul, Hariclea Darclée, Ștefan Nicolau, Paul Dimo, Zenaida Pally, Adela Petre, Dan Constantinescu, Onisim Colta, Loredana Groza

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Școala Politehnică București

 

1415 – Prima atestare documentară a dregătoriei de spătar în Țara Românească

În Evul Mediu, spătarul era un mare dregător de curte din Moldova și Țara Românească, cu atribuții militare. El purta la ceremonii însemnele autorității domnului (sabia și buzduganul). Mai târziu a evoluat în importanță și a devenit comandant militar pe câmpul de luptă. Putea comanda cavaleria sau chiar întreaga armată. Ca mare dregător făcea parte din sfatul domnesc. În documentele latine apare cu numele spatharius, supremus ensifer sau armiger.

1444 Iancu De Hunedoara Transilvania1444 – Tratatul de alianță dintre Iancu de Hunedoara și Stefan Toma împotriva turcilor

În contextul în care voievodul Transilvaniei, Iancu de Hunedoara își pregătea Campania cea Mare, pentru a-și consolida baza politică din Balcani, a intervenit activ în Bosnia, încheind un tratat de alianță cu Stefan Toma, rege care, de altfel, fusese recunoscut și întărit în domnie de Vladislav I, ca urmare a recomandărilor sale.

1476 – Armata otomană a lui Mehmed al II-lea a trecut Dunărea și a înaintat pe valea Siretului

În 1456, Domnul Moldovei, Petru Aron acceptase să plătească otomanilor tribut pentru a-și asigura frontiera sudică, fiind astfel primul domnitor moldovean care a aceptat suzeranitatea otomană. Succesorul său, Ștefan cel Mare, a respins-o, urmând un șir de războaie, prin care Ștefan încerca să aducă și Țara Românească în sfera sa de influență.

1476x Mehmed Ii. Portret Paolo Veronese
Mehmed al II-lea. Portret Paolo Veronese

Au urmat lupte de durată între Ștefan și diferiții domnitori munteni, susținuți de maghiari și otomani. În 1475 a fost trimisă o armată otomană în frunte cu Hadım Ali Pașa pentru a-l pedepsi pe Ștefan pentru amestecul în Țara Românească; otomanii au suferit însă o grea înfrângere în bătălia de la Vaslui. Pentru represalii, Mahomed al II-lea a adunat o mare armată și a intrat în Moldova în iunie 1476. Este vorba de Oastea Mare a lui Mehmed al II-lea, denumită astfel deoarece era compusă dintr-un efectiv de soldați care putea să ajungă până la 40.000–50.000 de oameni, care urma să lupte împotriva lui Ștefan cel Mare la Războieni.

1535 – Vlad Vintilă de la Slatina, domn al Țării Românesti a fost ucis

Vlad Vintilă (? – 10 iunie 1535) a fost domn al Țării Românești între septembrie 1532–septembrie 1534; noiembrie 1534–iunie 1535. S-a făcut remarcat prin cruzimea de care a dat dovadă față de trădători în timpul cât a condus țara. Sfârșitul domniei lui Vintilă Vodă în Țara Românească a fost grăbit nu doar din cauza relațiilor sale cu Ferdinand I de Habsburg, dar și cu Petru Rareș, un alt aliat al primului. O parte dintre boieri au pus la cale un nou complot: la o vânătoare organizată lângă Craiova pe 10 iunie 1535, Vintilă Vodă a fost ucis de doi oameni ai cumnatului său, logofătul Momce.

1574 – Bătălia de la Iezerul Cahulului

A avut loc între oastea domnitorului Moldovei, Ioan Vodă cel Cumplit, și armata otomano–tătărească. 1574 Ioan Vodă Cel Cumplit Iezerul CahululuiAtunci cînd sultanul Selim Han Hazret Liry al II-lea a cerut domnului Moldovei să dubleze suma haraciului, Ion Vodă „cu boierii care-i avea tirani ca și dînsul” (Nicolae Costin), a refuzat să plătească tributul. Turcii l-au mazilit și l-au numit domn pe Petru Șchiopul. Răzvrătindu-se împotriva turcilor, domnitorul a cerut ajutor de la cazaci. Oastea moldoveană condusă de Ion Vodă a învins la 14 aprilie 1574 armata turco-valahă în bătălia de la Jiliște. Turcii au revenit în număr mult mai mare, bătălia din 10 iunie 1574 încheiându-se în favoarea turcilor; un mare aport la înfrângerea domnitorului l-au adus trădările din partea boierimii. Ioan Voda cel Viteaz s-a predat și a fost ucis pe 14 iunie.

1853 – S-a născut Ion Pop-Reteganul

10 iunie 1853, Reteag, districtul Năsăud/Petru Rareș, Bistrița Năsăud – 3 aprilie 1905, Reteag

Folclorist, pedagog, prozator, publicist și traducător. A urmat cursurile Preparandiei (Școlii Normale) din Gherla și Deva (1870–1871). Timp de douăzeci de ani (1873–1892) a activat ca învățător în localități din Transilvania, fiind preocupat în același timp și de culegerea folclorului din aceste zone. În 1878 a publicat în revista lui Iosif Vulcan, Șezătoarea. Foaia poporului român povestea Fata mulțumitoare, o încercare de versificare a poveștii Toarceți fete, c-a murit Baba Cloanța, pe care o va introduce în volumul Povești ardelenești din popor adunate, partea 1 (editat în cinci părți), care a cunoscut o deosebită popularitate. 1853-1905 Ion Pop-ReteganulA editat culegerile de folclor: Inimioara – adică Floarea poeziei naționale din cei mai buni scriitori români pentru uzul tinerimii române, Trandafiri și Viorele, Chiuituri de care strigă flăcăii la joc, Opșaguri, cât pilite, cât cioplite și la lume împarțite, Starostele sau datinile de la nunțile românilor ardeleni, Povești din popor, Bocete, Românul în sat și la oaste, apreciat din cântecele lui poporale, Pântea Viteazul: tradițiuni, legende și schițe istorice, Zidirea lumii. Adam și Eva. Originea Sfintei Cruci și cele 12 Vineri: după tradiții poporale și manuscrise vechi, De la moară: povești și snoave etc., volumele de proză Nuvele și schițe (2 vol.), Pilde și sfaturi pentru popor, Nuvele, cât și o Carte de cetire pentru anii din urmă ai școalelor normale, școalele de repetițiune, cursurile de adulți și pentru poporul nostru, un curs practic despre pomicultură. A fost redactor la publicațiile: Cărțile săteanului român (Blaj), Dreptatea (Timișoara), Deșteptarea (Cernăuți), Revista ilustrată (Reteag, Șoimuș), Tribuna, Foaia poporului (Sibiu), Gazeta de duminecă (Șimleu), a desfășurat și o intensă activitate în domeniul teoretic al culegerii și cercetării folclorului. A fost secretar secund al Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român ASTRA Sibiu (1893–1896).

1860 – S-a născut Hariclea Darclée

Hariclea Haricli; 10 iunie 1860, Brăila – 12 ianuarie 1939, București

Soprană, una dintre personalitățile muzicale cele mai importante ale României. S-a născut într-o familie cu rădăcini elene. În 1886 a plecat la Paris, a luat lecții de canto și a debutat într-un recital de canto în 1881 la Brăila. Din nou la Paris, a fost remarcată de Charles Gounod, care i-a încredințat rolul Margaretei din opera Faust, cu care a debutat pe scena Operei (1888). În scurt timp, a cucerit publicul și a devenit preferata multor compozitori: Giacomo Puccini, Pietro Mascagni, Alfredo Catalani. 1860-1939 Soprană Hariclea DarcléeS-a impus ca primadonna în marile teatre de operă de la Paris, Berlin, Florența, Milano, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Barcelona, Madrid, Monte Carlo, Moscova și Sankt Petersburg. A debutat în 1890, la Scala din Milano, cu rolul Chimène din Cidul de Massenet, aplaudată fiind chiar de Giuseppe Verdi, succesul aducându-i imediat contracte la cele mai mari teatre din Italia. Dorința ei de a cânta în România era mare; românii o iubeau, spectacolele ei erau adevărate sărbători; Regele Carol I i-a oferit ordinul Bene Merente cl.I. A susținut crearea Operei Române din București în 1921. A avut în repertoriu 58 de roluri din 56 opere compuse de 31 compozitori. Din păcate nu s-au păstrat înregistrări pe discuri cu vocea Haricleei Darclée, doar două cântece românești. A înregistrat pentru Casa de Discuri Fonotipia arii și scene din Don Pasquale de Gaetano Donizetti, La Traviata de Giuseppe Verdi, Iris de Pietro Mascagni și Tosca de Giacomo Puccini, dar matrițele acestor înregistrări au fost distruse de bombardamentele celui de al doilea război mondial la Milano.

Cântecul fluierașului de George Stephanescu

1869 – S-a născut Constantin Angelescu

Constantin I. Angelescu; 10 sau 12 iunie 1869, Craiova – 14 septembrie 1948, București

Medic, profesor universitar, politician, membru fondator al Academiei de Științe din România, membru de onoare (din 1934) al Academiei Române. A studiat medicina la Paris, s-a specializat în chirurgie în 1897. 1869-1948 Constantin AngelescuRevenit în țară, a lucrat în chirurgie la Spitalul Brâncovenesc, apoi la Filantropia, ajungând profesor universitar (1903) și director al Clinicii universitare de chirurgie. Din 1901, până la sfârșitul perioadei interbelice, a fost deputat sau senator în toate legislaturile; din ianuarie 1914 a fost membru al guvernului în repetate rânduri; a fost ministrul Instrucțiunii publice; a fost vreme de patru zile prim-ministru interimar, după asasinarea premierului Ion Duca. A fost cel dintâi ministru plenipotențiar al României la Washington, începând cu ianuarie 1918. După cel de al doilea război mondial a prezidat Asociația de prietenie Româno-Americană. A fost vreme de 24 ani președintele Ateneului Român, apoi președinte al Ligii culturale.

1874 – S-a născut Ștefan Gh. Nicolau

10 iunie 1874, Ploiești – 3 noiembrie 1970, București

Medic dermatolog, membru de onoare (din 1948) al Academiei Române, membru al Academiei de Științe Medicale din România, membru al societăților de dermatologie din Argentina, Bolivia, Cehoslovacia, Franța, Italia, Iugoslavia, Spania, Turcia și Statele Unite. A absolvit Facultatea de Medicină din București și s-a specializat la Paris, fiind apoi profesor la Facultatea de Medicină din Cluj, apoi din București. 1874-1970 Medic Ștefan Gh. NicolauA fost fondatorul școlii românești moderne de dermatovenerologie. A câștigat o reputație internațională în domeniul histologiei cutanate. A descris un șir de dermatoze care îi poartă numele: scorbutidele foliculare Nicolau, dermatita lividoidă și gangrenoasă Nicolau, exantemul exfoliant generalizat leucemic Nicolau și multe altele. A studiat clinica și epidemiologia leprei, morfopatologia și aspectele imunologice ale infecției sifilitice, patogenia dermatozelor profesionale, leziunile din limfogranulomatoză, contribuții incluse în tratatele mondiale de specialitate. A preparat împreună cu A. Banciu un vaccin (vaccinul Nicolau-Banciu) pentru tratamentul șancrului moale și a fost unul dintre cei mai activi organizatori pe plan internațional și național ai luptei anti-veneriene. În 1928 a fondat Societatea de Dermatologie și Sifilografie din România, director al Centrului Dermato-venerologic, a condus Clinica de Dermatologie din Spitalul Colțea. A fost decorat cu Ordinul Meritul Sanitar cl.I pentru merite deosebite în domeniul ocrotirii sănătății populației din țara noastră.

1875 – Semnarea la Viena a Convenției comerciale româno-austro-ungare

Act de politică externă românească în scopul obținerii independenței comerciale ca stat, semnată de Gh. Costaforu și Cancelarul Andrassy.

1877 – S-a născut Petre Cănciulescu

10 iunie 1877, Poiana Mare, Dolj – sec. XX

Militar de carieră, ofițer cu gradul de general de divizie, care s-a remarcat atât în timpul participării României la primul război mondial, cât și în perioada operațiilor militare pentru apărarea Marii Uniri. A urmat cursurile Școlii Fiilor de Militari din Craiova (1892–1896), apoi ale Școlii de Ofițeri de Infanterie (1896–1898), absolvind șef de promoție. A fost, în timp, comandant al Regimentului 1 Vânători „Regele Ferdinand” din Divizia 1 Infanterie, unitate care, s-a distins în vara anului 1917 în bătăliile de la Mărășești, Mărăști și Oituz, comandantul Garnizoanei Chișinău în timpul Intervenției Armatei României în Basarabia, precum și comandant al forțelor operative din Pocuția ale Diviziei 8 Infanterie, în timpul intervenției trupelor române din această regiune, în anul 1919. Cea mai înaltă funcție de comandă deținută a fost aceea a Corpului III Armată din Basarabia (1931–1937). A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” cl.III și Legiunea de Onoare, în grad de cavaler (1917), Ordinul Sfântul Vladislav cl.4 cu spade și fundă, Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918 cu baretele: Ardeal, Carpați, Jiu, Mărăști, Târgu Ocna și Cerna și Crucea de Război Cehoslovacă (1918)⁠, Ordinul polonez Virtutea Militară, Medalia comemorativă a Războiului Mare Victoria (1924), Ordinul național Steaua României în grad de comandor și Ordinul Coroana României cl.II (1931) etc.

1896 – S-a născut Alexandru Busuioceanu

10 iunie 1896, Slatina – 23 martie 1961, Madrid, Spania

Istoric și critic de artă, critic literar, poet, eseist, scriitor și traducător, pedagog, istoric al miturilor, diplomat, autoexilat în Spania. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie din București, absolvită în 1920, întreruptă în 1916, când a plecat voluntar pe front. A condus revista Lumina nouă, împreună cu T. Vianu, M. Ralea și T. Teodorescu-Braniște. A fost redactor la Luceafărul, Lamura și Dacia. Refugiat din cauza războiului la Iași, a editat ziarul Arena, iar la Cluj, unde a profesat în învățământul secundar, s-a numărat printre fondatorii revistei Gândirea. 1896-1961 Alexandru BusuioceanuA urmat studii de estetică și istoria artei la Viena (1920–1922). a fost bursier al Școlii române din Roma (1923–1925), a obținut titlul de Doctor în Istorie cu Magna cum laude la București, cu teza Un ciclu de fresce din secolul al XI-lea: Sant’ Urbano alla Caffarella (1925). A devenit Docent (1929), conferențiar și profesor universitar (1938–1940) la Catedra de istoria artei de la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București; a susținut prelegeri și la Academia de Arte Frumoase din București; Din 1942, a fost consilier cultural la legația română de la Madrid, unde a înființat și a condus Institutul Român de Cultură. Stabilit în Spania, a predat limba română la mai multe facultăți. Între anii 1945–1947, a scris (în Spania) studiul Zamolxis sau mitul dacic în istoria și legendele spaniole, apreciat de Mircea Eliade ca deschizând „perspective nebănuite în înțelegerea și valorificarea miturilor istoriografice medievale în Europa”. Articolele adunate în volumele Figuri și cărți și Ethos l-au impus în critica românească printre eseiștii Gândirii. Postum, studiile de critică și istoria artei au fost adunate în volumul Scrieri despre artă (1980). În anul 1998, s-a publicat Istoria literaturii române, cuprinzând și un text programatic (Literatură și destin).

1905 – S-a născut Paul G. Dimo

10 iunie 1905, Turnu Severin – 17 aprilie 1990, București

Inginer, membru titular (din 1990) al Academiei Române. A urmat cursurile Școlii Politehnice din București (1923–1928). A continuat studiile în Franța, fiind și inginer diplomat al Școlii Superioare de Electricitate din Paris. Și-a început cariera ca proiectant, devenind director tehnic la Societatea de Gaz și Electricitate din București. 1905-1990 Inginer Paul G. DimoA fost de trei ori laureat cu înalta distincție Premiul de Stat pentru: Planul de electrificare a țării (1950); Proiectarea hidrocentralei Moroieni (1954); lucrarea Cauza supratensiunilor prelungite în rețelele cu neutrul izolat. În 1961, Academia Română i-a acordat Premiul „Traian Vuia” pentru contribuțiile la Studiul stabilității statice a sistemelor energetice. S-a făcut cunoscut pe plan mondial în calitate de creator al analizei nodale a sistemelor electroenergetice, cunoscută sub denumirea de Dimo’s Rei Methods. În 1968 a devenit Doctor în Științe Tehnice al Institutului Politehnic din București, cu teza Analiza sistemelor electroenergetice și Doctor Docent al aceluiași institut în 1970. Din lucrările sale: Tratarea neutrului rețelelor de înaltă tensiune, Analiza nodală a sistemelor electroenergetice, Calculul și proiectarea sistemelor electroenergetice, Nodal Analysis of Power Systems, REI models and state indicators, și altele, traduse în limbi de mare circulație. A fost membru al Societății Franceze a Electricienilor, distins cu prestigiosul Premiu „Montefiori” care se acordă o dată la cinci ani.

1912 – Aurel Vlaicu la Mitingul aviatic din Aspern

În fața Curții imperiale de la Viena, la Aspern (10–30 iunie), a avut loc cel mai mare concurs aviatic de până atunci. Erau prezenți 17 austrieci, 12 francezi, 7 germani, 3 italieni, un rus, un belgian și un român. Nu lipsea deja celebrul Roland Garros, care pilota un Bleriot XV, considerat cel mai bun aparat al vremii.

1912 Aurel Vlaicu & Vlaicu 2, Aspern
Aurel Vlaicu și aeroplabul Vlaicu 2 la Aspern

Aurel Vlaicu, zburând cu un aparat proiectat și construit de el, Vlaicu-2, aflat în competiție cu piloți celebri ai timpului, a obținut premiul I pentru aruncarea unui proiectil la țintă, de la o înalțime de 300 metri și premiul al II-lea, pentru aterizarea la punct fix.

Mai mult: Povestea celor mai frumoase zile din viața lui Aurel Vlaicu [Istoria românilor]

1915 – S-a născut Serge Leibovici

10 iunie 1915, Paris, Franța – 11 august 2000, Marvejols, Franța

Psihanalist, pedopsihiatru și profesor de psihiatrie francez, unul dintre cei mai mari specialiști în psihiatria copilului. Născut într-o familie originară din România, el a devenit în 1973 primul președinte al International Psycho-Analytical Association (IPA) care nu era de origine anglo-saxonă. Numele său mai este legat de crearea psihodramei psihanalitice, de introducerea în Franța a psihanalizei bebelușului și de crearea la Paris a unei instituții de psihiatrie de orientare psihanalitică.

1919 – S-a născut Zenaida Pally

10 iunie 1919 Soroca, Republica Moldova – 26 iunie 1997, Germania

Mezzosoprană de faimă internațională. Între anii 1940–1945, a urmat în paralel trei facultăți: Facultatea Comercială, Academia de Belle Arte și Conservatorul de Muzică. La Conservator i-a avut profesori pe Elena Saghin, Ioan D. Chirescu, Mihail Vulpescu. S-a perfecționat cu Maria Nevi și Constantin Stroescu. A început activitatea ca funcționară la Banca de Stat și membră a Corului Radio, unde l-a avut coleg pe David Ohanesian. 1919-1997 Zenaida PallyA debutat ca solistă a Teatrului de Operă și Balet din București în mai 1945, la 26 de ani, în rolul Amneris din Aida de Giuseppe Verdi. La scurt timp, a plecat într-un turneu la Budapesta, unde a avut parteneri pe Emil Marinescu, Lucia Bercescu și Petre Ștefănescu-Goangă. A interpretat un număr mare de roluri, printre care cel al Sfinxului din opera Oedip de George Enescu, la premiera românească a operei. A efectuat turnee în străinătate și a realizat înregistrări pentru Radiodifuziunea Română. În 1974 a emigrat în Germania, unde și-a continuat activitatea în cor și ca solistă la Saarbrücken, până în anul 1988. Pentru meritele sale, a fost distină cu titlul de Artist emerit (1952), Premiul de Stat cl.I (1954), titlul de Artist al poporului (1962).

Giseppe Verdi – Un Ballo in maschera Re dell’abisso affrettati! • Orchestra Teatrului de Operă și Balet al RPR dirijată de Egizio Massini

1920 – A luat ființă Școala Politehnică București

Tradițiile ei sunt legate de înființarea, în anul 1818, de către Gheorghe Lazăr, a Școlii tehnice superioare cu predare în limba română la mănăstirea Sfântul Sava din București, iar la 1 octombrie 1864, prin ordinul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a fost înființată Școala de Poduri și Șosele, Mine și Arhitectură, care la 30 octombrie 1867 a devenit Școala de Poduri, Șosele și Mine. Sub conducerea lui Gheorghe Duca, la 1 aprilie 1881, instituția a căpătat o nouă structură sub denumirea de Școala Națională de Poduri și Șosele. 1920 Înființare Şcoala Politehnică BucureştiPrin Decretul-Lege nr. 2521/10 iunie 1920 privitor la organizarea învățământului superior politehnic din România s-a aprobat înființarea și organizarea școlilor politehnice din România, instituții de învățământ superior la grad de universitate, având ca scop formarea inginerilor, sub coordonarea Ministerului Lucrărilor Publice. La art. 2 s-a prevăzut că prima școală politehnică se înființează prin transformarea Școlii Naționale de Poduri și Șosele în Școala Politehnică din București, având patru secții: Construcții, Electromecanică, Mine și Metalurgie, Chimie Industrială. În 1948 s-a transformat în Institutul Politehnic din București, iar în 1992 a devenit Universitatea Politehnica din București. Astăzi, Universitatea Politehnica din București are 15 facultăți și peste 30.000 de studenți.

Anual, este aniversată Ziua Politehnicii, în sâmbăta din săptămâna care include data de 10 iunie (anul acesta, în data de 15 iunie).

1921 – S-a născut Virginia Șerbănescu

10 iunie 1921, Cluj – ?

Poetă, prozatoare, traducătoare și autoare dramatică. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie (1942–1945), întreruptă din cauza războiului, în final absolvind Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică, la clasa Marioara Voiculescu. Din cauza originii „nesănătoase”, a fost nevoită să accepte diferite slujbe: curier, translator, secretar-dactilograf, documentarist la Comitetul de Stat pentru Muncă și Salarii, corespondent comercial la Prodexport București, dactilografă la Academia de Științe Medicale. În 1983 s-a stabilit în RF Germania. A debutat în 1941, la Curentul literar, cu proză, și editorial în 1966, cu traducerea din franceză a Epopeii lui Ghilgameș. A inițiat sau condus mai multe cenacluri literare: primul, în locuința proprie, cu participarea scriitorilor Ion Vinea, Alice Voinescu, Gala Galaction, N.D. Cocea etc.; între 1956–1959 a făcut parte din conducerea cenaclului „Theodor Neculuță”, a condus cenaclul „Tudor Vianu”, aflat sub egida Uniunii Scriitorilor și care edita revista Atelier literar. După plecarea din țară, a participat la ședințele lunare ale cenaclului Apoziția din Munchen. A făcut parte din Asociația Româno-Germană a Scriitorilor din Munchen, fiind, din 1999, membră a Academiei Româno-Americane de Arte și Științe. A colaborat la Ramuri, Studii de literatură universală, Săptămâna, Manuscriptum, Contemporanul, Tribuna României, Atelier literar, apoi la periodice ale diasporei din Germania: Stindardul, Stindardul românilor, Observator (Munchen). În stagiunea 1969–1970 i s-a jucat pe scena Teatrului Național din Iași drama istorică Dacia Felix. Din opera literară: La curțile Hârlăului, Lunga veghe de la Cozia, Lângă tâmpla cerului, Scântei din vatra vremii, Fulger în prag de veac.

1929 – S-a născut Vasile Herman

10 iunie 1929, Satu Mare – 20 martie 2010, Cluj-Napoca

Compozitor, muzicolog și profesor universitar. A studiat la Conservatorul Municipal din Satu-Mare (1945–1949), la Institutul de Artă din Cluj (Conservatorul de Muzică „Gh. Dima”, 1949–1957) cu Sigismund Toduță. 1929-2010 Compozitor Vasile HermanDin 1954 a fost cooptat în corpul profesoral al aceleiași instituții, unde a predat a predat Teorie și solfegii, Forme muzicale. În paralel cu activitatea didactică, a fost secretar muzical la Opera Română din Cluj și la Filarmonica de Stat. Creația sa muzicală însumează peste 125 de titluri, unele publicate, altele în manuscris. A compus muzică simfonică, vocal-simfonică: Balada lui Pintea Viteazul, Paleomusica, Prolog; de cameră, corală. A publicat lucrări de muzicologie: Formă și stil în noua creație muzicală românească, Originile și dezvoltarea formelor muzicale.

Vasile Herman – Concert pentru orchestră de coarde (1978) • Orchestra simfonică a Filarmonicii „Oltenia”, Dirijor Teodor Costin

1929 – S-a născut Adela Petre

10 iunie 1929, Valea Sibiciului–Pătârlagele, Buzău – 13/14 martie 2019, Smeeni, Buzău

Creatoare populară, mesageră a artei populare românești, membră a Academiei Artelor Tradiționale. A fost recunoscută pentru valoarea și autenticitatea creațiilor sale: piese de port popular, fețe de masă, covoare de lână, carpete din păr de capră. Unele dintre creațiile sale, expuse în colecții muzeale din țară și străinătate, au fost distinse cu numeroase premii. A expus lucrări în expoziții din Franța, Italia, Olanda, Grecia. În 2002 i-a fost acordată Medalia Națională Serviciul Credincios clasa a III-a, pentru „crearea și transmiterea cu talent și dăruire” a unor opere artistice semnificative pentru civilizația românească și universală. După un deceniu, a obținut titlul Tezaur uman viu din partea UNESCO. De-a lungul celor aproape 70 de ani de activitate, a cunoscut toți președinții României, dar și mari personalități cum ar fi Hillary Clinton, Laura Bush, Angela Merkel sau Jill Biden.

Adela Petre

1931 – S-a născut Dan Constantinescu

10 iunie 1931, București – 6 februarie 1993, București

Compozitor, profesor universitar. Între 1950–1955 a studiat Compoziția la clasa Mihail Jora, la Universitatea Națională de Muzică București, unde a rămas asistent la Armonie și Compoziție. 1931-1993 Dan ConstantinescuDin 1990 a devenit profesor universitar. A compus muzică instrumentală (orchestrală, concertantă, camerală), lieduri și coruri intrepretate în foarte multe țări din lume: Germania, Polonia, Elveția, Canada, Franța, SUA, Olanda, Ungaria, Anglia etc. A avut concerte transmise în direct la radio și TV. A primit premiul Academiei Române pentru Concertul de pian și orchestră mică (1968), două premii de creație din partea Uniunii Compozitorilor (1976 și 1980). A fost inclus în prestigiosul Who’s Who in Europe, în Who’s Who in Music–Cambridge și în Who’s Who in The World – SUA. Și-a petrecut mare parte din viață la Pucioasa, unde a compus cele mai multe dintre creațiile sale muzicale.

Dan Constantinescu – Toma Alimoș. Baladă pentru orchestră, op. 7 (1955) • Orchestra simfonică a Radioteleviziunii Române, Dirijor Paul Popescu

1931 – A încetat din viață Traian Băcilă (23 decembrie 1867 – 10 iunie 1931)

General român în armata austro-ungară, care a avansat până la gradul de general de brigadă; comandant al brigăzii nr. 144 Infanterie.

1933 – S-a născut Iordan Datcu

10 iunie 1933, Băcălești, Teleorman

Istoric literar, etnolog și lexicograf. După ce a studiat filologia la Universitatea din București, a lucrat ca profesor și apoi ca redactor la Editura pentru literatură, la Editura Minerva, a fost cercetător principal la Institutul de Filosofie din București și la Institutul de istorie și teorie literară „George Călinescu”. S-a făcut cunoscut mai întâi ca editor al unor mari folcloriști, ca Artur Gorovei, Grigore Tocilescu, Simion Florea Marian, Petru Caraman, Adrian Fochi, apoi, ca un asiduu și priceput cercetător în domeniu, elaborând Dicționarul folcloriștilor (2 vol.) și mai ales Dicționarul etnologilor români (2 vol.), veritabil instrument de lucru, adresându-se atât specialiștilor, cât și celor interesați de creația populară și impactul ei asupra culturii române. Alte scrieri: Un mit – Toma Alimoș, Tradiții din Maramureș, Sub semnul Minervei.

1935 – S-a născut Adrian Beldeanu

10 iunie 1935, Lugoj, Timiș – 30 iunie 1994, București

Poet și prozator. A urmat la București Școala de Literatură și Critică Literară „M. Eminescu” (1952–1954) și Facultatea de Drept (1954–1958). 1935-1994 Poet Adrian BeldeanuDin 1959, s-a înscris în barou și a funcționat ca avocat pledant. A debutat în Luceafărul, în 1966 și a desfășurat regulat activitate publicistică (mai ales cronică plastică), în Săptămâna culturală a Capitalei. A publicat, în serial, un Dicționar plastic selectiv, alcătuit din articole micro-monografice despre plasticieni români contemporani (1973–1977). Prima carte, Vitralii cu păsări, a apărut în 1967. Au urmat: Corrida, Variațiuni pentru speranță, Canapeaua cu pisici, mai câștigi o zi, Ceasornicul de aer, Ceaiul de la ora cinci, A treia repriză.

1935 – S-a născut Octavian Simu

1935 Octavian Simu

10 iunie 1935, Ilișești, Suceava

Medic, autor de dicționare, eseist, poet, prozator și scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1971). A absolvit Facultatea de Medicină din Iași (1952–1958), a fost medic specialist interne la Spitalul Sfântul Luca din București, specialist în cultura și civilizația Extremului Orient, membru fondator al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști, membru fondator și președinte al Societății Române de Niponologie. Opere: Mandala, geometrie și artă sacră, Exotice – Fantasticul mileniului III, Mic dicționar japonez-român, Mitologie chinezǎ, Eternul feminin japonez.

1939 – S-a inaugurat Muzeul Ceferiștilor

Organizat în cadrul serbărilor Ceferiadei, care aniversau 70 de ani de la deschiderea liniei de cale ferată București Filaret–Giurgiu. Locația inițială a fost în parcul și arenele Stadionului Giulești.
1939 Muzeul Ceferiştilor

În primăvara anului 1953 a fost amenajat – în actuala clădire din Calea Griviței – Muzeul Tehnic al Căilor Ferate, a cărui deschidere a avut loc cu ocazia sărbătoririi centenarului liniei București Filaret–Giurgiu, în anul 1969.

Mai mult: Muzeul CFR, Gara de Nord [Trecător.ro]

 

Ziua Parașutiștilor Militari

1941 Ziua Parașutiștilor Militari

1941 – A fost înființată Școala de Parașutiști

În baza Ordinului D.M. 93/10 iunie 1941, a fost înființată prima subunitate de parașutiști, Compania de Misiuni Speciale, comandată de lt. Ștefan Soverth. S-a constituit, pe lângă Centrul de Instrucție al Aeronauticii, pe aerodromul Popești-Leordeni, în cadrul Flotilei I Aerostație. A fost denumită ulterior Compania de parașutiști.

 

1946 – Grupările de rezistență anticomuniste

La 10 iunie, Ministrul de Interne a anunțat descoperirea unor „organizatii teroriste dirijate de un comandament central”, acestea fiind de fapt grupări de rezistență anticomuniste: Haiducii lui Avram Iancu, Divizia Sumanelor Negre, Glasul Sângelui, Grupul Elena Basarabeanu.

La începutul toamnei anului 1948, în ciuda dispariției oricărei coordonări, grupuri mici, uneori chiar simpli indivizi, au intrat în clandestinitate în munții Carpați. Ei au constituit astfel diverse puncte de rezistență armată, în ceea ce a devenit o mișcare totalizând mai multe mii de persoane. Rezistența armată din munți a fost un fenomen unic în spațiul est-european călcat de cizma sovietică. Rebelii proveneau din toate păturile sociale și din toate religiile țării – mulți erau foști legionari, sau militari de carieră, precum frații Arnăuțoiu, mare parte din ei abia înțelegeau gravitatea angajamentului luat, așteptînd un inexistent ajutor american sau occidental, mulți erau tineri și idealiști, toți având parte de un sfîrșit năpraznic.

1946 Grupările de rezistență anticomuniste - Grupul Ogoranu
Grupul Ogoranu

S-au identificat trei forme diferite de manifestare a Rezistenței: tentative de rezistență armată organizată, condusă de ofițeri trecuți în rezervă (cum ar fi colonelul Uță, locotenentul-colonel Arsenescu și maiorul Dabija), acte de nesupunere civilă concretizate prin mișcări de refugiați în munți și crearea de depozite de armament drept centre de rezistență și de adăpost pentru cei căutați de poliția politică. Au rezistat un deceniu în dura luptă de guerilă, înfruntînd teroarea; trupele de Securitate i-au vânat, unul cîte unul. Le-au torturat familiile, le-au lichidat prietenii, au hărțuit vecinii, ca să-i scoată din ascunzători. Călugării de la schitul Cetățuia păstrează și acum crucea pe care frații Arnăuțoiu au depus crâncenul legământ că nu se vor lăsa prinși în viață.

1947 – Legea Ministerului Apărării Naționale

Prin Legea nr. 205/10 iunie 1947 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale, conducerea armatei a fost reorganizată după modelul sovietic.

1948 – Căsătoria Regele Mihai I cu Principesa Ana de Burbon-Parma

În noiembrie 1947 Regele Mihai, fiind la Londra la nunta viitoarei regine Elisabeta a II-a, a cunoscut-o pe Principesa Ana de Bourbon-Parma, cei doi logodindu-se înainte de întoarcerea regelui în România. După întoarcerea sa în România, regele a fost silit să abdice la 30 decembrie 1947, iar la 3 ianuarie 1948, a fost silit să părăsească țara. Cuplul s-a căsătorit pe 10 iunie 1948, în exil, la Atena, în ciuda opreliștilor de natură religioasă. Fiind de religie catolică, Principesa Ana avea nevoie de o dispensă papală pentru a se căsători cu Regele României, care era creștin-ortodox. La acel moment o astfel de dispensă era considerată normală numai dacă soțul/soția non-romano-catolic ar fi îngăduit ca eventualii copii rezultați din căsătorie să fie botezați și crescuți în religia romano-catolică. Regele Mihai a refuzat să facă o astfel de promisiune din moment ce ar fi violat statutul constituțional al monarhiei românești. La cererea papei Pius, Xavier ducele de Parma a emis o declarație prin care obiecta împotriva oricărei căsătorii fără acordul papei sau a familiei miresei, interzicându-le părinților miresei să participe la ceremonie. În aceste circumstanțe familia miresei a fost reprezentată de unchiul matern al principesei, Erik al Danemarcei, care a condus mireasa la altar.

1948 Nunta regală

La ceremonie au fost prezenți, printre alții, regina-mamă Elena a României, Irina ducesa de Aosta, Katherine principesă a Greciei, Regina Alexandra a Iugoslaviei, Regina Frederika a Greciei alături de regele Paul al Greciei, gazdele evenimentului, Amedeo duce de Aosta și rude din partea familiilor de Hanovra și Hesse. Tatăl regelui Mihai, Carol, și surorile acestuia, Maria, fostă regină-mamă a Iugoslaviei, Elisabeta, fostă regină a Greciei, și Ileana, arhiducesă de Habsburg-Toscana au fost înștiințați de eveniment însă nu și invitați. La început, au trăit în Italia și în Marea Britanie, apoi s-au mutat în Elveția.

Fotografia de familie

1952 – S-a născut Șerban Celea

10 iunie 1952, București – 20 august 2020, București

Actor de film și de teatru. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, promoția 1975, la clasa Sanda Manu–Ștefan Velniciuc. 1952-2020 Șerban Celea ActorA fost actor la Teatrul Dramatic „George Bacovia” din Bacău, Teatrul Giulești, Teatrul de Comedie și Teatrul „Bulandra”. A apărut în producții cinematografice românești în anii ’70 și ’80: Tranzit, mori rănit din dragoste de viață, Confesiune, Omul zilei, Marele jaf comunist (narator), Made in Romania etc. A jucat în producții cinematografice americane începând cu mijlocul anilor ’90, mai ales în filme de groază și de acțiune lansate direct pe video: Dracula III: Moștenirea, Witchouse II: Blood Coven și Inimă de dragon 3: Blestemul vrăjitorului. A apărut, de asemenea, în Jocul asasinilor (Assassination Games) cu Jean-Claude van Damme și Scott Adkins sau în Atac brutal (Attack Force) cu Steven Seagal, Lisa Lovbrand și David Kennedy. A fost voice-over la HBO România de la apariția postului, la 1 ianuarie 1998, până la deces.

Stare de fapt (1995) • Regia: Stere Gulea. Cu: Oana Pellea, Mircea Rusu, Dan Condurache, Răzvan Vasilescu, Şerban Celea, Luminiţa Gheorghiu, Silviu Stănculescu, Cristian Iacob, Radu Panamarenco

1952 – S-a născut Onisim Colta

10 iunie 1952, Baia Sprie, Maramureș – 7 octombrie 2022, Arad

Pictor, scenograf și conferențiar universitar, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din 1980, membru al Association Internaționale des Arts Plastiques (AIAP) din 1995. A absolvit Academia de Arte Vizuale „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, secția Pictură, la clasa Paul Sima în 1976,. În 2006 a obținut titlul de Doctor în Arte Vizuale la Universitatea de Arte și Design, Cluj Napoca, cu Summa cum laude. 1952-2022 Pictor Onisim ColtaA urmat un stagiu de perfecționare post-universitară la Centrul Special de Perfecționare Profesională București, secția Scenografie. A fost scenograf la Teatrul de Stat din Arad din 1976, unde a montat peste 70 de spectacole, conferențiar la Facultatea de Arte Vizuale Oradea (1998–2005), președinte (1994–1998), vicepreședinte din 1998 al Filialei Arad a UAP, redactor artistic la revista ARCA, în paginile căreia a publicat comentarii plastice, studii, însoțite de reproduceri, pe marginea operei unor artiști de seamă ai plasticii românești contemporane: Liviu Suhar, Zamfir Dumitrescu, Mihai Mănescu, Marin Gherasim, Constantin Flondor, Paul Gherasim sau Liviu Mocan. A participat la tabere de creație în țară și străinătate și a avut peste 30 de expoziții personale și aproape o sută de expoziții de grup, naționale și internaționale. Tablourile lui se află în prestigioase muzee din țară și străinătate, în colecții private, în instituții de cultură și administrative. A primit de-a lungul carierei numeroase premii, dintre care: Premiul tineretului (1988), Premiul UAP (1990) și Premiul Rotary Club Arad (1999) la Bienala Națională de Desen Arad, Marele premiu al UAP Arad (1998), Premiul pentru pictură al UAP Arad (1999, 2000), Premiul „Sever Frențiu” la Bienala Internațională de Desen Arad (2001), Premiul de Excelență (Arte Vizuale) acordat de Centrul Cultural Județean Arad (2005), Premiul pentru grafică al UAPR (2006) etc.

Biografie ilustrată: Onisim COLTA, pictor, scenograf [Vatra MCP]

1960 – S-a născut Mircea Anca

10 iunie 1960, Fărcașa, Maramureș – 28 noiembrie 2015, București

1960-2015 Mircea AncaActor de teatru și film și regizor. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, specializarea Actorie, promoția 1989, clasa Sanda Manu–Adriana Popovici, continuată cu specializarea Regie de Teatru, promoția 2003, clasa Cătălina Buzoianu. A fost actor al Teatrului Național București și profesor de actorie la Facultatea de Arte din cadrul Universității Hyperion din București. A jucat în filme ca: Dragoste pierdută, Patul lui Procust, Passion Mortelle, Balanța, Maria și marea, Moromeții, a regizat piesele: Cu ușile închise la Teatrul Național București, Adunarea femeilor, Emigranții, Regele Lear la Teatrul Tineretului.

Dragoste pierdută (2008) • Regia de Petre Năstase. Cu: Daniela Nane, Marius Stănescu, Gelu Nițu, Mircea Anca, Marius Chivu, Mircea Diaconu

1963 – Relații diplomatice România – Kuweit

România a stabilit relații diplomatice la rang de ambasadă cu Statul Kuweit la 10 iunie 1963, primul ambasador român rezident fiind acreditat în septembrie 1974.

1966 – A încetat din viață Nyárády Erasmus Julius (7 aprilie 1881 – 10 iunie 1966)

Botanist maghiar din România; membru corespondent al Academiei de Științe din România; membru titular al Academiei Române.

1967 – S-a născut Adrian Melicovici

10 iunie 1967, Moreni, Dâmbovița

Poet, prozator, jurnalist, membru al Societății Scriitorilor Târgovișteni (din 2011). A studiat Dreptul la Universitatea „Spiru Haret” din București (1994–1999), în paralel fiind muncitor la Uzina cu profil militar Automecanica Moreni. A debutat publicistic cu articole sociale în publicația locală Moreni Magazin, apoi a fost reporter special, redactor coordonator și principal fondator al săptămânalului județean Muntenia Expres, de unde a demisionat din cauza politizării publicației. A fondat Orizont Expres, pe care l-a suspendat din aceleași motive. A colaborat la Incomod (Târgoviște), New York Magazin, condus de Grigore Culian. A debutat editorial în 2009, cu romanul Ecouri din Sodoma și Gomora, urmat de romanele Noaptea Destinelor și Noaptea Speranțelor; de volumul de versuri Colț de Cer. A realizat filmul documentar Târgoviște, cetatea misterelor, cu participarea profesorilor George Coandă, Gabriela Nițulescu, Neagu Djuvara și a scriitorului Vasile Lupașc. În septembrie 2012, a inițiat proiectul cultural Speranța unui vis – a pornit pe jos din Târgoviște către Roma, cu steagul României și a ajuns la 12 decembrie în fața Columnei lui Traian. A interacționat cu asociații culturale românești din Italia, a fost primit de primarul și Consiliul Local al municipiului Arezzo, la Roma fiind întâmpinat de Hotnews.ro, Radio România Actualități și Ambasada României prin atașatul Ovidiu Puf. Despre expediție și peripețiile prin care a trecut a scris o carte, Pribeag pe drumul viselor. Colaborează la publicații dâmbovițene (presă scrisă și online).

1969 – S-a născut Cosmin Olăroiu

10 iunie 1969, București

Fost fotbalist și antrenor. Ca jucător, fundaș central, Olăroiu nu a avut performanțe notabile (cu excepția unei duble marcate din lovituri libere împotriva Gloriei Bistrița pe vremea când juca la Național), dar ca antrenor a câștigat campionatul și Supercupa României cu Steaua București, ambele în 2006, și a calificat echipa în semifinalele Cupei UEFA.

1970 – S-a născut Loredana Groza

10 iunie 1970, Onești, Bacău

Cântăreață de muzică ușoară, actriță, compozitoare, prezentatoare TV, autoare, dansator, antrenoare în show-ul muzical Vocea României, precum și imaginea unor produse cosmetice. 1970 Loredana GrozaA început să cânte de la vârsta de 3 ani, iar la nici 14 ani, la faza națională a concursului Cântarea României de la Focșani, a fost remarcată de Dumitru Moroșanu și Zsolt Kerestely, care au invitat-o la preselecția concursului Steaua fără nume. A câștigat Steaua fără nume în toate fazele, ultima etapă fiind în 1986. La 16 ani, a participat la Festivalul de Muzică Ușoară de la Mamaia (1986), unde a câștigat Marele Premiu. Aparițiile la emisiunile de la Radio și TVR au fost tot mai frecvente, a început seria înregistrărilor la Radio și Electrecord. A imprimat peste 100 de piese de Marius Țeicu, Adrian Enescu, Dan Beizadea, Marcel Dragomir, Jolt Kerestely, Mihai Pocorschi, Dani Constantin, Alexandru Simu, Aurel Manolache, Ion Cristinoiu, Mihai Grigoriu, Octav Firulescu, Cornel Fugaru, Mircea Drăgan etc. Albumul său de debut, Bună seara, iubito, lansat în 1988, este și acum cel mai vândut album românesc.

Loredana – Îngeri

1976 – S-a născut Martin Tudor

Martin Gheorghe Tudor; 10 iunie 1976, Avrig, România – 30 martie 2020, Reșița

Fost fotbalist care a evoluat pe postul de portar și antrenor. A jucat de-a lungul carierei la Jiul Petroșani, Olimpia Satu Mare, Steaua București, CFR Cluj și Universitatea Cluj. A adunat 184 de meciuri în prima ligă și două titluri de campion, ambele cucerite cu Steaua București în 2001 și 2005. A antrenat portari de la Steaua București, Universitatea Craiova, echipa națională etc.

1979 – A încetat din viață Vasile Băncilă (1 ianuarie 1897 – 10 iunie 1979)

Filosof, eseist și pedagog.

1979 – A încetat din viață Aurel Baranga (Aurel Leibovici; 20 iunie 1913 – 10 iunie 1979)

Poet și dramaturg; fondator și redactor-șef la Urzica; membru în CC al PCR.

1982 – A încetat din viață Geo Barton (25 martie 1912 – 10 iunie 1982)

Actor de teatru și film; a jucat la Teatrul de revistă „Constantin Tănase”, Teatrul Național din Craiova, Teatrul Național București, Burgtheater Viena.

1987 – S-a născut Valentina Naforniță

10 iunie 1987, Cuhnești, Glodeni, RSSM/R. Moldova

Soprană de operă din Republica Moldova. Pasionată de muzică încă din copilărie, a studiat Canto, Vioară și Dans. A absolvit Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău în 2006, apoi masterul în Operă la Universitatea Națională de Muzică din București, cu Eleonora Enăchescu și Maria Slătinaru-Nistor. A fost laureată a Concursului Orange pentru tinerii muzicieni, a Concursului Internațional de Canto „Hariclea Darclée” și a Concursului Young Opera Singers of Europe, a Concursului BBC Cardiff Singer of the World la mai multe categorii, a câștigat Premiul „Dame Joan Sutherland” Audience Award și a fost finalistă la categoria Lied. În septembrie 2011 a devenit membră a ansamblului Wiener Staatsoper, unde a debutat în Die Zauberflöte. A cântat în La bohème, Le nozze di Figaro, L’elisir d’amore, Don Pasquale, Rigoletto, Don Giovanni, Ariadne auf Naxos, Un ballo in maschera și Idomeneo. A cântat la Salzburger Festspiele, la Théâtre des Champs-Elysées și la Opéra National din Paris, la Teatro dell’Opera di Roma, la Opéra de Lausanne, la Staatsoper Hamburg. A fost invitată de două ori să cânte la concertul de Crăciun de la Viena.

Eugen Doga – Ochiul tău iubit

1989 – S-a născut Alexandra Stan

10 iunie 1989, Constanța

Cântăreață de muzică ușoară, actriță, compozitoare, prezentatoare TV, autoare, dansatoare, antrenoare în show-ul muzical Vocea României, precum și imaginea unor produse cosmetice. A jucat și în filme: Cuibul de Viespi, A doua cădere a Constantinopolului, Asphalt tango, Modigliani, Supraviețuitorul, #Selfie 69.

Alexandra Stan – Mami

1999 – România a elaborat Programul național de integrare a României în Uniunea Europeană

Cuprindea capitole referitoare la domeniile economic, financiar, legislativ, politic, social, justitie si afaceri interne.

2008 – A încetat din viață Dumitru Bughici (Iosif Bughici; 14 noiembrie 1921– 10 iunie 2008)

Compozitor, muzicolog și profesor.

2012 – Alegeri locale în România

S-a folosit sistemul de alegere dintr-un singur tur al președinților consiliilor județene și a primarilor. Au participat 97 de partide politice, alianțe politice, alianțe electorale și organizații ale cetățenilor care aparțin minorităților naționale. Conform Biroului Electoral Central, la vot au fost așteptați aproximativ 18.313.440 de votanți români. 2012 Harta alegerilor localeAu fost votați președinții a 41 de consilii județene, 3.187 de primari, 1.338 membri ai consiliilor județene și 40.311 de membri ai consiliilor locale.

2016 – A încetat din viață Nicolae Păsărică (28 august 1955 – 10 iunie 2016)

Jucător de oină și antrenor; considerat ca fiind cel mai bun practicant al acestui sport.

2018 – S-a resfințit biserica Mănăstirii Dealu de lângă Târgoviște

Mănăstirea a fost ctitorită de Radu cel Mare între anii 1499–1501, construită pe locul unei vechi biserici din vremea lui Mircea cel Bătrân. A fost centru de cultură – călugărul sârb Macarie a instalat aici prima tiparniță din țările române; a fost cea mai importantă necropolă voievodală munteană – adăpostește capul lui Mihai Viteazul; în timp clădirea bisericii a fost lagăr de prizonieri (1877), școală divizionară de soldați, depozit de muniție, Liceul Militar „Nicolae Filipescu” (1912–1940) și s-a prăbușit la cutremurul din 1940. Clădirile actualei mănăstiri și renovarea bisericii datează din perioada 1953–1959.
2018 Mănăstirea Dealu

La 517 ani de la construirea și sfințirea ei (4 decembrie 1501), Mănăstirea Dealu a fost resfințită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, și Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită

0 comentarii la „10 Iunie în istoria românilor

Lasă un răspuns