11 Iulie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Dimitrie Cantemir a fost ales membru de onoare al Academiei Regale Prusace de Științe – Harta Moldovei în lucrarea „Descriptio Moldaviae”

 

1428 – Prima atestare a Mănăstirii Horaița

În secolul al XV-lea, Mănăstirea Horaița era un lăcaș din lemn, cu hramul Botezul Domnului, atestările documentare indicând că la 11 iulie 1428, domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun includea biserica din Horaița în rândul celor 52 de biserici (de mir și mănăstire), pe care le supunea jurisdicțional Mănăstirii Bistrița (județul Neamț, acum). Alexandru cel Bun consemna în documentul din 11 iulie 1428 o danie Mănăstirii Bistrița, care îi va sluji de necropolă „Eu, robul stăpânului meu Isus Hristos, Ioan Alexandru, voievod și domn a toată Moldo-Vlahia, am binevoit domnia mea cu bună voia mea c-am făcut pentru pomenirea strănepoților părinților noștri și pentru sănătatea și sufletul domniei mele și am dăruit mănăstirii Uspeniei Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, care este la Bistrița, cincizeci de biserici din ținutul Sucevei. Iar bisericile se numesc: biserica de la Bolojești pe Almaș, biserica lui Mihail Dalb, biserica de la Horăițești, biserica de la Dobreni, biserica de la Lasloveni pe Cracău […]”.

La jumătatea sec. XX, această biserică și chiliile mănăstirești ajunseseră în stare de ruină, motiv pentru care, între anii 1970–1990, la Mănăstirea Horaița s-au făcut importante lucrări de restaurare.

1636 – Prima mențiune documentară a Mănăstirii Arnota

Mănăstirea este menționată pentru prima dată cu ocazia cumpărării unei obcine la Bogdănești Vâlcea la 11 iulie 1636, primind apoi la 23 aprilie 1638 „cinstit și bine închipuit hrisov de danie” de la Matei Basarab, ctitorul său. Legenda spune că Matei Basarab, după o luptă grea cu turcii, în care a fost învins, fiind urmărit de aceștia, s-a retras în Munții Arnotei, din Vâlcea, ascunzându-se în rogozul unui lac cu răchită și stufăriș, pe versantul de sud, beneficiind de mult soare. În preajma lacului existau ruine ale unor biserici, iar Matei Basarab a hotărât că dacă va scăpa, va ctitori aici o mănăstire, unde ulterior să fie înmormîntat. Așa a început Matei Vodă, împreună cu soția sa Elina, zidirea Bisericii de la Arnota, la începutul domniei sale, închinându-o Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, ocrotitorii săi. Biserica a fost ridicată din temelii între anii 1633–1636, aducând apoi, din Alba Iulia, trupul tatălui său, Danciu din Brâcoveni, pentru a fi înmormântat în biserica mănăstirii, ridicată pe locul unei biserici vechi de lemn, construită de Danciu în satul Bistrița (comuna Costești) din județul Vâlcea.

Aici sunt valoroase picturi murale și icoane realizate de Stroe din Târgoviște. Pronaosul bisericii găzduiește mormântul lui Matei Basarab și cel al vel-vornicului Danciu.

1711 – S-a încheiat Bătălia de la Stănilești

Bătălia de la Stănilești a avut loc între 7/18–11/22 iulie 1711 între Rusia și trupe ale Imperiului Otoman. Voievodul Moldovei, Dimitrie Cantemir l-a sprijinit în această bătălie pe țarul Petru cel Mare în campania acestuia împotriva Imperiului Otoman. Forțele ruso-moldovene au fost încercuite de turci, țarul Petru I al Rusiei fiind constrâns să facă pace.

Un cronicar anonim al lui Constantin Brâncoveeanu a înregistrat vitejia în luptă a rușilor, punând înfrângerea pe baza lipsei hranei: „Țariul încă cu oastea lui pogorîndu-se pe Prut în jos cu Dumitrașco Vodă Cantemir, care se hainise de către turci, acolo mai jos de Huși, în niște locuri rele, le-au eșit înnainte turcii, tătarii, sfeții câți era și i-au ocolit din toate părțile și le-au dat război foarte tare; ei încă au slobozit focul ca niște viteji în 2–3 zile pînă ce au sfârșit pita de nu avea ce mînca. Deacii au strigat la pacea și s-au rugat turcilor să le dea de mîncare, care turcii priimind și ei pacea, dîndu-le moscalii Azacul, cetatea carea este în gura apei Donului, de întră în marea ce să chieamă Meotis și alte cetăți și le-au dat turcii făină, pesmed de le-au prins foame. Și cu această rușine s-au întors țariul cu ai lui la țara-și”.

1714 – Dimitrie Cantemir a fost ales membru de onoare al Academiei Regale Prusace de Științe

Dimitrie Cantemir, Domnul Moldovei (martie–aprilie 1693 și 1710–1711) a fost un mare cărturar al umanismului. La propunerea unor oameni de știință germani, în frunte cu Gottfried Wilhem von Leibniz, fondatorul Academiei, la 11 iulie 1714, Königlich-Preußische Akademie der Wissenschaften (Academia Regală Prusacă de Științe) a acceptat cererea de a fi primit în rândurile sale pe Dimitrie Cantemir, acordându-i o diplomă semnată de vicepreședintele Johann Carol Schott, în absența președintelui Academiei, Leibniz. La 1 august 1714, la ședința Consiliului Academiei din Berlin, constatându-se agrementul Protectorului (regele Prusiei, Frederick I), s-a confirmat primirea lui Dimitrie Cantemir în Academie, acordându-i-se Diploma de membru al Academiei de Științe din Berlin. Bun cunoscător a șapte limbi de circulație la acea vreme, considerat până astăzi ca fiind printre umaniștii de frunte ai Europei secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea – enciclopedist, etnograf, geograf, filosof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor, fiind, totodată primul turcolog și arabist din lume, precum și primul traducător al Coranului – a fost primul român membru al Academiei din Berlin, principele moldovean fiind desemnat șef al Secțiunii de orientalistică a renumitului forum științific european.

La cererea Academiei din Berlin, Dimitrie Cantemir, a scris Descriptio Moldaviae (sau Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae, în română Descrierea stării de odinioară și de astăzi a Moldovei), în latină, între 1714–1716, pe când fostul domn al Moldovei trăia în Rusia. Este una dintre cele mai importante opere ale lui Cantemir, un document de primă mână asupra istoriei românilor, fiind tradusă în limbile germană, rusă, greacă și desigur română.

1780 – Prima gramatică tipărită a limbii române, Elementa linguae daco-romanae sive valachae

Scrisă de Samuil Micu și Gheorghe Șincai la Viena, în limba latină, a fost și prima cu caractere latine. A pus bazele perioadei moderne din istoria limbii române literare.

1797 – A încetat din viață Ienăchiță Văcărescu

1740 – 11 iulie 1797, Băneasa

Poet, filolog și istoric din Țara Românească, aparținător al unei vechi familii boierești, precursor al folosirii limbii române culte, pe care a folosit-o atât în scrierile sale filologice și istorice, cât și în poeziile pe care le-a scris, al cărui testament poetic este mereu valabil: „creșterea limbii românești și-a patriei cinstire”. Erudit și poliglot, cunoștea slava veche, greaca veche și modernă, turca, araba, persana, franceza, germana și italiana. Mare dregător domnesc, a îndeplinit misiuni diplomatice peste hotare. Este al doilea român, după Dimitrie Cantemir, care a scris o istorie a Imperiului Otoman, Istorie a prea puternicilor împărați otomani, tipărită abia în 1863 de Alexandru Papiu Ilarian. A fost autorul celei dintâi gramatici românești tipărite.

1855 – S-a născut Iuliu Zanne

11 iulie 1855, Brusa, Turcia – 14 februarie 1924, București

Inginer și folclorist. A absolvit cursurile Școlii Centrale de Ingineri din Paris (1880), devenind inginer de căi ferate la Serviciul de poduri și șosele și subdirector la Serviciul tehnic al Primăriei Capitalei. Discipol al unei personalități cu vocație enciclopedică, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Zanne a preluat ștafeta de la Vornicul Iordache Golescu și ajutat de colaboratori dezinteresați și cu bunăvoință, a alcătuit o lucrare monumentală, Proverbele românilor, însumând circa 7.000 de pagini, cuprinzând 18.940 de tipuri de proverbe, în volumele I-VII, 4.500 de tipuri incluse în volumele IX și X.

Proverbele, zicătorile, povățuirile, cuvintele adevărate, asemănările, idiotismele și cimiliturile acestei opere, neîntrecută până astăzi, sunt și o prețioasă pagină de istorie a mentalităților românești. A trăit mulți ani printre țărani, la Băsești (astăzi Viișoara, Vaslui), ajutându-i în ridicarea lor culturală și în dezvoltarea economică a gospodăriilor lor. I-au trebuit ani întregi de cercetare, ani întregi a întreținut corespondență cu învățătorii, preoții și toți cărturarii satelor pentru a aduna atâtea proverbe și zicători românești.

1856 – Teodor Balș a fost numit caimacam al Moldovei

În locul primilor domni regulamentari ai celor două Principate, Grigore Alexandru Ghica și Barbu Știrbei, cărora li se terminase perioada de șapte ani de domnie hotărâtă prin Convenția de la Balta-Liman (1849), au fost numiți caimacami (locțiitori domnești): în Moldova – boierul Toderiță Balș (august 1805 – 17 februarie/1 martie 1857) din 11/23 iulie, iar în Țara Românească – Grigore Alexandru Ghica, fostul domn al Principatului, din 17/29 iulie.

Toderiță Balș era turcofil, conservator și separatist. Sprijinit de Viena și Istanbul a anulat legea presei, a reintrodus cenzura (desființată în mai 1856), a interzis presa unionistă și i-a persecutat pe membrii partidei naționale. A desființat toate instituțiile create de Grigore Alexandru Ghica, a închis seminarul și gimnaziul de la Mănăstirea Neamț, a desființat Facultatea de Drept din Iași, Banca Națională. A fost un adversar înverșunat al unirii Moldovei cu Valahia. I-a succedat, în urma decesului (17/19 februarie 1857), ultraconservatorul Nicolae Conachi-Vogoride.

1868 – La Sibiu s-a înființat Societatea Generală de Asigurare Transsylvania

A început să funcționeze în 11 iulie 1868, cu denumirea de Banca Săseasca de Asigurare Reciprocă Transsylvania din Sibiu. Transsylvania oferea clienților săi servicii de asigurare care sunt și acum valabile: asigurări împotriva incendiilor, și exploziilor pentru locuințe ori alte construcții, pentru mărfuri, asigurări de viață și zestre (!) și asigurarea de rente.

Primul președinte al instituției sibiene a fost baronul Freiherr și șambelanul regalo-imperial Franz von Mylius, înrudit, prin alianță, cu familia Brukenthal.

1909 – A încetat din viață Grigore Ventura

1839/1840, Galați – 11 iulie 1909

Scriitor și compozitor, profesor la Conservatorul din București; tatăl actriței Maria Ventura. A scris piese de teatru cu caracter satiric: Căsătoriile în lumea mare sau eroic: Curcanii, Traian și Andrada. Compozițiile sale muzicale: Doi ochi, Hora de la Grivița, Cântecul gintei latine etc. au un pronunțat caracter patriotic. S-a remarcat și prin cronicile sale dramatice și muzicale, publicate în Revista literară, Revista contimporană, Literatorul. De asemenea, a fost denunțătorul lui Eminescu și cel care i-a inspirat lui Caragiale personajul Rică Venturiano.

1910 – S-a născut Liviu Stan

11 iulie 1910, Socet, Hunedoara – 1 aprilie 1973, București

Teolog, canonist și profesor. A urmat Facultatea de Teologie la Cernăuți (1928–1932) și Facultatea de Drept din Cernăuți (1930–1932, neterminată), apoi a devenit Doctor în Teologie în 1936. A fost trimis de Mitropolitul Nicolae Bălan pentru studii de specializare în Dreptul bisericesc la Facultățile de Teologie și Drept canonic ale Universităților din Atena, Varșovia, Roma, Munchen. După reîntoarcerea de la studii, a fost numit profesor suplinitor de Apologetică și duhovnic la Academia Teologică Andreiană din Sibiu, profesor suplinitor, apoi titular la catedra de Drept bisericesc. A fost transferat la Institutul Teologic Universitar din București, catedra de Drept canonic și Administrație bisericească, unde a funcționat până la pensionare. A fost membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului, consilier în Ministerul Cultelor, protopop, iconom stavrofor, delegat al Bisericii Ortodoxe Române la conferințe panortodoxe (Rhodos, Chambesy, Uppsala etc.), a conferențiat la diferite Facultăți de Teologie din Grecia și Germania.

1912 – S-a născut Sergiu Celibidache

28 iunie/11 iulie 1912, Roman, Neamț – 14 august 1996, La Neuville-sur-Essonne, Franța

Dirijor și compozitor român stabilit în Franța, membru de onoare al Academiei Române. La vârsta de 4 ani, a început să cânte la pian. În 1936 a studiat la Academia de Muzică din Berlin, având profesori pe Walter Gmeindl, Heinz Tiessen și Fritz Stein. În același timp a audiat cursurile lui Eduard Spranger (psihologie) și Nicolai Hartmann (metafizică). A dirijat Orchestra Filarmonică din Berlin, Orchestra Radio din Stuttgart, Orchestra Națională din Paris, Orchestra Simfonică Radio din Stockholm, a fost director muzical general al orașului München și dirijor permanent al orchestrei filarmonice din München, care, sub bagheta sa, a devenit una din cele mai bune orchestre simfonice din lume. A fost un mare interpret al muzicii post-romantice, fiind recunoscut ca dirijor neîntrecut a simfoniilor lui Anton Bruckner, precum și al impresioniștilor francezi, de la Claude Debussy la Maurice Ravel. Stilul său dirijoral era foarte original, fiind cunoscut în special pentru varietatea tempo-urilor: astfel, cu cât pasajul muzical era mai bogat și mai complex, cu atât tempo-ul devenea mai lent, un stil care dădea un efect deosebit în sala de concert. Din acest motiv, Celibidache a refuzat înregistrările pe discuri. A fost autorul unui impresionant Requiem, a patru simfonii și al unui Concert pentru pian și orchestră, rămase în cea mai mare parte inedite.

Johannes Brahms – Concert pentru pian Nr. 1 în La minor • Orchestra Filarmonică din München, Dirijor Sergiu Celibidache, Pian: Daniel Barenboim

1913 – S-a născut Teofil Vescan

11 iulie 1913, Bratislava – 9 decembrie 1963, Iași

Fizician și pedagog. A urmat cursurile Facultății de Științe din cadrul Universității din Cluj și, în paralel, a studiat și la Universitatea din Paris. A devenit licențiat în Fizică (1935) și în Matematici (1936). A fost profesor secundar de Matematici și Fizică-Chimie. După susținerea lucrării Contribuții la teoria cinetică și relativistă a fluidelor reale, a devenit Doctor în Științe fizico-chimice. În 1944 a fost numit conferențiar de Mecanică rațională, apoi profesor de Fizică teoretică la Universitatea „Bolyai”, apoi la Universitatea „Victor Babeș” din Cluj, profesor de Fizică teoretică și Structura materiei la Universitatea din Iași și director al Institului de fizică și științe tehnice din Iași. A creat la Iași o școală de cercetare în fizica relativistă, obținând câteva rezulatate importante: formularea hidrodinamicii relativiste în schema penta-dimensională Klein-Kaluza, a studiat problema relativistă a două corpuri de masă variabilă, a elaborat o metodă nouă de obținere a metricii Schwarzschild folosind transformări infinitezimale, a formulat în termeni relativiști efectul Pinch. Din lucrările sale: Lecons sur la theorie des spineurs, L’Univers en expansion, Curs de teoria particulelor elementare.

1913 – S-a născut Petre Șaitiș

11 iulie 1913 – 6 septembrie 2002

Poet și traducător. A tradus mult din maghiară (Kosztolányi Desző, Dsida Jeno etc.). A tradus și Balade populare maghiare din România. Volume proprii: Amurg însorit, Parabolele Mântuitorului.

1940 – România s-a retras din Liga Națiunilor

Între 1920–1946 au existat 63 de state membre ale Societății Națiunilor. Pactul care a format Societatea Națiunilor a fost inclus în Tratatul de la Versailles și a intrat în vigoare pe 10 ianuarie 1920. În condițiile declanșării celui de-al doilea război mondial, la 11 iulie 1940, România s-a retras din Liga Națiunilor (Societatea Națiunilor), organizație care, din 1938 și-a continuat o existență pur formală. Societatea Națiunilor a fost desființată pe 18 aprilie 1946, când activitățile și responsabilitățile au fost preluate de Organizația Națiunilor Unite.

1940 – S-a născut George Filipescu

11 iulie 1940, Suceava – 24 august 1987, București

Pictor, desenator, ceramist. A absolvit Institutul Pedagogic de Arte Plastice București (1963). A debutat la expoziția municipală de pictură și sculptură București Peisajul, de la Ateneul Român în 1965. Din acest an, lucrările sale vor figura în majoritatea expozițiilor municipale și bienale. A avut expoziții personale în București, la Ateneul Tineretului, Galeria Amfora, Galeria Simeza și retrospective la Muzeul Național de Artă al României și Muzeul Național Cotroceni.

Scurtă biografie: George FILIPESCU, pictor [Vatra MCP]

1941 – Luptele Armatei Române pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupația sovietică

Armata a 3-a a ajuns pe aliniamentul Cormani–Romancăuți cu Brigada 4 Munte, Romancăuți–Climăuți cu Brigada 1 Munte și Kaluș–Volskova cu Brigada 8 Cavalerie. Divizia 15 Infanterie a fost atacată puternic, atacul principal fiind suportat de Regimentul 35 Infanterie „Matei Basarab”, situat la vest de Lăpușna, care a ținut față unui regiment sovietic sprijinit de patru divizioane de artilerie. Regimentul 10 Vânători a respins încercările sovietice de a ajunge în spatele diviziei, în timp ce Regimentul 25 Infanterie se replia din pozițiile avansate pentru a scurta linia de apărare. Spre seară, două companii inamice s-au infiltrat la contactul dintre Diviziile 11 și 15 Infanterie, dar au fost respinse de rezerva corpului de armată.

1941 – A încetat din viață Theodor Davila (1 ianuarie 1888 – 11 iulie 1941)

Fotbalist, unul dintre primii pioneri al fotbalului românesc în perioada antebelică; colonel în Armata Română în cel de al doilea război mondial, a murit pe Frontul de Est, la Odessa; fiul dramaturgului Alexandru Davila.

1946 – S-a născut Matei Cazacu

11 iulie 1946, Sinaia

Scriitor, eseist, istoric medievist și scriitor francez originar din România, luptător pentru drepturile omului. A studiat Istoria la Universitatea din București, absolvind în 1969. Până la plecarea ilegală din România și stabilirea în Franța (1973), a fost cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din București. A devenit Doctor în Istorie la Universitatea Paris I Sorbonne Panthéon (1979). A fost membru al secției române a Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Asociației pentru Apărarea Monumentelor Istorice din România. Din 1977 a colaborat cu posturile de radio Europa Liberă, BBC, Vocea Americii, Radio France Internationale, Radio Canada etc. Din scrierile sale: In Search of Frankenstein, L’Histoire du prince Dracula en Europe centrale et orientale au XVe siècle, The Story of Romanian Gastronomy, Minuni, vedenii și vise premonitorii în trecutul românesc, România văzută de străini.

1947 – S-a născut Dominuț Pădurean

11 iulie 1947, Avram Iancu, Alba – 7 aprilie 2021

Istoric, profesor universitar. După absolvirea, în anul 1973, a Facultății de Istorie-Filosofie din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași, și-a început cariera didactică, primii patru ani, profesor la Liceul Militar de Marină „Al. Cuza” Constanța, iar din anul 1978, profesor al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”. A semnat în calitate de autor mai multe volume, a publicat numeroase studii în prestigioase reviste de specialitate din România și din străinătate și a participat la diferite manifestări științifice. A fost cunoscut pentru numeroasele studii științifice, articole în presa locală și centrală referitoare la Insula Șerpilor. De altfel, a fost primul autor care a realizat o monografie a Insulei Șerpilor.

1949 – S-a născut Liliana Ursu

Liliana Maria Ursu; 11 iulie 1949, Sibiu

Poetă, prozatoare și traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România din 1980. Este licențiată a Facultății de Limba și Literatura Engleză a Universității din București (1967–1972). A fost bursieră Fulbright și profesor-asociat la Universitatea din Pennsylvania, Louisville (Kentucky) și Bucknell, unde a predat Scriere creativă (Creative writing), dar și cursuri de limbă, literatură și civilizație românească. A fost redactor la Televiziunea Română, în Studioul de film și al emisiunilor culturale, asistentă universitară asociată la Facultatea de Limba și Literatura Engleză a Universității din București. Din 1981 a lucrat la Radiodifuziunea Română, în redacția de Teatru radiofonic și ca realizatoare de emisiuni culturale în redacția de Literatură, artă și știință. A debutat în Luceafărul în 1984, iar debutul editorial a fost în 1977, cu volumul de versuri Viața deasupra orașului. A publicat în română și engleză. Alte culegeri lirice: Ordinea clipelor, Piața aurarilor, Zona de protecție și Corali. Este autoarea unui volum de proză scurtă, La jumătatea drumului. A tradus, singură și în colaborare din M. Booth, Diana Wakoski etc. Poeziile sale au fost traduse în engleză, franceză, germană, suedeză, sârbă, italiană. A primit Premiul de poezie al revistei Luceafărul (1976).

1950 – A încetat din viață Timotei Popovici (20 august 1870 – 11 iulie 1950)

Preot, profesor, compozitor de muzică laică și religioasă, pentru coruri de copii, școlare, pe trei voci și bărbătești, dirijor și folclorist.

1952 – A încetat din viață Valeriu Traian Frențiu (25 aprilie 1875 – 11 iulie 1952)

Episcop unit de Lugoj și de Oradea; arestat în 1948 de autoritățile comuniste și ucis în închisoarea Sighet; a fost beatificat de papa Francisc în anul 2019, fiind sărbătorit în data 2 iunie.

1955 – S-a născut Mariana Buruiană

11 iulie 1955, Arad

Actriță de teatru și film, scriitoare și traducătoare. A urmat Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București – secția Actorie. A jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, apoi s-a transferat prin concurs la Teatrul „Bulandra” din București, în 1981. A jucat o serie de roluri importante, mari și mici, a colaborat la emisiuni radio-TV, a înregistrat la Teatrul Radiofonic, a apărut în filme de lung metraj și seriale de televiziune, a făcut turnee în țară și în străinătate, a obținut premii. În 1995 demisionat de la Teatrul „Bulandra” pentru a putea colabora la piesa Danaidele de Eschil (regia Silviu Purcărete), pusă în scenă la Teatrul din Craiova. Actualmente predă la Universitatea „Spiru Haret” din București. A fost una dintre semnatarele Apelului pentru condamnarea comunismului.

Enigma din testament • Scenariul: Ștefan Radof, după nuvela Morminte de Mihail Sadoveanu, Teatru TV • Cristina Deleanu, Mariana Buruiană, George Constantin, Ion Caramitru, Ştefan Radof, Mircea Anghelescu, Valentin Teodosiu, Doru Ana, George Alexandru, Răzvan Vasilescu, Mircea Diaconu, Mihai Mălaimare

A jucat în piese de teatru: Peer Gynt, Romeo și Julieta, Trei surori, Cum se numeau cei patru Beatles?, Îmblânzirea Scorpiei, Passacaglia, Hamlet, Uriașii munților, Visul unei nopți de vară, Mephisto etc. și filme: Patima, Țapinarii, Melodii la Costinești, Să mori rănit din dragoste de viață, Hanul dintre dealuri, Domnișoara Christina. După 1990, s-a retras din lumina reflectoarelor, și-a dedicat viața credinței creștine, fiind și autoarea unei cărți, Taina mărturisirii.

Patima (1975) • Regia  George Cornea. Cu: Draga Olteanu-Matei, Gheorghe Cozorici, Emanoil Petruț, Vasile Cosma, Ovidiu Moldovan, Mariana Buruiană

1955 – S-a născut Maria Dragomiroiu

11 iulie 1955, Marcea, Vâlcea

Interpretă de muzică populară având o voce deosebită, cu un amplu registru vocal, și fiind posesoare a unei tehnici excelente, de solistă de muzică clasică. În anul 2006 a absolvit Facultatea de Muzică la Universitatea „Spiru Haret”. A fost angajată ca solistă a Orchestrei Alunelul Teleorman (1983–1985), a Orchestrei Vâlceanca din Râmnicu Vâlcea (1985–1989) și a Ansamblului Călușul din Scornicești (1989), a Orchestrei Doina Argeșului din Pitești (1990–1993). Înregistrări: Floricică de pe coastă, Lume dragă, Cântecul și dragostea, Cântece de petrecere.

Medalion folcloric cu Maria Dragomiroiu

1956 – S-a născut Iuliana Simonfi

11 iulie 1956, Leu, Dolj – 24 octombrie 2019, Windhoek, Namibia

Gimnastă olimpică și antrenoare, stabilită în Namibia. A fost componentă a lotului național de gimnastică în anii ’70. După încetarea activității competiționale, a antrenat clubul căruia i-a aparținut, CSM Baia Mare. S-a stabilit ulterior în Namibia, unde a deschis Academia de Gimnastică Simonfi. De asemenea, a fost și antrenoarea lotului de gimnastică al Namibiei.

1956 – S-a născut Petru Lucaci

11 iulie 1956, Arad

Artist vizual, profesor universitar, membru și președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Este absolvent, cu diplomă de merit, al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, secția Pictură, București, promoția 1982, obținând Doctoratul în Arte Vizuale în 2006. Genurile artistice în care se exprimă sunt: pictură, gravură, grafică, fotografie, obiect, happening și new media. Este conferențiar la Universitatea Națională de Arte București, Departamentele Pictură și Design. Face parte, alături de Vasile Tolan, Darie Dup, Gheorghe I. Anghel, Vladimir Șetran, Marcel Bunea, Napoleon Tiron și Florin Ciubotaru, din Grupul 8 Art +. Începând din 1986, a participat la 40 expoziții personale și peste 250 expoziții de grup și colective în țară și străinătate. A fost președinte al Alianței Naționale a Uniunilor de Creatori (2011–2012), director al revistei Arta, director la Victoria Art Center for Contemporary Cultural Production, București. A fost președinte al Filialei de Pictură București a Uniunii Artiștilor Plastici din România (2004–2007), vicepreședinte (2007–2010), președinte interimar (2010–2012) iar în 2012 a fost ales președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A fost distins cu: Premiul Festivalului de Artă pentru Studenți, București (1979), Premiul Tineretului al Uniunii Artiștilor Plastici din România (pentru pictură, 1987, 1990, 2006), Ordinul Meritul Cultural (2004).

Aruncă un ochi în expoziția „Tulpini materiale” cu artistul Petru Lucaci

1967 – A încetat din viață Garabet Avakian (1 noiembrie 1907 sau 1908 – 11 iulie 1967)

Violonist de origine armeană; profesor de Vioară la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București.

1970 – S-a născut Basarab Panduru

11 iulie 1970, Mârzănești, Teleorman

Fost fotbalist și antrenor. A jucat ca mijlocaș la FCM Reșița, Steaua București, Benfica Lisabona, FC Porto, Internacional Porto Alegre, SC Salgueiros. A jucat pentru Echipa națională de fotbal a României (1992–1996), în 22 de meciuri și a participat la Campionatul Mondial de Fotbal din 1994. În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III. Din 2002 a început cariera de antrenor la FC Timișoara, continuând la FC Vaslui, Farul Constanța, Progresul București. A fost colaborator permanent al televiziunii GSP TV, manager sportiv la Steaua (2009–2010). În prezent, el este analist sportiv pentru postul de televiziune Orange Sport.

1973 – A încetat din viață Radu Brateș (Gheorghe I. Biriș; 16 martie 1913 – 11 iulie 1973)

Poet, prozator, publicist și istoric literar; deținut politic al regimului comunist.

1880 – A încetat din viață Theodor Georgescu (1824 – 11 iulie 1880)

Compozitor de muzică de cameră, vocală, corală, psaltică.

1980 – A încetat din viață Mircea Pavelescu (14 octombrie 1908 – 11 iulie 1980)

Poet, publicist și traducător; în ultimii ani ai vieții s-a manifestat ca autor de poezii umoristice și versuri pentru copii; nepotul lui Cincinat Pavelescu.

1985 – Familia Ceaușescu și Academia Republicii Socialiste România

În data de 11 iulie 1985, Nicolae Ceaușescu a primit titlurile de membru titular și președinte de onoare al Academiei RSR. Elena Ceaușescu era aleasă membră titulară încă din 1974. Cei doi au fost excluși post-mortem la ședința din 26 decembrie 1989 (răzbunarea „colegilor mei academicienii”?).

1995 – A încetat din viață Mihai Botez (Mihai Horia Botez; 18 noiembrie 1940 – 11 iulie 1995)

Matematician; diplomat și disident anti-comunist; după 1989, ambasador al României la ONU și în Statele Unite ale Americii.

1997 – Parteneriatul Strategic dintre România și Statele Unite ale Americii

Președintele SUA, Bill Clinton a efectuat o scurtă vizită la București. A fost momentul lansării Parteneriatului Strategic dintre România și Statele Unite ale Americii.

Clinton a fost al doilea președinte american în exercițiu, după Richard Nixon, care a vizitat România. A avut o convorbire cu președintele României, Emil Constantinescu, după care au mers în Piața Universității unde au fost întâmpinați de o mulțime impresionantă. A ținut o cuvântare (sub curcubeu).

2003 – A încetat din viață Florin Bănescu (28 martie 1939 – 10/11 iulie 2003)

Medic, prozator, traducător și coordonator de cenaclu; membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România.

2004 – A încetat din viață Horia Gane (Roșu Herman Gutman, 10 aprilie 1936 – 11 iulie 2004)

Poet și prozator.

2011 – A încetat din viață Alexandru Chira (29 octombrie 1947 – 11 iulie 2011)

Artist plastic, profesor universitar și teoretician; o mare personalitate a culturii și artei românești.

2019 – A încetat din viață Damian Crâșmaru (10 mai 1931 – 11 iulie 2019)

Actor al Teatrului Național din București și ocazional de film; soțul actriței Carmen Stănescu.

2023 – A încetat din viață Virgil Stanciu (4 noiembrie 1941, Blaj, Alba – 11 iulie 2023, Cluj-Napoca)

Anglist, traducător, eseist; profesor la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită