11 Martie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Cetatea Făgăraș

 

1291 – Românii din Transilvania au fost menționați, pentru prima dată, la Dieta de la Alba Iulia

Adunările obștești (Congregațiile generale) ale Voievodatului Transilvaniei erau adunări cu caracter judiciar, dar se ocupau și de probleme economice sau administrative ca: dijmele eclesiastice, problema vămilor feudale, verificarea actelor de danie etc. Prima mențiune cunoscută datează din anul 1288 (fără dată precizată), din timpul lui Lorand Borșa, unul dintre cei mai puternici voievozi; este vorba de o adunare obștească a „nobilimii țării Transilvaniei”, convocată lângă Turda de vice-voievod, care atestă existența unui „regnum Transilvanum“, deosebit de „regnum Hungariae“, în frunte cu Lorand Borșa, „voyvoda Transsylvanus et comes Zonuk“ cu puteri de real suveran. Participarea românilor la aceste adunări a fost amintită pentru prima dată la 11 martie 1291, când regele maghiar Andrei al III- lea al Ungariei (1290–1301), a emis o diplomă pentru nobilii sași (saxones), secui (syculi) și români (olachi) de convocare la Alba-Iulia a unei adunări „cu toți prelații, baronii, nobilii, secuii, sașii, românii din toate părțile Transilvaniei […] pentru îndreptarea stării acestora“. La adunare, domeniile de la Făgăraș și Sâmbăta au fost trecute în stăpânirea nobilului ungur Ugrinus, eliminând astfel ultima autonomie românească din Transilvania.

1291 – Prima atestare documentară a localității Făgăraș

Numele menționat a fost Fogros și a apărut într-un act de donație a regelui Andrei al III-lea al Ungariei pentru nobilul ungur Ugrinus, hotărâtă la Dieta de la Alba Iulia susmenționată. Numele Făgărașului apare din nou menționat în 1393, iar ca oraș în 1431.

Cetatea Făgăraș – pagini de istorie

1313 – Prima atestare documentară a localității Nădlac

Săpăturile arheologice din zona orașului au scos la iveală urme de locuire din neolitic și din perioada daco-romană. În secolul al X-lea, așezarea s-a aflat sub stăpânirea voievodului Glad. Există referiri că la Nădlac exista o cetate pe la 1192, distrusă de tătari în 1241. Prima atestare documentară sigură datează din 11 martie 1313, când este amintită într-un testament, sub numele de Noglog.

1643 – Sinodul Patriarhiei de Constantinopol a adoptat Mărturisirea de credință a lui Petru Movilă

Petru Movilă (31 decembrie 1596/10 ianuarie 1597, Suceava – 22 decembrie 1646/1 ianuarie 1647 Kiev), fiul Domnului Țării Românești, Simion Movilă, a fost  arhiepiscop și din 1633 mitropolit al Kievului, al Galiției și al întregii Rusii. A desfășurat o bogată activitate bisericească și culturală, tipărind numeroase cărți ale credinței ortodoxe. A fost adversar al unirii cu biserica catolică și a elaborat un nou catehism: Mărturisirea ortodoxă.

Dornic să aducă pace și unitate în Biserică, eruditul Mitropolit al Kievului, a scris, în limba latină, o Mărturisire de credință numită Expositio fidei (Expunerea credinței), lucrare argumentată cu Sfânta Scriptură, canoanele Bisericii și scrierile Sfinților Părinți. Scopul ei a fost să expună învățătura ortodoxă de credință și, în același timp, morala creștină. „Mărturisirea a fost scrisă în limba latină și se numea Expunerea credinței ortodoxe pentru Rusia Mică, cum i se spunea atunci Ucrainei. Mitropolitul Movilă nu gândea nicicum că aceasta va fi generalizată în tot spațiul ortodox. El o concepuse pentru Biserica Ucraineană“ [pr. prof. Ion Vicovan]. Prima ei redactare, în limba latină, a fost formulată sub formă de întrebări și răspunsuri, structurată în trei părți: Despre credință – parte care explică Crezul; Despre nădejde – în care este explicată rugăciunea Tatăl nostru; și Despre iubire – parte care explică Decalogul. Lucrarea a fost examinată și diortosită de către un Sinod panortodox la Iași (15 septembrie–27 octombrie 1642), care a aprobat Mărturisirea lui Petru Movilă, hotărârea Sinodului, publicată la Iași, fiind prima tipăritură din Moldova (în limba greacă). Tradusă în limba greacă de alt teolog ortodox erudit, Meletie Sirigul, a fost apoi trimisă Patriarhiei de la Constantinopol, care a aprobat-o în Sinodul ei din 11 martie 1643, prezidat de Patriarhul Partenie I.

1849 – Armata revoluționară maghiară a ocupat Sibiul

O primă bătălie s-a dat în 21 ianuarie/2 februarie la Vízakna (azi, Ocna Sibiului). Trupele insurgente maghiare, conduse de generalul Iosif Bem, venite dinspre Slimnic, au fost înfrânte cu pierderi considerabile. La 27 februarie/11 martie 1849 armata generalului Bem a asediat a doua oară Sibiul. Orașul a fost lăsat cu o apărare precară, mai mult cetățenească, de mișcările tactice eronate ale baronului Puchner. De această dată, Sibiul, necucerit prin luptă din 1241, a fost ocupat de trupele insurgente maghiare conduse de generalul Iosif Bem, care a silit trupele austriece să se retragă în Muntenia. Membrii Comitetului Național Român s-au refugiat și ei în Țara Românească.

1871 – Guvernul Ion Ghica (3) a demisionat. S-a instalat Guvernul Lascăr Catargiu (2)

Guvernul Ion Ghica (3) a fost un Consiliu de miniștri liberal-moderat, în perioada 18 decembrie 1870–11 martie 1871. A activat într-o perioadă de puternice frământări, mișcări antidinastice, revolte populare. În seara zilei de 10 martie 1871, a pornit o amplă răscoală a populaţiei Capitalei faţă de sărbătorirea cu mare fast a zilei de naștere a împăratului Wilhelm I de către colonia germană din București. Manifestanţii au aruncat cu pietre în geamurile sălii festivității, scandând lozinci antidinastice şi republicane. S-a încheiat cu o ciocnire sângeroasă între forțele de ordine și manifestanții republicani. Regele Carol I l-a convocat pe Ion Ghica, cerându-i demisia și făcându-i cunoscută decizia de a convoca Locotenenţa Domnească, pentru a-i preda puterea. În dimineaţa de 11, Lascăr Catargiu şi Nicolae Golescu s-au prezentat la Palatul Regal, iar Carol I le-a adus la cunoştinţă hotărârea de a abdica. La insistenţele ferme ale lui Catargiu domnitorul a declarat că „vrea să mai chibzuiască odată”, cerând in schimb „un guvern tare” care să sprijine legea finanţelor, votarea bugetului și să rezolve problema concesionării căilor ferate, dar şi modificarea atitudinii Adunării, care în repetate rânduri îşi exprimase ostilitatea faţă de domnitor. Astfel, Guvernul Ion Ghica (3) a demisionat și Lascăr Catargiu și-a luat răspunderea noului guvern.

Guvernul Lascăr Catargiu (2) a fost un Consiliu de miniștri conservator, care a guvernat între 11 martie 1871–31 martie 1876, fiind cunoscut și sub denumirea „marea guvernare conservatoare”, care a pus bazele constituirii partidului politic conservator. Lascăr Catargiu, noul preşedinte al Consiliului de miniştri, a acţionat energic pentru împăştierea manifestanţilor şi restabilirea ordinii. Cabinetul și-a asumat măsuri de creștere a fiscalității, pentru ameliorarea finanțelor publice; a adoptat Legea de organizare a Armatei din 1872; a anulat Concesiunea Strousberg; a adoptat Legea învoielilor agricole din 1872; a semnat Convenția comercială cu Austro-Ungaria.

1878 – Convenția de comerț și navigație româno-italiană

Convenția s-a semnat la Roma la 11/23 martie, urmând să intre în vigoare la 1 aprilie 1878.

1884 – S-a născut Ion Croitoru

11 martie 1884, Bogza, Buzău – 21 iulie 1972, București

Compozitor, dirijor și profesor. După ce a absolvit școala de muzică psaltică „Neagu Ionescu” din Buzău, a continuat studiile muzicale la Conservatorul de Muzică din București (1901–1909), având profesori pe D.G. Kiriac, George Ștephănescu, Alfonso Castaldi etc. Ulterior, a frecventat cursurile Facultății de Drept, obținând licența în 1921. La absolvirea Conservatorului a fost numit profesor de Muzică la Liceul Sfinții Petru și Pavel, apoi la Liceul „Petru Rareș” din Ploiești, dirijor la Corul Ceremonial și la Societatea Freamătul codrului din Ploiești. S-a stabilit la București, fiind profesor de Muzică la Liceul „Mihai Viteazul”, profesor de Pedagogie muzicală, cor și dirijat la Academia de muzică religioasă, dirijor la Societatea Cântul nostru. A fost primul dirijor al Corului Radio, înființat la 5 noiembrie 1940. A compus muzică corală. A scris articole, cronici, recenzii, pamflete etc. în Armonia (Botoșani), Argeș (Pitești), Tribuna școalei etc.

1898 – S-a născut Mihail Bulacu

11 martie 1898, Lăpușata, Vâlcea – 24 mai 1985, București

Preot, catehet și pedagog. A fost elev al Seminarului între anii 1911–1919 și profesor suplinitor de Catehetică și Omiletică la Seminar (1923–1924). Din 1926 s-a remarcat ca profesor de Omiletică la Academia teologică din Oradea, profesor de Religie la Seminarul Pedagogic Universitar din București, profesor de Catehetică și Pedagogie religioasă la Institutul Teologic Universitar din București și preot-paroh al Bisercii Sf. Elefterie din București (1929–1985). Dintre volumele publicate trebuie amintite: Școala catehetică patrictică ca bază de orientare pentru actuala școală catehetică, Omilia exegetică biblică, Școala exegetică biblică din Antiohia, Pedagogia creștină ortodoxă, Spiritul catehezei patristice în școala românească, Noblețea educației creștine după Sfântul Ioan Hrisostom, Conștiința creștină după catehezele Sfântului Chiril arhiepiscopul Ierusalimului, Omilia despre predică a Sfântului Ioan Hrisostom. A colaborat cu articole și studii în Glasul Bisericii, Studii teologice, Ortodoxia, Biserica Ortodoxă Română și alte câteva periodice din Oradea. A inițiat periodicele: Buletinul parohiei Sfântul Elefterie, Tinerimea creștină ( împreună cu vâlceanul Haralambie Rovența), Duminica copiilor, Apostolul etc.

1902 – S-a pronunțat sentința în procesul Caion–Caragiale

Constantin Al. Ionescu-Caion era prim redactor la Revista Literară și, fiind gelos pe reputația lui Ion Luca Caragiale, și-a pus în cap să-l defăimeze. Astfel, la 30 noiembrie 1901 a publicat în paginile revistei un articol în care afirmă că drama Năpasta a fost plagiată după o dramă a unui autor ungur, Kemeny Istvan, intitulată Nenorocul, care ar fi fost tradusă în românește de Alexandru Bogdan în 1848. Un al doilea articol publicat la 10 decembrie 1901 în aceeași revistă în care spunea că doar titlul piesei este schimbat, „restul este furat pe de-a-ntregul” a avut darul de a-l scoate pe Caragiale din sărite, ceea ce l-a determinat să se adreseze justiției.

Calomnia fiind dovedită, în ședința publică din 11 martie, Caion a fost condamnat la pedeapsa cu închisoare corecțională pe timp de trei luni, la 500 de lei amendă în folosul statului și 10.000 lei daune-interese de plătit părții civile, Ion Luca Caragiale. La proces, Caragiale s-a bucurat de apărarea lui Barbu Șefănescu Delavrancea, renumit pentru pledoariile sale și pentru abilitatea de-a demonta orice cauză adunând cu meticulozitate probe întru apărarea clientului.

1906 – S-a născut Barbu Zaharescu

Bercu Zuckerman; 11 martie 1906, Bârlad – 14 noiembrie 2000

Economist, membru al Partidului Comunist din România din 1923, profesor la Universitatea din București și membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. A îndeplinit mai multe funcții în timpul regimului comunist: rector al Institutului „Maxim Gorki”, ulterior ambasador în Argentina, Turcia, China și RPD Vietnam. A fost membru al CC al PCR (1955–1974) și membru al Comisiei Centrale de Revizie.

1907 – S-a născut George Potra

11 martie 1907, Săcuieu, Cluj – 19 decembrie 1990, Bucureşti

Istoric și publicist, cel mai important istoric al Bucureștiului, membru al Uniunii Scriitorilor, tatăl istoricului George G. Potra. A fost licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofie (1932) și a devenit Doctor în Știinţe Istorice cu Magna cum laude al Universităţii din Bucureşti în 1936. A fost diplomat al Şcolii Superioare de Arhivistică şi Paleografie, membru onorar al Societăţii Numismatice Române, Doctor docent în Știinţe Istorice. A desfășurat o vastă activitate publicistică de peste 60 de ani – articole, studii, ediţii de documente, monografii etc. – acoperind istoria oraşelor Bucureşti, Ploieşti, Târgşor, a târgurilor şi hanurilor, a medicinii româneşti, a primelor instituţii de învăţământ din Principate, viaţa şi activitatea unor personalităţi politice şi culturale de referinţă: Gheorghe Lazăr, Ion Heliade Rădulescu, Petrache Poenaru, Popa Şapcă etc., constituirea, organizarea şi dezvoltarea arhivelor de stat şi particulare, percepţiile călătorilor străini prin Ţările Române şi ale călătorilor români prin Europa, istoria unor mănăstiri şi biserici, începuturile filateliei şi fotografiei româneşti, portrete şi evocări ale unor dascăli şi anticari – toate concentrate în câteva sute de titluri, publicate în prestigioase edituri, reviste de specialitate, ziare de mare tiraj, emisiuni de radio şi de televiziune, conferinţe în societăţi ştiinţifice şi culturale. Dintre volumele publicate: Călători români în ţări străine, Contribuţiuni la istoricul ţiganilor din România (1939, Premiul „Năsturel Herăscu” al Academiei Române), Din Bucureştii de altădată, Hanurile bucureştene (1943; Premiul „George San Marin” al Academiei Române), Petrache Poenaru, ctitor al învăţământului în ţara noastră, Contribuţii la istoricul oraşelor Ploieşti şi Târgşor, I. Heliade-Rădulescu. Scrisori şi acte, Istoricul hanurilor bucureştene, Din Bucureştii de ieri (2 vol.), Bucureştii văzuţi de călători străini (sec. XVI–XIX) etc.

1916 – A încetat din viață Florence Baker (Florica Maria Sas; 6 august 1841 – 11 martie 1916)

Exploratoare britanică originară din Transilvania; a doua soție a exploratorul britanic Sir Samuel White Baker, pe care l-a însoțit în toate călătoriile sale spre izvoarele Nilului; au descoperit împreună Lacul Albert din Africa.

1918 – Încheierea Misiunii militare franceze în România

Misiunea Militară Franceză este denumirea sub care a fost cunoscut detașamentul francez trimis în România în timpul primului război mondial, cu misiunea de a asigura consilierea, sprijinirea și instruirea unităților și autorităților militare române. Pe toată durata sa (3/16 octombrie 1916–27 februarie/11 martie 1918), misiunea a fost condusă de generalul de divizie Henri Berthelot, care a asigurat simultan și rolul de consilier militar al Regelui Ferdinand I, comandantul Armatei României. Activitatea misiunii a avut mai multe etape: culegerea de informații direct de pe teren și observarea realității românești (octombrie–noiembrie 1916); intervenția salvatoare a misiunii medicale în combaterea epidemiei de tifos exantematic (decembrie 1916–martie 1917); reorganizarea armatei și participarea directă la rezistența românească (martie–septembrie 1917); susținerea frontului românesc și a deciziei de a nu încheia pace separată (octombrie 1917–martie 1918).

1919 – S-a născut Petre Bucșa

11 martie 1919 Deleni, Cluj – 9 mai 2006, Cluj

Poet, prozator, memorialist și traducător. A absolvit Facultatea de Drept la Cluj în anul 1954. A debutat în 1938 cu poezii în Luceafărul. A scris volumele: Cetini mohorâte, De n-ar veni noaptea, Ceremonii, Cutremurul cuvintelor, Dincolo de uitare, Mereu iubirea, Însoritele izvoare, Trecând prin anotimpuri, Transparențe, Melancolii policrome, Când cocoșii uitară să mai cânte, Cad negurile.

1920 – S-au înființat Apărarea Fixă Maritimă și Apărarea Fixă Fluvială

La data de 11 martie 1920, au fost înființate Apărarea Fixă Maritimă și Apărarea Fixă Fluvială, unități subordonate direct Comandamentului Marinei Regale. În cadrul acestor structuri, erau organizate subunități de apărare sub apă, de infanterie-observare, transmisiuni și pionieri, dislocate în posturile de observare (supraveghere), de-a lungul litoralului și fluviului, întărite cu artilerie de calibru 101, 120 și 152 mm.

1920 – S-a născut Radu Bogdan

George Radu Bogdan; 11 martie 1920, Galați – 12 august 2011, București

Istoric și critic de artă, scriitor și publicist, una dintre cele mai marcante personalități ale istoriei artei românești. Și-a legat în primul rând numele de pictura lui Ion Andreescu, căruia i-a închinat activitatea sa de cercetare de aproape șapte decenii. A avut prilejul să cunoască, de-a lungul bogatei sale existențe, întinsă pe mai bine de nouă decenii, figuri importante ca Eugen Lovinescu, Tudor Vianu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi. Anii ’40 l-au găsit la Radiodifuziunea Română, prilej cu care a fost trimis să-l întâmpine la aeroport pe Yehudi Menuhin și a dat mâna cu George Enescu însuși. În calitate de reporter, i-a luat un interviu la București lui Elya Ehrenburg. La Institutul de Istoria Artei, înființat în anii ’50 de profesorul său, George Oprescu, a fost coleg și prieten cu Ion Frunzetti, Răzvan Theodorescu și mai tinerii pe atunci, Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu. În plan internațional, a legat relații și a purtat o importantă corespondență cu Albert Skira, Marc Chagall, Jacob Berenson, Giselle Freund, Albert Boime, pentru a nu cita decât numele cele mai celebre. A scris monografii: Theodor Aman, Andreescu, Georgeta Năpăruș, Un modernist: M.H. Maxy; medalioane, studii și eseuri: Reverii lucide; în urma sa au rămas mii de file dactilografiate, fotografii, clișee, pliante. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în gradul de Mare Ofițer, categoria Arte Plastice și cu Medalia de aur la Expoziția internațională de artă a cărții – IBA Leipzig 1971 – pentru monografia monumentală Andreescu.

1928 – S-a născut Petre Oprea

11 martie 1928, Merii Petchii, Ilfov – 28 iulie 2011, București

Critic și istoric de artă, membru al secției de critică a Uniunii artiștilor plastici din 1960. A urmat Facultatea de Istorie București (1948–1952). Preocupat de istoria artei plastice românești, a publicat cataloage și monografii privind opera pictorilor Francisc Șirato, Lucian Grigorescu, Marius Bunescu, Corneliu Michăilescu, M.H. Maxy, Gheorghe Ionescu, precum și un album consacrat lui Constantin Brâncuși. A realizat ample incursiuni în mai multe domenii ale vieții artistice românești de la sfârșitul veacului trecut și din acest secol, publicând titluri despre cronicari și critici, colecționari sau societăți artistice. De-a lungul activității sale a avut privilegiul de a sta în preajma unor mari artiști ca Marius Bunescu și M.H. Maxy, despre care a scris în 1995, sau Constantin Artachino, Lucia Bălăcescu Demetriade, Gheorghe Ionescu, Milița Petrașcu, Alexandru Ciucurencu, Corneliu Michăilescu și Gheorghe Vânătoru. A fost considerat de specialiștii în domeniu „cea mai sigură bancă de date din viața artiștilor români„.

1929 – S-a născut Constantin Th. Botez

11 martie 1929, Bacău – 21 februarie 1992, Iași

Economist, istoric și eseist, exponent de seamă al învățământului universitar ieșean, pe care l-a slujit cu pasiune timp de aproape patru decenii. A absolvit Institutul de Studii Economice și Planificare din Iași (1953). A funcționat ca profesor universitar de Istoria Economiei naționale la Facultatea de Științe Economice din Iași. Se înscrie în rândul istoricilor-economiști care au depus o susținută activitate cu caracter monografic. Din șirul scrierilor sale, menționăm: Cronica Cotnarilor, Epopeea feroviară românească, Pagini uitate de cultură economică, Bolta Rece. 1786–1986. A publicat peste 50 de studii și articole în diverse reviste. A fost distins cu Medalia și Diploma de Onoare pentru merite deosebite în păstrarea, protejarea și punerea în valoare a documentelor Fondului Arhivistic Național al României.

1929 – S-a născut Florin Vasiliu

11 martie 1929, județul Botoșani – 23 septembrie 2001, Piatra-Neamț

Inginer chimist, unul dintre cei mai cunoscuți poeți în genul haiku, unul dintre cei mai fervenți promotori ai haiku, dar și unul dintre cei mai cunoscuți paradoxiști. A absolvit Facultatea de Chimie Industrială (1951) a Institutului Politehnic Iași și a lucrat în producție, proiectare, cercetare, în învățământul superior și în domeniul calității produselor. A publicat opt cărți tehnice, dintre care cele mai importante sunt Metode de analiză a calității produselor și Controlul modern al calității produselor, a prezentat lucrări științifice și articole la conferințe și simpozioane internaționale, a participat la conferințe interacademice la Sofia, Beijing, Praga, Hanju și Pyongyang (Coreea de Nord), având contacte tehnice și comerciale în Germania, Japonia, Polonia, Egipt, Franța, Italia, Bulgaria, Cehoslovacia, China, Coreea, Finlanda. După călătoriile în Japonia, China și Coreea a scris cărți despre cultura, civilizația și istoria Japoniei și despre haiku: Pe Meridianul Yamato, De la Pearl Harbor la Hiroshima, Interferențe lirice – Constelația haiku, Umbra libelulei – antologie de haiku românesc, Tolba cu licurici; 28 de lucrări literare și poezii în numeroase reviste literare românești și japoneze. A fost redactor-șef al revistei HAIKU. A fost președintele Societății Române de Haiku, vicepreședintele Societății Nipponica, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al International Haiku Association din Japonia.

1929 – S-a născut George Bălan

11 martie 1929, Turnu Măgurele, Teleorman – 3 ianuarie 2022, Freiburg im Breisgau, Baden-Württemberg, Germania

Filosof, muzicolog și aforist. Între anii 1950–1955 a studiat muzica la Conservatorul „Ciprian Porumbescu“ din București. A fost asistent universitar, apoi lector și conferențiar până în 1977, când s-a autoexilat în Germania, în Pădurea Neagră (St. Peter), unde a înființat Musicosophia-Schule, școală pentru formarea ascultătorului de muzică dublată de o fundație și o editură cu același nume. Dintre scrierile sale: Muzica, artă greu de înțeles?, Enescu – mesajul, estetica, Tragicul, Înnoirile muzicii, În dialog cu Emil Cioran, Pelerinaj oriental, Arta de a înțelege muzica, Inițiere muzicală, Demnitatea melomanului.

1931 – S-a născut Ion Besoiu

11 martie 1931, Sibiu, România – 18 ianuarie 2017, București

Actor de film, radio, teatru și televiziune. A absolvit Academia de Teatru și Muzică din Sibiu. A debutat în 1957 și apoi timp de 16 ani a jucat pe scena Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu, după care s-a mutat la București, unde a jucat la Teatrul „Bulandra”, al cărei director a fost, timp de 12 ani. În anii ’70 a jucat în serialul Toate pânzele sus, în regia lui Mircea Mureșan. Cele mai cunoscute roluri ale sale sunt Cloșca în Procesul lui Horia, Serebreakov în Unchiul Vanea, Polonius în Hamlet, Oronte în Mizantropul, Corifeu în Antigona, Ferapont în Trei surori, Senecus în Caligula și Muhoiarov Ivan Matveevici în Oblomov. Câteva dintre filmele în care a jucat: Furtuna, Neamul Șoimărestilor, Haiducii, Răscoala, Mihai Viteazul, Ciprian Porumbescu, Păcală, Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii, Ultima noapte de dragoste, Lumini și umbre. A fost decorat cu Ordinul Național Steaua României. A fost președinte executiv al Fundației Sibiul Vechi. Sibiu – Hermannstadt, asociație care îi ajută pe tinerii talentați și care oferă premii etnografilor. I s-a acordat Ordinul Național Steaua României, în grad de cavaler. Conform CNSAS, Ion Besoiu ar fi colaborat intens cu Poliția Politică, având numele conspirativ „Bogdan” și i-ar fi denunțat, la acea vreme, la Securitate pe Liviu Ciulei, Ion Caramitru, Dinu Săraru, Gina Patrichi și Răzvan Theodorescu. Totul s-ar fi întâmplat în perioada în care deținea funcția de director al Teatrului „Bulandra”.

Toate pânzele sus, Episodul 1 • Ion Besoiu, Ion Dichiseanu, Ilarion Ciobanu, Sebastian Papaiani, Jean Constantin, Cristian Șofron, Julieta Szönyi etc.

1932 – S-a născut Iosif Naghiu

11 martie 1932, București – 6/7 noiembrie 2003

Dramaturg și poet. A absolvit cursurile Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. În anul 1968 a debutat literar cu versuri și  teatru scurt în revista Luceafărul, piesa Celuloid fiind pusa ulterior în scenă la Teatrul „Nottara”, care-l avea director pe dramaturgul Horia Lovinescu. A scris peste 20 de piese de teatru, montate în țară și străinătate, distinse cu numeroase premii. A scris scenarii de film: Luchian și de televiziune: Capul de zimbru. Marele succes a venit după apariția primului volum de teatru, Autostop, când piesa Gluga pe ochi a fost pusă în scenă la Teatrul „Bulandra”, în regia lui Valeriu Moisescu, în interpretarea lui Toma Caragiu. Această parabolă comică, a intelectualului agresat de forțele întunericului, avea să fie jucată de peste 60 de ori cu sălile pline, bucurându-se de un succes enorm, până în momentul interzicerii ei, în 1971, când regimul comunist a declanșat o amplă acțiune de intimidare a scriitorilor care nu se conformau „societății socialiste multilateral dezvoltate”. Între 1971–1990, doar trei piese i-au mai fost puse în scenă, iar autorul, care a refuzat să între în partid, nu s-a mai putut angaja la nici o redacție sau editură. A primit două premii ale Uniunii Scriitorilor (1983 și 1993) și două premii ale Asociației Scriitorilor din București (1974 și 1984).

Întunericul Teatru radiofonic • Virgil Ogășanu, Mircea Albulescu, Petre Lupu, Mitică Popescu, Virginia Mirea etc.

1936 – S-a născut Dumitru Ciobanu

11 martie 1936 Vadul lui Vodă Criuleni, RSS Moldovenească/R. Moldova – 5 septembrie 2013

Scriitor român din Moldova. A absolvit Facultatea de Litere a Universității de Stat din Moldova, Secția jurnalistică și Institutul de Literatură ”Maxim Gorki” din Moscova (1976). A fost angajat redactor la revista Cultura Moldovei, apoi la Comitetul de Stat pentru Radio și Televiziune, șef de sector la revista Nistru. A publicat nuvele și articole în periodicele Moldova, Orizontul, Chipăruș, Femeia Moldovei, Făclia etc., numeroase eseuri despre artă, despre cei mai importanți pictori și sculptori din țară, publicate în anii ‘60–’90 în revistele Cultura, Nistru, în ziarul Transnistria, sau citite în emisiuni la Radio și Televiziune. A scris și despre arta plastică de peste hotarele Republicii Moldova, referindu-se la Dürer, Rafael, Michelangelo, Claude Monet, Van Gogh, Degas, Renoir, Pissarro, Gauguin, Picasso etc. A debutat editorial în 1974, cu volumul de proză scurtă Linii de contur, urmat de cărțile de schițe, povestiri și nuvele: Din toată inima, Ziua de azi, ziua de mâine, Am mai trăit cândva etc. Abia în 2009 a putut edita, cu mijloacele proprii, o carte de proză scurtă cu text transcris în alfabet latin, Zburătorul, o antologie a celor mai izbutite narațiuni. A urmat lucrarea Vârtejul. A fondat ziarul Transnistria, la care a fost și reporter. În timpul războiului de pe Nistru, pe paginile ziarului susținea rubrica Reportaje de pe linia de foc.

1936 – S-a născut Garabet Kumbetlian

11 martie 1936, Constanța – 2 ianuarie 2018, Constanța

Om de știință român de naționalitate armeană, inginer, cercetător, profesor universitar, membru al Academiei Oamenilor de Știință din România (AOȘR), al Academiei de Științe Tehnice din România (ASTR) etc.

A urmat Institutul Politehnic București, obținând în 1959 diploma de inginer în specialitatea Mașini Termice. În anul 1976 a obținut titlul științific de Doctor Inginer în domeniul Teoria elasticității mediilor structurale, cu lucrarea Calculul exact al plăcilor acționate hidrostatic și cu stare complexǎ de mobilitate a conturului, pe baza rezolvării problemei anti-mediane a teoriei mobilitǎții elastice. A fost inginer principal în cadrul Electrica Constanța. După o experiență îndelungată în domeniul universitar, a elaborat modele analitice originale pentru calculul plăcilor groase, al barelor curbe de secțiune neomogenă și al tensiunilor tangențiale în barele de secțiune oarecare. A fost membru fondator al Comisiei Centrale de Tensometrie, al Asociației Române de Tensometrie – ARTENS și al Filialei din Constanța a Asociației Generale a Inginerilor din România – AGIR (1997). A fost desemnat membru al Comisiei Teritoriale Interdisciplinare de Cercetare și Dezvoltare-Dobrogea, organism zonal consultativ al Ministerului Cercetării și Tehnologiei (1996), expert pentru cereri de finanțare al Consiliului Național pentru Cercetarea Științifică Universitară-CNCSU (1997). A publicat 26 de cărți – monografii, tratate, cursuri universitare, traduceri și eseuri din domeniul mecanicii solidelor deformabile și rezistenței materialelor și aproape 150 de articole, în revistele Academiei Române și Academiei de Științe Tehnice din România, în reviste străine și în analele universităților, în reviste departamentale și alte reviste de specialitate, în volumele unor manifestări științifice naționale și internaționale.

1936 – A încetat din viață Garabet Ibrăileanu (23 mai 1871 – 10/11 martie 1936)

Critic și istoric literar, eseist, pedagog, redactor literar și romancier; profesor de Istoria literaturii române la Universitatea din Iași; membru de onoare post-mortem al Academiei Române.

1937 – S-a născut Petre Grăjdeanu

11 martie 1937, Ghindărești, Constanța – 21 mai 2017, Constanța

Sculptor, autor de lucrări monumentale, membru al Uniunii Artiștilor Plastici, Filiala Constanţa. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, având profesori pe Ilica Veturia şi Marin Iliescu. Între 1970–2008 a participat la majoritatea saloanelor municipale (Bucureşti şi Constanţa) şi republicane, precum şi la expoziţiile de grup ale sculptorilor. A deschis expoziții personale la Atelier 35, Galeria Orizont, București (1974), împreună cu Gheorghe Constantin (pictură),  la Muzeul de Artă din Constanţa (2012, împreună cu Gheorghe Constantin – pictură) și Motivul Familiei la Galeria Ion Nicodim, Mamaia (2012, împreună cu Oana Sfetcu – pictură). Solidaritate, Orșova Nouă (Constanța), Meandre și Parazăpezi (Măgura, Buzău), Cinci dragoni pentru fântâna arteziană de la Constanța, Veteran (Odessa, Ucraina), Fertilitate (Yokohama, Japonia). În 2012 a primit Premiul pentru întreaga activitate al UAPR Filiala Constanța, la Salonul anual de arte vizuale.

Biografie ilustrată [Centrul Cultural Meta]

1944 – S-a născut Iustin Moraru

11 martie 1944, Orosfaia–Milas, Bistrița-Năsăud

Poet și prozator. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1962–1964) și Institutul pedagogic din același oraș (1964–1969). A debutat în Tribuna și Făclia din Cluj (1962). A fost redactor la Scînteia tineretului, secretar de redacție la revista Autoturism, redactor-șef adjunct la revista România pitorească. Debutul editorial a fost cu volumul de versuri Desprinderea fiului (1976). Alte scrieri: Vina (roman; Premiul Uniunii Tineretului Comunist și premiul Asociației Scriitorilor din București), Trăind într-o rază, Părinții abstracți.

1952 – S-a născut Larion Serghei

11 martie 1952 – 5 noiembrie 2019

Caiacist, canoist. A practicat caiacul, cele mai bune performanțe obținându-le alături de coechipierul său, Policarp Malîhin. Tandemul Larion Serghei–Policarp Malîhin au cucerit medalia de argint la K2-1000 m și medalia de bronz la K2-500 m la Campionatul Mondial Belgrad 1975 și o medalie olimpică de bronz la K2-500 m la Jocurile Olimpice Montreal 1976.

1953 – S-a născut Ladislau Bölöni

Bölöni László; 11 martie 1953, Târgu Mureș

Fost jucător și actual antrenor de fotbal. A debutat ca fotbalist la echipa Chimica Târnăveni, echipă în care a jucat până în 1969. Între 1970–1984, a făcut parte din echipa ASA Târgu Mureș, fiind transferat apoi la Steaua București. În anii 1977 și 1983 a fost desemnat cel mai bun fotbalist al României. A jucat 108 meciuri în echipa națională, pentru care a marcat 25 de goluri. A fost de 23 de ori căpitan al echipei naționale de fotbal a României. Între anii 2000–2001 a fost antrenor al echipei naționale. A antrenat echipe de fotbal ca: AS Nancy, Sporting Lisabona, Rennes, Standard Liège, Al Wahda FC, RC Lens, Royal Antwerp FC, Panathinaikos Atena etc.

1953 – S-a născut Mircea Romașcanu

11 martie 1953, Otopeni, Ilfov

Fost ciclist, Maestru Emerit al Sportului, antrenor. A câștigat Turul Ciclist al României (1974, 1983 și 1985), plasându-se al doilea în 1988. A mai câștigat etape în Turul Elveției – GP Wilhelm Tell, Turul Italiei – Giro delle Regioni, Turul Greciei, Turciei. A câștigat mai multe etape din Cursa Păcii în 1976 și 1981, 1982 și 1983. A concurat la cursa individuală road la Jocurile Olimpice de vară din 1980. Din anul 1988 antrenează echipele de ciclism ale CS Dinamo București, CS Otopeni.

1954 – Desființarea coloniilor de muncă

Prin Hotărârea nr. 337/11 martie 1954 de abrogare a HCM nr. 1554/1952, pentru desființarea coloniilor de muncă. Unitățile de muncă au fost înființate prin Decretul nr. 6/1950, fiind menite să contribuie la „reeducarea elementelor dușmănoase Republicii Populare Române“. Deținuții, cu excepția celor care „au slujit interesele burgheziei”, au fost eliberați. A fost menținut doar regimul de domiciliu obligatoriu în cazul celor care „nu s-au reeducat”.

1954 – S-a născut Nicolae Manea

11 martie 1954, București – 15 decembrie 2014, București

Jucător și antrenor de fotbal. În cariera de jucător, a evoluat pe postul de atacant, legându-și numele de Rapid București unde a jucat timp de 19 sezoane și a câștigat în 1975 Cupa României. În cariera de antrenor, a cucerit în 1998 Cupa României și în 1999 campionatul, ambele trofee la Rapid, din postura de secund al lui Mircea Lucescu. A mai ocupat la Rapid posturile de secretar general (2007), director tehnic, administrator delegat sau director general adjunct al clubului (2008).

1957 – S-a născut Ion Bogdan Lefter

11 martie 1957, București

Poet și eseist, critic și istoric literar. A absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, specialitatea Engleză–Română (1981). A fost director fondator al revistei Observator cultural, redactor-șef al revistei literare Contrapunct și analist politic al postului de radio Europa Liberă, secția română. De asemenea, este prozator și analist politic, unul dintre reprezentanții curentului optzecist în literatura română. În prezent, este profesor universitar la Facultatea de Litere a Universității din București și director editorial al revistei aLtitudini. Volume publicate: Cinci (volum colectiv, în colaborare cu poeții Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Mariana Marin, Alexandru Mușina), Globul de cristal, Experimentul literar românesc postbelic, Scurtă istorie a romanului românesc, Primii postmoderni: Școala de la Târgoviște, Flashback 1985: Începuturile noii poezii, O oglindă purtată de-a lungul unui drum. Fotograme din postmodernitatea românească.

1963 – A încetat din viață Ignat Bednarik (8 martie 1882 – 11 martie 1963)

Pictor, desenator și artist decorator, recunoscut mai ales pentru acuarelele sale.

1965 – A încetat din viață Ion Șahighian (16 noiembrie 1897 – 11 martie 1965)

Regizor la Teatrul Național din București; regizor artistic la Teatrul Armatei; Maestru Emerit al Artei.

1967 – S-a născut Reka Szabo

Reka Zsofia Lazăr-Szabo; 11 martie 1967, Brașov

Scrimeră specializată pe floretă. A început să practice scrima la vârsta de 7 ani, la CS Tractorul Brașov, iar la vârsta de 12 ani a câștigat primul ei campionat național. În anul 1989 a câștigat Cupa României și a intrat la lotul olimpic de seniori. A fost laureată cu argint pe echipe la Atlanta 1996 și cu bronz pe echipe la Barcelona 1992. A fost campioană mondială în 1994 atât la individual, cât și la echipe, și campioană europeană la individual în 1995. În anul 2000 ea și soțul ei, sabrerul Vilmoș Szabo, s-au mutat în Germania. Amândoi au devenit antrenori de scrimă la clubul TSV Bayer Dormagen, unde ea s-a legitimat și ca sportivă.

1975 – A încetat din viață Eugen Bădărău (19 septembrie/2 octombrie 1887 – 11 martie 1975)

Fizician, profesor universitar; director al Institutului de Fizică București; membru titular al Academiei Române.

1988 – A încetat din viață Harry Brauner (24 februarie 1908 – 11 martie 1988)

Folclorist, etnomuzicolog, profesor și compozitor; a înființat Institutul de folclor și Orchestra Barbu Lăutaru.

1989 – Scrisoarea celor șase

Document conceput de fostul demnitar comunist de rang înalt Gheorghe Apostol și semnat de alți cinci foști membri marcanți ai Partidului Comunist Român: Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore Răceanu, Constantin Pârvulescu și Silviu Brucan. Scrisoarea a fost publicată de posturile de radio BBC și Europa Liberă pe data de 11 martie 1989. În scrisoare, Ceaușescu a fost acuzat, rând pe rând, de nerespectarea Actului final de la Helsinki și a Constituției; de „sistematizarea” satelor; de interzicerea contactelor cu străinii; de construirea Centrului civic al Capitalei, fără un buget transparent; de deturnarea Securității de la menirea ei de apărătoare a „ordinii socialiste contra claselor exploatatoare”, la cea de instrument de intimidare a membrilor de partid și a intelectualilor cinstiți. Semnatarii și-au declarat îngrijorarea față de instituirea muncii forțate, de violarea corespondenței și de eșecul politicii de planificare, de politica agrară, care a condus la înfometarea populației, emigrația masivă a minorităților din România, prăbușirea prestigiului internațional al țării (fapt demonstrat de închiderea ambasadelor de la București de către Danemarca și Portugalia), retragerea clauzei națiunii celei mai favorizate de către SUA și blocarea relațiilor economice cu Piața Comună. Pentru toate acestea, petiționarii au cerut: 1) renunțarea la proiectul sistematizării satelor 2) restabilirea garanțiilor constituționale privitoare la drepturile cetățenilor 3) interzicerea exportului de alimente. Semnatarii scrisorii au fost rapid arestați, interogați și puși în stare de arest la domiciliu.

Meritul semnatarilor acestei scrisori deschise, este că au avut inițiativa de a formula explicit problemele cu care se confrunta România, aflată atunci în plin delir dictatorial, având curajul sa-i spună lui Ceaușescu adevăratele problemele cu care se confrunta țara. Lucru care, însă nu le-a șters complicitatea la tot ce s-a întâmplat în timpul în care au făcut parte din structurile de conducere ale PCR.

Scrisoarea celor șase – text integral [Blogul de istorie]

1990 – Manifestația populară din Piața Operei din Timișoara

În urma manifestației (11–12 martie), a fost adoptată Proclamația de la Timișoara, un document programator inițiat de George Șerban, mai târziu deputat PNȚCD de Timiș și de colaboratoarea sa, Alexandra Indrieș. S-a susținut și declararea zilei de 16 decembrie ca zi națională de luptă împotriva totalitarismului. Cea mai bine cunoscută cerere a documentului este punctul 8, care cerea ca nici un fost membru al nomenclaturii Partidului Comunist Român sau al Securității să nu aibă dreptul de a lucra în funcții publice pe o perioadă de 10 ani sau trei legislaturi consecutive, punînd accent mai ales pe funcția de președinte.

1991 – A încetat din viață Octav Sargețiu (Dumitru V. Popa; 23 octombrie 1908 – 11 martie 1991)

Poet și publicist, membru al Societății Scriitorilor Români.

1993 – A încetat din viață Dan Simonescu (Dan Simion; 10 decembrie 1902 – 11 martie 1993)

Critic și istoric al literaturii române vechi, bibliograf; membru de onoare al Academiei Române.

1996 – A încetat din viață Jean Rânzescu (30 iunie 1909 – 11 martie 1996)

Tenor, regizor de operă și profesor de canto; Maestru Emerit al Artei.

1997 – A încetat din viață Radu Negru (27 mai 1933 – 11 martie 1997)

Critic de artă, eseist; profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” și la Academia de Arte „George Enescu” din Iași.

1999 – A încetat din viață Vlaicu Bârna (4 decembrie 1913 – 11 martie 1999)

Poet, romancier, memorialist, critic literar și traducător.

2000 – A încetat din viață Victor Tufescu (19 noiembrie 1908 – 11 martie 2000)

Geograf; considerat întemeietorul geografiei moderne din România; membru al Academiei de Științe din România; membru titular al Academiei Române.

 

Ziua Europeană a Victimelor Terorismului

Stabilită în memoria victimelor celor patru atentate comise la Madrid în dimineața zilei de 11 martie 2004.

2004 – Atentatul terorist de la Madrid

A avut loc un puternic atentat terorist, soldat cu un număr impresionant de victime: 192 de oameni au murit, printre ei aflându-se și 16 români. Alte 1500 de persoane au fost rănite. Mai multe explozii simultane, la oră de vârf, s-au înregistrat în patru trenuri madrilene, atentatul fiind revendicat de gruparea extremista al-Qaida. Exploziile au avut loc aproape simultan, între 7.39–7.42 dimineața, în stațiile Atocha, El Pozo del Tío Raimundo, Santa Eugenia și o a patra în Calea Téllez spre Atocha. Atacurile au fost îndreptate împotriva trenurilor care asigurau legatura cu suburbiile și care erau pline cu navetiști care se îndreptau spre locurile de muncă din Madrid. România a fost cea de-a doua țară, după Spania, ca număr de victime.

 

2005 – A încetat din viață Mircea Dumitrescu (3 septembrie 1926 – 11 martie 2005)

Critic de film și eseist; fondator și președinte al Federației Române a Cinecluburilor Cinemateca.

2008 – A încetat din viață Cristea Zalu (1 mai 1932 – 11 martie 2008)

Compozitor, pianist, profesor la catedra de Pian a Conservatorului din București; membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Romania și al SACEM, Paris.

2009 – A încetat din viață Matilda Caragiu-Marioțeanu (20 iulie 1927 – 11 martie 2009)

Lingvistă specializată în domeniul dialectologiei generale și române – nord și sud-dunărene (aromână, în special); a publicat (în colaborare) trei manuale destinate învățării limbii române de către străini, utilizate în lumea întreagă; membru corespondent al Academiei Române; sora actorului Toma Caragiu.

2014 – A încetat din viață Doru Tureanu (11 ianuarie 1954 – 11 martie 2014)

Jucător de hochei pe gheață; multiplu campion național; membru al Echipei naționale de hochei pe gheață a României, cu care a luat parte la 17 Campionate Mondiale; considerat cel mai mare hocheist român al tuturor timpurilor.

2016 – A încetat din viață Iolanda Balaș-Söter (12 decembrie 1936 – 11 martie 2016)

Atletă, campioană olimpică; a dominat proba de săritură în înălțime timp de un deceniu; deținătoare a 14 recorduri mondiale la săritura în înălțime; președintă a Federației Române de Atletism (1988–2005).

2018 – A încetat din viață Geta Caragiu (Georgeta Caragiu-Gheorghiță; 6 august 1929 – 11 martie 2018)

Sculptoriță de expresie postcubistă și profesoară, sora cea mică a actorului Toma Caragiu.

2018 – A încetat din viață Dumitru Țeicu (26 ianuarie 1954 – 11 martie 2018)

Istoric și profesor; cunoscut pentru numeroasele studii și cercetări de arheologie și istorie medievală a Banatului; director al Muzeului Banatului Montan din Reșița.

2021 – A încetat din viață Augustin Costinescu (28 aprilie 1943 – 11 martie 2021)

Artist plastic, pictor și desenator; membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici.

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită