11 Februarie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Fundația Regele Ferdinand I, Iași

 

1450 – Tratatul de alianță între Bogdan al II-lea și Iancu de Hunedoara

La 11 februarie și 5 iulie 1450, prin două acte emise la Roman, respectiv la Suceava, domnul Moldovei, Bogdan al II-lea, tatăl lui Ștefan cel Mare, a prestat omagiu față de Ioan de Hunedoara, guvernatorul Regatului Ungariei. Primul act pe care Bogdan al II-lea l-a semnat în cetatea Romanului (unde se rătrăsese vremelnic din calea invadatorilor), a fost un tratat de alianță cu Iancu de Hunedoara, guvernatorul Transilvaniei, prin care îl proclama pe acesta „iubitul nostru părinte” și, totodată, unic ocrotitor al său, primind în schimb, din partea vestitului conducător de oști antiotoman, promisiunea că-l va ajuta la nevoie cu trupe.

Mai mult: Jurământ de vasalitate al lui Bogdan voievod către Ioan Corvin de Hunedoara (1450) [Tipărituri vechi românești]

1841 – S-a născut Ioan D. Caragiani

11 februarie 1841, Avdela, Grecia – 13 ianuarie 1921, Iași

Folclorist și traducător, specialist în limba și literatura elină, membru fondator al Academiei Române și unul dintre marii luptători pentru drepturile aromânilor. Cursurile primare și secundare le-a făcut la școli aromânești iar studiile secundare și superioare le-a făcut la Atena unde, din 1856, a studiat Filologia. A fost un foarte bun cunoscător al istoriei și literaturii vechi eline, pentru care avea o dragoste deosebită. După absolvirea facultății, în 1864 a emigrat în România, a obținut un post de profesor la Gimnaziul Central din Iași și a început să frecventeze regulat ședințele hebdomadare ale Junimii, timp de 20 de ani. A ținut și câteva conferințe în cadrul prelegerilor populare. A devenit, din 1866, profesor la catedra de Limbă și literatură Elină a universității, pentru aproape o jumătate de secol. A avut două mandate de conducere a Bibliotecii Centrale Universitare din Iași, cea mai veche și una din cele mai importante biblioteci din țară. Se înscrie în rândul filologilor clasici ieșeni care au dăruit literaturii române valoroase traduceri din marii clasici antici, strălucind prin rigoare și har poetic. A tradus integral și a pregătit pentru tipar Iliada lui Homer, din care însă nu a apărut decât un fragment, a făcut traduceri din Homer, Aristoteles și Theocrit. S-au tipărit la Iași traducerile lui din Odiseea lui Homer și Batrachomyomachia tălmăcite pentru prima oară în întregime în românește, beneficiind de o transpunere plastică și vie, cu expresii împrumutate din limba populară și cu întorsături specifice basmului. Bun cunoscător al vieții românilor din sudul Dunării, Caragiani s-a decis să le popularizeze folclorul, foarte puțin știut în România.

1847 – Dezrobirea țiganilor bisericești în Țara Românească

Adunarea Obștească din Țara Românească, în frunte cu mitropolitul țării, a votat, la propunerea domnitorului Gheorghe Bibescu, în unanimitate, proiectul de lege la 11/23 februarie 1847. „Au fost eliberați toți țiganii Mitropoliei, cei ai episcopiilor, ai mănăstirilor și metocurilor, ai bisericilor și ai oricărui alt așezământ public, fără excepție, ce se găsea pe teritoriul Țării Românești”. Numărul acestor mănăstiri era considerabil, ridicându-se la 103 stabilimente, care dețineau 11.445 de familii de sclavi țigani. Cele mai multe familii, în număr de 2.088, se aflau în proprietatea mănăstirii Cozia, iar dintre județe, Prahova avea 8.870 de robi, fiind primul din Țara Românească. Totalul robilor Bisericii din Țara Românească era de 47.245.

1856 – Petiția Partidei Naționale de la Iași

Partida Națională de la Iași a adresat o petiție, prin care a întărit dorința unirii, Conferinței internaționale de la Constantinopol, la care se discuta „chestiunea Principatelor Române”.

1861 – Conferința regională de la Alba Iulia

Conform ordinelor imperiale, urma să stabilească normele de reprezentare în viitoarea Dietă. A avut loc între 11–12 februarie 1861, cu participarea reprezentanților tuturor „națiunilor” și a confesiunilor din țară, la care delegații maghiari cereau introducerea prevederilor Legii electorale a Ungariei de la 1848, cu scopul lichidării autonomiei Transilvaniei și încorporarea acesteia la Ungaria. Deși reprezentați doar de 8 deputați, față de 24 ai nobilimii maghiare și 8 ai patricistului săsesc, românii și-au expus punctele de vedere stabilite în Conferința Națională de la Sibiu (1–4 ianuarie 1861), prin magistralul discurs al mitropolitului Alexandru Sterca Suluțiu din Blaj.

1864 – Înființarea Consiliului de Stat

Încă din 1856, domnitorul Barbu Știrbei propunea înființarea unui Consiliu de Stat, organ interpretativ al legilor, cu atribuții legislative. În 1862, Guvernul Barbu Catargiu a prezentat un proiect de lege pentru înființarea unui Comitet Provizoriu de Legislație, compus din toți miniștrii și un numar egal de deputați. Odată cu proiectul de Constituție din 1863, Alexandru Ioan Cuza a adus în discuție înființarea unui Consiliu de Stat care să discute sau să alcătuiască, la cererea guvernului, proiecte de legi. Legea nr. 167/11 februarie 1864 pentru înființiarea unui consiliu de statu, statua acest Consiliu în subordinea puterii executive, cu atribuții în „a prepara proiectele de legi, ce Guvernulu va ave să presinte Adunărei elective, și regulamentele administrative, relative la punere în lucrare a legiloru”. Consiliul de Stat se afla sub „direcțiunea” Domnitorului, fiind compus dintr-un vicepreședinte, nouă membri consilieri, un secretar general și doi secretari secundari, precum și din nouă „auditori fara lefă”. La 30 iunie 1866, prin art. 131 al Constituției se desființa Consiliul de Stat.

1866 – Alexandru Ioan Cuza, Domnitorul României, a fost silit să abdice

Regimul instituit de Alexandru Ioan Cuza a provocat nemulțumirea liberalilor radicali, care ulterior au făcut cartel cu conservatorii. Acest fapt a slăbit poziția domnitorului și a animat activitatea monstruoasei coaliții (denumire promovată în epocă de presa favorabilă lui Cuza), hotărâtă să-l înlăture. Complotiștii au reușit să-și realizeze planurile atrăgând de partea lor o fracțiune a armatei (colonelul C. Haralambie, maiorul D. Lecca etc.), și l-au constrâns pe domnitor să abdice în noaptea de 10/22–11/23 februarie. Cuza nu a luat măsuri în privința factorilor reacționari, dar a arătat că este dispus să renunțe la tron în favoarea unui principe străin precum prevedea una din dorințele divanelor ad-hoc din 1857.

A plecat în exil, împreună cu familia. A fost instituită o locotenență domnească alcătuită din Lascăr Catargiu, Nicolae Golescu și colonelul Nicolae Haralambie, din partea armatei.

1866 – A picat Guvernul Nicolae Kretzulescu (2). S-a instalat Guvernul Ion Ghica

Guvernul Nicolae Kretzulescu (2) a fost un consiliu de miniștri „cuzist”, prezidat de Nicolae Kretzulescu (14 iunie 1865–11 februarie 1866). În timpul mandatului său, conflictul politic dintre domnitor și opoziție a blocat sistemul instituțional al statului, Alexandru Ioan Cuza fiind silit să abdice.

Guvernul a fost înlocuit cu un cabinet provizoriu, Guvernul Ion Ghica, de uniune națională, condus de Ion Ghica, cu rolul de a administra țara după abdicarea lui Cuza, până la aducerea unui prinț străin, în perioada 11 februarie 1866–10 mai 1866. Acest cabinet a trecut Legea pentru tocmeli agricole din 1866 și a acționat pentru proclamarea lui Carol I, Domn al românilor.

1875 – S-a născut Alexandru Toma

Solomon Moscovici; 11 februarie 1875, Urziceni – 15 august 1954, București

Scriitor, poet, jurnalist și traducător român de origine evreiască, membru al Societății Scriitorilor Români din 1919, membru titular (din 1948) al Academiei Române. Licențiat al Facultății de Litere din București, a fost o vreme profesor de Istorie și Filosofie la licee din București și redactor la ziarul socialist Lumea nouă, după al doilea război mondial, director la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (ESPLA). Pseudonimul literar de Alexandru Toma a fost ales de Ion Luca Caragiale, în 1896, cu prilejul publicării unui poem în revista Epoca literară. Era cunoscut pentru vederile sale comuniste și pentru introducerea realismului socialist și a stalinismului în literatura română. A publicat volumele: Poezii (Premiul „Ion Heliade-Rădulescu” al Academiei Române, 1926), Ne vine dreptatea, Flăcări pe culmi, Pușkin, făclie peste vremi, Cântul vieții, Poezii alese și a tradus Versuri de Carmen Sylva (Regina Elisabeta), Povestiri pentru copii de Lev Tolstoi, Renașterea de Joseph-Arthur de Gobineau, Tartuffe de Molière.

1880 – Relații diplomatice România – Grecia

Grecia a recunoscut oficial independența de stat a României. Totodată, consulatul a fost transformat în legație, la 11/23 februarie.

1880 – S-a născut Ioan Bălan

11 februarie 1880, Teiuș, comitatul Alba de Jos – 4 august 1959, Ciorogârla, Ilfov

Episcop greco-catolic de Lugoj, deținut politic. A făcut studii teologice la Budapesta și Viena. A fost hirotonit preot în anul 1903, a fost paroh al Bisericii Sf. Vasile și protopop al românilor greco-catolici din București. În ziua intrării Regatului Român în primul război mondial, protopopul Bălan a fost arestat de autorități sub acuzația de a fi spion austro-ungar. Referatul întocmit în urma analizei probelor ridicate cu ocazia percheziției arată că a fost găsită „o carte poștală dela consulatul austro-ungar, prin care el este invitat să se prezinte la acest consulat; nu se spune cauza pentru care e chemat. Celelalte scrisori nu conțin nimic ce ar interesa Siguranța Statului”. În pofida protestului unor intelectuali adresat primului ministru, a fost trimis în lagăr la Huși. În anul 1936 a fost ales episcop de Lugoj. În 1948, în contextul interzicerii Bisericii Române Unite cu Roma, a fost arestat de autoritățile comuniste. În ciuda vârstei înaintate, după refuzurile consecvente de a accepta trecerea la Biserica Ortodoxă Română, a fost închis la penitenciarul din Sighet, a fost supus unor munci istovitoare, în 1955 a fost internat cu domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Curtea de Argeș, ulterior la mănăstirea Ciorogârla, unde s-a stins din viață. Papa Francisc a oficiat slujba beatificării sale în data de 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertății din Blaj.

1882 – S-a născut Gheorghe Cucu

11 februarie 1882, Puiești, Tutova/Vaslui – 24 august 1932, București

Compozitor, dirijor și folclorist, cunoscut mai ales datorită muzicii corale și prelucrărilor de folclor. A urmat cursurile Școlii de cântăreți bisericești din Bârlad, având profesori pe psalții Damian Rânzescu și Ion Botoi și pe Athanasie Popovici. S-a angajat tenor al bisericii Sfinții Voievozi la Brăila. A urmat cursurile Conservatorului din București (1890–1905) cu profesorii Eduard Wachmann, Dumitru Chiriac și Gheorghe Brătianu. A fost cântăreț de strană la Biserica Brezoianu, apoi dirijorul corului, între timp fiind și dirijor secund al Corului Carmen. A fost dirijorul corului capelei române din Paris, maestru suplinitor de muzică în Pitești, Turnu Severin, și Slatina, dirijorul corului Mitropoliei bucureștene, profesor la Catedra de Teorie și Solfegii la Conservatorul din București, profesor la Seminarul Nifon, profesor de Armonie la Academia de Muzică Religioasă din Capitală. A obținut premiul al doilea „George Enescu” pentru coruri religioase (1919), Premiul Societății Compozitorilor pentru culegeri de folclor (1925), Medalia de aur a expoziției din 1906.

Gheorghe Cucu – Haz de necaz • Corul Academic Radio, Dirijor Dan Mihai Goia

1883 – S-a înființat Societatea Presei Române

Prima organizație profesională a ziariștilor români, Societatea Presei Române a luat ființă la 11 februarie 1883, în urma demersurilor lui Mihai Eminescu, la sediul ziarului România literară, din Pasajul român, între membrii comitetului de conducere aflându-se I.C. Bibicescu (Românul), D.A. Laurian (România literară), B.P. Hașdeu (Columna lui Traian) etc. Conducerea i-a revenit, prin consens, lui Hașdeu, din Comitetul de conducere făcând parte și Mihai Eminescu. Din păcate, orgolii interne au făcut ca Societatea Presei să fie înlocuită, în 1885, cu alta, cu denumire similară, condusă de C.A. Rosetti, și având cu totul alte obiective decât cea inițială. În cartea sa, Bucureștii de altădată (I) Constantin Bacalbașa confirma: „Începutul s-a făcut acum doi ani [în 1883] […] iar noua societate, condusă de C.A. Rosetti, are ca obiectiv a-l împiedica pe Eminescu să mai fie membru activ”.

1886 – A încetat din viață Maria Burada (15 aprilie 1812, Iași – 11 februarie 1886, Iași)

Vorniceasă, traducătoare; prima femeie din Moldova care a tradus piese de teatru.

1888 – S-a născut Nicolae Ionescu-Șișești

11 februarie 1888, Șișești, Mehedinți – 17 august 1954, București

Medic neurolog, profesor universitar, membru corespondent (din 1939) al Academiei Române. După ce a audiat două semestre la Leipzig prelegerile de Psihologie experimentală ale lui Wilhelm Wundt, s-a hotărât totuși pentru medicină. S-a înscris la Facultatea de Medicină a Universității din București și a continuat studiile la Paris. A ales de la început specialitatea Neurologie și a fost extern, intern, apoi chef de clinique, sub conducerea lui Georges Guillain în renumita clinică de neurologie a spitalului Salpêtrière din Paris. În 1932 a venit la București, devenind profesor titular de Neurologie la Facultatea de Medicină și director al clinicii de Neurologie în Spitalul Colentina din București. Având un deosebit dar oratoric, prelegerile sale clinice au rămas întipărite în memoria celor ce le-au audiat. A adus contribuții valoroase în domeniul patologiei tumorale a măduvei spinării, siringomieliei și siringobulbiei, reflexelor psiho-galvanice, în studiul tonusului mușchilor striați, asupra rolului spațiului perivascular în migrarea antigenilor în creier, în domeniul neuroinfecțiilor.

1899 – S-a născut Vasile Ijac

11 februarie 1899, Caransebeș – 4 august 1975, Timișoara

Compozitor, dirijor, profesor și critic muzical. A absolvit studii de compoziție și orchestrație la Schola Cantorum din Paris cu Vincent d’Indy, fiind singurul bănățean care a absolvit acest institut parizian. A fost profesor de liceu la Cluj apoi la Conservatorul din Cluj (și în refugiu la Timișoara), încheindu-și cariera la Institutul Pedagogic de 3 ani, secția muzică, de pe lângă Universitatea din Timișoara. A dirijat Corul Bisericesc din Teregova, iar mai târziu Orchestra Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică din Cluj la sediu și în refugiu la Timișoara și Orchestra Filarmonicii Banatul. Centrul de greutate al operei sale îl marchează creația camerală, în special partiturile dedicate pianului: Sonata nr. 1 și Sonata nr. 2, Suita „În Banat“, Hedonizme – miniaturi pentru pian solo (vol. II-VIII), Suita nr. 1 și Suita nr. 2. A scris duo-uri pentru diverse instrumente (vioară, violoncel, flaut, oboi, fagot) și pian, trio-uri, cvartete și un Triptic pentru flaut și cvintet de coarde (I), pentru clarinet și cvintet de coarde (II), pentru flaut, clarinet, oboi, fagot și cvintet de coarde (III) . A compus lieduri deosebit de inspirate: Seara, Pastel de iarnă, Mama, piese corale laice și religioase, muzică de scenă, pantomima Ivan Turbincă, lucrări concertante pentru pian, pentru clarinet și pentru trompetă, muzică vocal-simfonică și 5 simfonii. În 1937, George Enescu i-a acordat Mențiunea I pentru compoziție.

Vasile Ijac – Valse • Maya Buliga

1903 – S-a născut Vasile Gheție

11 februarie 1903, Berința–Copalnic-Mănăștur, Maramureș – 27 decembrie 1990, București

Medic veterinar, specialist în domeniul morfologiei animale, membru titular (din 1990) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Medicină veterinară din București (1922–1928), susținîndu-și în 1928 doctoratul cu teza Contribuțiuni la studiul vaselor limfatice ale vezicii urinare la cal. A făcut studii de specializare și cercetări originale la institutele de anatomie ale facultăților de medicină veterinară din Budapesta și Leipzig. A avut o carieră universitară urmând toate treptele ierarhice: preparator, asistent universitar, șef de lucrări, profesor universitar suplinitor și titular, profesor consultant la catedra de Anatomie comparată de la Facultatea de medicină veterinară din București. Este considerat inițiatorul și conducătorul Școlii române de anatomie comparată a animalelor domestice. A condus Laboratorul de citologie și genetică al Institutului de Biologie. A publicat studii originale de morfologie și mecano-structură la animalele domestice, de definire a unor mușchi, precizarea unor particularități ale sistemului neurovegetativ la animalele domestice și la păsări, concretizate în numeroase lucrări, ca Atlas de anatomie comparată (2 vol.), Anatomia topografică a calului, Anatomia sistemului nervos central și neurovegetativ la animalele domestice, Sistemul neurovegetativ la mamifere și păsările domestice, Anatomia animalelor domestice etc. Multe dintre lucrările sale au fost publicate în străinătate sau comunicate la congrese internaționale de la Praga, Tokyo, Nisa, Belgrad și Madrid. A fost numit profesor universitar emerit.

1911 – S-a născut Pericle Martinescu

11 februarie 1911, Viișoara, Constanța – 24 decembrie 2005, București

Scriitor, traducător și jurnalist. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București, licențiat în filosofie. A debutat încă de pe băncile liceului, primele încercări apărându-i în Gazeta Transilvaniei. Ca student a colaborat la Vremea, România Literară, Universul literar, Revista Fundațiilor Regale, Viața literară, Meșterul Manole, Dacia Rediviva. Debutul în volum s-a produs în anul 1936, cu romanul Adolescenții din Brașov (reeditat în 1991). Alte scrieri: Sunt frate cu un fir de iarbă, Umbre pe pânza vremii, Jurnal intermitent, Figuri în filigram, Existențe și creații literare. A fost de asemenea autorul a numeroase traduceri din literatura universală. Între 1936–1976 a ținut un jurnal intim, din care a selecționat însemnările din anii 1948–1954 pentru a le încredința tiparului. Ele constituie o cronică fidelă a instaurării regimului comunist în România, evocând privațiunile și constrângerile morale pe care le-a avut de îndurat intelectualitatea în acei ani.

1914 – S-a născut Paul Alexandru Georgescu

11 februarie 1914, Craiova – ? (după 1999)

Critic și istoric literar, hispanist și traducător din limba spaniolă. A urmat, în paralel, Facultatea de Litere și Filosofie (secția de Sociologie) și Facultatea de Drept din cadrul Universității din București, obținând ambele licențe în 1936. A debutat publicistic în 1937 cu un eseu despre Mihai Eminescu în revista Gând românesc. A obținut un doctorat în Filosofia Dreptului cu teza Conceptul și ideea dreptului la Rudolf Stammler (1939) și un doctorat în Filologie Hispanică, cu teza Arta narativă a lui Miguel Ángel Asturias (1971). A fost asistent universitar la catedra de Filosofia dreptului, lector de Limba și literatura română la Universitatea din Madrid, lector de Limba română în Elveția. S-a întors în România în 1947, unde a lucrat ca redactor la Editura Științifică, lector la catedra de Limba și literatura spaniolă a Facultății de Filologie din București. A fost promovat în postul de conferențiar, în care a funcționat până la pensionare (1979). A fost vicepreședinte al Asociației de Prietenie Româno-Venezuelene și membru corespondent (din 1979) al secției de Lingvistică a Academiei Naționale din Columbia, a fost distins cu Ordinul cultural venezuelean „Andres Bello” (1977) și cu Medalia pentru merite științifice a Universității „San Marcos” din Peru (1978). A colaborat cu studii și articole în revistele România literară, Ramuri, Steaua, din țară și Arbol (Spania), Revista Nacional de Cultura, Imagen, Aretusa, El Nacional (Venezuela), Revista de los Andes (Columbia), Bufanda del sol (Ecuador), Studi e informazioni (Italia) etc. A scris mai multe volume despre literatura hispano-americană, a alcătuit Antologia eseului hispano-american, Antologia criticii literare hispano-americane și a tradus din scrierile lui Miguel Ángel Asturias, Julio Cortázar, Jorge Luis Borges, Mario Vargas Llosa etc.

1916 – A luat ființă Clubul Sportul Studențesc București

Clubul sportiv al studenților bucureșteni este unul din cluburile cu cea mai îndelungată istorie. A fost înființat pe data de 11 februarie 1916, din inițiativa unui grup de studenți și profesori din capitală, având numele Sporting Club Universitar (1916–1919), cu dublă orientare: fotbal și tenis. Primul președinte al grupării nou înființate a fost reputatul matematician Traian Lalescu. După câțiva ani de întrerupere a întregii activități sportive, din cauza războiului, în anul 1919, clubul și-a schimbat denumirea în cea actuală, Sportul Studențesc. Succesiv au fost înființate secțiile de tenis, natație, baschet, volei, atletism.

1918 – S-a format Guvernul Alexandru Averescu (1)

A fost un Consiliu de Miniștri de uniune națională, prezidat de generalul Alexandru Averescu, care a guvernat în perioada 29 ianuarie/11 februarie–4/17 martie 1918. După ieșirea oficială a Rusiei din război, Austro-Ungaria a pus problema armistițiului într-o manieră ultimativă; Consiliul de Coroană a decis ca textul tratatului să fie discutat în bloc și nu pe articole, pentru a se pune în evidență caracterul de dictat al acestuia; sperând într-o ameliorare a condițiilor de armistițiu, Regele Ferdinand I a apelat la o personalitate politică care se bucura de încrederea Puterilor Centrale, Generalul Averescu.

1918 – A încetat din viață Emilia Maiorescu-Humpel (6 august 1838, Craiova – 11 februarie 1918, Viena)

Pedagogă, scriitoare și traducătoare; directoare a Pensionatului Humpel din Iași; sora lui Titu Maiorescu.

1921 – S-a născut Ion I. Inculeț

11 februarie 1921, Iași – 5 noiembrie 2011, Ontario, Canada

Inginer canadian de origine română, autor și coautor a numeroase invenții sau inovații patentate în diverse țări ale lumii, membru de onoare din străinătate (din 1992) al Academiei Române. Este fiul lui Ion C. Inculeț (1884–1940) și al soției sale, prințesa Roxana Cantacuzino. Doctor Honoris Causa al Western Ontario University (Canada). Director al centrului de electrostatică aplicată al Western Ontario University, a fost autor și coautor a numeroase invenții sau inovații patentate în diverse țări ale lumii, consultant NASA în probleme de explorare a Lunii și planetei Marte.

1922 – S-a născut Tudor Jarda

11 februarie 1922, Cluj – 13 august 2007, Cluj-Napoca

Compozitor, dirijor și muzician. A urmat studii la Politehnică, înscriindu-se în paralel, din anul II, la Conservatorul din Cluj, pentru studiul trompetei. A fost profesor de Armonie la Conservatorul din Cluj, a activat ca secretar al Filialei Cluj a Uniunii Compozitorilor, a fost șef de catedră și prodecan al Institutului Pedagogic din Târgu-Mureș, directorul Operei Române (1975–1981) urmărind, în toți acești ani a promova muzica autohtonă. Nemărginita sa dragoste pentru folclor s-a concretizat în colaborări cu diverse formații de amatori, corul din comuna Leșu-Năsăud, ansamblul de fluierași din Hoarda-Mureș, corul Viva de Musica și ansamblul folcloric Someșul-Napoca, ansambluri cu care a participat la festivaluri și concursuri naționale și internaționale, unde a obținut numeroase premii. S-a impus de tânăr în genul de muzică pentru cor, prin care a devenit repede cunoscut și apreciat, iar în anii maturității s-a orientat către muzica de operă: Neamul Șoimăreștilor, Pădurea Vulturilor, Luceafărul de ziuă, Inger și demon, Irinca. În domeniul vocal-simfonic a scris Ioan al Saftei, Liturghia valahă, Din scripturi. Creația sa cuprinde și patru simfonii, o suită simfonică, un concert pentru flaut și orchestră, un concert pentru vioară și orchestră, un cvintet pentru suflători de alamă cu timpani.

Tudor Jarda – Mă luai, luai • Corul Sound, Dirijor Voicu Popescu

1922 – S-a născut Margareta Bărbuță

11 februarie 1922 – 15 mai 2009, București

Critic de teatru, secretar general al Centrului Român al Institutului Internațional de Teatru, secretara Secției române a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (AICT). A fost unul dintre cei mai prezenți și mai longevivi critici de teatru ai celei de-a doua jumătăți a sec. XX. Și-a risipit imensa activitate în zeci de publicații; a publicat o singură culegere de eseuri și cronici teatrale, Demnitatea teatrului. A primit Premiul UNITER pentru întreaga activitate (2002). „[…] a fost unul dintre acei oameni a căror viață gravitează în jurul unei arte, dându-i energie, motivare si putere de a merge mai departe. Spirit metodic și organizat, cu o sete de cunoaștere nepotolită și cu o permanentă dorință de acumulare, doamna Bărbuță era o sursă solidă de informații actualizate despre profesionistii din lumea teatrului, biblioteca ambulanta la care puteai apela cu încredere […] Un om documentat care făcea un efort imens de a continua să citească, în condițiile în care (ironia sortii…) vederea îi slăbise până aproape de orbire” [Comunicat al UNITER].

1924 – A încetat din viață Cora Irineu (Elene D. Friedman; 22 ianuarie 1888, Târgu Bujor – 11 februarie 1924, București)

Prozatoare, jurnalistă, critic literar; s-a sinucis.

1926 – S-a înființat la Iași Fundațiunea Regele Ferdinand I

A fost o fundație culturală, înființată în Iași la inițiativa Regelui Ferdinand I, care dorea să-și marcheze aniversarea a 60 de ani. Statutul legal al Fundației a fost decis printr-o lege aprobată de Adunarea Deputaților și Senatul României în ședințele din 29 octombrie, și, respectiv, 19 noiembrie 1925. Legea a fost publicată la 11 februarie 1926. Fundația era constituită din două structuri: Fundațiunea Universitară „Regele Ferdinand I” și Institutul cu internat pentru educația fiicelor de ofițeri. În scopul desfășurării activitățiilor proprii, Fundațiunea Universitară „Regele Ferdinand I” a construit o clădire monumentală care a adăpostit o bibliotecă, săli de expoziție și birouri.

1926 – S-a născut Elena Sereda

11 februarie 1926, București – 24 august 2010, București

Actriță română de teatru și film. A absolvit Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică, la clasa Ion Manolescu. A jucat la Teatrul Național din București. A debutat în 1945, în spectacolul Asta-i ciudat de Miron Radu Paraschivescu, regia Tudor Mușatescu. A jucat în numeroase reprezentații ale Naționalului, dintre care: Macbeth de William Shakespeare, celebrul spectacol cu măști al lui Ion Sava, Mitică Popescu și Danton de Camil Petrescu, Apus de soare și Hagi Tudose de Barbu Delavrancea, Maria Stuart de Friedrich Schiller, A treia țeapă de Marin Sorescu, Căruța cu paiațe de Mircea Ștefănescu, Plosnița de Vladimir Maiakovski, Despot Vodă de Vasile Alecsandri etc. A jucat de asemenea în numeroase filme, printre care: Ciulinii Bărăganului, Diminețile unui băiat cuminte, De trei ori București, Toamna bobocilor, Ecaterina Teodoroiu. S-a distins prin vocea aparte, cu un timbru cald, inconfundabil, în nenumarate emisiuni radiofonice, de teatru și de poezie. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural cl.V (1967).

Diminețile unui băiat cuminte (1966) • Dan Nuțu, Irina Petrescu, Ștefan Ciobotărașu, Sebastian Papaiani, Ion Caramitru, George Constantin, Elena Sereda, Octavian Cotescu, Mariana Mihuț, Carmen Galin etc.

1927 – S-a născut Paul Cernovodeanu

11 februarie 1927, București – 6 septembrie 2006

Istoric și genealogist specializat în istoria medie și modernă, membru de onoare (din 1999) al Academiei Române. A absolvit Școala Superioară de Arhivistică în 1948 și a luat licența în istorie la Facultatea de Istorie și Filosofie din București în 1950. A fost cercetător la Institutul de istorie al Academiei Republicii Populare Române, până la epurarea din motive politice în 1952. A fost angajat după patru ani muzeograf la Muzeul de istorie al orașului București. În 1970 a obținut doctoratul cu teza Relațiile Angliei cu Țările Române în cadrul politicii sale orientale din perioada 1660–1714. A activat la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, unde a fost și director adjunct. A fost unul dintre membrii fondatori ai Institutului Român de Genealogie și Heraldică „Sever Zotta” din Iași. Opere: Răscoala seimenilor și dorobanților din București din 1655, Constantin Brâncoveanu, Politica externă și diplomația promovate de Constantin Brâncoveanu (1688–1714), Spicuiri de istorie românească. A fost coordonator și autor al volumului VI din Istoria Românilor, apărut la Editura Enciclopedică, sub egida Academiei Române și co-autor al volumului Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX-lea. – Serie nouă. Volumul 4: (1841–1846), apărut în 2007 la Editura Academiei Române.

1927 – S-a născut Dimitrie D. Stancu

11 februarie 1927, Călacea–Orțișoara, Timiș – 17 aprilie 2014, Cluj-Napoca

Matematician recunoscut pe plan internațional, cu rezultate remarcabile în domeniul analizei numerice și teoriei aproximării, membru de onoare al Academiei Române. A rămas orfan de mic copil, mama sa nu a avut posibilitatea să-l întrețină și l-a angajat păstor la un cioban. Fratele său mai mare, care lucra în Arad, l-a dus la Orfelinatul „Regina Maria”. A fost remarcat încă din clasele mici ca un elev strălucit, a fost admis, în mod strălucit, la Facultatea de Matematică și Fizică a Universității „Victor Babeș” din Cluj. În anul III a fost numit preparator, la absolvire a fost repartizat asistent la la catedra de Analiză matematică, a academicianului Tiberiu Popoviciu. Sub conducerea reputatului academician, a obținut titlul de Doctor în Matematică în anul 1956. A parcurs pe rând gradele profesionale universitare, iar în anul 1968 a devenit profesor universitar titular. În anul universitar 1961–1962 a urmat un stagiu de specializare la Wisconsin University (SUA). A elaborat o serie de lucrări, comunicate la manifestări științifice organizate de American Mathematical Society în New York, Milwaukee și Chicago. În 1962, a fost numit prodecan al Facultății de Matematică a Universității „Babeș-Bolyai” și șef al Catedrei de calcul numeric și statistic. Contribuțiile sale în domeniul analizei numerice și teoriei aproximării s-au materializat în peste 130 de articole, în reviste de prestigiu din țară și străinătate, fiind reflectate în literatura matematică; operatorii Stancu de aproximare sunt consacrați în literatura de specialitate. A publicat și a coordonat mai multe volume de analiză numerică și teoria aproximării.

1929 – Cea mai scăzută temperatură din România

A fost înregistrată temperatura de -38,5 °C la Bod în Depresiunea Brașovului, dar recordul nu a fost omologat. A rămas valabilă înregistrarea din data de 25 ianuarie 1942 – la aceeași stație meteo de la Bod, a aceleiași valori negative a temperaturii, –38,5° C.

1929 – S-a născut Traian Filip

11 februarie 1929, Lugoj – 1993, Italia

Prozator. A urmat Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1950–1954). În paralel a urmat Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”. A colaborat la România literară, Tribuna, Cronica, Luceafărul, România liberă, Scânteia etc. A debutat editorial cu romanul Amar (1963). Alte romane: Desen după natură, Dansul focului (2 vol.), Pavilionul (2 vol.), Crivățul bate năpraznic,  Subconștientul Veneției. Autor al unor volume de proză scurtă: Paiața cu pălării și tromboane, reportaje: Diluviul sau apele lui Saturn, Orașe cu geometria variabilă, Spre Kilimandjaro, și publicistică: Falsificatorii de imagini. A tradus din A.T. Serstevens și P. Gimferrer.

1929 – S-a născut Paul Barbăneagră

11 februarie 1929, Isaccea, Tulcea – 13 octombrie 2009, Paris, Franța

Regizor de film documentar, cineast, eseist, scenarist. S-a stabilit în Franța în 1964, după ce a cerut azil politic cu ocazia participării la un festival de film la Tours. A colaborat cu France 2, France 3, Radio Europa Liberă. A lucrat ca regizor și producător, a scris cărțile: Arhitectură și geografie sacră. Mircea Eliade și redescoperirea sacrului, Symbolique de Paris: Paris sacré, Paris mythique cu Félix Schwarz, Les Éditions du Huitième Jour, a regizat Gheorghe Zamfir sau rugăciunea sunetului. În 1990, a primit Marele Premiu al Audiovizualului francez pentru întreaga carieră.

Mircea Eliade et la Redécouverte du Sacré / Mircea Eliade și redescoperirea sacrului (1987)

1932 – Inaugurarea noului studio de concerte al Radiodifuziunii Române

Studioul Mare al Radiodifuziunii a fost construit de arhitectul George Matei Cantacuzino și inginerul Liviu Ciulley, tatăl regizorului Liviu Ciulei și a fost inaugurat la 11 februarie, în prezența Regelui, miniștrilor, corpului diplomatic.

1932 – S-a născut Aureliu Emil Săndulescu

11 februarie 1932, București – 21 aprilie 2019

Fizician și om politic, membru titular (din 1992) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Fizică a Universității din București în 1955 și a obținut Doctoratul în Fizică cu acad. prof. Șerban Țițeica, cu teza Teoria microscopică a dezintegrării alfa (1962). Imediat după absolvirea facultății a fost repartizat la Secția de Fizică Teoretică a Institutului de Fizică Atomică din București unde a desfășurat activitate de fizician, cercetător științific, cercetător științific principal, șef secție, cercetător științific principal. A susținut cursuri la Universitatea din Helsinki, la Universitatea din Mainz, a fost invitat la celebrul Institut „Niels Bohr” din Copenhaga, la Institutul Politehnic din Darmstadt și la Universitatea din Frankfurt pe Main. Activitatea sa științifică s-a concentrat asupra fizicii nucleare teoretice. A pus în evidență un al patrulea tip de radioactivitate naturală, după celelalte trei anterior cunoscute: alfa, beta și gama: radioactivitatea cluster sau de nuclei mari atomici, a fundamentat Teoria microscopică a dezintegrării alfa,a publicat peste 350 de articole în publicații internaționale de prestigiu.

1933 – A încetat din viață Friedrich Teutsch (16 septembrie 1852, Sighișoara –11 februarie 1933, Sibiu)

Episcop și istoric sas din Transilvania; membru de onoare al Academiei Române.

1939 – A încetat din viață Maria Ciucurescu (6 august 1866, Transilvania – 11 februarie 1939)

Actriță, promotoare a școlii realiste românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

1941 – România a rupt relațiile diplomatice cu Belgia

Prima reprezentanță diplomatică românească la Bruxelles, la nivel de legație, a fost creată la 17 martie 1880, după recunoașterea independenței Principatelor Române. Relațiile diplomatice dintre România și Belgia au fost întrerupte oficial, în 11 februarie 1941, la cererea Germaniei, legația română de la Bruxelles fiind transformată în Consulat general.

1941 – S-a născut Cornel Mihai Ionescu

11 februarie 1941, București – 16 februarie 2012, București

Eseist și traducător, profesor de literatură comparată la Facultatea de Litere, Universitatea din București și, după 1990, profesor asociat la Facultatea de Filosofie din cadrul Universității din București. Din anul 1996, a coordonat colecția de filosofie contemporană, Mentor, a Editurii Univers Enciclopedic. Cărți de autor: Generația lui Neptun (Grupul 63): idei și opere, Palimpseste, Cercul lui Hermes, Hermeneutică și apofază în barocul european și în gândirea lui Dimitrie Cantemir.

1942 – Întâlnirea mareșalului Ion Antonescu cu Hitler la Rastenburg

Mareșalul Antonescu s-a deplasat la Cartierul General al lui Adolf Hitler de la Rastenburg, Prusia Orientală (Wolfsschanze – Bârlogul lupilor), unde a avut două întrevederi totalizând patru ore cu Führerul. A fost un prilej pentru examinarea evenimentelor militare și politico-diplomatice la scara mapamondului, context în care Ion Antonescu a precizat hotărât: „Nu acceptăm [ca] definitiv Arbitrajul de la Viena”. Ambele minute, germană și română, atestă că, deși au predominat aspectele militar-strategice, problemele economice nu au fost neglijate. Este lesne de bănuit că pe primul loc s-a aflat livrarea produselor petroliere românești către țările Axei: 3,9 milioane tone dintr-o producție de 5,3 milioane tone. De o mare importanță a fost memorandumul prezentat de Ion Antonescu lui Hitler, datat 11 februarie 1942. Mareșalul reînnoia asigurările de „adeziune” a României la cauza Germaniei pe viitor, ceea ce nu trebuia să conducă la neglijarea contribuțiilor anterioare, pe care semnatarul documentului le-a categorisit în 11 domenii (militar-strategic, jertfe financiare și alimentare, pregătirea și trimiterea unor forțe pe front, declanșarea agresiunii antisovietice etc.). Conducătorului român i s-au dat asigurări că Germania nu va permite Ungariei și Bulgariei să atace România.

1945 – Discursul primului ministru Nicolae Rădescu de la cinematograful ARO (Patria)

Discursul a fost și radiodifuzat, fiind astfel auzit de un auditoriu incomparabil mai numeros decât cel pe care îl putea cuprinde o sală de cinematograf. În expunerea sa, Prim-ministrul a criticat acțiunile muncitorilor tipografi, calificându-le ca nedemocratice. A protestat față de învinuirile care se aduceau frecvent colaboratorilor săi, că ar fi sabotori și reacționari și că obstrucționează judecarea criminalilor de război. S-a referit de asemenea la necesitatea înfăptuirii reformei agrare, dar nu imediat, ci după terminarea războiului, în condiții de ordine și legalitate. Și-a expus punctul de vedere referitor la menirea sindicatelor, care sunt și trebuie să rămână organizații profesionale și nu instrumente de presiune politică. „Sindicatele să se ocupe cât mai puțin de politică și cât mai mult de treabă”, a îndemnat Rădescu. „Orice agitație trebuie să înceteze, fiindcă altfel se pune în primejdie însăși ființa țării”. Discursul rostit de prim-ministru în Sala ARO nu a fost preluat de nici un ziar, cu toate că mii de oameni l-au ascultat la radio.

1945 – S-a născut Constantin G. Grangure

11 februarie 1945, Lugoj Timiș

Sculptor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A urmat Institutul Politehnic Timișoara, Facultatea de Chimie Industrială, promoția 1967, apoi studii independente de artă și studii de psihologia artei cu prof. dr. Eduard Pamfil. Sculptorul timișorean are o bogată activitate internațională. Este cunoscut și apreciat în Europa prin expoziții și prin sculpturile monumentale în aer liber din Franța, Germania și Olanda. Este prezent în câteva colecții particulare și în SUA, are lucrări în colecții private și de stat din țară și străinătate: Austria, Belgia, Bulgaria, Canada, Congo, Danemarca, Egipt, Elveția, Franța, Germania, Israel, Italia, Japonia, Olanda, Polonia, Rusia, Suedia, SUA, Ungaria, Venezuela.

Expoziția: Constantin G. Grangure – Forme naturale, studii antropomorfe [UAP Timiș]

1946 – S-a născut Andrei Șchiopu

11 februarie 1946, Arad

Pictor, scenograf, membru Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Cluj. A absolvit Facultatea de Desen a Institutului pedagogic din Cluj-Napoca (1968), cu profesorul Paul Sima. Expune frecvent în sinteze plastice județene și republicane, fiind prezent în edițiile 1978 și 1979 ale Festivalului Național Voronețiana, Suceava, precum și în expoziții cu caracter internațional: Berlin, Moscova, Amsterdam, Essen, Stockholm, Chișinău, Kiev etc. A organizat expoziții personale în Germania, Italia, Belgia. Pictor-scenograf al Operei Române din Cluj-Napoca, a realizat decoruri și costume pentru peste 60 spectacole, printre care: Carmen, Voievodul țiganilor, Liliacul, Vânzătorul de păsări, Bărbierul din Sevilla, Secretul lui Don Giovanni, Traviata, Cavalleria rusticana, Madama Butterfly, Cosi fan tutte, iar spectacolul de varietăți Viața ca la piață, la Teatrul Dramatic din Baia Mare a fost premiat într-un context național. Are lucrări în colecții de stat și muzeale din țară și în colecții particulare din România, Italia, Germania, Austria, Suedia, SUA, Canada, Franța, Spania, Portugalia, Ungaria, Grecia, Israel etc.

Imagini din Baletul Carmen la Opera Naţională Română Cluj-Napoca [Fotoblog Nicu Cherciu]

1961 – S-a născut George Balint

11 februarie 1961, Târgoviște – 30 august 2019

Compozitor, dirijor și muzicolog, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (din 1987). A studiat la Conservatorul din București, Compoziția la clasa Ștefan Niculescu și Dirijatul la clasa Iosif Conta. A fost director artistic al Operei Naționale București (1997–2000), devenind dirijor permanent al Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”, începând din 2000. A realizat emisiunea Compozitori români de la A la Z, la Radio România Cultural (2000–2002). Compozitor polivalent, a primit recunoașterea Uniunii Compozitorilor prin nu mai puțin de patru premii pentru creații camerale, corale, vocal-simfonice și de balet, precum și Premiul „George Enescu” al Academiei Române (2002). În plan didactic, a fost conferențiar la departamentul Arte al Universității din Pitești și profesor asociat la Universitatea de Muzică din București. A publicat articole de eseistică și muzicologie, fiind totodată editorialistul revistei Actualitatea Muzicală a UCMR, unde a fost redactor șef. A scris două volume de eseistică: Opera Sonoră – niveluri în perspectivă oblică și Privirea estetică – încercare în contemplarea muzicii.

1963 – A încetat din viață Niculae M. Popescu (10 februarie 1881, Dâmbovicioara, Dâmbovița – 11 februarie 1963, București)

Preot și istoric; membru titular și vicepreședinte (1939–1943) al Academiei Române.

1981 – A încetat din viață Gabriel Drăgan (8 iunie 1904, Nicorești, Galați – 11 februarie 1981, Nicorești)

Prozator, poet, cronicar literar; diplomat.

1982 – S-a născut Florin Lovin

11 februarie 1982, Piatra Neamț

Fotbalist retras din activitate, care a jucat pe postul de mijlocaș defensiv la FCM Bacău, Steaua București, cu un palmares de două titluri de campion național (2004–2005, 2005–2006) și Supercupa României (2006), TSV1860 München, SV Mattersburg, Oțelul Galați, Astra Giurgiu, alături de care a câștigat Liga I: 2015-2016 și Supercupa României: 2016. A primit Medalia Meritul Sportiv cl.II cu o baretă (2006).

1982 – S-a născut Omu Negru

Laurențiu Ionescu; 11 februarie 1982, Pitești

Actor, membru în trupa Simplu. Lucrează pentru MediaPro Music, la distribuție digitală și, de asemenea, impresariază artiștii trustului, precum Dorian Popa, Anya și Alina Eremia.

Simplu – Oare știi

1987 – A încetat din viață Radu Codreanu (4 septembrie 1904, Tulcea – 11 februarie 1987, București)

Biolog și citolog; profesor universitar; cercetător; membru titular al Academiei Române.

1988 – S-a născut Vlad Moldoveanu

11 februarie 1988, București

Jucător profesionist de baschet. A jucat pentru echipele             Benetton Treviso, STB Le Havre, Kalev/Cramo Tallin, Turów Zgorzelec, Stelmet Zielona Góra, U BT Cluj-Napoca, Büyükçekmece Basketbol, Ifaistos Limnou BC, în prezent la CSO Voluntari. El reprezintă, de asemenea, echipa națională de baschet în competițiile internaționale.

1991 – Vizita președintelui RSS Moldovenească, Mircea Snegur, în România

Într-o vizită care s-a derulat în perioada 11–16 februarie 1991, Mircea Snegur a avut întâlniri cu liderii politici români de atunci, de la Președinție, Parlament (unde a rostit fraza „Să ne ținem de neamuri!”, îndelung aplaudată de asistență), Guvern, MAE. A fost, totodată prilejul unor convorbiri și vizite de suflet la Patriarhia Română și mănăstirile din Moldova, în primul rând la mormântul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, de la Putna.

1991 – A încetat din viață Vasile Nițulescu (25 aprilie 1925, București – 11 februarie 1991, București)

Actor cu o prestigioasă activitate teatrală pe scena Teatrului Mic și în film.

2013 – A încetat din viață Mihail-Radu Solcan (19 noiembrie 1953 – 11 februarie 2013)

Filosof; profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din București.

2015 – A încetat din viață Adriana Oancea Șuteu (4 martie 1942, Timișoara – 11 februarie 2015)

Artist plastic, profesoară la Liceul de Arte Plastice din Timișoara; una dintre personalitățile marcante ale vieții artistice timișorene; membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România.

2017 – A încetat din viață Constantin Daradici (1 august 1948, București – 11 februarie 2017)

Pictor, membru al Uniunii a Artiștilor Plastici.

2018 – A încetat din viață Andrei Timuș (18 octombrie 1921, Molovata Nouă, Dubăsari, R. Moldova – 11 februarie 2018)

Profesor, specialist în domeniul socio-economiei și fondator al Școlii de Cercetări Sociologice în Republica Moldova.

2018 – A încetat din viață Paula Ionescu (12 iulie 1945 – 11 februarie 2018)

Actriță de teatru; a jucat în zeci de piese pe scena Teatrului „Sică Alexandrescu” din Brașov; directoare a aceluiași teatru (1993–1995).

2019 – A încetat din viață Vasile Florea (5 august 1931, Săgeata, Buzău – 11 februarie 2019)

Critic și istoric de artă, editor și traducător.

2020 – A încetat din viață Octavian Doclin (Octavian Chisăliță; 17 februarie 1950, Doclin, Caraș-Severin – 10/11 februarie 2020)

Poet, publicist, profesor; director al Editurii Modus, Reșița; membru al Uniunii Scriitorilor din România.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită