11 Aprilie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Psaltirea de-nțăles a sfântului împărat proroc David

 

1241 – Marea invazie tătară – Orașul Sibiu a fost cucerit de tătari

Marea invazie tătară din anul 1241 a fost un atac foarte puternic al mongolilor, asupra Europei, incluzând teritoriul actual al României. A cuprins o forță de cca 200.000 combatanți, specializați în lupta de pe cal, excelând în calitate de arcași călare. Fiind trupe de cavalerie ușoară, puteau acoperi distanțe foarte mari în timp scurt. Invazia a luat pe nepregătite statele din Europa, rezultând distrugeri foarte mari, atât materiale, cât și pierderi umane. Au atacat Europa pe mai multe coloane, trecând și peste teritoriul ocupat de Moldova, Transilvania și Muntenia. Primul corp de armată mongolă a atacat Polonia, al doilea, Ungaria, pornind din Halici, iar al treilea, condus de Kadan, nordul Moldovei. A distrus nordul Moldovei, a trecut în Transilvania, jefuind tot ce i-a ieșit în cale. Au fost distruse Rodna, Dej, Cluj (Mănăștur) și Oradea. De aici, oastea tătară a înaintat spre Ungaria. Marile distrugeri provocate de tătari în Transilvania sunt relatate în Carmen miserabile, operă a călugărului Rogerius din Oradea. Un alt corp de oaste mongol a atacat prin Moldova de la nord la sud, a distrus episcopia cumanilor, după care a trecut în Transilvania, nimicind localitățile din sudul acesteia. La 31 martie 1241 a căzut Brașovul, în aceeași zi în care corpul mongol de la nord cucerea Rodna. La 11 aprilie 1241 a fost atacat și cucerit Sibiul. Au căzut, rând pe rând, în mâna mongolilor Sebeșul, Alba Iulia, Orăștie și Aradul. De aici o parte dintre mongoli au plecat mai departe spre Ungaria, iar o parte au trecut în Muntenia.

1680 – 1680 – A apărut la Iași Psaltirea de-nțăles a sfântului împărat proroc David

Lucrare tradusă de Dosoftei, mitropolitul Moldovei, susținut de Duca-Vodă, cu text slavo-român, cunoscută și sub denumirea Psaltirea slavo-română.

Dosoftei (1624 – 1693), primul poet național și primul versificator al Psaltirii în tot răsăritul ortodox, unul dintre cei mai mari cărturari din cultura română a scos la lumină de sub teascurile tiparniței sale, adusă din Rusia cu sprijinul Spătarul Nicolae Milescu, cărți de o deosebită importanță pentru dezvoltarea limbii și literaturii române, precum: Dumnezăiasca Liturghie (1679), Psaltirea de-nțăles a svântului împărat proroc David (1680), Molităvnic de-nțăles (1681), Viața și petrecerea svinților (1682–1686) și altele.

1744 – A încetat din viață Antioh Dimitrievici Cantemir (Антиох Дмитриевич Кантемир; 10/21 septembrie 1709 – 31 martie/11 aprilie 1744)

Poet de limba rusă; scriitor iluminist; diplomat rus, inițiator al clasicismului în literatura rusă; fiul lui Dimitrie Cantemir.

1834 – S-a reprezentat la Iași primul spectacol muzical în limba română, Cantata pastorală

Sub conducerea lui Gheorghe Asachi a fost organizată o reprezentație festivă în baza lucrării sale, Cantata pastorală sau serbarea păstorilor moldoveni, o poveste alegorică despre lupta moldovenilor pentru libertate și independență. Muzica pentru spectacol a fost scrisă de Elena Asachi, soția scriitorului.

Actorul Matei Millo a interpretat în amintitul spectacol cel dintâi rol din cariera sa.

1842 – A încetat din viață Kőrösi Csoma Sándor (Alexander Csoma de Kőrös; 27 martie 1784 – 11 aprilie 1842)

Explorator și filolog secui din Transilvania; cunoscut ca autor al primului dicționar tibetan-englez; a murit de malarie la Darjeeling, unde a fost înmormântat.

1854 – S-a născut Ioan Nenițescu

Ioan Vasiliu; 11 aprilie 1854, Galați – 23 februarie 1901, Buzău

Dramaturg, monograf, poet, prozator și scriitor, membru corespondent (din 1896) al Academiei Române. S-a înscris ca „audient“ la Facultatea de Litere din Iași, frecventând totodată și ședințele Societății literare Junimea (1875). Atunci a scris primele sale versuri, dedicate lui Vasile Alecsandri, mentorul său literar. S-a înrolat voluntar în Armata Română, în războiul de Independență al României, luând parte la asediul redutelor Grivița 1 și Grivița 2 și fiind rănit. A fost decorat cu distincțiile Steaua României și Virtutea Militară. Poeziile din timpul războiului, descriu fapte eroice ale tuturor militarilor români: Înalță-te, Invocare, Plugar român. După război, a urmat Facultatea de Filosofie și Arte din Berlin, studiind etnografia, istoria folclorului european, filosofia, estetica, mitologia antică și pedagogia. A susținut lucrarea de Doctorat la Leipzig, în 1886 cu teza Die Affektenlehre Spinoza (Teoria afectelor lui Spinoza). A fost editor al revistei economice, literare, politice și stiintifice, Țara nouă. A predat Filosofie și Pedagogie la Școala Normală de Institutori din București (1887), a fost revizor școlar, deputat, prefect de Constanța, inspector școlar al Bucureștiului. A colaborat la Albina, Amicul copiilor, Convorbiri literare, Lupta, Revista nouă, Șezătoarea și Ziarul presei.

1858 – S-a născut Barbu Ștefănescu–Delavrancea

Barbu Ștefănescu; 11 aprilie 1858, București – 29 aprilie 1918, Iași

Scriitor, orator și avocat, membru titular (din 1912) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Drept din București (1877–1882) și și-a completat studiile juridice la Paris (1882–1884). A debutat cu versuri în România liberă în 1878, în același an debutând și editorial cu placheta de poezii Poiana lungă. Amintiri. Ca prozator, a debutat cu nuvela Sultănica (România liberă, 1883). A colaborat la ziarele România Liberă și Epoca, al căror redactor a fost; a condus, pentru o scurtă perioadă, Lupta Literară, a fost redactor la revista lui B.P. Hasdeu, Revista Nouă și colaborator la Democrația și Voința națională; din 1893 a început colaborarea cu Literatura și știința lui Constantin Dobrogeanu-Gherea. Alte publicații la care a colaborat de-a lungul timpului au fost: Revista Literară, Familia, Românul. A publicat, pe rând, Șuier, Fanta-Cella, Iancu Moroi, Răzmirița, Palatul de cleștar și Odinioară, culminând cu Trubadurul și Hagi-Tudose. Este cunoscut publicului larg mai ales pentru trilogia sa istorică: Apus de soare, Viforul, Luceafărul. A fost tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România. Ca politician, a deținut mai multe demnități: primar al Bucureștilor (1899), ministru al Lucrărilor Publice, ministru al Industriei și Comerțului, deputat. Unul dintre cei mai mari oratori români, pe lângă colosala-i operă, nu atât cantitativ, cât prin frumusețea și stilul ei, a fost și un mare patriot care a militat pentru unirea tuturor românilor într-un singur stat: „Visul atâtor generații de strămoși, de moși și de părinți l-am visat și noi, și acum îl vedem aevea […]. Suntem un singur popor, Carpații ne sunt șira spinării”.

Hagi Tudose Spectacol TVR • Constantin Rauțchi, Șerban Iamandi, Draga Olteanu Matei, Tania Filip, Rodica Ppopescu Bitănescu, Alexandru Georgescu, Elena Sereda, Răducu Ițcuș etc.

1864 – Prima lege de organizare judecătorească din istoria României

Primul act normativ care a statornicit înființarea Curții de apel București, chiar sub această denumire, a fost Legea din 11 aprilie 1864, publicată în „Monitorulu Jurnalu Oficialu alu Principateloru-Unite-Române” nr. 88 din 16/28 aprilie 1864.

1871 – S-a născut Theodor Pallady

11 aprilie 1871, Iași – 16 august 1956, București

Pictor, membru post-mortem (din 2012) al Academiei Române. A copilărit atât la Perieni, Tutova, unde părinții săi aveau o moșie, cât și la Iași. La dorința părinților, s-a înscris la Școala de Poduri și Șosele, pe care a abandonat-o, a studiat mai întâi ingineria la Politehnica din Dresda (1887–1889), luând în același timp lecții de desen și pictură cu Erwin Oehme, care, recunoscându-i talentul, l-a sfătuit să plece la Paris. A lucrat în atelierul lui Jean Arman și s-a înscris la Académie des Beaux-Arts. În 1892 a lucrat în atelierul lui Gustave Moreau, fiind coleg cu Henri Matisse (cu care a legat o strânsă prietenie), Georges Rouault și Albert Marquet. A frecventat apoi clasa lui Puvis de Chavannes, de la care și-a însușit mai ales finețea desenului și strălucirea culorilor, fără a-i urma principiile estetice academizante. În 1904 s-a întors în țară și a expus la Ateneul Român și la Saloanele Oficiale. A deschis mai multe expoziții personale până în anul 1940 la Paris, a expus la Bienala din Veneția (1924, 1940 și 1942). Cu o formație complexă, Pallady și-a găsit drumul propriu. Rămâne fără îndoială unul din cei mai prestigioși artiști moderni, păstrându-și întreagă ambiția de a fi un pictor „din toate timpurile”. La împlinirea a 85 de ani, în 1956, a primit titlul de Maestru emerit al artei, organizându-se Expoziția retrospectivă „Theodor Pallady“.

Biografie ilustrată: Pallady Theodor [Artindex]

1877 – Țarul Alexandru II-lea a ajuns la Chișinău și trupele țariste au trecut frontiera României

La 11 aprilie 1877, venind cu trenul dinspre Tighina, gubernia Basarabia, țarul Alexandru II-lea a sosit la Chișinău, unde a ieșit pentru cîteva clipe pe peronul gării, apoi și-a continuat calea spre Ungheni, unde Armata rusă a început traversarea Prutului, îndreptându-se spre frontul din Balcani. Traversarea s-a făcut pe la nou construitul pod Eiffel, în noaptea de 11–12 aprilie, fără a fi fost prevenite autoritățile române. Această deplasare a împăratului rus marca începutul războiului ruso-turc din 1877–1878. La orele 11 seara, Țarul Alexandru II-lea a revenit la Chișinău. Chiar dacă era miezul nopții, în timpul traversării sale de la gară spre reședința guvernatorului orașul a fost iluminat, iar toate bisericile au tras clopotele. Alaiul imperial a mers pe artera principală a orașului, bulevardul Moscovei, care, după această vizită, a fost rebotezat în Alexandrovskaya.

Ulterior, Armata română a asigurat apărarea liniei Dunării pe un front de 650 km, până la sosirea trupelor țariste.

1897 – S-a născut Gheorghe Zane

11 aprilie 1897, Galați – 22 mai 1978, București

Economist, istoric al gândirii economice românești, membru titular (din 1974) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Drept din Iași, devenind licențiat în Drept și Științe Economice în 1919. Și-a susținut în anul 1923 teza de Doctorat în Științe economice la Universitatea din București. A fost bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași, începând din 1921, să predea cursul de economie politică la Facultatea de Agronomie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași. A fost conferențiar de Economie politică la Facultatea de Științe a Universității din Iași, profesor de Istoria doctrinelor economice la Facultatea de Drept din Iași, profesor de Economie politică și finanțe la aceeași facultate, pe care a condus-o până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial (1945). S-a transferat ca profesor de Economie politică la Institutul Politehnic din București, a fost apoi cercetător științific la Institutul de Istorie al Academiei Române și la Institutul de Cercetări Economice al Academiei Române. A publicat lucrări în domeniul istoriei economice și sociale, istoriei gândirii economice, economiei politice, finanțelor publice etc. În cercetarea științifică a folosit cu preferință metoda istorică. Din scrierile sale: Introducere în studiul problemei valorii, Probleme monetare din trecutul economiei noastre naționale, Economia de schimb în Principatele Române, Politica economică a Principatelor în epoca Unirii și capitalul străin.

1898 – S-a născut Mircea Ștefănescu

11 aprilie 1898, București – 23 octombrie 1982, București

Prozator, traducător, dramaturg și cronicar dramatic. A urmat, o vreme, studii juridice, la care a renunțat pentru a se putea dedica teatrului și ziaristicii. A debutat cu proză în 1920, în revista Cuvântul liber. Prima piesă de teatru, Roba albă, scrisă în colaborare cu cronicarul teatral I. Lăzăroneanu, a fost jucată în 1924 la Brăila. A colaborat La revistele vremii, ca Epoca, Vremea, Îndreptarea, Curentul etc. Din scrierile sale: Comedia zorilor, Acolo, departe, Casa cu două fete, Secătura mahalalei, Matei Millo (Căruța cu paiațe), Micul Infern, Amintirile unui dramaturg. A fost distins cu Premiul „I.L. Caragiale” al Academiei (1949), Premiul special al Uniunii Scriitorilor (1978).

Mircea Ștefănescu – Micul Infern Teatru TV • Ion Dichiseanu, Lucia Mureșan, Silvia Dumitrescu-Timică, Dorin Moga, Ștefan Radof, Ion Siminie, Emilia Dobrin

1899 – A încetat din viață Lascăr Catargiu (1 noiembrie 1823 – 11 aprilie 1899)

Om politic conservator; prim-ministru al Principatelor Unite și al Regatului României pentru patru mandate.

1901 – Statul român a cedat Bibiliotecii Academiei Române colecțiile Bibliotecii centrale din București

Pe data de 11 aprilie 1901, printr-o lege promulgată prin Decretul nr. 1823/1901 Statul a cedat Academiei Române toate colecțiile Bibliotecii Centrale din București, Biblioteca Academiei devenind bibliotecă publică și națională.

1901 – S-a născut Theodor Rogalski

11 aprilie 1901, București – 2 februarie 1954, Zurich, Elveția

Compozitor, dirijor, orchestrator, pianist și profesor, un nume de referință pentru evoluția culturii muzicale românești din prima jumătate a secolului al XX-lea. După studii la București cu Alfonso Castaldi și Dimitrie Cuclin, a studiat la Conservatorul din Leipzig (1920–1923) și la Schola Cantorum din Paris (1923–1926), cu Vincent d’Indy și Maurice Ravel. S-a afirmat din 1926 cu Premiul I la Concursul național de compoziție „George Enescu”, cu lucrarea Cvartet de coarde în fa major și s-a lansat în programele de concert ale Filarmonicii cu Două dansuri pentru suflători, pian și baterie (1927) și Două schițe simfonice (1930). Timp două decenii, 1930–1950, a lăsat compoziția în plan secundar, dedicându-se activității dirijorale și edificării unui ansamblu, Orchestra Națională a Radiodifuziunii Române. A fost apoi prim-dirijor la Filarmonica „George Enescu”, în acești ultimi ani ai vieții deținând și postul de profesor de Orchestrație la Conservatorul din București. A compus: Sonată pentru pian, Suită pentru pian, Parfum exotique pentru violoncel și pian, Baladă pe teme românești pentru vioară și pian, Trei piese pentru violoncel, Suită pentru oboi și pian etc.

Theodor Rogalski – Trei dansuri românești

1905 – Expediția Prințului Bibescu în Persia

Principele George Valentin Bibescu, având și sarcini diplomatice (fusese numit conducătorul delegației care urma să meargă la șahul Persiei), a întreprins, împreună cu soția sa Martha, vărul său Emanuel Bibescu, Leon Leonida, soții Mihail și Maria Ferekyde și scriitorul francez Claude Anet, o mare expediție cu automobilul în Persia, traversînd Rusia, Crimeea și Caucazul. Cele trei automobile decapotabile au pornit în cursă de la Galați în 11 aprilie și au ajuns la Ispahan, fosta capitală a Persiei în luna iunie. În cartea publicată de Anet, La Perse en automobile, expediția a fost prezentată ca fiind prima expediție automobilistică intercontinentală din lume. La întoarcere, Martha Bibescu a scris cartea Cele opt paradisuri, fiind impresionată de cele văzute în călătorie. Cartea, scrisă la doar 22 de ani a fost premiată de Academia Franceză și a propulsat-o pe prințesă în rândul celor mai apreciați scriitori ai vremii.

1907 – S-a născut Nicolae I. Manolescu

11 aprilie 1907, Adjudul Vechi, Vrancea – 10 octombrie 1993, București

Inginer, specialist în transportul feroviar, fondatorul școlii românești de teoria mecanismelor și mașinilor, membru corespondent (din 1991) al Academiei Române. A urmat Școala Politehnică din Timișoara, obținând diploma de inginer electromecanic, cu Magna cum laudae în 1931. Activitatea didactică a început-o încă din facultate, asistent al profesorului Victor Vâlcovici, la cursul de Mecanică teoretică la Politehnica din Timișoara. A lucrat la Serviciul tehnic CFR din Brăila, Atelierele CFR Brașov, Atelierele Port Constanța și Palas, Direcția Atelierelor CFR, Direcția Electrificării CFR etc. Deși lucra în producție, a continuat activitatea didactică, fiind profesor de Matematică, Rezistența materialelor și Termotehnică la Școala Superioară de Ofițeri de Marină de la Constanța, conferențiar la Institutul de Căi Ferate București, din 1964 profesor la Catedra de Teoria mecanismelor și a mașinilor la Institutul Politehnic din București, Facultatea de Transporturi. Este considerat fondatorul școlii românești de Teoria mecanismelor și a mașinilor și „pilonul principal“ al Facultății de Transporturi, fiind decan peste 15 ani, în paralel a predat și la Institutul de Petrol și Gaze din București.

1913 – S-a născut Sorin Ionescu

11 aprilie 1913, București – 1944

Pictor de peisaj, de război. A urmat Academia de Arhitectură (1931–1938). Pasiunea pentru pictură, moștenită pe linie maternă, mama sa fiind pictorița Constanța Eftimie Ionescu, s-a conturat prin apropierea de mediul artistic al Academiei libere de pictură condusă de Marius Bunescu, care avea sediul în aceeași curte. A debutat în 1932 la Salonul Oficial de Alb și Negru, cu un desen în tuș, Vedere din Pitești, o tehnică perfecționată de-a lungul anilor. Prima expoziție personală, din 1935, la Sala Dalles, i-a adus aprecierile lui Nicolae Tonitza: „Debut fericit. Culoare caldă și sensibilizată. Un nerv pensular care dă pânzelor d–sale un aer de frescheță și de zburdă angajată”. A fost distins cu Premiul Fundației Simu (Salonul Oficial, 1938), Premiul „Leon Gh. Palade” (Salonul Oficial, 1941). Între 1941–1944 a fost pictor de război. A avut numeroase expoziții personale la Sala Dalles, Căminul Artei, Ateneul Român, Magheru, Orizont, Ondine Roma, Geneva, Berna, Eforie, Amalfi Italia. Berna, Weissenbach Austria etc.

Biografie ilustrată: Ionescu Sorin [Artindex]

1917 – Congresul Învățătorilor din gubernia Basarabia

După Revoluția din Februarie și încetarea ostilităților dintre Rusia și Puterile Centrale, în Basarabia au fost convocate numeroase adunări și congrese ale reprezentanților diferitelor clase sociale sau organizații profesionale pentru discutarea viitorului țării. La 11–13 aprilie 1917 și-a ținut lucrările Congresul Învățătorilor din gubernia Basarabia. La Congres s-a decis ca, de la 1 septembrie 1917. școlile din orașele satele moldovenești sau în majoritate moldovenești să devină școli naționale moldovenești, cu limba de predare moldovenească, iar în scrisul national să fie folosit alfabetul latin; deschiderea de școli pentru moldoveni și în stînga Nistrului; organizarea cursurilor de pregatire a învățătorilor; înființarea unei biblioteci pedagogice centrale, cu filiale locale; limba rusă să ramână obiect obligatoriu de predare pentru toți elevii.

1918 – S-a născut Virgil Gligor

11 aprilie 1918, Turdașul Român, Alba – 28 ianuarie 1977, București

Zootehnician şi medic veterinar; membru al Academiei de Știinţe Agricole şi Silvice; membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. A fost profesor universitar la Bucureşti. A studiat metodele de ameliorare a raselor de porci. A publicat lucrări în domeniul creșterii suinelor (porcinelor) și igienei animalelor domestice.

1919 – A fost creată Organizația Internațională a Muncii cu sediul la Geneva

În urma primului război mondial, prin Tratatul de pace de la Versailles, fostele state beligerante au hotărât crearea unor instituții specializate care să se ocupe de problemele muncii și securității sociale. Așa s-a născut Organizația Internațională a Muncii, agenție specializată a Organizației Națiunilor Unite, care se ocupă cu problemele legate de muncă la standarde internaționale de muncă. România a fost membru fondator, dar aplicarea principiilor acesteia a fost sistematic amânată. Primele măsuri legislative s-au luat în 1925, prin adoptarea Legii repausului duminical și în sărbătorile legale. Presiunile internaționale au silit România să adopte legi noi în favoarea muncitorilor, în 1928. Aceste legi vizau ocrotirea muncii minorilor și a femeilor, fixarea duratei zilei de lucru la 8 ore etc.

1924 – Partidul Comunist din România a fost interzis formal

Guvernul liberal a adoptat ordonanța militară din 5 aprilie 1921, Partidul Comunist din România fiind scos în afara legii. Partidul era acuzat de „acțiuni anti-românești” după răscoala de la Tatarbunar a țăranilor basarabeni ale căror cereri iredentiste au fost susținute de Partidul Comunist. Ținând cont de linia antinațională a comuniștilor, partidul a rămas în ilegalitate până în 1944. Caracterul ilegal al activității partidului comunist a sporit dependența acestuia de Partidul Comunist Sovietic care, prin intermediul Cominternului, și-a arogat dreptul de a alege conducătorii partidului român și de a hotărî politica acestora.

1924 – S-a născut Ion Grecea

11 aprilie 1924, Turnu-Severin – 6 aprilie 1999, București

Scriitor. A intrat în cadrele active ale armatei, apoi a absolvit Școala de Literatura și Critică Literară „Mihai Eminescu”. A absolvit în 1959 Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, frecventând și Facultatea de Istorie. A început să scrie versuri și s-a făcut cunoscut prin reportaje. A publicat însemnări și proză scurtă în Cuvântul grănicerilor, unde a lucrat ulterior în redacție. Schițele și povestirile din perioada 1953–1954, apărute în Gazeta literară, au fost reunite în volumul Răzbunarea (1956), care marchează debutul său literar. A colaborat la: Gazeta literară, Iașul literar, Tribuna, Luceafărul, Tânărul scriitor, Viața militară, România literară, Pentru patrie etc. Din romanele sale: Dom’ majur în alegeri, Bogăția unui sărac, Întoarcerea la viață, La cumpăna nopții, La Porțile Severinului, Moartea Lebedei, Necunoscuta, Fata morgana, Prizonier la nouă ani, Într-o singură oră etc. A avut un frate geamăn, Florian Grecea, tot scriitor.

Fata morgana (1981) • Dinu Manolache, Diana Lupescu, Elena Sereda, Mihai Pălădescu, Petre Lupu etc.

1924 – S-a născut Gogu Viziru

Gheorghe Viziru; 11 aprilie 1924, Florești, Ilfov – 5 august 2003

Personalitate marcantă a tenisului românesc, campion național și membru al echipei naționale pentru Cupa Davis. A fost unul dintre cei trei frați cu rezultate remarcabile în tenis. Dumitru, Marin și Gogu au marcat tenisul românesc în anii ’40 și ’50. La 15 ani a fost campion național la juniori (jucând în finală chiar împotriva fratelui său geamăn, Marin), iar în anul 1947 a câștigat finala și la seniori, performanță pe care a repetat-o apoi de opt ori. A jucat tenis cu Bâzu Cantacuzino, Regele Mihai, Petru Groza, copiii lui Ceaușescu. În 1951 a câștigat, împreună cu fratele său geamăn, Marin, proba de dublu la Campionatele Mondiale Universitare. A făcut mai târziu echipă și cu Ion Țiriac. În 1961, s-a retras din tenisul profesionist și a fost ales secretar general al Federației Române de Tenis. A fost căpitanul nejucător al echipei de Cupa Davis a României, după care a urmat o carieră prolifică de antrenor. A fost cel care a lansat carierele lui Țiriac, Bosch, Năstase, Marcu, Hărădău, Mârzea, Alexe, Mărmureanu. În perioada 1971–1974, a antrenat la Munchen, în Germania, apoi a revenit în țară, unde a ocupat postul de antrenor la clubul Steaua.

1924 – S-a născut Val Panaitescu

Valeriu Stoleriu; 11 aprilie 1924, Iași – 24 mai 2021

Critic și istoric literar, comparatist și eseist, profesor universitar. S-a licențiat în Filologie la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași. După 1946 a fost bibliotecar, asistent universitar, secretar literar. Începând din anul 1949 a ținut, cu intermitențe, cursuri de Literatură franceză și Poetică la Facultatea de Litere a Universității „Al.I. Cuza”, a fost profesor de Literatură franceză contemporană la aceeași universitate. A obținut titlul de Doctor în Filologie în 1972. A fost lector de Limba română la Sorbona (1974). A debutat publicistic în revista Ethos (1948) și editorial cu volumul Satira lui Rabelais (1957). Au urmat: La littérature française du symbolisme au surréalisme, Umorul lui Raymond Queneau, Humorul, Jean Paul, humorist și poetician. A coordonat volumele Direcții în critica și poetica franceză contemporană și Terminologie poetică și retorică. A tradus din limbile franceză și germană scrieri ale lui Raymond Queneau, J.W. Goethe, H.G. Gadamer.

1929 – S-a născut Buju Ternovits

Alexander Josef Ternovits; 11 aprilie 1929, Lugoj, Timiș

Actor și scriitor. Fiind elev la Liceul Piarist din Timișoara, a făcut schi, înot, tenis, rugby și atletism, ajungând, de mai multe ori, campion național în proba de viteză. Numele german l-a împiedicat să facă o carieră sportivă la Dinamo. A urmat Facultatea de Agronomie, devenind inginer viticol, iar în 1957 a dat (și a luat) concursul de actor al Teatrului German de Stat din Timișoara. A debutat în filmul Lada cu zestre, regizat de Francisc Munteanu. Angajat în compartimentul artistic la Teatrul Național din Timișoara din anul 1961, era în paralel actor invitat la Teatrul German de Stat, Teatrul Maghiar „Csiky Gergely” și la Opera Română din Timișoara, până în anul 1982. În anul 1987, a emigrat în Germania Federală, dar s-a întors la Timișoara – în decembrie 1989 a venit cu primele ajutoare umanitare (sânge și plasmă) pentru răniții revoluției. De asemenea s-a implicat în demersurile pentru obținerea în favoarea Timișoarei a unei donații de tramvaie din partea orașului München. A scris romanele: Careul de ași, Încântătoarea viață a lui Buju Ternovits, actor și fantezist, Campionii.

Sfânta Tereza și Diavolii (1972) • Ion Dichiseanu, Peter Paulhoffer, Réka Nagy, Cornel Coman, Horea Popescu, Alexander Ternovits, Vasile Boghiță etc.

1930 – S-a născut Mihnea Moisescu

11 aprilie 1930

Scriitor. A absolvit Institutul de Artă Teatrală din București, promoția 1953, devenind actor al Teatrului Armatei („Nottara”). S-a aventurat și în lumea scrisului, debutând în 1954 în paginile revistei Gazeta literară. A publicat cărți de literatură științifico-fantastică: Copiii stelelor, Cosmonautul de piatră, Glasul din pulberea aurie, Întoarcere pe țărmul dispărut, Necunoscuta lume de lângă noi; cărți pentru copii și tineret: Ce-o sǎ spunǎ lumea?, Cic, inimă de Voinic, Sǎ ajungi om de omenie!, Poveste din cetatea lucrurilor neterminate, Copiii anilor de foc etc.

1932 – Premiera în România a filmului-scheci Visul lui Tănase

Coproducție româno-germană, realizată la Berlin. Regia: Bernd Aldor, Constantin Tănase; Scenariu: H.F. Kollner, Nicolae Kirițescu, Constantin Tănase; Actori principali: Constantin Tănase, Virginia Tănase, Bernd Aldor, Felix Bressart, Lydia Alexandra, Ludwig Trautma. S-au păstrat doar câteva secvențe din film. Premiera a avut loc la Cinematograful Regal din București.

Fragment din filmul Visul lui Tanase (1932)

1936 – S-a nascut Aurel Buiciuc

Mircea Aurel Buiciuc; 11 aprilie 1936, Roma, Botoșani – mai 2021

Traducător și editor. A absolvit Institutul de Limbă și Literatură Rusă „Maxim Gorki” din București, specializarea Engleză–Spaniolă, în 1960 și cursuri de ziaristică la Academia „Ștefan Gheorghiu” (1973–1974). A fost redactor, șef de secție la sectorul Limbi slave al Editurii pentru Literatură Universală (ulterior Editura Univers), redactor la Editura Polirom, membru în colegiul de redacție al revistei Hyperion. A debutat literar în revista Viața literară (1964). A colaborat la Contemporanul, România literară, Ramuri, Orizont, Secolul 20 etc. A primit Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru traduceri din literatura universală (1978) și Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru cea mai bună traducere din literatura universală (2006). A fost membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor din România. A tradus din: Iuri Dombrovski, Serghei Mihalkov, Mikola Trublaini, Natalia Durova, V. Berestov, William Deihl, Andrei Bitov, F.M. Dostoievski etc.

1936 – A încetat din viață Dimitrie Dinicu (13 iunie 1868 – 11 aprilie 1936)

Violoncelist, dirijor și compozitor.

1942 – S-a născut Virgil Mazilescu

11 aprilie 1942, Corabia, Olt – 10 august 1984, București

Eseist, poet și traducător, afiliat onirismului poetic. A urmat Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București între 1959–1964. După terminarea studiilor a fost profesor la Școala Generală din Greaca, Ilfov, apoi bibliotecar la Biblioteca Municipală din Ploiești, secretar al cenaclului Uniunii Scriitorilor, iar din 1970 și până la moarte, vreme de aproape 14 ani, poetul a fost redactor la revista România literară. În 1966, a debutat cu versuri în suplimentul Povestea vorbii al revistei Ramuri din Craiova, pe atunci condus de Miron Radu Paraschivescu. A preferat să fie un poet calitativ și nu unul cantitativ, fiind înainte de toate un tehnician al discursului poetic. A publicat puține cărți și, desigur, subțiri. Dintre cărțile sale: Fragmente din regiunea de odinioară, București, Va fi liniște, va fi seară, Cineva pe lume are nevoie de mine, Mi-am uitat casa și numele, Întoarcerea lui Immanuel, O precizie cu adevărat înspăimântătoare.

1943 – S-a născut Ion Buzași

11 aprilie 1943, Mintiu-Gherlii, Cluj

Istoric literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca (1965). A obținut titlul de Doctor în Istorie literară în 1982, cu teza Andrei Mureșanu; Viața și opera. Debutul absolut a fost în revista Făclia (1963). Din volumele publicate: Andrei Mureșanu, Eminescu și Blajul, Andrei Mureșanu. Biografia Imnului Național, Eminescu și Transilvania, Eminescu. Studii și articole, Eminescu. Radiografii transilvane (în colaborare), Ioan Alexandru și Blajul. A îngrijit ediții din Timotei Cipariu, Andrei Mureșeanu, Mihai Eminescu, Aron Cotruș etc. A fost distins cu Ordinul Pentru merit, în grad de cavaler (2000).

1944 – S-a născut Christian Mititelu

11 aprilie 1944, București

Jurnalist, director al redacției române a BBC. A studiat la Universitatea Politehnică din București între 1962–1967, apoi a lucrat ca inginer pentru FEA București și GEC Automation Paris. Între 1972–2008, a lucrat pentru serviciul global BBC, mai întâi redactor și apoi director la secția română a BBC. Este președinte al Alianței Civice din România și membru al Ligii române de presă, a fost membru al Consiliului Național al Audiovizualului (CNA) din România. Scris cartea Viața lui Corneliu Coposu și a fost distins cu titlul Cavaler al Decorației Crucea Casei Regale a României.

1944 – S-a născut Nicolae Maniu

11 aprilie 1944, Turda

Pictor român stabilit la Paris. A absolvit Liceul de Arte Plastice din Cluj (1963) și Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, secția Sculptură (1969). A început să practice însă pictura, începând din 1971, a participat cu lucrări de pictură la multe expoziții de grup regionale și naționale și apoi internaționale, organizate la Philadelphia, Boston, Moscova, Berlin. În anul 1983 s-a stabilit la Köln (Germania), iar din 1993 trăiește la Paris (Franța). A avut numeroase expoziții de grup și personale în orașe din Germania, Elveția, Austria, Olanda, Franța, iar din 1986 a participat cu regularitate la Saloanele tradiționale din Paris. Lucrări de-ale sale sunt la Muzeul de Național de Artă Cluj, Muzeul de Artă Contemporană Galați, Muzeul „Albrecht Dürer” Nürnberg, Musée international de l’art fantastique Château de Gruyère, Elveția, Consorțiul Internațional de Arhitectură Alabama, SUA, Societatea Missoni, Milano, Italia, Societatea Frank Müller, Elveția. Este considerat unul dintre cei mai „cumpărați” pictori români.

Imagini: Maniu Nicolae [Artindex]

1944 – A încetat din viață Ion Minulescu (6 ianuarie 1881 – 11 aprilie 1944)

Poet, prozator și dramaturg; reprezentant important al simbolismului românesc.

1948 – S-a născut Vlad Ciobanu

11 aprilie 1948, Pungești, Vaslui – 19/20 ianuarie 2024 , București

Sculptor, unul dintre cei mai cunoscuți sculptori contemporani ai României, inclusiv pe plan internațional, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti în 1981. A fost lector la catedra de Ceramică a Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti, vicepreşedinte al Consiliului Ştiinţific al Centrului de Cercetare, Documentare şi Promovare „Constantin Brâncuşi” şi membru fondator, vicepreşedinte al Asociaţiei culturale „Tătărescu”. A participat cu lucrări la simpozioane și tabere naţionale şi internaţionale: Hobiţa, Sălişte, Măgura, Bacău, Sighet, Ipoteşti, Negreşti (Oaş), Bor (Iugoslavia),Troian (Bulgaria), Usice (Serbia) etc. A avut numeroase expoziții personale sau de grup în țară, dar și în străinătate: Olanda, Italia, Spania, Serbia, Bulgaria, Austria, Germania, Franța. A realizat monumente: Eroul Necunoscut la Alexandria, Regele Ferdinand la Alba Iulia, Dimitrie Cantemir la Onești. În anul 2004 a fost declarat cel mai bun sculptor român.

Biografii necesare – Vlad Ciobanu [TVR Cultural]

1948 – A încetat din viață Dragoș Protopopescu (17 octombrie 1892 – 11 aprilie 1948)

Scriitor, poet, critic, eseist, traducător și filosof; unul dintre primii angliști reputați din epoca interbelică; profesor universitar la Facultatea de Litere și Filosofie din București.

1949 – Premiera piesei Haiducii

Piesa Haiducii de Victor Eftimiu avut premiera la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București, pe 11 aprilie 1949, în regia lui Ion Șahighian, cu Anca Șahighian, Victor Antonescu, Alexandru Giugaru, Toma Caragiu etc.

Victor Eftimiu – Doruri împlinite (Haiducii) Teatru radiofonic • Alexandru Repan, Irina Răchițeanu Șirianu, Ștefan Mihăilescu Brăila, George Constantin, Mihai Mereuță, Eugenia Bosânceanu, Răzvan Ionescu, Irina Mazanitis etc.

1954 – S-a născut Teo Peter

Teofil Peter; 11 aprilie 1954, Cluj-Napoca – 4 decembrie 2004, București

Muzician rock, basist și cofondator al formației Compact, respectiv fondator în 1988 al formației Compact B (prescurtare pentru Compact București). În 1981, trupa Compact a obținut Marele Premiu Perpetuum Vox Transilvania la Mediaș, fiind o trupă de succes. A decedat tragic în urma unui accident rutier, taxiul în care se afla fiind lovit de mașina unui soldat american de la Ambasada SUA din București, în stare de ebrietate. Înainte de accident, Teo Peter a fost prezent la Sala Polivalentă în calitate de organizator al unui spectacol.

Compact – Mă voi întoarce (După ani și ani)

1957 – S-a născut Mirela Voiculescu-Fugaru

Mirela Ioana Voiculescu; 11 aprilie 1957, Arad

Stomatolog, cântăreață de muzică ușoară, căsătorită cu compozitorul Cornel Fugaru. A luat primele lecții de pian la vârsta de șase ani, mai apoi a făcut canto la Școala Populară de Artă. S-a lansat în 1975, a colaborat cu renumiți compozitori și a avut numeroase apariții la spectacole, dar nu a renunțat niciodată la profesia de medic stomatolog. A fost membră a Consiliului de Administrație al SRR, în mai multe mandate (2002–2017).

Mirela Voiculescu – Toate stelele din cer

1962 – S-a născut Claudia Daniela Nacu

11 aprilie 1962, Călan, Hunedoara – 31 iulie 2020, Amsterdam, Olanda

Solistă de muzică ușoară, compozitoare, profesoară și pianistă, membră a Uniunii compozitorilor și muzicologilor din România (din 1986). A urmat Liceul de muzică „George Enescu” și Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București (1980–1984). A debutat în 1981 la emisiunea de televiziune Șlagăre în devenire, interpretând melodia Pentru primele flori. A fost membră a trupelor Trio Expres, Expres și Start. Din 1993 s-a stabilit în Olanda, unde și-a continuat activitatea artistică.

Daniela Claudia Nacu – Te voi aștepta

1963 – S-a înființat Corul Național de Cameră „Madrigal”

Corul Național de Cameră „Madrigal” a fost fondat la 11 aprilie 1963, la inițiativa profesorului Marin Constantin și a unui grup de studenți pasionați de muzica de cameră, în cadrul Conservatorului de muzică „Ciprian Porumbescu” din București, pentru ca, în 1968, să devină formația muzicală profesionistă a acestui Conservator, în prezent Universitatea Națională de Muzică din București. A susținut primul recital la 7 iulie 1963, având un repertoriu renascentist, gregorian și baroc, precum și din muzica tradițională și contemporană românească. Cu o activitate neîntreruptă de peste jumătate de secol și peste 4000 de concerte de mare succes în țară și străinătate, Corul Madrigal este cel mai apreciat ansamblu coral profesionist din România, implicat activ în dezvoltarea mișcării corale din țară și a fost distins cu numeroase premii și distincții, românești și străine. Din februarie 2015, la 90 de ani de la nașterea fondatorului, Marin Constantin, Corul a cuprins în titulatura sa și numele acestuia, devenind Corul Național de Cameră Madrigal „Marin Constantin”.

Cântece de Paște • Corul Madrigal, Dirijor Marin Constantin, citește George Oancea

1964 – A încetat din viață Alexandru Ghika (22 iunie 1902 – 11 aprilie 1964)

Matematician, profesor universitar; membru titular al Academiei de Științe din România și membru titular al Academiei Române.

1969 – Premiera piesei Iona

Parabolă dramatică cu un singur personaj, piesa Iona de Marin Sorescu a fost publicată pentru prima dată în Luceafărul nr. 2 din 18 ianuarie 1968.

A avut prima reprezentare la Teatrul Mic din București, în regia lui Andrei Șerban, cu George Constantin în rolul titular.

Iona Teatru radiofonic • George Constantin

1979 – S-a născut Sorin Ghionea

11 mai 1979, Galați

Fost fotbalist care a jucat pe postul de fundaș central la Dunărea Galați, Oțelul Galați, Steaua București, FCM Târgu Mureș, Concordia Chiajna etc. Cu Steaua a obținut două titluri de campion, o supercupă, o calificare în semifinalele Cupei UEFA și trei calificări consecutive în Liga Campionilor. A jucat în echipa națională a României, la U-21 (1999–2001) și la seniori (2002–2008). A fost decorat cu Medalia Meritul Sportiv cl.II cu o baretă (2006).

1979 – A încetat din viață Alexandru D. Rădulescu (26 august 1886 – 11 aprilie 1979)

Medic și scriitor; fondatorul Societății Române de Ortopedie; membru titular al Academiei Române.

1987 – A încetat din viață Ion Făgărășanu (14/27 septembrie 1900 – 11 aprilie 1987)

Medic cu contribuții teoretice și practice în domeniul anatomiei și chirurgiei vasculare și abdominale; membru titular al Academiei Române.

1987 – A încetat din viață Ioan G. Coman (27 noiembrie 1902 – 11 aprilie 1987)

Preot ortodox, bizantinolog, teolog, profesor și un important expert în Patrologie din România.

1990 – Primul număr al cotidianului Azi

Ziarul Azi a fost lansat la București, în 11 aprilie 1990, sub conducerea consiliului director format din Vasile Ailinei, Iosif Boda, Augustin Buzura, Petru Datculescu, Claudiu Iordache, Cătălin Iorgulescu și Sorin Vornicu. Director onorific al publicației fiind Alexandru Bîrlădeanu, iar redactor-șef Octavian Știreanu; în prezent acesta din urmă este proprietarul ziarului. Din 2020, publicația își continuă apariția în mediul online.

1991 – A încetat din viață Vladimir Dumitrescu (20 octombrie 1902 – 11 aprilie 1991)

Arheolog specializat în arheologia preistorică a sud-estului Europei; director al Muzeul Național de Antichități (1935–1945); a condus șantierele arheologice de la Cârna, Rast și Basarabi.

1997 – A încetat din viață Constantin Maximilian (2 august 1928 – 11 aprilie 1997)

Medic, genetician; a organizat primul laborator de genetică medicală din România; membru corespondent al Academiei Române.

2010 – Societatea Română de Radiodifuziune – membru în Comitetul Director al COPEAM

Societatea Română de Radiodifuziune, prin Președintele Director-General, Maria Țoghină, a fost aleasă la Paris, cu unanimitate de voturi membră a Comitetului director al Conferinței Permanente a Audiovizualului Mediteranean (COPEAM).

 

Ziua Educației Financiare

A fost stabilită prin Legea nr. 83/11 aprilie 2022 pentru instituirea zilei de 11 aprilie ca Ziua educației financiare. Potrivit acesteia, „incluziunea financiară are un rol foarte important în creșterea calității vieții cetățenilor, iar pentru aceasta este nevoie atât de programe de educație financiară, cât și de programe de facilitare a accesului la produse și servicii financiare”. manifestările dedicate acestei zile se află sub coordonarea Autorității de Supraveghere Financiară.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită