~ Amintirile zilei* ~
Foto: Statuia cărturarului iluminist Gheorghe Lazăr dezvelită în fața Universității București
1529 – Acord între voievodul Transilvaniei, Ioan I Zapolya și domnul Moldovei, Petru Rareș
Încheiat înainte de această dată; Petru Rareș a primit domeniile și cetățile Ciceu, Bistrița, Cetatea de Baltă, Ungurașul și Rodna în schimbul ajutorului acordat lui Ioan I Zapolya împotriva lui Ferdinand de Habsburg, pentru cucerirea tronului Poloniei.
1600 – Campania lui Mihai Viteazul în Moldova – Bătălia de la Roman
După Bacău, Mihai Viteazul a cucerit și orașul Roman, iar cele două bătălii, din Bacău și Roman, au fost considerate dezastruoase pentru armata poloneză.
1643 – Sinodul de la Iași a adoptat Mărturisirea Ortodoxă a lui Petru Movilă, Mitropolitul Kievului
Lucrare argumentată cu Sfânta Scriptură, canoanele Bisericii și scrierile Sfinților Părinți. Scopul ei a fost să expună învățătura ortodoxă de credință și, în același timp, morala creștină. „Mărturisirea a fost scrisă în limba latină și se numea Expunerea credinței ortodoxe pentru Rusia Mică, cum i se spunea atunci Ucrainei. Mitropolitul Movilă nu gândea nicicum că aceasta va fi generalizată în tot spațiul ortodox. El o concepuse pentru Biserica Ucraineană“ [pr. prof. Ion Vicovan]. Prima ei redactare, în limba latină, a fost formulată sub formă de întrebări și răspunsuri, structurată în trei părți: Despre credință – parte care explică Crezul; Despre nădejde – în care este explicată rugăciunea Tatăl nostru; și Despre iubire – parte care explică Decalogul.
Pentru recunoașterea acestei scrieri s-a întrunit Sinodul de la Kiev din anul 1640. Sinodul a cercetat lucrarea, dar nu s-a pronunțat în totalitate asupra ei. Din această cauză a fost convocat un Sinod panortodox la Iași, care a aprobat Mărturisirea lui Petru Movilă la data de 11 mai 1643, ea devenind în mod oficial Mărturisirea de credință a Bisericii de Răsărit. Hotărîrea sinodului, publicată la Iași, este cea dintîi tiparitură din Moldova (în limba greacă).
1713 – A încetat din viață Casandra Cantacuzino
1683 – 11 mai 1713, Moscova
Fiică a lui Șerban Cantacuzino, domn al Țării Românești (1678–1688), căsătorită în 7 mai 1699 cu Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei (martie-aprilie 1693 și 1710–1711). Prinţesa Casandra „era frumoasă şi, zice-se, această indispensabilă calitate femeiască era la ea floare la ureche pe lângă toate celelalte daruri cu care o înzestrase natura: deşteaptă, bună, milostivă, miloasă, gospodină, cultivată ba chiar, spun unii, învăţată. Pentru Dimitrie Cantemir, cea mai demnă soţie ce-şi putea alege” [C. Gane – Trecute vieţi de doamne şi domniţe]. A avut nouă copii, dintre care: Maria, Smaragda, Constantin, Șerban, Antioh Dimitrievici Cantemir. A fost îngropată la Mănăstirea Sf. Nicolae din Moscova.
1830 – Catedrala Nașterea Domnului din Chișinău, Basarabia țaristă
Inițiativa înălțării Catedralei a aparținut mitropolitului Chișinăului și Hotinului Gavriil Bănulescu-Bodoni, locul amplasării sale fiind indicat în primul plan urbanistic al Chișinăului (1817). Construcția s-a realizat între anii 1832–1836, de către arhiepiscopul Dumitru Sulima, arhitect A.I. Melnikov. Biserica are trei altare, central – Nașterea Domnului, laterale: sudic – Sf. Alexandru Nevski, nordic – Sf. Nicolai Mirlikysky și este executată în stilul empire rus (stil neoclasic tîrziu). Ansamblul catedralei este alcătuit din biserică, o clopotniță cu patru niveluri și de Porțile Sfinte. Catedrala a fost sfințită la 15 octombrie 1836. 
Clopotnița a fost dărâmată în noaptea de 22/23 decembrie 1962 de către sovietici.
1830 – S-a născut Emanoil Bacaloglu
11 mai 1830, București – 30 august 1891, București
Fizician, matematician și chimist, profesor universitar, membru titular (din 1879) al Academiei Române. A urmat la Leipzig cursurile de Filosofie, Geometrie analitică, Analiză matematică ale profesorilor Moritz Wilhelm Drobisch și August Ferdinand Möbius; 
de Geografie și mineralogie ale profesorului Karl Friedrich Naumann și la Paris, cursurile profesorilor Michel Chasles, Augustin Louis Cauchy, Joseph Bertrand etc. După studii, a fost profesor de Chimie la Școala Națională de Medicină și Farmacie din București și de Algebră și Trigonometrie la Colegiul Sfântul Sava, profesor de Fizică la Școala Superioară de Științe, și la Universitatea București. A fost creditat cu primele lucrări științifice românești de matematică, fizică și chimie, contribuind astfel la crearea terminologiei în limba română pentru aceste domenii. Este unul dintre principalii inițiatori ai Societății de științe fizice, înființată în 1890. Din operele sale: Curbura suprafețelor, Linii și suprafețe reciproce, Trisecțiunea unghiului, Apărătorul de trăsnet.
1845 – A încetat din viață Carl Filtsch (28 mai 1830 – 11 mai 1845)
Pianist și compozitor sas; „copilul minune” și una dintre cele mai importante personalități muzicale ale muzicii secolului al XIX-lea.
1849 – A încetat din viață Stephan Ludwig Roth (24 noiembrie 1796 – 11 mai 1849)
Gânditor umanist, istoric, profesor și pastor luteran, sas din Transilvania; participant la Revoluția de la 1848; a susținut cauza românilor transilvăneni; executat la Cluj, după ce fusese condamnat la moarte de un tribunal militar maghiar.
1864 – Dieta Transilvaniei de la Sibiu – A doua sesiune
A fost prima adunare a organului conducător al Transilvaniei după Revoluția de la 1848 (3/15 iulie 1863 – 17/29 octombrie 1864) și prima în care românii au avut majoritatea reprezentanților. A avut două sesiuni: prima, între 3/15 iulie–7/20 octombrie 1863 și a doua între 11/23 mai–17/29 octombrie 1864. A avut pe ordinea de zi opt din cele 11 proiecte originale, sesiunea fiind dominată de discuțiile aprinse pe marginea proiectului de lege pentru înființarea unui Tribunal suprem al Marelui Principat și a celui pentru legea electorală. Viena a decis ca sediul Tribunalului să fie în capitala imperiului și nu în Transilvania, la Blaj, așa cum propuseseră deputații români. Noul for avea să-și înceapă activitatea anul următor, la Viena, sub conducerea lui Vasile Ladislau Pop. În afara proiectelor existente, în decursul lucrărilor au fost înaintate Dietei și alte proiecte: reglementarea împărțirii administrativ-teritoriale; organizarea administrației publice, organizarea tribunalelor de primă instanță; bugetul provinciei pe 1865 etc. A discutat inițiative legislative, cele mai importante privind construirea primei căi ferate a Transilvaniei; desființarea vămilor interne; reducerea serviciului militar.
1866 – Prima zi de domnie a Principelui Carol
După ce a fost încoronat, încă de la instalarea sa pe tron, Principele Carol a numit un nou Consiliu de miniștri și a convocat Adunarea Constituantă pentru a-i atribui misiunea redactării și elaborării unei noi Constiuții a României, care să facă din administrația sa un regim democratic și constituțional.
1866 – S-a instalat Guvernul Lascăr Catargiu (1)
Consiliu de miniștri de coaliție, de orientare conservatoare, moderată și radicală, prezidat de Lascăr Catargiu, care a guvernat în perioada 11 mai 1866–13 iulie 1866. A fost primul guvern numit de Principele Carol, în prima zi de domnie, cu scopul de a pregăti noua Constituție. 
Prima misiune a cabinetului a fost să pregătească apărarea țării în urma atitudinii ostile a Imperiului Otoman. În decembrie 1861, Poarta a recunoscut unirea Principatelor Române, dar numai pe durata domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Cum acesta fusese îndepărtat de la putere, Turcia și-a concentrat forțe militare însemnate în câteva puncte importante la sud de Dunăre. Exista temerea reală a unei invazii, iar preocuparea guvernului era aceea de a pune țara în stare de apărare. În acest sens, la 19 mai, Ministerul de Război a primit finanțarea necesară pentru a pune armata pe picior de război și au fost mobilizate câteva unități importante pe linia Dunării.
Noua lege fundamentală a fost adoptată de Adunarea Constituantă la 29 iunie, sancționată și promulgată de Carol I la 30 iunie și publicată în 1 iulie 1866. Alcătuită după model belgian, a fost prima constituție internă românească. Pe plan extern, Constituția din 1866 a fost percepută ca o manifestare a independenței, căci prevedea ereditatea domniei și atribuțiile unui domn suveran, depășind statutul de autonomie recunoscut prin tratatele internaționale. În același timp, legea fundamentală nu amintea nimic de suzeranitatea otomană și de garanția colectivă a puterilor europene. Includea și un sistem electoral bazat pe votul cenzitar. La 6 iulie, înainte de a fi dizolvată, Adunarea Constituantă a votat proiectul de lege electorală, care completa prevederile electorale menționate în Constituție.
Din cauza discrepanței ideologice dintre membrii săi, cabinetul nu și-a putut încheia mandatul.
1877 – Guvernul român a anulat tributul către Poartă
Prima consecință a declarării independenței României: în data de 11/23 mai, tributul către Istanbul, în valoare de 914.000 lei, a fost sistat și pus la dispoziția Ministerului de Război, fiind direcționat către bugetul apărării.
1884 – S-a născut Alma Gluck
Reba Feinsohn; 11 mai 1884 Iași, Moldova/România – 27 octombrie 1938, Manhattan, New York, SUA
Cântăreață de operă, soprană, stabilită în SUA din 1910, una din cele mai faimoase cântărețe de operă ale lumii din epocă. A emigrat în SUA la 16 ani (1910). A fost căsătorită cu Bernard Gluck și ulterior cu violonistul Efrem Zimbalist. A debutat la Metropolitan Opera din New York. Cu înregistrarea sa, Carry Me Back to Old Virginny la Victor Talking Machine Co a devenit prima cântăreață de operă care a vândut 1 milion de exemplare, pentru care a primit un disc de aur, cel de-al șaptelea acordat până în acel moment. A primit astfel celebritatea de muziciană clasică. A fost fondatoare a Asociației Femeilor Americane.
Nightingale Song [The Tyrolean]
1884 – A încetat din viață Nicolae Rosetti-Bălănescu (6 decembrie 1827 – 11 mai 1884)
Om politic; ministru de externe; șeful corpului de control al guvernului; ministru de finanțe.
1885 – A încetat din viață Visarion Roman (5 iulie 1833 – 11 mai 1885)
Publicist, economist, om politic; fondatorul Băncii Albina din Sibiu; autor al primului calendar cu alfabet latin din Transilvania; membru corespondent al Academiei Române.
1886 – S-a dezvelit, în București, statuia cărturarului iluminist Gheorghe Lazăr
Operă a sculptorului Ion Georgescu, executată din marmură, este ridicată în fața Universității, exact pe locul unde se afla anterior Școala superioară de la mănăstirea Sfântul Sava, înființată de Gheorghe Lazăr. Mănăstirea a fost dărâmată de edilii capitalei din dorința de moderniza orașul, prin străzi largi și drepte.
1901 – S-a născut Rose Ausländer
Rosalie Beatrice Ruth Scherzer; 11 mai 1901, Cernăuți, Austro-Ungaria/Ucraina – 3 ianuarie 1988, Düsseldorf, Renania de Nord-Westfalia, RFG
Poetă de limba germană și limba engleză, evreică originară din Bucovina. Provenea dintr-o familie de evrei ortodocși. Din 1918 a studiat literatura și filosofia. În 1921, după moartea tatălui, la sfatul mamei, a emigrat cu Ignaz Ausländer în SUA. Acolo s-au căsătorit în 1923. Din această perioadă datează primele sale poezii în limba germană. În 1926 Rose s-a îndrăgostit de grafologul Helios Hecht și s-a despărțit de Ignaz Ausländer. În 1927 a îngrijit-o timp de opt luni la Cernăuți pe mama ei bolnavă, apoi a plecat la New York. 
A publicat poezii în presă. În 1936, după ce s-a despărțit de Helios Hecht, s-a stabilit la București. Prima ei carte, Der Regenbogen (Curcubeul) a apărut la Cernăuți (1937). La intrarea României în cel de-al doilea război mondial în 1941, a revenit la Cernăuți, a trăit în ghetou, a evitat deportarea în Transnistria și s-a ascuns cu mama și fratele ei, împreună cu poetul Paul Celan în pivnița unei fabrici, având atunci multe discuții literare. Se crede că Celan a influențat stilul Rosei Ausländer într-o direcție mai modernistă. În 1946 a plecat la București și apoi în SUA, experiența războiului determinând-o să scrie în limba engleză. În primăvara anului 1947 a murit mama ei în România. A lucrat ca traducătoare, continuând să scrie exclusiv în engleză. În 1957 a făcut o călătorie în Europa, având trei întâlniri cu Paul Celan și cu încurajarea acestuia a revenit la scrisul în limba germană. După 1964 a trăit la Viena, iar în 1967 s-a stabilit la Düsseldorf, în Germania de vest. A publicat volumele Blinder Sommer (Vară oarbă), 36 Gerechte (36 drepți) și Gesammelte Gedichte (Poezii adunate).
1903 – Greva lucrătorilor pantofari din Târgu Secuiesc
La 11 mai 1903 au intrat în grevă lucrătorii pantofari de la majoritatea breslelor din Târgu Secuiesc. Printre revendicările lor, pe prim plan se situau cele de ordin economic, cerințe care trebuiau să contribuie la ridicarea nivelului de trai. Între delegația muncitorilor și a patronilor au avut loc numeroase tratative de conciliere, cu asistența autorităților industriale. Patronii au fost nevoiți pînă la urmă să accepte revendicările muncitorilor, nefiind altă alternativă, decît închiderea atelierelor.
1903 – S-a născut Virgil Birou
11 mai 1903, Ticvaniu Mare, Caraș-Severin – 22 aprilie 1968, Timișoara
Inginer, scriitor; membru (din 1936) și președinte (1941–1944) al Societății Scriitorilor Români din Banat; membru al Societății Scriitorilor Români din București (din 1945). 
A studiat la Facultatea de Mine din cadrul Politehnicii din Timișoara (1924–1930). După terminarea facultății, s-a angajat la Întreprinderea Minieră Anina, unde a lucrat timp de doi ani, apoi a lucrat la Serviciul Tehnic al Primăriei Municipiului Timișoara, iar din 1938 până la sfârșitul vieții a lucrat la Uzina Electrică din Timișoara. A debutat publicistic în 1932 în revista timișoreană Vrerea, după care a colaborat cu numeroase publicații locale și naționale. Scrierile sale: Oameni și locuri din Caraș, Năzuințe și realizări. Etape din vieața culturală bănățeană, Poezia nouă bănățeană, Crucile de piatră de pe valea Cărașului, Oglinda lui Moș Ion Stăvan, Lume fără cer, Drumuri și popasuri bănățene.
1905 – S-a născut Vasile Jitariu
11 mai 1905, Giulești, Neamț – 30 iunie 1989, Iași
Biolog și fiziolog, profesor universitar, membru titular (din 1974) al Academiei Române. A urmat studiile superioare la Facultatea de Științe Naturale din Iași și o specializare la Göttingen (1938–1939). 
Cariera didactică a început-o în 1930, ca asistent universitar la Laboratorul de fiziologie generală și comparată al Universității „Al.I. Cuza” din Iași, fiind apoi numit profesor titular, profesor universitar emerit (1969) și decan al Facultății de Științe naturale–Geografie timp de 13 ani. A înființat și organizat Centrul de cercetare și de practică a studenților la Stațiunea Stejarul de la Pângărați, Neamț, activitatea științifică fiind axată pe studii de fiziologie. Rezultatele cercetărilor sale, în domeniul fiziologiei umane sau animale, sunt adunate în peste 120 de lucrări și studii. De numele său se leagă introducerea în biologie a conceptului de „biocuantă”. A fost membru al Asociației oamenilor de știință din România, membru fondator al Comitetului Național Român de Științe Biologice, președintele Societății de Biologie-Geografie, Filiala Iași, membru în comitetul de redacție al revistelor Fiziologia normală și patologică din București și Analele Universității „Al.I. Cuza” din Iași.
1911 – Prima participare la un Campionat Mondial a unei echipe românești de gimnastică
Între 11–14 mai, Torino a fost gazda unui Turneu Internațional (numit ulterior al 5-lea Campionat Mondial), desfășurat pe fondul celei de a 8‑a ediții a Serbărilor Federației Italiene de Gimnastică, la care a participat și o echipă de „gimnastici” români, formată din șapte concurenți și condusă de prof. D. Ionescu. 
Au concurat la exercițiile libere, săritura cu prăjina, aruncarea greutății, alergare și urcare pe frânghie, cucerind cupa de argint. Au primit Cupa Orașului Sestri Ponente (acum unul dintre cartierele Genovei), consemnându-se, astfel, cea de a doua prezență internațională a gimnaștilor noștri și prima la Campionatele Mondiale.
1913 – S-a născut Beate Fredanov
11 mai 1913, Cernăuți – 13 martie 1997, Düsseldorf
Actriță de teatru și film, profesoară de actorie la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. A absolvit Academia de Muzică și Artă Dramatică din Viena; 
după terminarea cursurilor universitare, s-a întors în țară și a fost angajată la Compania Bulandra–Maximilian–Storin, debutând, în 1934, în spectacolul Lume de hotel, de Vicky Baum. În 1947 a devenit actriță și co-directoare la Teatrul Municipal. În 1940, fiind evreică, a fost dată afară din teatrele românești. Împreună cu Alexandru Finți și Maria Sandu a înființat, la Teatrul Barașeum, trupa de limbă română, iar din 1945 a revenit la Teatrul Comedia, apoi la Teatrul Maria Filloti. Din 1948, a fost profesoară la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967). În anii ’80 s-a pensionat și s-a stabilit în Germania, unde a continuat activitatea didactică. A avut puține apariții în film: Trecătoarele iubiri, Bietul Ioanide.
Aurel Baranga – Fii cuminte, Cristofor! Teatru TV în colaborare cu Teatrul Bulandra • Beate Fredanov, Marcela Rusu, Octavian Cotescu, George Carabin
1914 – S-a născut Aurora Gruescu
Aurora Dragomir; 11 mai 1914, Oituz – 2005
Prima femeie inginer silvic din țară și din lume și prima româncă intrată în Guinness Book (Cartea Recordurilor). În 1933 a fost admisă la Facultatea de Silvicultură, care pe atunci aparținea Politehnicii. Era singura persoană de sex feminin studentă în cadrul acelei facultăți, stârnind atât admirația, dar și controverse, mai ales că cei din jur o îndemnau să renunțe. Într-o perioadă marcată de prejudecăți misogine, o astfel de carieră era considerată tipic bărbătească. 
De acceași desconsiderare a avut parte și în timpul regimului comunist, a fost considerată „dușman de clasă” al regimului comunist, fiind expropriată, probabil și datorită faptului că nu a fost niciodată membru de partid. A practicat meseria din 1938 până în 1973, când s-a pensionat. A fost inginer silvic și subinspector silvic la Casa Autonomă a Pădurilor Statului, șef-serviciu la Ministerul Silviculturii, la Direcțiile Silvice Făgăraș și București, la Administrația Parcurilor Capitalei, inginer cercetător principal la Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice București. Și-a legat numele de primul plan de împădurire națională, fixat la suprafața de 100.000 ha, a condus lucrările de combatere avio-chimică a dăunătorilor din pădurile infestate din jurul Capitalei, a făcut inovații legate de lucrările de mecanizare în combaterea dăunătorilor, publicând în acest sens mai multe articole în Revista Pădurilor. După ce s-a pensionat, la 59 de ani, a început să călătorească prin lume. A fost membră de onoare al Asociației Generale a Inginerilor din România, fiind nominalizată de The American Biographical Institute pentru titlul de personalitate a anului 1997. A obținut Medalia de Argint la Expoziția filatelică binațională România–Israel.
1921 – S-a născut Elise Popovici
11 mai 1921, Suceava – 25 iulie 2011
Compozitoare, pianistă și profesoară universitară. A studiat la Conservatorul de Muzică din Iași. A fost pianistă-corepetitoare la Conservatorul de Muzică din Iași, la Școala de Coregrafie din București, și la Opera de Stat din Iași, a și dirijat, pianistă în Orchestra Filarmonicii din Iași, controlor muzical la Societatea Română de Radiodifuziune, cercetător științific la Institutul de Folclor din București și conferențiar la Conservatorul din Iași. Creația sa cuprinde lucrări din aproape toate genurile muzicale, cu precădere în cel cameral: Sonatina pentru pian nr. 1, Toccata pentru pian, Sonata pentru clarinet și pian, Baladă pentru violoncel și pian, Suită pentru cvartet de coarde, coral: Cântec de treieriș, Veselă-i inima mea, Fluierașul, Suită de cântece de nuntă, Freamăt de codru, Leagă doru-n basma albă și vocal-instrumental: Samănă, mândruțo, flori, Dorul, Cântecul călătorului în toamnă.
Elise Popovici – Flori de vis • Soprana Ecaterina Zărnescu
1923 – Programul ceremoniei înhumării ostașului necunoscut
Ministerul de Război din România a publicat Programul ceremoniei înhumării ostașului necunoscut, broșură în care s-a anunțat omagierea eroilor neamului în ziua de Înălțarea Domnului și fondarea Mormântului Ostașului Necunoscut în Parcul Carol. Pentru alegerea soldatului necunoscut s-a hotărât ca, începând din 11 mai 1923 să fie dezgropați zece soldați de pe câmpurile de luptă unde s-au dat marile bătălii din Primul Răboi Mondial, respectiv Mărășești, Mărăști, Oituz, Tg.Ocna, Jiu, Prahova, București, Dobrogea, Ardeal și Basarabia. Deshumarea și ridicarea acestor rămășițe pământești a fost urmată de așezarea lor în zece sicrie de stejar, căptușite cu tablă de zinc și depuse în Biserica Adormirea Maicii Domnului de la Mărășești, în ziua de 13 mai 1923, dintre care să fie ales unul singur, pentru a fi înhumat în Mormântului Ostașului Necunoscut, iar celelalte nouă sicrie să fie îngropate cu onoruri militare în Cimitirul Eroilor din Mărășești în 14 mai.
1924 – Echipa de rugby a României a câștigat prima medalie olimpică la Jocurile Olimpice de vară din 1924
În 1919, Comitetul Olimpic Român a solicitat Comitetului Olimpic Internațional reintroducerea rugbyului ca probă olimpică. Această propunere a fost într-un final adoptată, COR fiind anunțat printr-o adresă în 21 noiembrie 1919. Dar, din lipsa fondurilor, sportivii români nu au putut participa la ediția de la Anvers a Jocurilor Olimpice. A VIII-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Paris, Franța în perioada 4 mai–27 iulie 1924. Au participat 44 de țări și 3.089 de sportivi, care s-au întrecut în 126 de probe din 17 sporturi. La cea de-a doua participare a României la Jocurile Olimpice, echipa de rugby a câștigat medalia de bronz, prima medalie olimpică a României, clasându-se pe locul trei din trei țări participante: SUA, Franța și România. 
Cele două partide s-au desfășurat pe Stadionul olimpic de la Colombes, acum Stadionul olimpic „Yves du Manoir” în 4 mai, cu Franța și respectiv 11 mai cu SUA, dată la care a avut loc și festivitatea de premiere. 
Federația Română de Rugby s-a înființat în 1931.
1924 – S-a născut Aurel Gurghianu
11 mai 1924, Iclănzel, Mureș – 28 septembrie 1987, Cluj-Napoca
Poet și traducător. Absolvent, în anul 1945, al Școlii Normale din Blaj, a lucrat trei ani ca învățător în satul natal, iar între 1948–1952 a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din Cluj. 
Din 1959 până la moarte, a fost redactor-șef adjunct la revista Steaua, unde, mai ales în deceniul șapte, alături de A.E. Baconsky, Victor Felea și Aurel Rău, a dus o bătălie semnificativă pentru recuperarea criteriului estetic în evaluarea literaturii, precum și pentru reabilitarea lirismului în poezie. A debutat cu versuri în suplimentul literar al ziarului clujean Lupta Ardealului (1949), iar editorial cu volumul Drumuri, apărut în 1954. În istoria poeziei ardelenești de după cel de-al doilea război mondial, a reprezentat fenomenul desprinderii de tradiția sămănătoristă a ruralismului și orientarea spre modernismul de esență citadină. Din scrierile sale: Zilele care cântă, Biografii sentimentale, Strada vântului, Poarta cu săgeți, Curenții de seară, Orele și umbra, Numărați caii amurgului, Diagnosticul străzii, Călărețul din somn, Mistuitoarele ruguri.
1925 – S-a născut Ioan Kunst-Ghermănescu
11 mai 1925, Lugoj, Timiș – 30 mai 1997, Kumamoto, Japonia
Antrenor și profesor de handbal, unul din ctitorii handbalului românesc. Și-a început cariera în orașul natal, fiind cunoscut ca Johnny Kunst. A antrenat apoi echipa feminină Știința ICF București, cu care a câștigat Campionatul Național la handbal în 1952. 
Ca antrenor al echipei CCA Steaua București a câștigat multiple campionate naționale, iar ca antrenor al echipei naționale de seniori a câștigat, printre altele, medalia de argint la Campionatul Mondial din Austria. A fost antrenor emerit și profesor universitar, fiind președinte al Federației Române de Handbal (1973–1986, 1990–1992). Între 1976–1992 a fost membru al consiliului și președinte al Comisiei de antrenori și metodică din cadrul Federației Internaționale de Handbal. Din scrierile sale: Teoria și metodica handbalului (coautor), Handbal în 7, Curs de handbal, Handbal: Tehnica și tactica jocului, Federația Internațională de Handbal. În octombrie 1990 i-a fost acordat Ordinul Olimpic de către Comitetul Internațional Olimpic (CIO).
1926 – S-a născut Valeriu Cotea
11 mai 1926, Vidra, Vrancea – 21 aprilie 2016, Iași
Oenolog, membru titular (din 1993) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Agronomie din Iași; a trăit și și-a desfășurat activitatea la Iași. Timp de peste 20 de ani (1976–2000) a reprezentat România la Oficiul Internațional al Viei și Vinului (OIV) cu sediul la Paris. A fost membru corespondent al Academiei Internaționale a Vinului, din 1998, al Academia Italiana della Vite et del Vino, din 1986, și al Academie Suisse du Vin din 1987. În calitate de cercetător, a colaborat cu școli cu profil oenologic din multe țări, între care cele din Narbonne, Bordeaux, Montpellier, Dijon, Berlin, Geissenheim, Neustadt, Piacenza, Asti, Porto, Lisabona.
1926 – S-a născut Horia Colan
11 mai 1926, Covasna – 24 iulie 2017, Cluj-Napoca
Inginer, specialist în domeniul metalurgiei, membru titular (din 2010) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Electromecanică a Școlii Politehnice din Timișoara (1944–1949), admis cu cea mai mare medie. În 1949 a obținut diploma de inginer mecanic și electrotehnic. 
A avut și studii în domeniul istoriei științei și tehnicii, cu preocupări de valorificare a unor tradiții și priorități românești. După terminarea facultății, a rămas cadru didactic la Institutul Politehnic din Cluj parcurgând treptele universitare: asistent, șef de lucrări, conferențiar. În 1966 a ocupat postul de secretar științific al Facultății de Mecanică și membru în Consiliul Facultății de Mecanică. Între subiectele de studiu abordate se numără: difuzia intergranulară a cuprului în oțeluri (brevet); studiul microscopic la temperaturi înalte al sinterizării materialelor Fe-Cugrafit; pseudoaliaje W-Cu, W-Ag (brevet); silicierea molibdenului; aliaje Ni-Cr-Si-B și Co-Cr-W-C pentru metalizare prin proiectare de pulberi; composite cu matrice metalică WC-W-Ni-(Cu-Zn-Si)-diamant etc.
1927 – S-a născut Constantin Dinischiotu
11 mai 1927, București – 19 iunie 2008
Regizor de teatru. A urmat Facultatea de Litere și Facultatea de Drept din București (1945–1949). A fost regizor tehnic la Teatrul Sărindar condus de Maria Filotti, asistent de regie la Formațiile artistice ale Armatei.
A urmat cursuri de perfecționare la Academia de Film din București (1950–1951). A fost apoi asistent de regie la Teatrul Național din Iași, regizor și director la mai multe teatre din țară: Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești, Teatrul din Valea Jiului, Petroșani, Teatrul din Constanța, Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani, Teatrul Fantasio din Constanța, Teatrul din Galați, Teatrul din Reșița, Teatrul „Bacovia” din Bacău și regizor artistic la Radioteleviziunea Română. A pus în scenă piese de Lope de Vega, Carlo Goldoni, Molière, Schiller, Brecht, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Alexandru Davila, Barbu Delavrancea, B.P. Hasdeu, I.L. Caragiale, Mihail Sorbul, Camil Petrescu, Gib Mihăescu, Tudor Mușatescu, Mihail Sebastian, G.M. Zamfirescu, Petre Locusteanu, Aurel Baranga, Eugen Barbu, Ion Băieșu, Dina Cocea, Radu Cosașu, Lucia Demetrius, Sidonia Drăgușanu, Paul Everac, Aurel Felea, Laurențiu Fulga, Mihnea Gheorghiu, Mihai Ispirescu, Cezar Ivănescu, D.R. Popescu, Petre Sălcudeanu, Virgil Stoenescu, Alexandru Ștefănescu, George Vasilescu, Petru Vintilă etc. Sub regia sa au debutat actori ca: Liliana Tomescu, Constantin Codrescu, Ileana Predescu, Ștefan Iordache, Melania Cârje, Daniela Anencov, Radu Panamarenco, Adina Popescu, Sorin Medeleni etc. și au jucat în piese regizate de el: Grigore Vasiliu Birlic, Ion Finteșteanu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Florian Pittiș, Maia Morgenstern, Mircea Albulescu, Gheorghe Cozorici, Silviu Stănculescu, Mitică Popescu, Adriana Trandafir, Monica Ghiuță, Sorin Gheorghiu, Dan Damian, Valentin Teodosiu, Eugen Cristea etc.
Robert Thomas – Dublu joc (1980) Teatru radiofonic • Regia artistică Constantin Dinischiotu. Cu: Gina Patrichi, Rodica Tapalaga, George Constantin, Constantin Dinulescu, Hamdi Cerchez, Radu Panamarenco, Gheorghe Pufulete, Damian Crâșmaru
1931 – S-a născut Laurențiu Cerneț
Laurențiu Mircea Bobleanță; 11 mai 1931, Cerneți, Mehedinți – 28 aprilie 2008
Prozator, dramaturg. În ultima clasă de liceu a fost arestat, fiind deținut în diverse lagăre și închisori pentru „uneltire împotriva ordinii sociale”. 
A practicat diverse meserii: bibliograf, lucrător ceferist, om de serviciu, contabil, profesor, redactor la revista Orizont (1971–1979). A absolvit Facultatea de Filologie din Timișoara în 1972. A debutat în 1966, cu volumul de schițe și povestiri Omul de un milion. În 1978 a fost premiat de Asociația Scriitorilor din Timișoara pentru Amintiri inventate și pentru Iubirea, Chiajna și eu. Mărirea și decăderea lui Alior Sfoiag. A colaborat la: Scrisul bănățean, Orizont, Tribuna, Cronica, Ateneu, Urzica, Luceafărul, Literatorul, Banatul, Păcală. Volume publicate: Arșița, Amintirile unui mincinos, Mic dicționar de subiecte comice, Moda jurnalelor, Privind peste umăr, Jocul de-a Robinson etc. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara (1978), Premiul de Excelență al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara (1997, 1999), Diploma de onoare Opera Omnia a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara (2001).
1933 – S-a născut Mihai Iacob
11 mai 1933, Orăștie, Hunedoara – 5 iulie 2009, Los Angeles, SUA
Regizor de film. Absolvent al Institului de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1955, a realizat prima ecranizare eminesciană din istoria cinematografului românesc, filmul Blanca 
și primul film biografic, Darclée (1960), cel mai cunoscut film al său, care a reprezentat România la Festivalul Internațional de Film de la Cannes în anul 1961. A fost profesor de regie la IATC. În 1966 a fost numit secretar de partid pe Centrul de Producție Cinematografică Buftea. În anul 1972, în timpul unei călătorii de documentare în Statele Unite ale Americii, a cerut azil politic în această țară. De atunci a fost, pe rând, muncitor într-o fabrică de împletituri, distribuitor de pizza, vânzător într-un magazin alimentar, chelner, agent de tranzacții imobiliare, tipograf, scenarist și producător asociat de film. Din filmele sale: Celebrul 702, Străinul, Aventurile lui Tom Sawyer, Moartea lui Joe Indianul, Castelul condamnaților.
Castelul condamnaților (1969) • Regia Mihai Iacob. Cu: Peter Paulhoffer, Victor Rebengiuc, Emmerich Schäffer, Fory Etterle, Irina Gărdescu, Octavian Cotescu
1934 – A încetat din viață Lazăr Șăineanu (Eliezer Schein; 23 aprilie 1859 – 11 mai 1934)
Lingvist și folclorist român de origine evreiască.
1935 – S-a născut Rodica Sanda Țuțuianu
11 mai 1935, Câmpulung Muscel – 13 septembrie 2016, București
Actriță de teatru, radio și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1956, la clasa Gheorghe Timică. A debutat la Constanța, în 1957, unde a jucat, timp de doi ani, apoi s-a transferat la Teatrul din Arad. A activat timp de mai mult de 20 de ani pe scena Teatrului „Nottara” din București (1959–1990), 
unde a interpretat roluri în zeci de spectacole, între care: Au fost odată două orfeline de Adolphe Philippe d`Ennery, Zizi și formula ei de viață de Sidonia Drăgușanu, Pădurea de Ostrovski, Frații Karamazov și Crimă și Pedeapsă de Dostoievski, Și eu am fost în Arcadia de Horia Lovinescu, Lady X de Eugen Mirea, Gaițele de Alexandru Kirițescu, Henric al IV-lea de Shakespeare, Idioata de Marcel Achard, Cinci romane de amor de Teodor Mazilu, Mizerie și noblețe de Eduardo Scarpetta, Citadela sfărâmată de Horia Lovinescu, Burghezul gentilom de Molière etc. A jucat mult pentru Teatrul radiofonic, iar printre regizorii cu care a colaborat se numără Olimpia Arghir, Mihai Berechet, Sorana Coroamă Stanca, Alexandru Dabija, Mircea Cornișteanu, Sanda Manu, Dan Micu etc. A jucat în filmele Egmont, Siciliana, Capul de rățoi, Cine mă strigă?, Liliacul înflorește a doua oară, Avântul liftulețului. Ultima ei imagine ca actriță este legată de o peliculă de film, cu rolul Golda, din Trenul vieții, comedia lui Radu Mihăileanu.
Liliacul înflorește a doua oară (1988) • Regia Cristina Nichituș. Cu Emilia Popescu, Adrian Titieni, Mircea Bucur, Rodica Sanda Țuțuianu, Rodica Mandache, Tora Vasilescu etc.
1939 – Încheierea Protocolului economic anglo-român
Semnat de Grigore Gafencu și Ion Bujoiu din partea României și, respectiv, de Sir Reginald Hoare și Sir Frederick Leith-Ross, din partea Marii Britanii, protocolul prevedea sporirea comerțului bilateral, favorizând îndeosebi exporturile României pe piața britanică, crearea de organizații comerciale engleze în România, înființarea de zone libere în porturile românești etc. A fost întărit de un acord la 12 iulie 1939.
1940 – S-a născut Gheorghe Istrate
11 mai 1940, Limpeziș–Movila-Banului, Buzău – 2 septembrie 2017
Poet și publicist. A debutat în Viața Buzăului (1956). A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București în 1968. 
A fost redactor la ziarul Scînteia tineretului și la revista Tribuna României, a colaborat la Luceafărul, România literară, Ramuri, Convorbiri literare, Viața studențească. A debutat în volum cu Măștile somnului, (1968) urmat de: Poeme, Pseudopatriarhalia, Zodia Șarpelui, Sceptrul singurătății, Rune, Interiorul tacerii, Poezii în șoaptă, Despărțirea de cuvinte. A fost distins cu Premiul revistei Luceafărul (1966), Premiul revistei Amfiteatru (1968), Premiul revistei Breve (Italia, 1969). S-a stabilit in Germania unde este membru al Asociației Scriitorilor Români și Germani (Deutsch-Rumänische Schriftstellervereinigung ASRG/DRSV) München / Bayern.
1940 – S-a născut Victor Vladimir Ciobanu
11 mai 1940, Hotin, Cernăuți, România/Ucraina
Artist plastic, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (din 1971), membru al Academiei de Artă din San Diego SUA (din 2007), membru al Asociatiei Artiștilor din Corona, Los Angeles SUA (din 2009). În 1968 a absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” Cluj-Napoca, Secția Grafică. A fost asistent, conferențiar la secția Serigrafie la Academia Națională de Artă din București. S-a specializat în tehnici de grafică artistică, ilustrație de carte și afiș. Din 1968 a participat la majoritatea manifestărilor artistice din România. 
După 1990, ca director artistic, a conceput designul a numeroase ziare și reviste românești. A participat la numeroase expoziții colective în România: Salonul Municipal de Artă Medievală la Curtea Veche (2010), Între tradiționalism și avangardă la Muzeul Municipiului București (2012), Grafica in pictura românească la Muzeul Național Cotroceni (2012), Opera House (2013), Grafica românească inedită din colecții la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” (2014) și Bienala de grafică Arad (2011) și internaționale la Praga, Bratislava, Santiago de Chile, Roma, Torino, San Marino, Leipzig, Helsinki, Viena, Cracovia, Friedrikstadt, Wroclaw, Rijeka, Lyngby, Detroit, Baden-Baden, Sofia, Moscova, Pomona-California etc. Expoziții personale: Galeria Simeza București (1970, 1973, 1976, 1984, 1989, 1993, 2004, 2006, 2008, 2009, 2010), Roma (1981), Singapore (1994), Galeria Frezia Dej (2006), Muzeul de Artă Cluj-Napoca (2006), Galeria DANA Iasi De la REAL la ABSTRACT (2011), Galeria Horațiu București (2012), Ecuațtii abstracte Galeria Casino Sinaia (2013), Figurative – Real to Abstract la Corona, Los Angeles (2016), Biblioteca Academiei Romane (2016). A primit Premiul UAP pentru Grafică (1990), Premiul „Margareta Sterian” (2004), Mențiune specială a Asociației Artiștilor din Corona Los Angeles (2010), Premiul I al Asociației Artiștilor din Corona Los Angeles (2012 – 2017).
Biografie ilustrată: Ciobanu Victor Vladimir [Artindex]
1941 – S-a născut Crișu Dascălu
11 mai 1941, Balinț, Timiș
Poet și eseist. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, secția Română-Germană (1959–1964). Imediat după absolvire a devenit cercetător la Sectorul de Lingvistică din cadrul Bazei de Cercetări Științifice Timișoara a Academiei Române. Este Doctor în Filologie cu teza Limbajul poetic românesc. O analiză din perspectiva textualizării (1979). A fost director al Centrului de Științe Sociale din Timișoara; în 1986 a demisionat din motive politice. Din 1995 a fost director al Institutului de Cercetări Socio-Umane „Titu Maiorescu” din Timișoara și coordonator al departamentului de istorie literară. Concomitent, a lucrat ca profesor universitar asociat la Facultatea de Jurnalistică a Universității Tibiscus din același oraș. A debutat cu versuri în Scrisul bănățean (1959) și editorial, cu volumul Mânie și marmură, apărut în 1968. Colaborează la România literară, Caiete critice, Contemporanul, Literatorul, Rostirea românească, Ramuri, Limbă și literatură etc. Dintre operele sale: Încercare asupra bucuriei, Dialectica limbajului poetic, Cicatricele bucuriei, Poezie și limbaj, O călătorie spre centrul poeticului.
1946 – S-a născut Flavius Domide
11 mai 1946, Arad
Fost fotbalist. A jucat pe post de atacant, întreaga carieră la UTA Arad, cu care a câștigat două titluri de campioană. 
S-a impus ca vârf penetrant, cu un joc de cap redutabil. Cu capul a și marcat primul gol în meciul cu Elveția, gol care avea să fie primul pe drumul spre Mexic ’70. A jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970, performanță pentru care în martie 2008 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III. După retragerea din activitatea de jucător, în 1980, a antrenat diverse echipe de fotbal, precum Carpați Mârșa, UTA – echipa de tineret, Oțelul Ștei, Békéscsaba, Előre SE, UTA, Politehnica Timișoara.
1949 – A apărut primul post de radioficare din România
A fost instalat în clădirea liceului „Aurel Vlaicu” din București. La 20 mai, va apărea un decret privind organizarea radioficării în RPR.
1950 – Premiera absolută a piesei Cântăreața cheală
Premiera piesei lui Eugen Ionescu a avut loc la Théâtre des Noctambules din Paris, în regia lui Bataille. Ideea de a scrie piesa i-a venit când a descoperit hazul apărut din traducerea, cuvânt cu cuvânt, a unei lecții dintr-un manual Englezește fără profesor – așa apărut prima piesă de teatru absurd în 1948, Englezește fără profesor, în limba română. 
Poate că piesa s-ar fi pierdut, dacă nu ar fi tradus-o, doi ani mai târziu, în limba franceză, sub titlul La Cantatrice Chauve. Piesa a avut mare impact (mai mult sau mai puțin pozitiv) asupra societății de atunci, dar succesul la critică a fost imediat. Eugen Ionescu a avut meritul de a crea adevărata configurație a vieții – cea absurdă.
După un număr mare de interpretări a devenit una dintre cele mai jucate piese din Franța, primind premiul Molière d’honneur.
Eugene Ionesco – Cântăreața cheală • Universitatea Hyperion (2008)
1954 – S-a născut Aurel-Silviu Cucu
11 mai 1954, Galați
Sculptor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAP), membru al Asociației Internaționale a Artiștilor Plastici (AIAP), președintele filialei Baia Mare a UAP. 
A studiat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, specializarea Sculptură (1975–1978). Din 1993 a fost cadru didactic titular la secția de Sculptură a Universității de Artă și Design Cluj-Napoca, apoi profesor asociat la Facultatea de Arte Plastice din Universitatea Oradea, iar din 1995, director la Teatrul de Păpuși Baia Mare. Sculptează (în piatră, bronz, lemn) artă monumentală în aer liber, a participat la expoziții și tabere de sculptură din Arcuș (Covasna), Măgura (Buzău), Brăila, Săliște (Sibiu), Timișoara, Baia Mare, Sighetul Marmației (Maramureș), Tulcea etc. A realizat lucrări de scenografie pentru Teatrul de Păpuși Baia Mare, dar și pentru Teatrul de Păpuși PUCK Cluj-Napoca.
Biografie ilustrată: Cucu Aurel-Silviu [metacult.ro]
1955 – Au început lucrările Conferinței de la Varșovia
Conferința, derulată între 11–14 mai a fost finalizată cu semnarea Tratatului de la Varșovia, numit Tratatul Est-European de Prietenie, Colaborare și Asistență Mutuală. 
Începând cu 1955, România, alături de Republica Populară Albaneză, Republica Populară Bulgară, Republica Democrată Germană, Republica Socialistă Cehoslovacă, Republica Populară Polonă‚ Republica Populară Ungară, a fost integrată într-un sistem politico-militar dominat de Uniunea Sovietică, sistem care îngloba forțele militare ale statelor socialiste.
1956 – România a revenit în Organizația Internațională a Muncii (OIM)
România este membră fondatoare a OIM, în calitatea sa de semnatară a Tratatului de la Versailles (1919). Creată la 11 aprilie 1919, OIM era o instituție autonomă pe lângă Liga Națiunilor (din 1946 a devenit instituție specializată a ONU, cu sediul la Geneva). Participarea țării noastre la activitatea acestei prestigioase organizații internaționale poate fi împărțită în trei mari perioade: perioada interbelică (1919–1942); perioada cuprinsă între 1956–1989 și perioada din decembrie 1989 până în prezent. După cel de al doilea război mondial, în urma primirii în ONU (1955), România și-a reluat activitatea în cadrul OIM, începând de la 11 mai 1956.
1956 – Sa născut Romulus Bucur
11 mai 1956, Arad
Poet, critic literar, publicist și traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1990), membru fondator (din 1994) al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO). A absolvit Facultatea de Limba și literatura română a Universității din București în anul 1980. Din anul 2009 este Doctor în Filologie cu teza Imaginea de sine a evreului român: Mihail Sebastian și N. Steinhardt. A fost membru al Cenaclului de Luni. După absolvirea facultății a fost profesor de Limba română la Liceul Industrial Nr. 1 din Arad, redactor, redactor-șef adjunct la revista de cultură ARCA din Arad. Din anul 1997 predă la Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov. A debutat publicistic în România literară. Debutul editorial a avut loc în 1982 în volumul de grup Cinci (alături de Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Alexandru Mușina și Mariana Marin), iar debutul individual, cu volumul de poezii Greutatea cernelii pe hîrtie (1984, Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România).
1958 – A încetat din viață Ion Breazu (4 aprilie 1901 – 11 mai 1958)
Istoric și critic literar; militant activ pe plan cultural al Societății ASTRA; a condus secția de Istorie literară și Folclor a Filialei Cluj.
1959 – S-a născut Ion Adrian Zare
11 mai 1959, Oradea – 23 februarie 2022, Oradea
Fotbalist care a jucat pe post de fundaș la echipe ca Bihor Oradea, Dinamo București, Victoria București, Flacăra Moreni, BFC Siófok și Pécsi MFC. A jucat și la Echipa Națională (1984–1987).
1963 – S-a născut Cornel Mihalache
11 mai 1963, București
Jurnalist și regizor de film documentar. Lucrează în Televiziunea Română din 1997, unde a realizat emisiunile Cu ochii în patru și Curat Caragiale! Parol!. 
În calitate de regizor, a montat peste 30 de filme, dintre care: Întâlnire imposibilă, Babu. Cazul Gheorghe Ursu, Brâncuși, Amnistia are calibrul 7,62 mm, Pepi, Căpșuni în aprilie, Cel ce gândește altfel, Televiziunea la zidul revolutiei, Canalul, Dosar Romania – Alba ca Zapada si cele 7 mineriade, Phoenix. Har/Jar etc. A apărut în filmele artistice Fructe de pădure, Extemporal la dirigenție, Zîmbet de Soare. A primit un premiu APTR pentru anchetă (1997), un premiu UNITER pentru Cel mai bun spectacol de teatru (2002), dar și premiul Clubului Român de Presă pentru ancheta 1989. Sânge și catifea (2005).
Zi că-ți place! (2013) • Regia Cornel Mihalache. Cu: Radu Amzulescu, Mircea Albulescu, Meda Victor, George Ivașcu, Marius Stănescu, Constantin Cojocaru
1968 – A început construcția primului autoturism românesc, Dacia
Uzina a fost construită începând cu 1966, într-un timp record de un și jumătate și avea o capacitate de producție de 55.000 de bucăți pe an. În cinstea zilei de 23 august 1968 a început și producția de serie (20 august 1968).
Dacia 1100 a fost primul model de autoturism produs, de fapt modelul Renault 8, o berlină cu tracțiune și motor pe spate. Modelul a fost comercializat între anii 1968–1971, până la intrarea în producție a modelului 1300.
Reclama comunistă Dacia 1100 (1968)
1978 – S-a născut Romeo Stancu
11 mai 1978, Slatina
Fost fotbalist, a jucat pe postul de mijlocaș stânga; a fost component al echipelor Universitatea Craiova, Rocar București, Politehnica Timișoara, Rapid București (cu care a obținut calificarea în sferturile Cupei UEFA 2005–2006 și pentru care a primit Medalia Meritul Sportiv cl.II), Oțelul Galați, Unirea Alba Iulia, CS Mioveni, Gaz Metan Mediaș și Inter Clinceni.
1979 – S-a născut Sorin Ghionea
11 mai 1979, Galați
Fost fotbalist care a jucat pe postul de fundaș central. A jucat pentru Dunărea Galați, Oțelul Galați, Steaua București (cu care a obținut două titluri de campion: 2004–2005 și 2005–2006, o supercupă: 2005–2006, o calificare în semifinalele Cupei UEFA și trei calificări consecutive în Liga Campionilor), Politehnica Timișoara, FCM Târgu Mureș, Concordia Chiajna, Viitorul Constanța. A jucat în echipa națională a României, în U21 (1999–2001) și seniori (2002–2008), având 13 apariții.
1980 – A încetat din viață Vida Géza (28 februarie 1913 – 11 mai 1980)
Sculptor modern din Maramureș; membru corespondent al Academiei Române.
1984 – A încetat din viață Virgil Tempeanu (10 septembrie 1888 – 11 mai 1984)
Germanist și traducător, profesor universitar; autor de de manuale și cursuri de limba germană pentru toate gradele.
1987 – S-a născut Monica Roșu
11 mai 1987, Bacău
Gimnastă de talie mondială. A început gimnastica la vârsta de patru ani și s-a antrenat în primii ani la CSS Bacău. 
Momentul de vârf al carierei sale l-au constituit Jocurile Olimpice de vară din 2004 (Atena). A făcut parte din echipa României care a reușit să își apere titlul olimpic, la o diferență de aproape un punct față de următoarea clasată. Monica a fost cea mai puternică concurentă la sărituri, reușind să câștige medalia de aur în finalele pe aparate, la o diferență de aproape două zecimi față de ocupanta locului doi, având cele mai dificile sărituri din competiție. A participat și la Campionatele Europene de Gimnastică din 2004 (Amsterdam) unde a câștigat medalia de aur la sărituri.
1989 – A încetat din viață Naum Corcescu (21 noiembrie 1922 – 11 mai 1989)
Sculptor, cunoscut mai ales pentru lucrările sale monumentale.
1990 – A încetat din viață Theodor Mănescu (16 octombrie 1930 – 11 mai 1990)
Dramaturg, publicist, filosof.
1991 – Acordul România–Ungaria Cer deschis
Acordul între Guvernul României și Guvernul Republicii Ungaria privind stabilirea regimului de cer deschis a fost semnat la București, fiind primul tratat de acest gen din Europa.
1994 – Protocolul 11 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale
România a adoptat la Strasbourg, în cadrul Sesiunii Comitetului de Ministri ai Consiliului Europei, Protocolul nr. 11/11 mai 1994 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la restructurarea mecanismului de control stabilit prin convenție. Este considerat document-cheie al Convenției și prevede, printre altele, dreptul cetățenilor de a se adresa Curții Drepturilor Omului.
1995 – România a depus instrumentele de ratificare a Convenției-cadru privind minoritățile naționale
România a semnat Convenția în ziua adoptării acesteia (1 februarie 1995), alături de alte 20 de state europene și a fost primul stat care a ratificat documentul, prin Legea nr. 33/29 aprilie 1995 privind ratificarea Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale, încheiată la Strasbourg la 1 februarie 1995, publicată în Monitorul Oficial nr. 82/4 mai 1995, depunând instrumentul de ratificare la data de 11 mai 1995 la Palatul Europei din Strasbourg.
1995 – A încetat din viață George Uscătescu (5 mai 1919 – 11 mai 1995)
Filosof, estetician, sociolog, profesor universitar; stabilit în Spania; membru de onoare din străinătate al Academiei Române.
2010 – A încetat din viață Tóth Imre (Roth Imre; 26 decembrie 1921 – 11 mai 2010)
Filosof, istoric al matematicii și filolog născut în România; considerat „unul dintre cei mai importanți istorici ai matematicii ai secolului al XX-lea”.
2010 – A încetat din viață Radu Voinea (24 mai 1923 – 11 mai 2010)
Inginer, profesor universitar; rector al Institutului Politehnic București; membru și președinte al Academiei Române; membru al CC al PCR.
2011 – Convenția privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice
Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice a fost adoptată la Istanbul la 11 mai 2011. Are scopul prevenirii violenței, protecția victimelor și trimiterea în judecată a infractorilor. Stabilește că tolerarea și nepedepsirea unor acte de violență împotriva femeilor precum violul, violența domestică, hărțuirea sexuală, căsătoriile forțate sau sterilizarea forțată constituie încălcări ale drepturilor omului și forme de discriminare pe criteriul de gen. Femeile au dreptul de a trăi în siguranță atât în spațiul public cât și în cel privat, pe stradă sau la serviciu, cât și acasă. Tratatul a intrat în vigoare pe 1 august 2014. România a semnat Convenția de la Istanbul în iunie 2014, și a ratificat-o în data de 23 martie 2016, intrând în vigoare în septembrie 2016.
2011 – A încetat din viață Miomir Todorov (6 aprilie 1951 – 11 mai 2011)
Prozator, ziarist, publicist, profesor; redactor la Studioul de Radio din Timișoara.
2012 – A încetat din viață Dan Brânzei (21 martie 1942 – 11 mai 2012)
Matematician, profesor la Facultatea de Matematică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
2014 – A încetat din viață Margareta Pogonat (Margareta Pogonat-Caliopi; 6 martie 1933 – 11 mai 2014)
Actriță cu o bogată activitate teatrală (Teatrul de stat din Botoșani, Teatrul Național din Iași, Teatrul de stat din Ploiești, Teatrul „Nottara”) și cinematografică.
2018 – A încetat din viață Ștefan Ciocan (30 august 1969 – 11 mai 2018)
Jurnalist, senior editor la Glasul Hunedoarei, unul dintre veteranii presei din județul Hunedoara.
#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories
---------- *Ediție revizuită și adăugită
0 comentarii la „11 Mai în istoria românilor”