11 Iunie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Elena Văcărescu, prima femeie membră a Academiei Române

 

1239 – Bula papei Grigore al IX-lea Cum hora undecima

Bula papei Grigore al IX-lea, Cum hora undecima, a menționat, din nou, românii în spațiul danubiano-pontic. Papa Grigore al IX-lea a cerut franciscanilor să meargă în misiune la bulgari, valahi și cumani, pentru care li se acordau anumite privilegii. În anul 1245, după tentativa Conciliului din Lyon de a uni Biserica Occidentală și cea Orientală, papa Inocențiu al IV-lea a trimis mai mulți misionari franciscani la bulgari, valahi, cumani și tătari, același lucru repetându-se în anul 1253.

1524 – Lupta de la Tărăsăuți

Ștefăniță Vodă, domnul Moldovei, a surprins în satul Tărăsăuți, pe Prut, un corp de oaste otoman, de circa 4.000 de oameni, care se întorcea cu pradă din Polonia, pe care l-a înfrânt.

1551 – Iliaș Rareș a părăsit domnia Moldovei

Iliaș al II lea Rareș (1531 – ianuarie 1562) a fost Domn al Moldovei între 3 septembrie 1546–11 iunie 1551. A fost fiul mai mare al lui Petru Rareș și al Elenei Rareș (n. Branković, de origine sîrbă). În timpul domniei, a reînnoit tratatul de alianță cu Sigismund I al Poloniei și a întreprins o expediție în Transilvania, din ordin turcesc, împreună cu Mircea Ciobanul al Munteniei, cumnatul său, împotriva germanilor, fără rezultat. Fiind atras mai mult de petreceri, a abdicat în favoarea fratelui său, Ștefan al VI-lea Rareș, a plecat la Constantinopol, a trecut la mahomedanism, luând numele de Mehmet, și a devenit pașă de Silistra. Fiind exilat la Bursa, a murit, probabil otrăvit, la Alep, Siria. Chipul lui Iliaș Rareș, zugrăvit în tabloul votiv al bisericii Mănăstirii Probota, ctitorită în 1530 de tatăl său, a fost înnegrit după trecerea sa la islam.

1574 – Bătălia de la Roșcani

Bătălia de la Roșcani (Rîșcani), Basarabia s-a purtat între domnul Moldovei, Ioan vodă „cel Cumplit” și oștile otomano-tătare, în contextul expediției otomane din anul 1574. Intenția Porții Otomane, de a-l înlocui pe Ioan vodă cu Petru Șchiopul, a fost respinsă în luptele de la Jiliște și de la Iezerul Cahulului, dar trădarea boierilor și vremea nefavorabilă au obligat oastea lui Ioan vodă să se retragă pe dealul Roșcanilor, de unde au lansat un contra-atac, dar au fost înconjurați. În ziua de 11 iunie, pe o căldură insuportabilă, lipsa apei și suferința oștenilor săi, l-au obligat pe domn să negocieze capitularea. A cerut lui Ahmed pașa, să cruțe pe moldoveni și cazaci, iar pe el să-l trimită viu sultanului la Constantinopol. Ahmed pașa a jurat de șapte ori pe Coran, iar Petru Șchiopul, de șapte ori pe Biblie, că toate cererile îi vor fi împlinite. După patru ore, Ioan vodă a fost înjunghiat de beylebey-ul Rumeliei, Cighaleg Zadé Iusuf pașa, după care i s-a tăiat capul, iar trupul, legat de cămile, a fost sfârtecat.

1574 – A încetat din viață Ioan Vodă cel Viteaz

1521 – 11 iunie 1574, Roșcani

Voievod al Moldovei între februarie 1572–11 iunie 1574, fiul lui Ștefan al IV-lea, Ștefăniță, al Moldovei cu armeanca Serpega, fiica lui Basarab cel Tânăr-Țepeluș. În timpul domniei sale, a schimbat capitala de la Suceva la Iaşi, a luat măsuri în favoarea oamenilor de rând, a bătut monede de aramă, a reglementat contribuţiile fiscale. Bănuţii de aramă au fost primele monede inscripţionate în limba română, cu „ţeara Moldovei”. Aceste monede vor stimula comerţul şi vor contribui la o creştere economică semnificativă, care îi va permite domnitorului să înzestreze armata la un nivel extrem de ridicat. A dus o politică de întărire a autorității princiare, lovind în boierime, care l-a numit „Ioan Vodă cel Cumplit”. Ura boierimii şi clerului faţă de el nu l-au împiedicat să rămână fidel principiilor sale. Studiind arta militară a turcilor, tătarilor, polonezilor şi germanilor, a anticipat importanţa artileriei pe câmpul de luptă, formând cea mai însemnată artilerie a timpului – pe când marile state dispuneau de 30–40 de tunuri, Ioan Vodă a ajuns la 200, cele mai multe realizate chiar în Moldova, mai uşoare, mai mici şi mai manevrabile, necesitând doar atelaje de câte doi cai. A construit și ateliere de fabricat pulbere. Turcii, văzând bunăstarea țării, au dublat tributul, iar la refuzul categoric al lui Ioan Vodă a declanșat represalii și înlocuirea domnului.

1780 – A fost publicată prima gramatică românească

Numită Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, este prima gramatică românească tipărită și prima care utilizează litere latine pentru scrierea limbii române, scrisă de Samuil Micu-Klein și Gheorghe Șincai. A fost tipărită în două ediții, la Viena în 1780 și la Pesta în 1805. Gramatica a fost alcătuită de Samuil Micu, iar Gheorghe Șincai a îmbogățit și aranjat elementele limbii daco-romane sau valahice, fiind și autorul prefețelor celor două ediții.

1848 – Revoluția de la 1848 în Țara Românească

La semnalul dat de clopotul de la Mitropolie în dimineața zilei de 11/23 iunie, a început insurecția în București – s-a adunat mulțimea, cu steaguri, cocarde și eșarfe tricolore, în aclamații și urale, îndreaptându-se cu toții spre palat.  Domnul Gheorghe Bibescu, știind că nu are sprijinul armatei – în cursul dimineții toți ofițerii veniseră la el arătând că vor apăra țara de dușmani, dar nu vor vărsa sânge de român – a semnat, la ora 22, Proclamația de la Izlaz, care a devenit noua constituție și a acceptat formarea unui guvern provizoriu la București a cărui listă a fost prezentată de revoluționari: Nicolae Bălcescu – Afaceri externe, Nicolae Golescu – Afaceri interne, Gheorghe Magheru – Finanțe, Ion Heliade Rădulescu – Culte, Ștefan Golescu – Justiție, Constantin Kretzulescu – președinte al Consiliului Administrativ, C.A. Rosetti – prefectul Poliției Capitalei și Ioan Odobescu – șef al Oștirii.

După acest act, domnitorul a abdicat și s-a retras în Transilvania. Faptul a fost anunțat de guvern a doua zi. Dimitrie Brătianu a fost acreditat agent diplomatic al Țării Românești pe lângă Cabinetele din Pesta și Viena. A fost trimis chiar din ziua declanșării revoluției, pentru a reprezenta noile autorități și a susține cauza Principatelor pe lângă revoluționarii din Imperiul Habsburgic.

1849 – Revoluția de la 1848 în Transilvania – A treia bătălie de la Abrud

A fost una dintre ciocnirile majore dintre forțele militare maghiare și românii din Munții Apuseni, în timpul revoluției din Transilvania (11–16 iunie). S-a soldat cu înfrângerea gravă a forțelor maghiare, care au fost nevoite din nou să abandoneze orașul. Forțele române erau alcătuite exclusiv din civili înarmați, organizați ca miliții, cea mai mare parte a milițiilor din Munții Apuseni fiind constituite din moți, dar și din români refugiați aici din diferitele părți ale Transilvaniei ocupate de armata maghiară. Comandanții milițiilor românești erau tineri fără experiență militară, în general avocați sau preoți. Comandantul tuturor milițiilor românești în bătăliile de la Abrud a fost Avram Iancu.

1883 – S-a născut Tudor Pamfile

11 iunie 1883, Țepu, Galați – 21 octombrie 1921, Chișinău, România/Moldova

Scriitor, etnolog și folclorist. A urmat Școala de ofițeri de infanterie și cavalerie din București, fiind repartizat la Regimentul 3 Roșiori din Bârlad. Aici a scos revistele Ion Creangă și Miron Costin, a sprijinit îndeaproape apariția revistei Freamătul, care a apărut la Tecuci în 1911, după care, din lipsă de colaboratori, i-a mutat redacția la Bârlad. Numai culegerile și studiile apărute sub egida Academiei Române însumează peste 4.200 pagini. În 1915, un grup de trei intelectuali bârlădeni (Tudor Pamfile, poetul George Tutoveanu și preotul Toma Chiricuță) a decis înființarea unei societăți culturale pe care au numit-o Academia Bârlădeană. Începând cu anul 1918, s-a stabilit la Chișinău și a condus, până în 1920, publicația Cuvântul Moldovei. Este laureat al premiul Neuschotz al Academiei Române. Din opera sa: Cromatica poporului Român, Mitologia poporului Român, Văzduhul după credințele poporului român, Cerul și podoabele lui, Industria casnică la Români, trecutul și starea ei de astăzi, contribuțiuni de artă și tehnică populară.

1897 – Debutul în calitate de compozitor al lui George Enescu, la numai 16 ani

A fost primul recital de autor al unui creator român peste hotare. George Enescu, în cadrul unui concert cameral la Petite Salle Pleyel din Paris, a prezentat, în exclusivitate, compoziții proprii. Muzicologul Viorel Cosma considera acest moment drept „confirmarea apariției unui creator român de excepție în context internațional”.

George Enescu – Sonata pentru vioară nr. 1 în Re major, Op. 13 (1897) Partea I • Vioară: Remus Azoiței, Pian: Eduard Stan

1903 – Regele Serbiei Alexandru I și regina Draga au fost asasinați

Asasinii au fost membri ai grupării panslaviste Mâna Neagră, care urmăreau îndepărtarea Serbiei de sub influența vestică, în folosul Rusiei. În noaptea de 10/27–11/28 iunie 1903, un grup de ofițeri conduși de colonelul Dragutin Dimitrijevic a atacat Palatul Regal. Gărzile regale au opus o rezistență slabă, palatul regal fiind ocupat rapid de insurgenți. Cuplul a fost găsit într-o încăpere secretă, fiind uciși fără prea multe discuții de insurgenți – mulți dintre ei erau foști membri ai guvernului, îndepărtați de Alexandru. În aceeași noapte au fost uciși și cei doi frați ai Reginei Draga, Nikodije și Nikola. Asaltul palatului regal a fost condus de Regimentul 6 Infanterie, care purta numele „Regimentul Regele Carol al României„. Regele Carol I a telegrafiat la Belgrad anunțând că renunță la patronajul onomastic asupra regimentului respectiv.

1910 – A fost inaugurat Aerodromul de la Chitila

A fost primul aerodrom din România, amenajat de avocatul Mihail Cerchez la Chitila, unde a început să funcționeze și Școala de pilotaj. Cu aceasta ocazie, pilotul francez Guillemin, din personalul de specialitate angajat la scoala de pilotaj de la Chitila, a efectuat primul zbor cu avionul deasupra Bucureștiului. În aceeași zi a avut loc și prima lansare cu parașuta din țara noastră, dintr-un balon, de la o înălțime de 500 metri.

1921 – A încetat din viață Emil Costinescu (12 martie 1844 – 11 iunie 1921)

Finanțist, politician, deputat; ministru de Finanțe; primar al Bucureștiului; unul dintre fondatorii și directorii Băncii Naționale a României.

1925 – Elena Văcărescu – prima femeie în Academia Română

Drept recunoaștere publică a meritelor sale artistice și diplomatice, scriitoarea Elena Văcărescu a fost numită membră de onoare a Academiei Române. Discursul său de recepție a fost o autentică lecție de dragoste de țară: „Născută din cel mai curat pământ românesc, crescută generații după generații în volbura veacurilor românești, eu am respirat adierea parfumată a primăverilor noastre […] îmi iubesc țara pentru toată originalitatea ei autentică, din care s-a plămădit propria-mi originalitate […] Am servit ideea românească, am încercat să răspândesc peste hotare faima neamului românesc și am servit în lume expansiunea sufletului românesc […] Am învățat mai întâi că ideea românească nu se poate disocia de cultul trecutului românesc”. Laureată de două ori a Academiei Franceze, Elena Văcărescu a fost decorată, în 1927 cu Legiunea de Onoare, în grad de Cavaler, iar în 1933 cu Ordinul Coroana României‘ în grad de Mare Ofițer. După două săptămâni, și scriitoarea Ana de Noailles a devenit membră de onoare a Academiei Române.

Vocea Elenei Văcărescu la Radio România Cultural

1926 – S-a născut Victor Moldovan

11 iunie 1926, Zlatna, Alba – 8 mai 2007, București

Actor și regizor de teatru și film, profesor universitar. A urmat cursurile Conservatorului de Artă Dramatică din Cluj. După absolvire a jucat șase ani pe scena Teatrului Național din Cluj, apoi s-a transferat la Teatrul Național din București, pentru mai multe decenii. Printre rolurile interpretate de el: Alberth Bhon din Cei din Dangaard, Spiridon Biserică din Mielul turbat, Scapin din Vicleniile lui Scapin, Curley din Oameni și șoareci. A fost asistentul de regie al unor personalități ale teatrului românesc: Sică Alexandrescu, Alexandru Finți, Moni Ghelerter, Horea Popescu, Radu Beligan și Ion Cojar. A fost și regizor de teatru, punând în scenă spectacolele Regina de Navara, Heidelbergul de altădată, Dona Diana, Bădăranii, Vecina de alături și Anul viitor la aceeași oră. La jumătatea anilor ’80 a coordonat activitatea teatrului de amatori ICTB din București, semnând regia unor spectacole care au primit distincții la nivel național, ca Furnici, de Aldo Nicolaj sau O clipă de încredere de Dragomir Magdin. A fost profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A fost distins cu Medalia Meritul Cultural cl.I (2004). Cântăreața de muzică populară Angela Moldovan i-a fost soție.

Codin (1963) • Regia Henri Colpi. Cu Alexandru Virgil Platon, Răzvan Petrescu, Françoise Brion, Germaine Kerjean, Mișu Fotino, Victor Moldovan, Mihai Mereuță

1930 – S-a născut Mihail Șerban

11 iunie 1930, Craiova – 7 iulie 2004, București

Biochimist, membru titular (din 2001) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Chimie, secția de Biochimie, a Universității din București și și-a aprofundat studiile cu specializări în mai multe centre universitare din străinătate, devenind, în 1963, Doctor în Chimie și, în 1970, Doctor Docent. A fost, până în ultima clipă a vieții sale, profesor de Biochimie la Facultatea de Medicină Veterinară din București. Singur sau în colaborare a publicat peste 300 de lucrări științifice, între care 14 volume monografice: Biochimia contracției musculare, Substanțe biologic active. Biochimie medicală. Biochimie analitică etc. și 280 de articole, multe dintre acestea recenzate și citate în publicații științifice internaționale. A fost autorul a 18 brevete de invenții și membru al numeroase organisme științifice din țară și de peste hotare.

1933 – Prima transmisie a unui meci de fotbal în direct la Radiodifuziunea Română

Pe 11 iunie 1933, s-a transmis meciul România–Iugoslavia, din Cupa Balcanică. România a câștigat, la București, Cupa Balcanică, sub privirile entuziasmate a 25.000 de spectatori: 5-0 cu Iugoslavia (după 7-0 cu Bulgaria și 1-0 cu Grecia). Finala s-a disputat pe terenul ONEF, primul gazon cu drenaj din România la acea vreme.

1936 – S-a născut Ioan Șișeștean

11 iunie 1936, Șișești, Maramureș – 12 aprilie 2011, Baia Sprie, Maramureș

Cleric greco-catolic. La vârsta de 12 ani a descoperit lucrarea Teologia spirituală, moment în care a început și pregătirea sa autodidactă. A studiat teologia în mod clandestin și a fost hirotonit în secret ca preot greco-catolic în 1972 de către Episcopul Ioan Dragomir al Maramureșului. Din acel an a început să oficieze slujbe în casa sa natală din satul Șișești; în 1990, a devenit preot greco-catolic în comuna natală. Odată cu redeschiderea Institutului Teologic Greco-Catolic „Alexandru Rusu” din Baia Mare, a lucrat ca profesor de teologie dogmatică, a fost apoi numit Vicar al Maramureșului istoric, la Sighetu-Marmației și episcop al Episcopiei de Maramureș (1994–2011).

1939 – S-a născut Petru Ciubotaru

11 iunie 1939, Ciurea, Ciurea, Iași – 14 noiembrie 2019

Actor de teatru și film, societar la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași. A absolvit, în 1963, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, la clasa Alexandru Finți – George Rafael. Din 1963 a fost actor la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, după un an alăturându-se trupei de la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași, până la pensionare. A jucat în peste 150 de piese pe scena teatrului ieșean, dintre care: Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian, regia George Rafael (debut, 1964), Anton Pann de Lucian Blaga, Bolnavul închipuit și Tartuffe de Molière, Iașii în carnaval, Chirița în balon și Chirița în Iași de Vasile Alecsandri (rolul Chiriței, în travesti), Jocul ielelor de Camil Petrescu, Povestea Unirii de Tudor Șoimaru, Omul cu mârțoaga de Gheorghe Ciprian, Pescărușul de A.P. Cehov, Azilul de noapte de Maxim Gorki, O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, A douăsprezecea noapte, Titus Andronicus de William Shakespeare, Uriașii munților de Luigi Pirandello etc. În perioada 1993–1997 a fost director adjunct al teatrului. A jucat în filmele: Glissando (1984), Bacalaureat (2016). A fost distins cu: Premiul de interpretare la Decada dramaturgiei originale (rolul Nik din Duet de Andi Andrieș, 1971), Premiul de interpretare pentru Iacoppo din Săptămâna patimilor de Paul Anghel (1987), Premiul de interpretare la Festivalul de Teatru de la Bacău (După melci de Ion Barbu, 1992), Ordinul național Pentru merit în grad de Cavaler (2002), Premiul UNITER pentru întreaga activitate (2014) etc.

Petru Ciubotaru 2019

1939 – S-a născut Ion Andreiță

11 iunie 1939, Perieți, Olt

Poet, publicist, prozator, traducător. A absolvit cursurile Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București (1963). A activat ca ziarist la Scînteia tineretului și România liberă. Între 1996–2000 și-a însoțit soția, diplomată, la Paris, iar din 2003, la Roma. A debutat la Luceafărul (1960). Alte colaborări, la Viața studențească, Argeșul, România literară, Literatorul etc. A publicat volume de poeme: Minunea de a trăi, Măsurând cu lacrima ființa ta, Diminețile albe…, Între două bătăi de aripă, volume de reportaje literare: Colegi de generație, Secante la omenie, memoriale de călătorie: Misterul Fluviului Galben, Scrisori pariziene, Scrisori italiene și câteva volume de proze scurte: O zi de toamnă, Natură vie cu barcă, Viață, drumuri, litere.

1942 – S-a născut Marina Krilovici

11 iunie 1942, București

Cântăreață de operă, soprană, profesoară universitară. Încă din timpul studenției la Academia de Muzică „Ciprian Porumbescu” a câștigat numeroase premii la concursuri internaționale: „George Enescu”, ‘s-Hertogenbosch, Bruxelles și Montreal. A devenit solistă a Operei Române din București, unde a debutat în 1966 cu rolul Donna Anna din Don Giovanni. S-a perfecționat în Italia cu Maria Caniglia și Luigi Ricci. A cântat pe cele mai mari scene ale lumii: Hamburg, Viena, Chicago, Metropolitan Opera din New York, Covent Garden din Londra, Roma, Berlin, Paris, Lisabona, La Fenice, München, Montreal etc., având parteneri pe Tito Gobbi, Placido Domingo, Luciano Pavarotti, José Carreras, Renato Bruson, Kostas Paskalis, Nicolai Ghiaurov, Nicola Ghiuselev, Fiorenza Cossotto, Shirley Verrett, Nicola Martinucci și mulți alții. A cântat sub bagheta marilor dirijori Georg Solti, Claudio Abbado, Nello Santi, Horst Stein, Lorin Maazel, Riccardo Muti. Între 1968–1976 a fost membră a Operei de Stat din Hamburg. În 1971 s-a stabilit în Germania. A fost căsătorită cu baritonul grec Kostas Paskalis, cu care a interpretat în spectacole de neuitat ca Tosca, Macbeth, Cavalleria rusticana, Simon Boccanegra etc. La începutul anilor ’90 s-a stabilit în Grecia, unde a fost membru permanent al Operei Naționale din Atena, interpretând roluri memorabile și predă la Conservatorul Athenaeum „Maria Callas”. 

Wolfgang Amadeus Mozart – Nozze di Figaro Porgi amor

1943 – S-a născut Grigore Arbore

Grigore Popescu; 11 iunie 1943, Pietroșița, Dâmbovița

Poet, eseist, istoric și critic de artă româno-italian. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București, secția Istorie veche și Arheologie (1965), precum și Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, secția Istoria și teoria artei (1970). A urmat studii de specializare la Pisa, în Italia, unde a devenit Doctor în Istoria artelor (1975), apoi Doctor în Filologie la București, în 1981. A debutat cu versuri în Luceafărul, în 1963; debutul editorial îl constituie volumul Exodul (1967). A fost redactor la Scânteia, Luceafărul, Scînteia tineretului, Amfiteatru, Viața studențească. A publicat articole și cronici de artă nu numai în periodicele la care a fost redactor, ci și în România literară, Contemporanul etc. În 1987 s-a stabilit în Italia, unde lucrat la Consiglio Nazionale delle Ricerche. A fost distins cu titlul de Cavaler al Ordinului de Merit al Republicii Italiene și Cavaler al Ordinului Serviciul Credincios al României. Din opera sa: Cenușa, Auguralia, Piero della Francesca, Futurismul, Cetatea ideală în viziunea Renașterii, Stolul de argint, Retrageri, Din toate părțile, Forma ca viziune.

1946 – A încetat din viață Sofia Nădejde (Sofia Băncilă; 14 septembrie 1856 – 11 iunie 1946)

Publicistă, prozatoare și autoare dramatică; membră a Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România; feministă; sora pictorului Octav Băncilă și soția lui Ioan Nădejde.

1948 – Naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi

Legea nr. 119/11 iunie 1948 pentru naționalizarea principalelor întreprinderi industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi a fost publicată în Monitorul Oficial.

Naționalizarea a fost o confiscare directă, ordonată de puterea comunistă, fără nicio despăgubire. Au fost etatizate 1.060 de întreprinderi, detaliate pe parcursul a 28 de anexe, separate pe domenii de activitate. Cap de listă făceau toate marile societăți din economie.

1948 – Relații diplomatice România – Israel

România a recunoscut Statul Israel și a stabilit relații diplomatice cu acesta la 11 iunie 1948. Deschiderea oficiilor diplomatice (legații), conduse de miniștri plenipotențiari, a avut loc în același an. Primul ministru plenipotențiar israelian acreditat la București a fost celebrul pictor Reuben Ruvin, originar din România.

1955 – S-a născut Ștefan Popa–Popa’s

11 iunie 1955, Caransebeș

Caricaturist. A început să deseneze la 5 ani, iar la 7 i-a fost publicată prima caricatură într-un ziar local. De la 14 ani a publicat în singura revistă umoristică a vremii, Urzica. La 19 ani a fost descoperit de Henri Coursaget, primul președinte UNESCO. A absolvit Politehnica din Timișoara și Academia de Arte Vizuale din Poitiers, Franța. La Festivalul Internațional de Caricatură de la Saint-Estève (Franța, 1987) a stabilit recordul mondial de rezistență (1.527 de portrete color în zece zile și zece nopți), pe care l-a doboarât în 1995, realizând 2.772 de caricaturi color în zece zile și zece nopți. Peste 200 de șefi de state și guverne au portrete semnate Popas. În prezent este cetățean de onoare în 26 de orașe din țară, unde a obținut peste 100 de premii. Pe plan internațional a fost medaliat de 58 de ori. Este membru al Fundației pentru Știință și Arte a Academiei Cita din Roma și membru al Asociației Artiștilor Plastici (UNESCO). A creat Academia Popa’s, școală românească de caricatură. A publicat caricaturi în principalele ziare și reviste din toată lumea. Realizările sale de excepție în domeniul graficii l-au impus drept una dintre cele mai prestigioase personalități ale artei plastice contemporane.

Biografie ilustrată: Popa’s [Site personal]

1957 – S-a născut Liviu Papadima

11 iunie 1957, București

Prozator, critic, eseist, istoric și teoretician literar. A absolvit Facultatea de Litere (Facultatea de Limba și Literatura Română) din București, specialitatea Română-Engleză, cu diplomă de merit (1981) și este Doctor în Filologie, specializarea Literatură română, cu teza Relația autor–cititor în literatura română, secolul al XIX-lea. Proza pașoptistă și postpașoptistă. Este profesor universitar la departamentul Studii Literare, a fost decan (2004–2011) al Facultății de Litere a Universității București, prorector al Universității (2011–2022). A mai deținut funcțiile de: redactor, redactor șef la un supliment cultural al revistei Dilema, secretar executiv la Asociația de Literatură Generală și Comparată din România, afiliată la International Comparative Literature Association (ICLA), consilier prezidențial în cultură și educație etc. Volume publicate: Literatură și comunicare. Relația autor–cititor în proza pașoptistă și postpașoptistă, Caragiale, firește, Mai are timpul răbdare? – Studii și eseuri istorie și de critică literară, În livada de cremene, povestiri. A publicat aproape 100 de recenzii, cele mai multe dintre ele în revistele Tribuna României, România literară, Amfiteatru, Contrapunct, Limbă și literatură, Limba și literatura română, 22, Ramuri, Familia, Caiete critice, Literary Research; articole de publicistică culturală au apărut în revista Dilema, în suplimentul cultural Vineri al acesteia, în Echinox. A prezentat cărți noi și a discutat teme literare actuale la emisiuni radio și TV.

1966 – S-a născut Marius Stănescu

11 iunie 1966, Petroșani

Actor de teatru și film. A absolvit UNATC București în 1993, la clasa Alexandru Repan. Este membru al trupei Teatrului Odeon din București, pe scena căruia a jucat în: Hamletmachine de Heiner Muller, Aventurile lui Habarnam de Nikolai Nosov, Cymbeline de William Shakespeare, Nu se știe cum de Luigi Pirandello, Gaițele de Alexandru Kirițescu, Viața e vis de Calderón de la Barca etc. A jucat în filme: Femeia în roșu, Examen, Noro, Eu sunt Adam, Cel mai iubit dintre pământeni, Hotel de lux, Undeva în est. În 2004 a primit Premiul UCIN pentru rol principal în filmele Examen și Ambasadori, căutam patrie și Cel mai bun actor la Festivalul International de Film Anonimul, Sfântu Gheorghe pentru rolul principal din Examen.

Undeva, în Est (1991) • Regia Nicolae Mărgineanu. Cu: Remus Mărgineanu, Valentin Voicilă, Dorel Vișan, Maria Ploae, Marius Stănescu, Doru Ana

1978 – Virginia Ruzici a cucerit titlul de campioană la Roland Garros

La turneul de tenis de câmp de la Roland Garros (29 mai–11 iunie 1978), Virginia Ruzici a învins-o în finală pe iugoslava Mima Jausovec, în două seturi (6-2, 6-2), câștigând cel mai important turneu de tenis pe zgură din lume. Tot în 1978, a câștigat finala de dublu de la Roland Garros alături de aceeași Mima Jausovec, cele două învingându-le în meciul decisiv pe franțuzoaica Gail Sherriff Lovera și Lesley Turner Bowrey (5–7, 6–4, 8–6). A jucat și finala de la Roland Garros din 1980, când a fost învinsă cu 6-0, 6-3 de americana Chris Evert. A fost prima româncă laureată atât la simplu, cât și la dublu la Roland Garros.

1978 – S-a născut Cristian Balint

11 iunie 1978, Hunedoara

Actor și voice-over. A absolvit Liceul de Informatică din Hunedoara în 1997 și, ulterior, Cibernetica la ASE București, în 2003. A fost prezentator la MCM România, actualul MTV (2000–2002). În 2003, regizorul Cătălin Naum a decis, chiar în ziua în care s-au cunoscut, să-l distribuie într-o piesă alături de Gianina Corondan, la Teatrul Podul, unde au urmat și alte roluri. În 2004 a dat admitere la UNATC și a intrat la clasa Florin Zamfirescu. În 2007 a fost distribuit de Radu Afrim în rolul principal (Louis) în spectacolul E doar sfârșitul lumii de Jean Luc Lagarce, la Teatrul Odeon. În cinema, a jucat în câteva scurtmetraje și a avut roluri în Tinerețe fără tinerețe al lui Francis Ford Coppola sau Visul lui Adalbert de Gabriel Achim. A fost ales între cei mai buni 10 actori de teatru din țară care au fost promovați în programul 10 pentru film la TIFF 2012. În prezent joacă în spectacolele Autobahn, regia Andrei și Ioana Grosu și Cada cu picioare, regizat de Florin Zamfirescu. A absolvit în 2008 și este actor independent.

Autobahn la Unteatru

1978 – A încetat din viață Nicolae Veniaș (5 decembrie 1902 – 11 iunie 1978)

Actor de teatru și film; a jucat la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași timp de peste patru decenii.

1992 – Prima ediție a Târgului Internațional de Carte Bookarest

Organizat la București, s-a desfășurat între 11–14 iunie. Din 2006 a luat numele BookFest.

1992 – A încetat din viață David Prodan (13 martie 1902 – 11 iunie 1992)

Istoric, bibliotecar, profesor universitar; specialist în istoria Transilvaniei; membru titular al Academiei Române.

1995 – A încetat din viață George Uscătescu (5 mai 1919 – 11 mai 1995)

Filosof, estetician, eseist, poet și sociolog; membru de onoare din străinătate al Academiei Române.

2003 – Vizita de stat în România a regelui Juan Carlos al Spaniei și a reginei Sofia

La invitația președintelui Ion Iliescu, între 10–13 iunie, familia regală a Spaniei a efectuat o vizită în România. Majestățile Lor au inaugurat expoziția artistului plastic spaniol Manuel Salinas de la Muzeul Național de Artă al României. De asemenea, Regele Spaniei și șeful statului român au prezidat deschiderea Forumului de Investiții și Afaceri Româno-Spaniol. Șeful statului român a conferit Majestăților Lor Regele și Regina Spaniei Ordinul Național Steaua României în grad de Colan, cea mai înaltă distincție a statului român, respectiv Ordinul Steaua României în grad de Mare Cruce. La rândul său, Regele Juan Carlos a conferit Președintelui Ion Iliescu ordinul Carol al III-lea în grad de Cavaler al Colanului.

2004 – S-a deschis cea mai mare expoziție de artă Brâncuși după 1990

Expoziția a avut loc între 11 iunie–19 septembrie la Guggenheim Museum din New York, sub numele The Essence of things (Esența lucrurilor).

2006 – Filmul A fost sau n-a fost? a câștigat 3 premii la TIFF 2006

Premiile: Cel mai bun film din competiție, Cel mai bun film din cadrul Zilelor Filmului Românesc și Premiul publicului.

A fost sau n-a fost? (2006) Fragment • Regia Corneliu Porumboiu. Cu:      Mircea Andreescu, Teodor Corban, Ion Sapdaru

2008 – Incendiul de la Biserica Evanghelică din Bistrița

Monument reprezentativ pentru tranziția de la stilul gotic la cel renascentist în Transilvania. Turnul bisericii, cu o înălțime de 75 m, este cel mai înalt turn medieval din România, fiind cu puțin mai înalt decât turnul Catedralei Evanghelice din Sibiu.

Pe data de 11 iunie 2008, la orele 19, a izbucnit un incendiu la baza turnului bisericii. Turnul era în curs de renovare. Din cauza schelelor din lemn de brad în care era îmbrăcat turnul, focul s-a extins rapid până sus. În mai puțin de o jumătate de oră acoperișul turnului, precum și acoperișurile a trei dintre turnurile mici s-au prabușit. Pagubele au fost estimate de evaluatori la peste un milion de euro. Biserica a fost refăcută.

2013 – A încetat din viață Șerbana Drăgoescu (1 iulie 1943 – 11 iunie 2013)

Artistă decoratoare, specializată în tapiserie; membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România.

2017 – A încetat din viață Corneliu Stroe (22 octombrie 1949 – 11 iunie 2017)

Percuționist de jazz și blues, profesor de istorie și jurnalist.

2018 – A încetat din viață Maria Butaciu (19 februarie 1940 – 11 iunie 2018)

Interpretă de muzică populară românească din zona Bistrița-Năsăud.

2023 – A încetat din viață Silvia Năstase (5 februarie 1943 – 11 iunie 2023)

Actriță de teatru și film, a jucat peste 20 de ani pe scena Teatrului Național București.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită