11 Decembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Alexandru Ioan Cuza a rostit la Iași Proclamația Unirii către Națiune (Portret de Mișu Popp)

 

1835 – Primul vodevil românesc, Triumful Amorului

Scris de Eric Winterhalder, adaptarea muzicală a spectacolului a aparținut compozitorului Ioan Andrei Wachmann, a fost reprezentat pe scena Teatrului Momulo din București, în limba română.

1861 – Alexandru Ioan Cuza a rostit la Iași Proclamația Unirii către Națiune

La 11/23 decembrie, Domnul Alexandru Ioan Cuza aducea oficial la cunoștința întregii țări că „Unirea este îndeplinită. Naționalitatea română este întemeiată. Acest fapt măreț, dorit la generațiunile trecute, aclamat de Corpurile Legiuitoare, chemat cu căldură de noi, s-a recunoscut de Înalta Poartă, de Puterile garante și s-a înscris în datinile Națiunilor. Dumnezeul părinților noștri a fost cu țara, a fost cu noi. El a întărit silințele noastre prin înțelepciunea poporului și a condus Națiunea către un falnic viitor. În zilele de 5 și 24 Ianuarie ați depus toată a voastră încredere în Alesul nației, ați întrunit speranțele voastre într-un singur Domn. Alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie. Vă iubiți Patria, veți ști a o întări. Să trăiască România!”.

Alexandru Ioan Cuza – Proclamația Unirii (Iași, 11 Decembrie 1861) [Tipărituri vechi românești]

1876 – Conferința de la Constantinopol

Conferința reprezentanților puterilor europene de la Constantinopol – în turcă Tersane Konferansı [Conferința din Șantierul Naval], după locul desfășurării, Tersane Sarayı [Palatul Șantierului Naval] – a Marilor Puteri: Regatul Unit, Rusia, Franța, Germania, Austro-Ungaria și Italia, a avut loc la Constantinopol în perioada 11/23 decembrie 1876–30 ianuarie/11 februarie 1877. De la începutul Răscoalei din Herțegovina în 1875 și Răscoala Bulgară din Aprilie 1876, Marile Puteri au convenit asupra unui proiect de reforme politice cu scopul de a determina Poarta otomană să acorde unele libertăți popoarelor supuse. Împotriva Conferinței, guvernul otoman condus de Midhad-pașa, a proclamat la 11/23 decembrie o constituție cu aparențe liberale, România fiind desemnată „provincie privilegiată” a Imperiului otoman. Față de atitudinea obstrucționistă și chiar jignitoare a Porții otomane, la 22–23 decembrie, Parlamentul român a protestat vehement, iar primul ministru Ion C. Brătianu a declarat: „nici sabia lungă a lui Baiazid și Mohamed nu au putut să pătrundă până în munții României unde cutează astăzi să străbată Midhad-pașa cu constituțiunea lui”. Deciziile convenite de cele șase Mari Puteri au fost înmânate oficial guvernului otoman pe 23 decembrie, respingând sugestiile otomanilor cum că misiunea Conferinței ar fi fost îndeplinită de noua Constituție Otomană aprobată de sultanul Abdul Hamid al II-lea. Imperiul Otoman a înaintat obiecții și alternative de propuneri de reformă, toate respinse de Marile Puteri. Pe 18 ianuarie 1877, marele vizir Midhat Pașa a anunțat refuzul definitiv al Imperiului Otoman de a accepta deciziile conferinței, ceea ce a dus la declanșarea Războiul Ruso–Turc din 1877–1878.

1888 – S-a născut Eugen Goga

11 decembrie 1888, Rășinari, Sibiu – 5 iunie 1935, București

Prozator, jurnalist; fratele lui Octavian Goga. A urmat studii superioare la Universitatea din Budapesta (1909) și la Facultatea de Istorie a Universității din București (1910), întrerupte. După o perioadă în care a fost ziarist la Tribuna din Arad, unde a și debutat, a urmat Economia politică și Sociologia la Universitatea din Zurich (1913), apoi a plecat la Paris (1914). A revenit la Arad, redactor la ziarul Românul. A participat la primul război mondial în armata austro-ungară, a fost făcut prizonier și dus în lagăr în Siberia, eliberat o dată cu intrarea României în război, descriind perioada captivității în volumul Două Siberii. A colaborat la ziarele Epoca, România, a fost director al ziarului Renașterea României din Sibiu. Din 1932 până la moarte, a condus Țara noastră în seria ei bucureșteană. Activitatea și-a dus-o între ziaristică, politică și literatură, publicând romanul Cartea facerii (2 vol., 1928–1931), inspirat din luptele duse de ardeleni pentru realizarea unității naționale.

1913 – A încetat din viață Ioan Kalinderu (Ioan Calenderoglu; 28 sau 29 decembrie 1840, București – 11 decembrie 1913, București)

Jurist, silvicultor și publicist; colecționar de artă; administrator al domeniilor coroanei; membru titular și președinte (1904–1907) al Academiei Române

1916 – S-a născut Gheorghe Buzdugan

11 decembrie 1916, Sighișoara – 20 septembrie 2012, București

Inginer electromecanic, specialist în rezistența materialelor, profesor universitar, membru titular (din 1990) al Academiei Romane. A urmat Facultatea de Electro-Mecanică a Școlii Politehnice din București, pe care a absolvit-o pe primul loc în anul 1939. După absolvire, a fost inginer la Societatea de Gaz și Electricitate, la Astra-Vagoane, iar din 1943 a parcurs toate treptele universitare la Institutul Politehnic până la profesor, prorector și profesor consultant. A fost șeful Catedrei de Rezistența Materialelor până la pensionare (1952–1987). A fost Președinte al Secției de Științe Tehnice a Academiei Române (1991–1998). Împreună cu Academicianul Radu Voinea, în anul 1999 s-a numărat printre fondatorii Academiei de Științe Tehnice din România, fiind ales Președinte de Onoare al acesteia. În anul 1968 a devenit Doctor Inginer, iar în 1969, Doctor Docent al Institutului Politehnic București, distins cu titlul Profesor Emerit. Este autorul a peste 100 de tratate, monografii, manuale și îndrumare, dintre care: Dinamica Fundațiilor de Mașini, Măsurarea Vibrațiilor Mecanice etc.

1918 – A fost aleasă o nouă conducere a Partidului Țărănesc Basarabean

Pantelimon Halippa a devenit președinte, Ștefan Ciobanu și V. Bîrcă, vicepreședinți și T. Ioncu secretar. Partidul a contribuit la adoptarea unei reforme agrare radicale de către Sfatul Țării la 27 noiembrie/10 decembrie 1918, conducătorii partidului fiind în fruntea Directoratelor, care asigurau gestiunea treburilor curente din Basarabia și au militat pentru încadrarea organizației într-o structură politică la nivelul întregii țări.

1923 – S-a născut Mircea Angelescu

Mircea Nicolae Angelescu 11 decembrie 1923, Râmnicu Vâlcea – 5 mai 2010, București

Medic specialist în boli infecțioase, scriitor, profesor universitar, membru titular (din 1993) al Academiei de Științe Medicale din România. Absolvent al Facultății de Medicină din București, promoția 1947, a lucrat extern și intern (1944–1949). A devenit Doctor în Medicină și Chirurgie în 1949, după care a urmat o carieră didactică la Facultatea de Medicină din București, parcurgând pe rând toate treptele didactice univeristare, până la profesor (1990), apoi profesor consultant. A fost șef de secție în Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Colentina, șef al Catedrei de boli infecțioase Colentina. A publicat peste 350 de lucrări, dintre care 45 în străinătate sau prezentate la congrese internaționale. A fost membru fondator al Societații Medicilor Scriitori și Publiciști din România și al Uniunii Mondiale a Scriitorilor Medici.

1931 – George Enescu la 50 de ani

George Enescu a fost sărbătorit la Ateneul Român, cu prilejul împlinirii vârstei de 50 de ani.

Totodată, a fost declarat cetățean de onoare al municipiului București.

George Enescu – Rapsodia română • Ateneul Român, Dirijor Sergiu Celibidache

1931 – S-a născut Lucian Dumbravă

11 decembrie 1931, Mihăilești, Botoșani – august 2007

Critic literar, membru al Ligii Scriitorilor din România și al Uniunii Scriitorilor Europeni din Moldova. A urmat Liceul Militar din Cernăuți, apoi a absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Al.I. Cuza” Iași în 1954, unde i-a avut profesori pe Grigore Scorpan, Gh. Ivănescu, Al. Dima. A fost redactor la revista Iașul literar și redactor principal la revista Convorbiri literare. A colaborat la numeroase reviste și ziare românești, în care a publicat articole, studii critice și istorie literară. A îngrijit și prefațat volumul de versuri Vulturii amiezii de George Mărgărit (în colaborare cu poetul Horia Zilieru), a editat și prefațat a două volume de I.M. Marinescu, Străini vestiți în luptele din Roma antică și Vin amintirile. A publicat volumul de aprecieri critice Abstracționism și sugestie în poezia lui Constantin Mănuță (2003). A lăsat numeroase manuscrise de critică și istorie literară, articole sportive etc.

1940 – S-a născut Cornelia Bronzetti

11 decembrie 1940

Violonistă, solist concertist și profesoară universitară. A urmat Universitatea Națională de Muzică București, studiind Vioara la clasa Garabet Avachian și în paralel, Pianul. După încheierea studiilor în România, s-a specializat la Paris și Bruxelles. Activitatea sa concertistică, susținută în Europa, Asia, Africa de Nord cuprinde peste 2.500 concerte camerale cu orchestre simfonice și de cameră, sau ca solist. A colaborat cu mari dirijori și pianiști români și străini, a prezentat în țară și străinătate numeroase lucrări în primă audiție absolută, unele scrise special pentru ea. Desfășoară o activitate concertistică permanentă în Elveția, Germania, Franța și România. Interpretările sale se regăsesc în numeroasele înregistrări pe discuri, CD-uri, în arhiva posturilor de radio sau televiziune, marca: Electrecord București, Radio România, Paris, Moscova, Varșovia, Hanovra, Stuttgart, Nürenberg, Berna, Zürich, Budapesta etc. A fost profesoară la Universitatea Națională de Muzică București unde a predat Vioara. A susținut cursuri de măiestrie la specialitățile Vioară, Violă și Muzică de cameră în Elveția, Germania, Macedonia, Republica Moldova, România și Finlanda. Studenții săi au fost laureați ai concursurilor internaționale din Danemarca, Spania, Elveția, Germania, Italia, Albania, SUA, astăzi ei fiind concert-maeștri, profesori, soliști sau membri ai unor orchestre din SUA, Canada, Germania, Brazilia, Spania, Finlanda, Franța, Grecia, Italia, Australia, România, Albania, Macedonia, Republica Moldova. Din 1990 participă activ la organizarea și desfășurarea vieții concertistice muzicale din Câmpina, unde din 1998 a înființat Concursul Internațional de Interpretare Violonistică adresat tinerilor până la 21 de ani, concurs bienal. A fost decorată cu medaliile „J. Sibelius”, Bückeburg Festspiele etc., figurează în Who’s Who din SUA, Marea Britanie, Elveția și România.

Johannes Brahms – Sonata nr. 1 pentru vioară și pian în Sol major, op. 78 • Vioară: Cornelia Bronzetti, Pian: Gabriel Amiraș

1941 – Uniunea Sud-Africană a declarat război României

După ce Marea Britanie a declarat război României, și dominioanele sale au declarat, pe rând, război României.

1942 – S-a născut Szabi Cseh

Szabolcs Imre Cseh; 11 decembrie 1942, Miercurea Ciuc – 1 august 2014, București

Cascador și actor. A urmat cursurile Institutului de Educație Fizică și Sport din București, pe care le-a finalizat în anul 1966. Încă din timpul facultății a lucrat ca zburător la trapez la Circul de Stat din București, în Trupa Ganea. În anul trei de facultate a debutat în calitate de cascador în filmul Dacii, regizat de Sergiu Nicolaescu. În perioada 1967–1980, fiind primul metodist (maistru de lupte) angajat pe un asfel de post în România, în cadrul Studioului Cinematografic București și apoi în Centrala RomaniaFilm, a colaborat la toate filmele românești ce conțineau secvențe de acțiune-lupte și a executat multiple cascade dificile și spectaculoase, unele fiind unicate pe plan mondial. A colaborat la realizarea a peste 150 de filme artistice de lungmetraj sau TV, dintre care 25 de producții străine și coproducții (Germania, Franța, SUA etc.), realizând concepția și regia secvențelor de acțiune-lupte, conceperea și/sau execuția cascadelor, coordonarea cascadorilor, interpretarea unor roluri memorabile de film. La Festivalul de Film de la Berlin 1974, i s-a acordat Premiul I pentru cele mai bune lupte realizate în Somerfilm tage. În ianuarie 1990 a înființat Asociația Cascadorilor Profesioniști.

Doi haiduci și o crâșmăriță (1993) • Lucian Nuță, Manuela Hărăbor, Olga Tudorache, Constantin Codrescu, Szabolcs Cseh, Papil Panduru, Ion Haiduc, Mihai Mereuță etc.

1944 – S-a născut Petre Mihai Băcanu

11 decembrie 1944, Homorâciu–Izvoarele, Prahova

Jurnalist, editorialist și disident. A absolvit în 1964 cursurile Facultății de Filologie din cadrul Universității București. A fost redactor la România liberă din 1970. În 1988 a fost arestat și întemnițat, fiind învinuit că, împreună cu un grup de colegi, în perioada octombrie 1988-ianuarie 1989 „au conceput, redactat, multiplicat și difuzat înscrisuri cu conținut dușmănos orânduirii socialiste din țara noastră”. De fapt, Petre Mihai Băcanu, pe atunci șeful secției Eveniment, la ziarul România Liberă, Anton Uncu, de asemenea ziarist la România Liberă, Mihai Creangă, jurnalist la România Pitorească și prieten al celor doi, tipograful Alexandru Chivoiu, de la Combinatul Casa Scânteii și inginerul informatician Ştefan Rădulescu Maier, pregăteau editarea unui ziar clandestin, intitulat România, dar au fost arestați chiar înainte de tipărirea primului număr. Eliberat la 22 decembrie 1989, a devenit primul director al ziarului România Liberă, care s-a dovedit a fi un ziar clar anticomunist și cu o orientare democratică fermă. Autor a numeroase articole de atitudine civică și socială, Băcanu a fost unul dintre ziariștii de primă mărime din România. A fost director executiv al cotidianului România liberă, președinte al Asociației Ziariștilor din România și membru al Senatului Alianței Civice.

1955 – A luat ființă Compania de Antibiotice Iași

La 11 decembrie 1955 s-a deschis prima fabrică din Romania și din sud-estul Europei, care producea penicilină. Construită la Iași în perioada 1953–1955, compania purta numele Fabrica Chimica nr. 2 Iași. Începând cu 1959, producția de antibiotice s-a diversificat treptat. În prezent, este singura unitate românească de stat din domeniul producției de medicamente. Patru ani mai târziu, a intrat în funcțiune secția de fabricație a Streptomicinei și s-au obținut primele forme finite de medicamente sub formă de unguente, creme și supozitoare. Fabrica Chimica nr. 2 Iași și-a schimbat denumirea în Fabrica de Antibiotice.

1958 – A fost arestat filosoful Constantin Noica

Arestarea lui Constantin Noica a avut loc după aproape un deceniu de interdicție de a părăsi domiciliul de la Câmpulung, din ordinul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, pentru organizarea întrunirilor de discuții filosofice organizate la Câmpulung, precum și pentru tipărirea și difuzarea în afara granițelor a volumului Povestiri despre om. Împreună cu Noica, a fost arestat întreg lotul Noica-Pillat, format din participanții la seminariile sale private de la Câmpulung: Nicu Steinhardt, Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Vladimir Streinu, Sergiu Al-George, Păstorel Teodoreanu, Theodor Enescu, Marietta Sadova etc. A fost anchetat la Malmaison și apoi la sediul Securității din Pitești, condamnat în cele din urmă la 25 ani de de muncă silnică, cu confiscarea întregii averi, sub acuzația de „uneltire contra orânduirii sociale”. După șase ani de închisoare la Jilava, Noica a fost eliberat în august 1964, stabilindu-se la București, iar ulterior la Păltiniș, până la moartea sa, în 1987, dar fiind atent supravegheat de către securitatea comunistă.

1961 – A încetat din viață Alexandru Săvulescu (8 ianuarie 1898, Roman, Neamț – 11 decembrie 1961)

Fotbalist, antrenor de fotbal

1964 – S-a născut Ella Kovacs 

11 decembrie 1964, Luduș, Mureș

Fostă atletă, specializată în alergări pe distanțe mijlocii, mai ales pe distanța de 800 de metri. La Campionatele Europene în sală a câștigat: două medalii de aur – Atena 1985 și Genova 1992; o medalie de argint – Paris 1994. La Campionatele Mondiale în sală a câștigat o medalie de bronz – Sevilia 1991, iar la Campionatele mondiale, o medalie de bronz – Stuttgart 1993, toate la 800 m. A terminat pe locul al șaselea la Jocurile Olimpice din 1992. În 2004 a fost distinsă cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III.

1965 – S-a născut Eugen Cojocaru

11 decembrie 1965, Vaslui

Jurnalist și scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1987). Debutul absolut a fost în 1984, cu articolul Casa de Cultură a Studenților în cotidianul Făclia, iar debutul editorial în 2000, cu romanul Rezistența veselă sau d’ale Balcanismelor. Urmat de: Arta – concept și istorie, (premiul I la categoria Eseuri & Critică de artă și literară al Asociației Internaționale a Artiștilor Români, LITERART XXI – 2003), Big Bangs Back (Cel mai bun roman al anului 2006, revista de cultură Discobolul), romanul Isus, Plimbare pe tăișul gândului – lirică. 

1965 – A încetat din viață Gogu Constantinescu (George Constantinescu; 4 octombrie 1881, Craiova – 11 decembrie 1965, Coniston, Cumbria, Marea Britanie)

Inginer, om de știință, inovator și inventator; a pus baza teoriei sonicității; membru titular al Academiei Române

1985 – A încetat din viață Ioana Kassargian (4 octombrie 1935, București – 11 decembrie 1985, București)

Sculptoriță abstractă cu o activitate foarte intensă

1986 – A început demolarea ansamblului mănăstiresc Văcărești

În ciuda protestelor și intervențiilor oamenilor de cultură din țară și de peste hotare, ale organizațiilor și instituțiilor internaționale, ale Bisericii Ortodoxe Române, între 11–15 decembrie 1986 a fost demolată biserica, iar în 1987 întreaga Mănăstire Văcărești a fost rasă de pe fața pământului pentru a elibera terenul în vederea construirii unui complex de clădiri pentru justiție, în care trebuiau să se instaleze Ministerul Justiției, Procuratura Generală, Tribunalul Suprem și alte instanțe judecătorești. După ce în 1988 a început turnarea fundațiilor, în 1990 lucrările au fost abandonate. Pentru salvarea aparențelor, au fost dispuse operațiuni nesemnificative de recuperare a unor componente din cadrul monumentului, în special a frescelor și a unor elemente de pietrărie. S-au desfăcut numai 120–140 m² (adică circa 5%) de pictură murală din cei 2.500 mp care acopereau la interior biserica domnească. Din pictura paraclisului nu s-a putut salva nimic. Cele câteva panouri de frescă recuperate de la Văcărești au fost risipite în diverse locuri, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Municipiului București – Casa Melic sau Institutul de Arte Plastice. Un timp, panouri de frescă au fost depozitate și într-un subsol al Casei Scânteii, unde a fost distrus practic în totalitate, datorită unei manevrări defectuoase, un fragment de circa 30 mp, cel mai mare recuperat, reprezentând Adormirea Maicii Domnului.

Frescele Mănăstirii Văcărești după 40 de ani

1993 – A încetat din viață Elvira Popescu (10 mai 1894, București – 11 decembrie 1993, Paris)

Actriță de teatru și film, directoare de scenă, care a făcut o carieră de 50 de ani în Franța; în 1989, președintele Franței, Francois Mitterand, i-a acordat titlul de Comandor al Legiunii de Onoare

1993 – A încetat din viață Florea Fătu (17 iulie 1924, Ciocile, Brăila – 11 decembrie 1995)

Fotbalist care a jucat pe postul de atacant la Juventus București, ASA București etc.

1997 – Academia de Științe Tehnice din România (ASTR)

27 membri fondatori au decis, la 17 octombrie 1997, creearea unui forum la nivel național, care să cuprindă personalități din domeniul ingineriei, cu scopul de a promova dezvoltarea cercetării științifice, al creației tehnice și perfecționarea învățământului ingineresc. A fost constituită prin sentința civilă nr. 1216/11 decembrie 1997 a Tribunalului București. ASTR a fost acceptată, în octombrie 2006, în EURO–CASE (European Council of Applied Sciences, Technologies and Engineering), alături de alte 21 de academii tehnice inginerești din Europa.

1997 – A încetat din viață Ion Coteanu (6 octombrie 1920, București – 11 decembrie 1997, București)

Lingvist, specialist în lexicologie, stilistică și limbă literară; profesor universitar; politician; membru titular al Academiei Române

2001 – A încetat din viață Ion Alin Gheorghiu (29 septembrie 1929, București – 11 decembrie 2001)

Pictor și sculptor; membru titular al Academiei Române

2001 – A încetat din viață Cornel Radu Constantinescu (1938 – 11 decembrie 2001)

Critic de artă și ziarist; autor al unor monografii de plasticieni români și coautor al unor lucrări de referință privind arta românească

2011 – A încetat din viață Mihnea Gheorghiu (5 mai 1919, București – 11 decembrie 2011)

Poet, prozator, dramaturg, eseist, cineast și traducător; a fondat revista Secolul 20; membru titular al Academiei Române

2012 – Scriitorul Adrian Melicovici, a finalizat Expediția Interculturală Speranța unui Vis

Scriitorul a pornit de la Vama Târgoviște și a ajuns la Roma, parcurgând pe jos 2200 km, între 9 octombrie–11 decembrie.

2014 – A încetat din viață Șerban Orescu (16 mai 1925, Brăila – 11 decembrie 2014, München)

Jurnalist, economist, inginer; a lucrat la programul Actualitatea Românească al postului Radio Europa Liberă

2015 – A încetat din viață Mihai Adam (3 iulie 1940, Câmpia Turzii – 11 decembrie 2015)

Fotbalist, arbitru și observator federal; a fost golgheterul Diviziei A de 3 ori

2016 – Alegeri parlamentare în România

Alegerile parlamentare din 2016 au fost diferite față de cele din 2012 si 2008. Comisia de Cod Electoral a decis revenirea la votul pe listă și renunțarea la sistemul de vot uninominal folosit în ultimele două alegeri legislative.

Prezența la vot a fost de 39,49%. În total au votat 7.212.022 de români. La Camera Deputaților, după rezultatele finale, PSD a obținut 45,47% din voturi (154 de mandate), PNL – 20,04% (69 de mandate) și USR – 8,87% din voturi (30 de mandate), iar la Senat PSD a înregistrat un procentaj de 45,67 (67 de mandate), PNL – 20,41 (39 de mandate) și USR – 8,92 (13 mandate).

2020 – A încetat din viață Petre T. Frangopol (26 mai 1933, Constanța – 11 decembrie 2020, București)

Inginer chimist, cercetător în radiochimie; a avut o contribuție semnificativă la proiectarea și punerea în funcțiune a Centrului de Producție Radiochimică a Institutului de Fizică Atomică; profesor de la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași; membru de onoare al Academiei Române

2020 – A încetat din viață Alexandru Surdu (24 februarie 1938, Brașov – 11 decembrie 2020)

Filosof, profesor de filosofie; membru al Uniunii Scriitorilor din România; membru titular al Academiei Române

2020 – A încetat din viață Octavian Andronic-Ando (2 mai 1946, Sânnicolau Mare, Timiș – 11 decembrie 2020, București)

Caricaturist și jurnalist; a fondat și condus ziarul Libertatea și agenția de presă Amos News

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită