10 Martie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Falansterul din Scăieni. Monumentul lui Teodor Diamant

 

1482 – Voievodul Moldovei, Ștefan cel Mare, a ocupat Cetatea Crăciuna de pe Milcov

Ștefan cel Mare, văzând că politica sa de intervenție în Muntenia nu dă rezultate durabile, a ocupat cetatea Crăciuna de pe Milcov, a fortificat-o și a instalat aici pe pîrcălabii săi Vâlcea și Ivanco. Așezând pe fiul sau Alexandru la Bacău, Ștefan cel Mare urmărea consolidarea hotarului spre Muntenia. „În anul 6990 [1482], martie 10, a luat Ștefan voievod cetatea Crăciuna” [Letopisețul de la Putna nr. I]. Cetatea Crăciuna din Țara Vrancei a fost construită de Radu cel Frumos și până la 1482 a fost teritoriu al Munteniei. După ce Ștefan cel Mare l-a învins pe Basarab al IV-lea cel Tânăr (Țepeluș) și a alipit cetatea Crăciuna, hotarul Moldovei a fost mutat pe Milcov.

1564 – A început a doua domnie a lui Alexandru Lăpușneanu

Alexandru Lăpușneanu (1499 – 5 mai 1568), fiul nelegitim al lui Bogdan al III-lea cu Anastasia din Lăpușna, a fost domnul Moldovei de două ori: între 4/12 septembrie 1552 – post 30 noiembrie 1561 și între 20 februarie 1564–9 martie 1568. După ce Despot Vodă a fost ucis în 1563 de Ștefan Tomșa, care a domnit pentru scurt timp, Lăpușneanu a reușit să redobândească tronul Moldovei. Acest lucru l-a costat mai mult de 200.000 de galbeni dați turcilor și un crâncen război civil, pe care a trebuit să-l poarte contra lui Ștefan Tomșa, candidatul boierilor (între 20 februarie–10 martie 1564). Armatele turcești și tătărești, care îl aduceau pe Lăpușneanu la domnie, au invadat țara, prădând și jefuind. A doua domnie a lui Lăpușneanu, începută în sânge, avea să înoate în sânge până la sfârșit. A promis iertare tuturor boierilor dușmani, dar, după ce s-a instalat pe tron, i-a măcelărit. „Și i-au chematu pre obiceiul boierilor la curte, carii făr nici o grijă și de primejdie ca aceia negăsindu-să, dacă au intrat în curte, slujitorii, după învățătură ce au avut, închis-au poarta și ca pe niste lupi într-o turmă făr de nici un păstor, au intrat într-înșii, de-i snopiia și-i junghiia, nu numai boierii, ci și slujitorii. Nici alegea pre cei vinovați, ci unul ca altul îi puneau suptu sabie, cădea mulțime, dispre zăbrele săriia afară, de-și frîngiia picioarile. Și au pierit atunci 47 de boieri, fără altă curte, ce nu s-au băgat în samă. Și așa după atîta nedumnezeire, îi păriia că ș-au răscumpărat inima” [Grigore Ureche]. Numărul boierilor uciși la Suceava în noiembrie 1564, s-a estimat în cronici între 12 și 47 plus un însemnat număr de curteni mai mărunți, uciși la Curtea Domnească de la Iași. Turcii, care l-au așezat pe tron, i-au impus să dărâme toate cetățile, pentru ca țara să fie incapabilă să se apere. Lăpușneanu a dat ordin să se umple toate cetățile cu lemne și le-a dat foc. Incendierea, însă, nu a produs pagube mari cetăților, ci a fost doar un șiretlic pentru a se evita dărâmarea lor. A scăpat Cetatea Hotinului, unde s-a așezat o garnizoană turcească, care a început să jefuiască cu cruzime țara.

1571 – A încetat din viață Ioan Sigismund Zápolya (János Zsigmond Zápolya; 7 iulie 1540 – 10 martie 1571)

Rege al Ungariei sub numele de Ioan al II-lea și principe al Transilvaniei (din 1570), sub numele de Ioan Sigismund.

1833 – S-a născut Dimitrie A. Sturdza-Miclăușanu

10 martie 1833, Miclăușeni, Iași – 8 octombrie 1914, București

Istoric și om politic liberal, prim-ministru al României, membru titular (din 1871) și președinte (1882–1884) al Academiei Române. Educat la Academia Mihăileană, și-a continuat studiile în Germania, unde a luat parte la mișcările politice ale vremii. A jucat un rol important în politica României începând din perioada de preunificare a principatelor Moldovei și Valahiei până la Răscoala țărănească din 1907. A fost secretar particular al lui Alexandru Ioan Cuza, dar ulterior s-a întors împotriva lui Cuza, devenind membru în guvernul liberal al lui Ion Brătianu. În 1899 a fost ales lider al partidului ca succesor al lui Ion Brătianu, în această calitate fiind ales de patru ori prim-ministru (1895–1909). A fost numit secretar permanent al Academiei Române, devenind o autoritate recunoscută în numismatica românească.

1835 – Falansterul de la Scăieni

Teodor Diamant, socialist utopic, a pus bazele primului falanster de tip fourierist din România. A studiat matematica la München și la Paris, unde a intrat în contact cu ideile socialismului utopic și a devenit discipol al lui Charles Fourier și a adus conceptul de falanster în Țările Române. Reîntors în țară, și-a expus concepțiile social-economice, fiind bine primit în cercurile liberale din București. Falansterul, intitulat Societatea agronomică și manufacturieră sau Colonia soților agronomi de la Scăieni, Prahova a avut, înainte de desființare, aproximativ 100 de membri. În cadrul coloniei se predau limbile română și franceză, aritmetică, geografie, catehism, muzică, desen și caligrafie. Școala falansterului (denumită „pansion”) avea trei clase și număra 14 elevi, într-o proporție egală băieți și fete, cu vârste între 4 și 14 ani.

Societatea a eșuat după mai puțin de un an, „soții agronomi” părăsind-o, nemulțumiți de rezultate și de condițiile de muncă. A fost desființată de autorități un an mai târziu.

Falansterul (Film artistic, 1978) • Adrian Pintea, Liviu Ciulei, Julieta Szönyi, Elena Albu, Vasile Niţulescu etc.

1847 – Regulamentul fiscal pentru Basarabia țaristă

Mazilii și ruptașii din Basarabia au fost lichidați ca stare socială și fiscală și incluși în categoria odnodvorților.

Odnodvorții (однодворцы) erau o categorie socială privilegiată din Rusia țaristă, apoi și din Basarabia, scutită de prestații, care avea propria sa cârmuire sătească și care, în loc de impozitul pe familie (birul), plătea o dare numită dajdie, mai mică decât birul.

După anexarea, în 1812, a Basarabiei la Imperiul Rus, mazilii și ruptașii, ca și celelalte categorii ale populației, au beneficiat de scutiri de la plata impozitelor, pentru o perioadă de trei ani, de prelungiri, pentru ca, prin Regulamentul din 10 martie 1847, șă fie incluși în categoria odnodvorților și mazilii și ruptașii din Basarabia, care au fost egalați în drepturi cu această stare socială din Rusia.

Mazilii, o categorie socială privilegiată, erau urmașii boierilor moldoveni și ai boiernașilor, care și-au obținut pe timpul domnilor moldoveni slujbe, până la rangul de vel șătrar; ei plăteau individual, boierește (redusă) și nu țărănește (întreagă) – dajdia mazilească, desetina (dijma) la stupi și la mascuri, erau scutiți de beilicuri, erau judecați de Divanul domnesc. Ruptașii, tot categorie fiscală privilegiată, erau descendenți ai clerului, ruptași de vistierie și ruptași de cămară; nu puteau fi supuși pedepselor corporale fără decizia judecății; plăteau impozitul denumit dajdie, câte 15 lei de la fiecare familie și achitau plata pentru prestații deopotrivă cu mazilii.

1855 – S-a inaugurat linia telegrafică București–Giurgiu

A fost prima linie de telegraf din Țara Românească. Între 1853–1854, au fost realizate comunicații telegrafice în Transilvania prin circuite pe trasee aeriene între Cluj–Budapesta–Viena și Brașov–Sibiu–Timișoara. În 1854 a apărut prima linie telegrafică internațională, București–Brașov, prin care s-a stabilit și legătura directă București–Viena, iar în 1855 s-a finalizat construcția liniei telegrafice București–Giurgiu (de către francezi), continuată subfluvial la Rusciuc (Ruse) și pe rutele Suceava–Iași, Ploiești–Focșani.

1856 – S-a născut Petre Dulfu

10 martie 1856, Tohat, comitatul Sălaj – 31 octombrie 1953, București

Autor de basme, poet, profesor, traducător transilvănean, membru (din 1911) al Societății Scriitorilor Români. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie la Cluj, obținând, în 1881, diploma de Doctor în Filosofie cu lucrarea Activitatea lui Vasile Alecsandri pe tărâmul literaturii române (original: Működése a román irodalom terén). Toate studiile, inclusiv lucrarea de doctorat, le-a făcut în limba maghiară. După terminarea studiilor, a trecut Carpații și s-a stabilit în București, desfășurând o bogată activitate literară și didactică până la sfârșitul vieții. A fost dascăl la școala normală de învățători și la școala normală de fete „Elena Doamna” din București. În 1873 a debutat la Pesta în revista Familia, condusă de Iosif Vulcan, iar în 1894 a debutat editorial cu Isprăvile lui Păcală. Premiată de Academia Română, lucrarea a cunoscut zeci de ediții aducându-i o popularitate deosebită. Au urmat alte creații care, de asemenea, i-au adus recunoaștere unanimă: Snoave, Odinioară, Ion Săracul, Zâna florilor, Cei doi feți-logofeți cu părul de aur. Alte două lucrări Gruia lui Novac și Povestea lui Făt-Frumos s-au impus ca opere de referință în literatura română.

1857 – A apărut săptămânalul Buciumul

Ziar politic, literar și comercial, a apărut săptămânal la Paris, între 10 martie–3 mai 1857, sub direcția lui Cezar Bolliac și la București din 15 decembrie, apoi zilnic din 10 august 1863.

1866 – S-au deschis lucrările Conferinței celor șapte mari puteri europene

Conferința a avut loc la Paris, între 26 februarie/10 martie–23 mai/4 iunie, fiind consacrată discutării problemei statului Principatelor Unite, în contextul în care unirea celor două principate dunărene fusese recunoscută exclusiv pe durata domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Profitând de conjunctură, cele două puteri ostile unirii, Austria și Poarta Otomană, au avansat conferinței ideea intervenției armate în România, în vederea revernirii la starea anterioară unirii. Forul internațional al Marilor Puteri a respins însă acest demers oneros.

La conferință, la 3/15 aprilie 1866, cei trei membri ai delegației române, Vasile Boerescu, Scarlat Fălcoianu și Ludovic Steege, au înaintat plenului conferinței un memoriu, în care se pleda pentru aducerea unui prinț străin pe tronul Principatelor Unite și respectarea drepturilor dobândite de Principate, consacrate prin actele internaționale.

1875 – S-a născut Ioan Bușiția

10 martie 1875, Sighetul Marmației, Maramureș – 12 iulie 1953, Beiuș

Profesor de desen și dirijor. A studiat la Academia de Bellearte din București, ulterior devenind profesor la liceul „Samuil Vulcan” din Beiuș. A fost dirijorul Reuniunii de cântări Lyra din Beiuș până în 1918, apoi a fost dirijor al corului Reuniunii și președinte al Turing Clubului Român din Beiuș. A fost ales delegat al Reuniunii de cântări Lyra din Beiuș la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia, unde a votat unirea Ardealului cu România, la 1 decembrie 1918. Pasionat de drumeții, a realizat marcaje pentru turiști în zona Munților Apuseni. A împăiat majoritatea pieselor din muzeul de științe ale naturii din cadrul Liceului „Samuil Vulcan”. A pus bazele unei „școli cu elevi talentați, găsiți din popor” pe care i-a instruit „după cum erau de talentați și aveau înclinări la desen, vioară sau împăiat păsări”. În timpul regimului comunist a fost arestat în repetate rânduri și după eliberare i s-a sistat dreptul la pensie, fiind nevoit să ducă o existență precară.

1879 – S-a născut Dumitru Caracostea

10 martie 1879, Slatina – 2 iunie 1964, București

Critic, istoric literar și folclorist, membru titular (din 1938) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie la Universitatea din București și a luat licența în 1908. A susținut două doctorate în 1913, unul în Filosofie, altul în Filologie romanică. Din 1920, a devenit Docent la Universitate, iar în anul 1930 profesor la catedra de Istorie a literaturii române moderne de la Universitatea din București. Datorită strădaniilor sale, în 1933 a luat ființă Institutul de Istorie Literară și Folclor. A colaborat la revistele Convorbiri literare, Adevărul literar și artistic, Flacăra, Langue et littérature, Gândirea, Revista Fundațiilor Regale, Viața românească etc. Activitatea sa literară și științifică s-a orientat în două direcții: studiile de folclor: Miorița în Moldova, Muntenia și Oltenia (1924) și exegeza operei eminesciene: Arta cuvântului la Eminescu, Creativitate eminesciană. A fost ministrul Educației naționale în două guverne, apoi director al Fundațiilor Regale pentru Literatură și Artă (1941–1944). Este considerat a fi, alături de Tudor Vianu, unul dintre cei mai mari stilisticieni ai literaturii române. În 1948, odată cu instaurarea regimului comunist în România, a fost exclus din învățământ. În pofida vârstei sale înaintate, a fost arestat în 1950 și ținut în închisoare fără a fi judecat timp de cinci ani ca deținut politic.

1901 – A încetat din viață Vasile Maniu (24 decembrie 1824 – 10 martie 1901)

Istoric, publicist, scriitor, avocat, om politic; participant la Revoluția română de la 1848; deputat și senator; membru titular al Academiei Române.

1904 – S-a născut Dumitru D. Botez

10 martie 1904, Roman – 5 octombrie 1988, București

Dirijor, compozitor, profesor universitar, membru al Uniunii Compozitorilor din 1949. Primele lecții de vioara le-a inceput la 6 ani cu un lăutar. A urmat Conservatorul de muzică din Iași (1923–1929), secția teoretică și instrumentală (Vioară), având profesori pe Athanasie Teodorini, Constantin Baciu, Alexandru Zirra, Gavriil Galinescu etc. și colegi pe Sergiu Celibidache și Emanoil Elenescu. A continuat cu Facultatea de Drept din Iași (1923–1928) și Facultatea de Filosofie din Iași (1923–1927). Ca student a fondat Cvartetul instrumental „B”. A fost dirijor la Biserica Sf. Voievozi din Roman, profesor de Muzică vocală la Seminarul Teologic și de Vioară la Școala Normală de băieți Sf. Gheorghe, ambele din Roman, a cântat la violă în orchestra Radiodifuziunii din București, fiind profesor de Muzică la Gimnaziul Comercial „Regele Ferdinand” și la Liceul comercial „Marele Voievod Mihai” din București, la Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Manastirea Dealu, Târgoviște, conferențiar, profesor la catedra de Dirijat ansamblu coral și rector (1959–1962) al Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, dirijor al Corului Filarmonicii „George Enescu” din București. A fost distins cu titlul Maestru Emerit al Artei (1964), Medalia comemorativă „Zoltán Kodály” din Budapesta (1982), Marele premiu al Uniunii Compozitorilor (1983).

Dumitru D. Botez – Foaie verde de mohor • Corul Moldova, Dirijor Valentin Budilevschi, Solist Florin Câșlaru

1911 – S-a născut Teodor Bodogae

10 martie 1911, Cetatea de Baltă, Alba – 22 noiembrie 1994, Sibiu

Preot, istoric bisericesc, profesor universitar. A urmat Academia Teologică Andreiană din Sibiu (1929–1933), cu diferență la Facultatea de Teologie din Cernăuți, unde a obținut licența în 1934. A devenit Doctor în Teologie în 1938. Trimis de mitropolitul Nicolae Bălan, s-a specializat la Facultățile de Teologie ortodoxă din Atena și Belgrad, apoi la cele protestante din Berlin și Tubingen. A fost profesor de Religie la licee din Sighișoara, „Andrei Șaguna” din Brașov și „Mihai Viteazul“ din Alba lulia, profesor de Istorie bisericească universala și Patrologie la Academia teologică Andreiană (din 1948, Institutul Teologic Universitar), preot (1939), director de secție la Institutul de lstorie Natională a Universității din Cluj, refugiată la Sibiu (1943–1945), preot paroh la biserica Sf. Nicolae din Sibiu-Lazaret, reîncadrat ca profesor titular de Bizantinologie la Institutul Teologic Universitar din Sibiu până la pensionare (1981). A publicat studii de istorie bisericească universală, patrologie, istoria Bisericii Române (legăturile românilor cu Athosul, cu sârbii, bulgarii, rușii, personalitatea unor ierarhi), traduceri din Sfinții Părinți, din literatura post-patristică și din unii teologi contemporani.

1919 – A reapărut la Craiova revista Ramuri

Revista a fost înființată din inițiativa a doi adolescenți entuziaști, Constantin Șaban Făgețel și Dumitru Tomescu, la acea data încă elevi, primul număr apărând la 5 decembrie 1905, în Craiova, ca „revistă literară lunară”. Din 1908 apariția a devenit bilunară, iar din 1910 săptămânală. La 10 decembrie 1914, revista Ramuri a fuzionat cu revista Drum drept, luând denumirea acesteia și având directori pe Nicolae Iorga și C.Ș. Făgețel, până în 1927. Programul revistei era de natură militantă „Afirmarea sufletului românesc în formele de artă ale timpului” (Nicolae Iorga). A reapărut câteva luni, în refugiu la Iași (martie–iulie 1917) și din 1919, din nou la Craiova. A funcționat în această formă până în 1947, cu două pauze: în 1918, din cauza primului război mondial și între 1930–1933 din motive financiare.

1920 – A fost înființată Școala Franceză din București

A fost afiliată la Liceul Public Francez creat în 1940. A fost închisă de regimul comunist aflat la putere în 1948. Și-a redeschis porțile în 1960 pentru copiii angajaților Ambasadei Franței. Începând din 1990, după căderea comunismului, Școala Franceză din București a putut să primească din nou copii români. Astăzi, aproximativ jumătate dintre elevi sunt români, ceilalți având 22 de naționalități diferite.

1920 – S-a născut Traian T. Lalescu

10 martie 1920, București – 15 octombrie 1976, București

Poet simbolist, fiul matematicianului Traian Lalescu. A debutat cu versuri în revista Liceului „Spiru Haret”, Vlăstarul. A urmat Facultatea de Drept la Universitatea din București. A debutat editorial cu volumul Lumina tristă (1939). A colaborat la Universul literar, Festival, Mlădițe etc. Editorial, a debutat cu placheta Lanterna magică (1941, scrisă în colaborare cu St. Baciu), urmată de Sărbătoarea recoltei, Nota 10 la muzică. A avut un rol activ de animator cultural. După o lungă tăcere, a revenit în literatură cu volumul semiantologic Dantelă veche.

1921 – Căsătoria dintre Principele Carol al României și principesa Elena a Greciei și a Danemarcei

În anul 1920, principele George al Greciei și al Danemarcei, fratele Elenei, s-a căsătorit cu principesa Elisabeta a României. Așa s-au cunoscut cei doi, Elena și Carol. „Debarcat în Europa, prințul s-a oprit la Lucerna să facă o vizită Familiei Regale Grecești – vizită pusă la cale de Regina Maria în scop de „vedere” căci fetele Regelui Tino [apelativul regelui Constantin I] erau una mai frumoasă ca alta și așa de bine crescute și așa de bine înrudite cu toate casele domnitoare. Stătut cum era, Carol s-a aruncat pe Elena și după trei zile a „carambolat-o”” [din Jurnalul lui Constantin Argetoianu]. Nunta lui George cu Elisabeta și a lui Carol cu Elena au avut loc în Atena, în decurs de o săptămână, lucru pentru care s-a cerut o dispensă de la Biserica Ortodoxă, întrucât nunțile de frate și soră dintr-o familie cu o soră – respectiv un frate din altă familie trebuiau conform canonului ortodox să aibă loc simultan, însă Regina Maria dorea să participe la amândouă. Mariajul a avut loc la 10 martie 1921. După luna de miere petrecută în Grecia, cuplul princiar s-a stabilit în România, la castelul Foișor din Sinaia.

1921 – S-a născut Arta Florescu

10 martie 1921, București – 6 iulie 1998, București

Cântăreață de operă și profesoară de canto. A debutat la Radio cu un program de lieduri în 1939 și în 1941 la Ateneul Român, acompaniată la pian de Nicolae Rădulescu, cu pagini de H. Wolf, Duparc, Ernest Chausson, Richard Strauss, Igor Stravinski, George Enescu. A urmat debutul în oratoriu, sub bagheta dirijorului Ionel Perlea, cu Stabat Mater, de G. Clari, în 1942 și în operă cu Lucia di Lammermoor, de Gaetano Donizetti, sub conducerea lui Jean Bobescu, în același an, la Opera Română. A fost solistă la Societatea Corală România din București, solistă și prim solistă la Opera Română din capitală, conferențiar, profesoară și șefă a catedrei de Canto de la Conservatorul din București și profesor-invitat la Opera din Istanbul (1976). A interpretat de-a lungul carierei solistice peste 70 de roluri, în Lucia di Lammermoor de G. Donizetti, Răpirea din Serai, Nunta lui Figaro și Don Giovanni de Wolfgang Amadeus Mozart, Ifigenia în Aulida de Christoph Willibald Gluck, Wilhelm Tell de Gioachino Rossini, Trubadurul, Traviata, Aida, Rigoletto, Forța destinului, Don Carlos și Othello de Giuseppe Verdi etc. A cântat pe scenele teatrelor Balșoi din Moscova, Staatsoper din Berlin, Royal de La Monnaie din Bruxelles, Municipal din Rio de Janeiro, Staatsoper din Leipzig, Champs Élysées din Paris, Kirov din Sankt-Petersburg etc. A întreprins zeci de turnee artistice în Franța, Japonia, Austria, Ungaria, URSS, Polonia, Cehoslovacia, Italia, Anglia, Bulgaria, China, Brazilia, Germania, Belgia, Israel, Iugoslavia, Elveția, Albania, Turcia.

Richard Strauss – Der Resenkavalier (Cavalerul rozelor) • Orchestra Operei Naționale Române, Dirijor Mihai Brediceanu

1929 – Nicolae Iorga a debutat la radioul public românesc

A fost cel mai de seamă conferențiar al radioului, prezențele lui Nicolae Iorga la microfon determinând apariția volumului Sfaturi pe întuneric.

Tot atunci a fost prezentă la microfonul Radiodifuziunii Române prima personalitate străină, scriitorul francez André Maurois.

1929 – S-a constituit la București Partidul Liga Agrară

S-a format prin desprinderea din Partidul Poporului a lui Grigore Filipescu și a adepților săi, la inițiativa marilor proprietari pe pămînt și a unei părți a intelectualității. Președinte a fost ales Constantin Garoflid. Partidul a editat ziarul Agricultorul (1929–1941). În iunie și-a schimbat numele în Liga Vlad Țepeș, pentru ca, în martie 1932 să se transforme în Partidul Conservator. Grigore Filipescu, fiul cunoscutului lider conservator, Nicolae Filipescu, fonda un partid care se declara continuatorul tradiției instituite în 1880. Dar noul Partid Conservator, nu a avut vreo influență notabilă și și-a încetat activitatea în 1938.

1929 – S-a născut Lucreția Dumitrașcu Filioreanu

10 martie 1929, Volovăț, Suceava

Sculptoriță, profesoară de sculptură la Școala Populară de Artă din Iași, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. A studiat la Academia de Arte Frumoase din Iași, la clasa profesorului Ion Irimescu, ale cărei cursuri le-a absolvit în anul 1955, urmată de Facultatea de Arte Plastice Cluj, clasa Vetro Artur și Institutul de Arte Plastice – Secția Sculptură București cu Boris Caragea, Cornel Medrea, Zoe Băicoianu. A fost profesoară la Catedra de sculptură a Școii de Artă Populară din Iași. A realizat sculpturi ca: Avânt, Chitarista, Elogiu, Cântecul mării, Tinerețe, Qvadriga Victoriei, Dans, Voievod, Mireasa, Icar, Dans spaniol, grupuri statuare, reliefuri pentru fațadele unor clădiri, lucrări pentru centre turistice. Lucrările sale se află la Muzeul de Artă din Iași, precum și în diferite colecții din România.

Biografie ilustrată [Vatra MCP]

1930 – S-a născut Octavian Șchiau

10 martie 1930, Coroisânmărtin, Târnava Mică/Mureș – 22 noiembrie 2013, Cluj-Napoca

Filolog și istoric literar, profesor universitar. A studiat filologia română și rusă la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj și a devenit Doctor în Filologie cu teza Circulația vechii cărți românești (1971). A fost director al Institutului de Lingvistică și Istorie Literară Cluj, Decan al Facultății de Litere din Cluj, profesor-invitat la universitățile din Leipzig, Tübingen. În primii ani după căderea comunismului, a pus bazele învățământului filologic universitar la Alba Iulia. S-a dedicat mai ales punerii în valoare a textelor vechi românești, fiind un deschizător de drumuri în cercetarea circulației vechilor tipărituri de la noi. De asemenea, a fost implicat în cele mai importante proiecte culturale legate de acest domeniu: Biblia de la București (ediția jubiliară a Patriarhiei din 1988), Palia de la Orăștie etc.

1932 – S-a născut Mihai Vintilă

10 martie 1932, Caransebeș – 27 mai 2020

Pictor naiv și publicist, cunoscut ca fiind cel mai important pictor naiv al Banatului, fratele scriitorului Petru Vintilă. A absolvit în anul 1959 Facultatea de Medicină Veterinară din București, în domeniul artistic fiind autodidact. Deși desenul l-a pasionat din copilărie, și-a descoperit târziu vocația picturii și, ca atare, prima expoziție a vernisat-o în anul 1979, ulterior devenind extrem de prolific. A debutat în publicistică în 1996, și de atunci i-au mai apărut 13 volume de literatură, în care se referă cu predilecție la pictura naivă pe care o promovează, precum și la momente memorialistice legate de acest subiect, dintre care, Dicționarul artei naive din România, lucrare singulară în țară. A avut expoziții personale și de grup în toate localitățile importante ale țării, dar și în străinătate: Royal Hall (Londra, 1983), Halle Saint Pierre (Paris, 1985), Arles și La Vallette du Var Caen (Franța, 1991), Madrid și Bonn (1993), Montreal și New York (1995), Viena (1996), Beirut și Tokyo (1997), câmd a obținut distincții importante pentru arta sa. Are lucrări în muzee și colecții particulare din toată lumea. A participat la peste 30 de tabere de creație în țară și străinătate și a fost coordonatorul Taberei Internaționale de Creație de Artă Naivă de la Poiana Mărului. În 2016 a donat Muzeului Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță din Caransebeș un număr de 148 de lucrări de artă naivă personale, care fac obiectul unei expoziții permanente și Muzeului Banatului Montan din Reșița un număr de 40 de tablouri. A fondat Fundația Artiștilor Plastici Naivi Vintilă – Arplana, o adevărată școală de pictură naivă în Banatul Montan, care a funcționat și ca un cenaclu de artă plastică, adunând mulți artiști valoroși.

Biografie ilustrată [Arta Naivă]

1933 – Izbucnirea scandalului politic și mediatic Afacerea Škoda

La 10 martie, finanțele au operat o percheziție la sediul firmei Škoda din București, pe motive fiscale. În seiful lui Bruno Seletzki, reprezentantul Uzinelor Škoda, au fost găsite mai multe documente militare secrete din Arhiva Ministerului Apărării, cu privire la sistemul național de apărare, documente despre contractele statului cu alți furnizori de armament și liste cu sume mari de bani – circa 25 milioane lei, alocați unor nume codificate. Ministrul Justiției, țărănistul Mihai Popovici, a sistat percheziția și a încercat să mușamalizeze rapid cazul. În aceeași seară, Bruno Seletzki a pătruns în sediul firmei, a rupt sigiliile și a sustras documente. Toată tărășenia a scăpat în presă, care a publicat articole incendiare despre Afacerea Škoda. Scandalul s-a extins rapid și în Parlament. Sub presiunea opiniei publice și a Parlamentului, pe 24 martie a fost arestat Bruno Seletzki. Implicat direct, generalul Sică Popescu, din Corpul I Armată, s-a sinucis. Nemulțumiți de atitudinea mult prea permisivă a guvernului PNL, un grup de deputați din partidele de opoziție, în frunte cu Nicolae Lupu, a adresat o interpelare oficială guvernului, pentru o prezentare mai clară a afacerii. În urma acestui demers, s-a constituit o comisie parlamentară care să ancheteze cazul. A fost un puternic scandal politico-financiar care a zguduit viața politică din România interbelică. La baza lui a stat un contract pentru înzestrarea armatei române cu armament, în valoare de aproximativ 7 miliarde lei, semnat în 1930 de guvernul Maniu cu Uzinele de armament Škoda din Cehoslovacia. Stipulat în netă defavoare față de Statul Român, contractul a provocat o puternică criză politică, scoțând la iveală corupția generalizată din aparatul administrativ al Statului, starea extrem de precară a Armatei Române, violarea secretelor de stat, implicarea politicienilor până la nivelele cele mai înalte și culminând cu implicarea regelui Carol al II-lea și a camarilei regale. Cazul a scandalizat opinia publică și a fost cap de afiș pentru mai mulți ani de la izbucnirea lui. A fost pe larg instrumentalizat de partidele și oamenii politici, având în final un efect devastator asupra încrederii populației în instituțiile statului democratic, în contextul în care Europa se afla în plin proces de înarmare și în pragul izbucnirii celui de-al doilea război mondial.

1936 – S-a născut Constantin Popa

10 martie 1936, Cozia–Costuleni, Iași – 20 mai 2021

Actor, dramaturg, poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A urmat Institutul de Artă Teatrală și Cinematografica „I.L. Caragiale” din București (1958–1962), apoi Facultatea de Filosofie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași, fiind licențiat în 1975. Ca actor, a jucat la Teatrul „George Bacovia” din Bacău, Teatrul de stat din Reșița, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași. A primit Premiul de interpretare UNESCO pentru rolul Zani din spectacolul Comedia del arte de G. Carabin, după Basilio Lucatelli. A fost profesor universitar, predând Arta actorului la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași. În 2004 a devenit Doctor în Științe Umaniste la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, cu teza Teatrul absurdului între revelație filosofică și necesitate estetică. A publicat versuri: Prețul alegerii, Cuvinte învinse, Împăcarea cu Faust, Școala de îngeri, Sertarul cu emoții și dramaturgie: Hora întreruptă, volumul Mașina de vânt cu piesele Calul Verde, Regulamentul de bloc, Mașina de vânt, Cavou Bar. A jucat în filmul Profetul, aurul și ardelenii.

Profetul, aurul și ardelenii (1978) • Ilarion Ciobanu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Mircea Diaconu, Victor Rebengiuc, Gheorghe Visu, Olga Tudorache, Clody Bertola, Carmen Galin, Constantin Popa, Szabolcs Cseh etc.

1938 – S-a născut Cornelia Tăutu

10 martie 1938, Odorheiu Secuiesc, Harghita – 24 martie 2019

Compozitoare și folcloristă, cunoscută în special ca autoare de muzică de film. A urmat Conservatorul din București (1960–1965), avându-i printre profesori pe Mihail Jora (Compoziție), Aurel Stroe (Orchestrație) și Emilia Comișel (Folclor). După absolvirea facultății, a lucrat pe post de cercetător științific la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” din București și apoi redactor la Editura Muzicală din București. A urmat apoi studii postuniversitare la Long Island University din New York (1971–1972). A compus muzică simfonică: Concertino, Contrapunct, Segmente, Zaruri, Stampe, Simfonia I, Concert pentru pian și orchestră; muzică de cameră: Trio pentru flaut, harpă și pian, Cvartet de coarde, Zig-zag, Sonata nr. 1 pentru pian, Ecouri de colind; muzică corală: Divertisment folcloric, Poveste antirăzboinică, Triptych; muzică de teatru: Premiera, Hangița, Frumoasa fără corp, A treia țeapă, Un anotimp fără nume; muzică de film: Stejar – extremă urgență, Zidul (1975, Premiul Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru muzică de film), Patima, Acțiunea „Autobuzul”, Vacanță tragică, Rug și flacără, Dumbrava minunată, Femeia din Ursa Mare, Imposibila iubire, Trenul de aur, Moromeții (1987, Premiul Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru muzică de film), Cetatea ascunsă, Drumeț în calea lupilor, Drumul câinilor etc. A fost distinsă cu Premiul Academiei Române (1990).

Drumul câinilor (1991) • Olga Tudorache, George Alexandru, Dan Condurache, Valentin Uritescu, Dorel Vișan, Ernest Maftei, Luminița Gheorghiu etc.

1940 – S-a născut Slavco Almăjan

10 martie 1940, Oreșaț, Banatul Occidental, Serbia

Poet, eseist, romancier, imagolog, publicist, traducător din Voivodina. A absolvit Facultatea de Filozofie a Universității din Novi Sad, secția Literatură iugoslavă şi universală în 1963. A fost redactor la Radio Novi Sad, la secția literară a TV Novi Sad, al revistelor Poezia, Art Plus, redactor-şef al revistei literare Lumina, redactor-şef, director interimar al Casei de Presă şi Editură Libertatea, adjunct al secretarului pentru învățământ și cultură al Guvernului voivodinean. Ulterior, a fost președinte al Societății de Limba Română din Voivodina, președintele Asociației Scriitorilor din Voivodina, președinte al Centrului pentru Dialog Deschis Argos din Novi Sad, membru al Societății Româno-Sârbe, Belgrad, al Institutului Naţional pentru Societatea şi Cultura Română, Iaşi, al Academiei Internaţionale „Mihai Eminescu” din Craiova. A predat cursuri de Artă și Literatură alternativă la SAS (Studiile Academice de Specialitate) din Novi Sad. A trăit un an la New York (1996–1997) unde a luat parte la înfiinţarea săptămânalului Romanian Journal și a înterprins mai cercetări privind influența culturii americane asupra diasporei românești din Banatul sârbesc. În 2015 a obținut titlul de Ambasador al Poeziei. Din scrierile sale: Pantomimă pentru o după-amiază de duminică, Casa deșertului, Trezirea clepsidrei, Labirintul rotativ, Versiunea posibilă, Roata nebună, Antistress show.

1942 – S-a născut Gheorghe Verman

10 martie 1942, Constanța – 16 iulie 2020

Jurnalist, profesor; realizator de emisiuni de radio și televiziune; director general adjunct al Radiodifuziunii. A urmat Facultatea de Limba și Literatura Română de la Universitatea București (1960–1965), apoi studii la Universitatea “Maxim Gorki” din Moscova (1962–1964). A fost profesor în cadrul studiilor speciale organizate de Ministerul Afacerilor Externe, iar începând din 1969 a lucrat la Radioteleviziunea Română, fiind realizator de emisiuni și manager. Domeniul predilect l-au constituit emisiunile economice, cu accent pe cele destinate agriculturii. A realizat emisiunea Iarba verde de acasă și emisiunea Viața Satului pe care a condus-o la TVR timp de peste 20 de ani. În 1991 a proiectat și organizat postul de radio Antena Satelor. După 2000 a scris cărți consacrate civilizației rurale și spiritualității naționale: Poartă la sfințenie, Iarba verde de acasă, Reîntâlniri pe ulița mare, Tărâmul îngerilor. A fost distins cu Marele Premiu acordat de Federația Agricultorilor Privatizați din România, Premiul Bursei de Mărfuri Maritime și de Mărfuri Constanța, titlul de Megaradiofononist, acordat de Consiliul de Administrație al SRR, Premiul Meritul Academic acordat de Academia de Științe Agricole și Silvice „Gh. Ionescu-Șișești” etc.

1942 – S-a născut Anca Sîrbu

10 martie 1942

Filolog, critic și istoric literar. Absolventă a Facultății de Filologie, secția Franceză-Română a Universității din Iași (1964), în 1976 și-a susținut teza de doctorat Julien Green – une conscience inquiète. Din 1964 a intrat ca preparator la Catedra de Limba și literatura franceză la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, specializându-se în literatura secolului al XIX-lea și urcând treptele didactice până la aceea de profesor (1999). Primele scrieri i-au apărut în Iașul literar, Analele științifice ale Universității „Al.I. Cuza” din Iași. Julien Green, o conștiință tragică (1995), întâia carte publicată, a fost urmată de Personajul literar în secolul al XIX-lea francez și de Timp și spațiu în literatura franceză din secolul al XIX-lea. A participat, în calitate de coautor, la lucrări colective: Histoire de la litterature francaise, Direcții în critica și poetica franceză contemporană, Terminologie poetică și retorică. Mai colaborează la Anuar de lingvistică și istorie literară, Convorbiri literare, Cronica, Atelier de traduceri, Oeuvres et critiques (Tubingen), Dialogue (Montpellier), Bulletin de la Societe Internationale d’Etudes Greeniennes (Paris).

1950 – Transporturile morții

În perioada 1949–1950 a avut loc o serie de crime comise de Securitate împotriva unor deținuți politic, deja condamnați de instanțele de judecată, dar ale căror pedepse erau considerate „prea mici” de către autoritățile comuniste.

Pădurea Verde (Timișoara) a fost locul asasinării, la 10 martie 1950, a unor partizani din lotul „Babadag”, trimiși în decembrie 1949 să-și ispășească pedeapsa la penitenciarele Gherla și Aiud. Cazul este mult mai complex și, după investigații migăloase, inginerul Teodor Stanca, președintele AFDP Timiș, a reușit să descopere amănunte lămuritoare. Se știa inițial că „dobrogenii” au fost transferați din cele două închisori și executați cu toții în Pădurea Verde. Asta se întâmplase însă doar cu o parte dintre ei, omorâți în 10 martie 1950. Alții au fost transferați în februarie 1950 la Pitești, fiind asasinați, unii la 20 martie, iar alții la 23 martie 1950. În evidențele Direcției Generale a Penitenciarelor, cea care dăduse ordinele de transfer spre și dinspre Aiud și Gherla, este consemnat decesul fiecărui deținut și data acestuia, însă nu se vorbește nimic despre împușcare: la rubrica „Motivul morții” apar, ca de obicei, diagnostice cardiace, digestive sau, în câteva cazuri, pur și simplu, „moartea naturală”.

Mai mult: „Transporturile morții”, 10 martie 1950 [Memorialul Sighet].

1952 – S-a născut Aurel Pantea

10 martie 1952, Chețani, Mureș

Poet și critic literar. A urmat Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția Română-Latină (1972–1976). După absolvire, a fost profesor în Borșa, Maramureș, corector la ziarul Unirea din Alba Iulia, profesor la Școala generală 1 și la Liceul „Horia, Cloșca și Crișan” din Alba Iulia, conferențiar universitar dr. la Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia. A lucrat, de asemenea, în presă, în timpul studenției, redactor la revista clujeană Echinox, a condus revista litografiată Metamorfoze (a apărut un singur număr, în 1983), redactor al revistei Vatra din Târgu Mureș și redactor-șef al revistei Discobolul din Alba Iulia. A debutat în 1971 cu poezie în Echinox. A colaborat apoi cu poezii în revistele Echinox, Tribuna, Steaua, Vatra etc. Debutul editorial a avut loc în 1980, cu volumul Casa cu retori. A publicat apoi mai multe volume de poezii, printre care: Persoana de după-amiază, La persoana a treia, Negru pe negru, O victorie covârșitoare, Nimicitorul, În urmă se sting toate luminile etc.

1953 – S-a născut Nicu Gângă

10 martie 1953, Grăniceri, Arad

Sportiv de lupte greco-romane la categoria muscă, retras din activitatea competițională. A câștigat titlul mondial în 1973 și 1977, ocupând locul al doilea în 1978 și al treilea în 1974. A concurat la Jocurile Olimpice din 1976 și 1980 și a terminat al doilea și respectiv al patrulea.

1953 – S-a născut Vasile Tolan

10 martie 1953, Buru, Cluj

Artist plastic reprezentând desenul, pictura, grafica, obiectul, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAP) din 1980. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca în 1975 și Universitatea Națională de Artă, București în 1980. Este Doctor în Arte vizuale, titlu obținut la Universitatea Națională de Arte, București. Stabilit în Bistrița, a fost profesor de desen, designer, consilier cultural la Inspectoratului pentru Cultura al județului Bistrița-Năsăud, președintele Filialei interjudețene Cluj–Bistrița–Zalău a UAP, din 1992 devenind liber profesionist. Din 2001 este cadru universitar la Universitatea Națională de Artă București, iar între anii 2006–2007, membru al conducerii operative a UAP din România. Printre lucrările artistului regăsim deschideri (cuib, orizont), scriituri, regnuri (sacrificiu), relicve, trepte de libertate, geometrie, martori, colaj. A participat la expoziții de grup: Desenele Tinerilor Artiști (Cluj-Napoca/Galați, 1975), Expoziția internațională pentru tineret (Sofia, 1978, 1982), 13 Artiști Români (Belgrad, 1985) și a deschis expoziții personale la Cluj-Napoca (Galeria Institutului de Medicină si Farmacie, 1975; Galeria UAP Cluj-Napoca, 1979). Oradea (Galeria UAP, 1980). Tg. Mureș (Galeria de Artă a Editorialului Vatra, 1985), București (Galeria UAP Căminul Artei, 1987), Roma (Galeria Academiei Române, 1987) etc. A fost distins cu Premiul pentru pictură al UAPR-filiala Cluj (1983), Diplomă la Bienala de pictură din Kosice (1983), Premiul pentru tineret al UAPR (1988), Premiul Național pentru pictură al UAPR (2001), Premiul Muzeului de Artă Chișinău (2004), Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer (2004), Premiul Ministerului Culturii pentru Grupul 8 art+ (2007).

Biografie ilustrată [Almanah Euterpe]

1953 – A încetat din viață Gheorghe Baba

1863, Caransebeș – 10 mart. 1953, Frasin, Câmpulung

Pictor, zugrav de biserici; tatăl pictorului Corneliu Baba. Cu studii limitate, a ăncercat diferite meserii. A fost trimis de contele von Bissinggen la Academia de Artă din Viena. O vreme, a retuşat portrete la ateliere fotografice din Turnu-Severin şi Craiova. A lucrat pictură bisericească, executând în Oltenia peste 80 de interioare de biserici şi iconostase. A pictat și portrete, naturi moarte, peisaje. A participat la Expoziţia Societăţii Artistice Theodor Aman (1905), la Expoziţia pictorilor locali (1910–1911), iar în 1930 a deschis la Craiova o expoziţie împreună cu fiul său.

Imagini [ArtNet]

1954 – S-a născut Mihnea Colțoiu

10 martie 1954, București – 24 septembrie 2021 , București

Matematician, membru corespondent (din 2006) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Matematică în anul 1979 și a obținut titlul de Doctor în Matematică în anul 1985 cu teza Convexitate în analiza convexă. Domeniul său de cercetare privește pseudoconvexitatea analitică și are legături cu topologia algebrică, geometria algebrică, teoria singularităților. În 1979 a fost încadrat cercetător științific la Institutul de Matematică al Academiei Române, din anul 1993 fiind cercetător științific principal gr.I, șeful colectivului de Analiză complexă și Teoria potențialului. A fost profesor-invitat la universități din străinătate: Wuppertal, Roma (La Sapienza), Berlin (Humboldt), Lille, Parma. În anul 1987 a primit premiul „Simion Stoilow” al Academiei Române.

1954 – S-a născut Saviana Diamandi

10 martie 1954 București

Muzicolog și compozitoare, membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul București (1973–1977), a frecventat cursurile de vară la Academia din Nisa (1972) și este Doctor în Muzicologie al Universității de Muzică din București. A fost profesoară suplinitoare-corepetitoare la Liceul de Artă „George Enescu” din București, profesoară de Muzică, la Școala Generală din Otopeni, profesoară de Pian la Școala de Muzică și Arte Plastice nr. 3 din București, cercetător științific la Institutul de Tracologie din București. A susținut comunicări științifice, conferințe, referate, emisiuni de radio, a publicat studii și articole în Muzica, Traco-Dacia, The Thracian World, Actualitatea Muzicală etc. A compus muzică vocal-simfonică: Cantata pentru soliști, cor și orchestră, muzică simfonică: Mișcare simfonică, Scherzo simfonic, muzică de cameră: Imbold înfrânt, piesă pentru pian etc.

Interviul COOLtural – Saviana Diamandi

1955 – S-a născut Mihaela Miroiu

10 martie 1955, Hunedoara

Teoreticiană și militantă feministă, profesoară universitară. A urmat cursurile Facultății de Filosofie a Universității București, absolvite în 1978 și a obținut titlul de Doctor în Filosofie în 1994. S-a implicat, prin diverse contribuții instituționale, civice și mediatice pentru dezvoltarea filosofiei, științelor politice și a democratizării în România. A fost decan al Facultății de Științe Politice din SNSPA (1997–2001), a inițiat primul program doctoral de Științe Politice din România în 2000. Este autoarea a unui număr de cărți academice, printre care, în filosofie: Gândul Umbrei. Abordări feministe în filosofia contemporană, Convenio. Despre natură, femei și morală; în teorii politice: Societatea retro; politici de gen: Guidelines for Promoting Gender Equity in Higher Education in Central and Eastern Europe, Drumul către autonomie. Teorii politice feministe; coautoare a volumului destinat domeniului științe politice: România. Starea de fapt cu Vladimir Pasti și Cornel Codiță, co-editoare a unor volume printre care științe politice: Patriarhat și emancipare în gândirea politică românească (împreună cu Maria Bucur), Ideologii politice actuale și în studii de gen: Lexicon feminist. Este autoare a volumelor de publicistică: Neprețuitele femei, Dincolo de îngeri și draci. Etica în politica românească și a cărții de literatură autobiografică R’Estul și Vestul (împreună cu Mircea Miclea).

1955 – S-a născut Adrian Ordean

10 martie 1955, Sibiu

Chitarist, vocalist și compozitor. Este unul dintre compozitorii de marcă ai muzicii ușoare românești și unul dintre cei mai prolifici compozitori români. A creat trupa ASIA și a făcut din Compact un brand pe scena pop-rock-ului. A cântat în lunga sa carieră în formații precum Riff, Roșu și Negru, Vocal Jazz Quartet Stereo precum și în Schimbul III și Grup 74. Perioada petrecută alaturi de Compact împreuna cu Leo Iorga, este considerata perioada de aur a trupei. A susținut multe turnee, având rol și de compozitor și textier în proporție de 95% din materialul înregistrat în cei 8 ani petrecuți la Compact.

PACT by Leo Iorga & Adi Ordean – Trenul Pierdut

1968 – S-a născut Cesonia Postelnicu

10 martie 1968, Bacău

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1987, la clasa Dem Rădulescu. A debutat în cinematografie în 1986, cu rolul Getei din Liceenii, regizat de Nicolae Corjos. În același an a jucat și în filmul O zi prin București, regizat de Ion Popescu-Gopo. Au urmat, din seria Liceenilor: Liceenii RocknRoll (1990) și Liceenii în alertă, (1993). A mai jucat în Semne pe nisip și Azucena, regia Mircea Mureșan. A jucat în spectacole de teatru pentru televiziune ca Titanic Vals, filmul pentru televiziune Aștept provincia, a fost moderatoarea emisiunii Curier de ambe sexe. Din 1994 este actriță la Teatrul Național din București. Pe această scenă a jucat în spectacolele: Ondine, Costume, Bădăranii, Anton Pann, Satana cel Bun și Drept, Călătorii cu mătușa mea, Femeile savante, Țăranul Baron, Egoistul, Idolul și Ion Anapoda.

Liceenii Rock’n’Roll (1992) • Tamara Buciuceanu-Botez, Ștefan Bănică-jr, Oana Sârbu, Mihai Constantin, Cesonia Postelnicu, Adrian Vâlcu, Cătălin Păduraru, Dan Cociș etc.

1969 – A încetat din viață Emil Scarlat Skeletti (28 septembrie 1888 – 10 martie 1969)

Compozitor de canțonete napolitane; cunoscut publicului larg pentru compozitia Ce te legeni codrule pe versuri de Mihail Eminescu.

1974 – Echipa României a câștigat Campionatul mondial de handbal masculin din RDG

A 8-a ediție a Campionatului Mondial de Handbal Masculin s-a desfășurat în perioada 28 februarie–10 martie 1974 în RDG.

Echipa României a câștigat campionatul după ce a învins în finală echipa RDG-ului cu scorul de 14–12 și a devenit pentru a patra oară campioană mondială.

1986 – A încetat din viață Irina Borovski (18 octombrie 1938 – 10 martie 1986)

Pictoriță-scenografă și graficiană; a lucrat la Teatrul de Păpuși din Ploiești; profesoară la cursurile de perfecționare CSPC.

1987 – A încetat din viață Ion S. Antoniu (27 august 1905 – 10 martie 1987)

Inginer electroenergetic; profesor universitar; filatelist; membru corespondent al Academiei Române.

1987 – A încetat din viață Gheorghe D. Marinescu (21 septembrie 1919 – 10 martie 1987)

Matematician; primul din România care s-a ocupat de teoria distribuțiilor; membru titular al Academiei Române.

1988 – Consiliul Tineretului din România (CTR)

Aproximativ 500 de organizații de tineret apolitice, politice sau sindicale au constituit, la Sinaia, Consiliul Tineretului din România, cu scopul de a acționa pentru apărarea și promovarea drepturilor tinerilor români din țară și din străinătate, precum și în vederea creșterii participării active a acestora la viața comunităților din care fac parte. CTR sprijină și susține interesele comune ale membrilor săi la nivel local, regional, național, european și internațional.

2003 – A încetat din viață Nicolae Beloiu (9 mai 1927 – 10 martie 2003)

Compozitor; lector la Conservatorul București; șeful seviciului Creație muzicală la Radio Televiziunea Română.

2004 – A încetat din viață Mihai Ursachi (17 februarie 1941 – 9/10 martie 2004)

Poet și traducător; adversar declarat al regimului totalitarist din România, deținut politic în anii ’60; director al Teatrului „Vasile Alecsandri” din Iași (1990–1992).

2009 – A încetat din viață Andrei Roth (30 septembrie 1927 – 10 martie 2009)

Sociolog, reprezentant de marcă al școlii românești de sociologie; profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj.

2010 – A încetat din viață Alexandru Mirodan (Alexandru Zissu Saltman; 5 iunie 1927 – 10 martie 2010)

Dramaturg, publicist, istoric literar și traducător.

2010 – A încetat din viață Dumitru Popescu (29 iunie 1929 – 10 martie 2010)

Preot, teolog, profesor universitar; membru de onoare al Academiei Române.

2014 – A încetat din viață Stephen Fischer-Galați (Stephen Alexander Fischer-Galați; 15 aprilie 1924 – 10 martie 2014)

Istoric american de origine română; autor și editor al unor lucrări de primă importanță în domeniul istoriei est-europene; consultant pentru probleme est-europene al Casei Albe.

2018 – A încetat din viață Marin Petrișor (27 ianuarie 1933 – 10 martie 2018)

Lingvist și profesor; cercetător al graiurilor insulare și a graiurilor românești de tranziție; decan al Facultății de Litere a Universității Ovidius; membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România.

2019 – A încetat din viață Gheorghe Naghi (18 august 1932 – 10 martie 2019)

Regizor de film și de teatru și actor.

2020 – A încetat din viață Mihai Donțu (20 noiembrie 1973 – 10 martie 2020)

Actor și regizor de teatru; a montat spectacole la Teatrul „Mihai Eminescu” și la Teatrul pentru Copii și Tineret „Vasilache” din Botoșani.

2020 – A încetat din viață Vlad Stănescu–Tata Vlad (18 februarie 1951 – 10 martie 2020)

Regizor de teatru, șeful regizoratului tehnic de la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București.

2022 – A încetat din viață Radu Miron (3 octombrie 1927 – 10 martie 2022)

Matematician; profesor la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași; cercetător la Institutul de Matematică al Academiei Române, Filiala Iași; membru titular al Academiei Române și membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită