~ Amintirile zilei* ~
Foto: Regele Karl Gustav al XVI-lea înmânând lui George Emil Palade însemnele Premiului Nobel
1586 – A încetat din viață Stefan Báthory (27 septembrie 1533, Șimleu, Principatul Transilvaniei – 12 decembrie 1586, Grodno, Uniunea Polono-Lituaniană)
Principe al Transilvaniei între 1571–1575 și rege al Poloniei din 1575 până la moartea sa
1701 – Edictul imperial al lui Leopold I
Numit și A doua diplomă leopoldină, edictul imperial din 2/12 decembrie 1701, lăsa românilor din Transilvania libertatea de a îmbrățișa una din cele patru religii „recepte” (catolică, calvină, luterană și unitariană) sau a păstra credința ortodoxă.
Confirmând credincioșilor uniți aceleași privilegii ca și celor catolici, mai mult decât diploma leopoldină din 1699, leza interesele stărilor privilegiate din Transilvania, nefiind niciodată pusă în aplicare.
1806 – Manifestul Țarului Alexandru I al Rusiei adresat divanurilor principatelor românești
Ca urmare a înlocuirii, de către Poartă a domnitorilor Valahiei și Moldovei, generalul Michelson, comandantul trupelor rusești de la frontiera Nistrului, a primit ordinul de a trece Nistrul și de a ocupa Principatele. Bineînțeles, nu a fost decît un pretext pentru Imperiul Rus de a începe un nou război ruso-turc. Odată cu începerea războiului, Țarul Alexandru I al Rusiei, a declarat în manifestul dat celor două principate, că „le va păzi de toate relele care amenință pământul lor” și că le va apăra „sloboda lucrare a credinței, desfășurarea tuturor privilegiilor și obiceiurilor lor”, în momentul în care Principatul Moldovei era deja ocupat iar luptele se duceau pe teritoriul Valahiei… De fapt, acest război a fost purtat în întregime pe teritoriul principatelor românești, iar dintre toate promisiunile țarului, enumerate în manifestul său, una singură a fost cu adevărat respectată: „folosirea pe deplin a tuturor resurselor” Principatelor, care au suportat INTEGRAL toate costurile aprovizionării, dotării, cazării trupelor aflate pe teritoriul lor. P. Ciceagov, ultimul comandant-șef al armatei ruse, în adresarea remisă Divanului Țării Românești, cu ocazia plecării sale din București și a retragerii armatei ruse, menționa: „Ați suportat povara războiului cu constanță și generozitate. Sacrificiile Domniilor voastre sunt cunoscute. Motivele lor vă onorează și Maiestatea Sa Imperială vă este recunoscător” – nimic despre despăgubiri…
1812 – Incendiul de la Curtea Domnească din Dealu Spirii, zidită de către Alexandru Ipsilanti
Contele Auguste de Lagarde, în trecere prin București, scrie: „…alergai la fereastră și văzui chiar în fața mea palatul principelui Valahiei cu totul în foc… Pompierii acoperiți cu un fel de coif și cu o îmbrăcăminte romană se urcară pe acoperișurile aprinse…”.
Curtea Domnească a ars în întregime, nu mai putut fi reconstruită, ruinele primind numele Curtea arsă.
1817 – S-a născut Georg Daniel Teutsch
12 decembrie 1817, Sighișoara – 2 iulie 1893, Sibiu
Episcop evanghelic sas din Transilvania, și-a desfășurat activitatea ca dascăl, teolog, istoric și politician. În 1837 a început studii universitare de istorie și teologie evanghelică la Viena, le-a continuat în anul următor la Berlin, fiind nemulțumit de calitatea învățământului protestant din Viena. După terminarea celui de-al doilea an de studiu, a revenit în Sighișoara terminându-și studiile ca autodidact. În 1843 și-a finalizat studiile cu o disertație susținută în istorie, pedagogie și teologie. A devenit lector la Școala din Deal din Sighișoara, apoi co-rector și rector (director). În 1863 a renunțat la activitatea didactică, fiind ales preot evanghelic în Agnita (comitatul Târnava Mare). A fost ales în 1867 episcop al Bisericii Evanghelice din Transilvania, ocupând această funcție până la moarte. Toată activitatea depusă a fost menită să păstreze integritarea culturală, economică și teritorială a națiunii săsești (Sachsenvolk). Pentru împlinirea acestui scop s-a folosit deseori de istoria națiunii săsești din Transilvania, pe care a studiat-o de-a lungul anilor ca istoric.
1821 – A încetat din viață Scarlat Callimachi
1773, Constantinopol – 12 decembrie 1821, Constantinopol
Domn al Moldovei de trei ori (24 august 1806–26 octombrie 1806; 4 august 1807–13 iunie 1810 și 17 septembrie 1812–iunie 1819) și o dată al Țării Românești (februarie–iunie 1821). S-a străduit să reorganizeze administrația, să restabilească ordinea și să ușureze situația poporului împovărat de greutăți. A adoptat cea mai bună legislație avută până la el. I-a scutit pe boieri de dări și le-a dat și un număr de oameni (poslușnici). A luat măsuri împotriva ciumei, s-a îngrijit de podurile de lemn, a introdus cartofii în Moldova și a susținut școala lui Gheorghe Asachi. A fost mazilit pentru că era considerat omul rușilor. În Țara Românească a încheiat domnia în scurt timp, din cauza izbucnirii revoluției lui Tudor Vladimirescu. A murit otrăvit în același an, bănuit a fi de partea revoluției grecești.
1860 – S-a născut Ioan Istrate
12 decembrie 1860, Tecuci – 1942, București
Militar de carieră, unul dintre generalii Armatei României din primul război mondial. Între 1875–1879 a urmat cursurile Școlii Fiilor de Militari din Iași, în 1879 fiind declarat admis la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București, pe care a absolvit-o cu gradul de sublocotenent (1881). În același an a fost trimis la studii în Franța unde a absolvit Școala Politehnică din Paris, precum și Școala de Aplicație pentru Artilerie și Geniu din Fontainebleau. A ocupat diferite poziții în cadrul unităților de geniu sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 1 Geniu, Brigăzilor 4 și 5 Infanterie și Diviziei 9 Infanterie. A comandat Divizia 9 Infanterie în cel de-al doilea război balcanic. În perioada 1892–1896 a fost ofițer adjutant al Regelui Carol I, încadrat în Casa Militară Regală, iar între noiembrie 1909–martie 1911 a îndeplinit funcția de șef al Marelui Stat Major General al armatei. În perioada primului război mondial, a îndeplinit funcția de: comandant al Diviziei 7 Infanterie și al Corpului V Armată. Din lucrările sale: Curs de Artă Militară, Istoria militară (4 vol.), Tactica de infanterie.
1875 – S-a născut Victor Păcală
12 decembrie 1874, Dealu Frumos–Merghindeal, Sibiu – 1955
Folclorist, teolog, istoric. A absolvit Institutul Teologic-Pedagogic din Sibiu și Facultatea de Istorie a Universității din Budapesta. Pasionat de etnografie, a călătorit prin lume, ajungând, între altele, în Dalmația, Italia, Asia Mică, Africa, dar fără să-și neglijeze propria țară. A fost profesor la Seminarul Andreian din Sibiu. A fost autorul primei monografii științifice etno-folclorice românești dedicate unei localități rurale, Monografia comunei Rășinari (Sibiu, 1915), lucrare premiată de Academia Română.
1886 – S-a născut Joseph Prunner
12 decembrie 1886, Graz, Austria – 19 februarie 1969
Contrabasist și profesor la Conservator, român de origine austriacă. Elev al lui Eduard Madensky, a luat concursul pentru postul de șef de partită la Opera Mare din Viena, în fața unei comisii prezidate de Felix Weingartner, asistat de Bruno Walter. În 1909, atașatul legației române de la Viena, i-a cerut lui Felix Weingartner să-i recomande un contrabasist pentru postul de profesor la Conservatorul Regal de Artă Dramatic din București. Joseph Prunner a acceptat propunerea, în anul 1909 a părăsit Austria în favoarea României, la rugămintea lui George Enescu, devenind primul contrabasist al Filarmonicii. A fost 60 de ani profesor, inițiind o metodă de predare renumită și scriind un număr mare de prescripții pentru contrabas. A fost întemeietorul școlii române de contrabas.
1893 – S-a născut Edward G. Robinson
Emanuel Goldenberg, 12 decembrie 1893, București – 26 ianuarie 1973, Hollywood, SUA
Actor de teatru și film, american, evreu din România. A ajuns în Statele Unite la vârsta de zece ani, când familia sa s-a mutat în Lower East Side din New York. Abandonând planurile familiei de a deveni rabin sau avocat, a studiat la American Academy of Dramatic Arts. În 1915 a început să joace pe Broadway, lucrând acolo acolo constant timp de 15 ani. Consacrarea cinematografică și-o datorează apariției (cu rolul gangsterului mârâit și criminal Rico Bandello) în Micul Cezar, unul dintre primele filme americane de serie neagră. A urmat o carieră de mai mult de 50 de ani, realizînd numeroase roluri sub bagheta unor regizori ca John Ford, John Huston, Frank Capra. Institutul American de Film l-a clasat printre cei mai mari actori ai secolului al XX-lea; în 1973 a primit postum un Oscar onorific: unui „mare actor, remarcabil patron al artelor și devotat cetățean… pe scurt un om al Renașterii. Din partea prietenilor lui din industria pe care o iubește”.
TCM Tribute to Edward G Robinson
1895 – S-a născut Ilie Lazăr
12 decembrie 1895, Giulești, Maramureș – 6 noiembrie 1976, Cluj
Jurist și politician, fruntaș al Partidului Național Țărănesc în perioada interbelică. A studiat la Academia de Drept, obținând și titlul de Doctor în Drept. A urmat apoi Conservatorul din Viena. A luptat în primul război mondial pentru eliberarea Cernăuțiului, apoi cu trupele de moldoveni a participat la eliberarea orașului Sighet. În timpul Austro-Ungariei a fost membru al Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania. În 1928 a câștigat fotoliul de deputat din partea PNȚ. În 1946, înaintea alegerilor, a fost arestat de către autoritățile comuniste sub acuzația de trădare, fiind închis timp de 7 luni. Soția sa, Maria Lazăr, a câștigat fotoliul de deputat în locul său, dovedind astfel popularitatea de care se bucura Ilie Lazăr. În 1947 a fost implicat în înscenarea de la Tămădău, punctul de plecare al unui proces intentat împotriva unor personalități marcante ale PNȚ. În urma acestui proces, a fost condamnat la 12 ani de temniță grea, 5 ani degradare civică, confiscarea averii și 50.000 de lei cheltuieli de judecată. A trecut prin închisorile de la Galați, Sighet, Râmnicu Sărat. După ce a expirat termenul de 12 ani, i s-a fixat domiciliul obligatoriu pentru alți trei ani, la coloniile de muncă de la Culmea și Periprava. Abia în 1964, după 17 ani de închisoare, a fost eliberat. În ultima parte a vieții a lucrat la un volum de memorii, publicat postum, precum și la o istorie a Maramureșului.
1905 – S-a născut Virgil Huzum
12 decembrie 1905 Ianca, Brăila – 7 iulie 1987
Poet, membru al Societății Scriitorilor Români din 1936. Ca elev, a publicat versuri în Anuarul Societății literare a Liceului Unirea din Focșani, a urmat studii de farmacie și a obținut licența în Litere și Filosofie la Universitatea București în 1931. A debutat în revista Adevărul literar și artistic în 1924; a debutat editorial cu parodii și pastișe poetice A la maniere de… (1926), urmate de plachetele de poezie Bolta bizantină, Zenit, Mirajul sunetelor. A colaborat la Bilete de papagal, Vremea, Viața literară, Zodiac, Viața Românească etc. A fost distins cu Premiul Societății Scriitorilor Români.
1907 – S-a născut Nicolae Sălăgeanu
12 decembrie 1907, Idicel, Mureș – 25 decembrie 1988, București
Botanist, membru titular (din 1963) al Academiei Române. A urmat studii universitare la Facultatea de Științe la București. În 1936 a devenit Doctor în Biologie, susținând teza Despre nutriția la Rhinanthacae. A fost titular al Catedrei de Anatomia și fiziologia plantelor și director al Institutului de Biologie din București. Între 1956–1976 a condus Comisia Monumentelor Naturii. Activitatea sa științifică de cercetare a cuprins variate aspecte ale fiziologiei vegetale, ocupându-se de regimul de apă al plantelor și stabilirea coeficientului economic al transpirației la unele soiuri de cereale, determinarea rezistenței la secetă a plantelor, comportarea unor soiuri de cereale în stadiul de lumină, stimularea unor fenomene fiziologice (problema grăbirii coacerii fructelor, obținerea de fructe partenocarpice, căderea prematură a capsulelor la bumbac, studii asupra mișcării plantelor volubile etc.), dar domeniul principal al preocupărilor sale l-a constituit studiul asupra fotosintezei în raport cu anumiți factori. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase volume, studii și articole, apărute în țară și în străinătate.
1909 – A încetat din viață Ioan Russu-Șirianu (22 iunie 1864, Șiria, comitatul Arad – 12 decembrie 1909, București)
Scriitor, ziarist, director al ziarului Tribuna; om politic, deputat în Dieta ungară
1916 – Ziarul Bukarester Tagblatt a devenit oficios al autorităților de ocupație
De la 12 decembrie 1916, pe lângă ediția germană a apărut și o ediție în limba română, Gazeta Bucureștilor, având numerotare comună. A apărut până în 11 noiembrie 1918, redactat de o serie de jurnaliști români, judecați și condamnați după război, pentru colaboraționism: Dimitrie Karnabatt, Ion Slavici, Tudor Arghezi, Constantin Stere, Dem. Theodorescu.
1918 – Demisia Guvernului Constantin Coandă și instalarea Guvernului Ion I.C. Brătianu (5)
Guvernul Constantin Coandă a fost un Consiliu de miniștri de uniune națională, care a guvernat în perioada 24 octombrie/6 noiembrie–29 noiembrie/12 decembrie 1918. Regele Ferdinand I l-a desemnat pe generalul Coandă să formeze guvernul. Ca urmare a victoriilor obținute de Antanta pe parcursul verii anului 1918, România a decis reintrarea în război împotriva Puterilor Centrale, regele decretând mobilizarea generală și reintrarea României în război de partea Antantei. Trebuie menționat faptul că țara noastră ieșise din război în aprilie 1918, guvernul Marghiloman semnând un tratat de armistițiu foarte împovărător cu Puterile Centrale, pe care Regele nu l-a semnat. Așadar, una din primele măsuri adoptate de noul cabinet a fost considerarea acestui Tratat de Pace ca fiind un act nul și neavenit. Pe timpul mandatului său, s-a sfârșit primul război mondial; au avut loc Unirea Bucovinei cu România și Unirea Transilvaniei cu România. După capitularea Puterilor Centrale și făurirea României Mari, guvernul de uniune națională condus de Constantin Coandă și-a depus mandatul în favoarea liberalului Ionel Brătianu.
Guvernul Ion I.C. Brătianu (5) a fost un Consiliu de miniștri liberal, în care erau reprezentate toate provinciile istorice și a guvernat în perioada 29 noiembrie/12 decembrie 1918 –12/25 septembrie 1919. A decis ca problemele specifice ale Basarabiei să fie soluționate de Directorate.
1925 – Prințul Carol al II-lea al României a renunțat pentru a treia oară la succesiune
Prințul Carol a profitat de o îndatorire dinastică – reprezentarea Familiei Regale la o înmormântare în Marea Britanie – pentru a rămâne în străinătate. După ce a asistat la funeralii, Carol a plecat la Paris, sub numele de Caraiman, s-a întâlnit cu Elena Lupescu, iar de aici au plecat împreună la Veneția. Pe 12 decembrie 1925, tânărul principe a adresat tatălui său o scrisoare prin care îl anunța pentru a treia oară că renunță la prerogativele sale de moștenitor al Coroanei, un act de abdicare. Întrucât a refuzat să se întoarcă, Regele Ferdinand I a hotărât dezmoștenirea lui Carol și îndepărtarea lui de la succesiune. Consiliul de Coroană a ratificat la 31 decembrie renunțarea prințului Carol al II-lea la tron, în favoarea fiului său, Mihai, care a devenit rege în iulie 1927.
1927 – S-a născut Ion M. Anghel
12 decembrie 1927
Diplomat, jurist și profesor universitar, membru de onoare (din 2013) al Academiei Oamenilor de Științe din România. A absolvit Facultatea de Drept a Universității București (1952), a urmat specializări în Drept Internațional la Haga și Drept Umanitar la San Remo. A obținut titlul de Doctor în Drept (Internațional și Civil) al Universității din București, cu teza Măsurile de naţionalizare în dreptul internaţional contemporan (1967). A avut o carieră universitară – preparator, asistent, lector, profesor, decan (1950–2012), la disciplinele: Drept roman, Drept civil, Drept internațional public și privat, Dreptul Uniunii Europene. A activat şi predat, succesiv sau concomitent, la: Universitatea Bucureşti, Universitatea Valahia Târgovişte, Universitatea „Spiru Haret” București, Universitatea „Iosif Constantin Drăgan” Braşov și Universitatea „Dimitrie Cantemir”, Facultatea de Drept și Academia de Drept Diplomatic din Bucureşti. A fost consilier juridic, șef de serviciu, director în MAE, însărcinat cu afaceri în Cipru, Italia și Malta, ambasador al României la Haga, consul general în San Marino, Membru al Curții Permanente de Arbitraj Haga, al Comisiei de la Veneția, al Comisiei Dunării, al Birourilor Internaționale pentru Protecția Proprietății Intelectuale Geneva, a negociat peste 80 de convenții și tratate, a participat la elaborarea câtorva zeci de proiecte de legi. Este președintele Asociației Ambasadorilor și Diplomaților de Carieră din România, al Societății Române de Drept European și prim-vicepreședinte al Asociației Române de Politică Externă. A publicat peste 150 de studii, în ţară şi străinătate și volumele: Dreptul diplomatic și consular, Dreptul diplomatic, Dreptul tratatelor, Dreptul roman.
1929 – S-a născut Marin Bucur
12 decembrie 1929, Podu Rizii, Dâmbovița – 5 februarie 1994, București
Istoric și critic literar, prozator, eseist şi ziarist. A urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București (1949–1953), fiind numit asistent la catedra de Literatură română încă din ultimul an de facultate. A lucrat la Institutul de Istorie Literară și Folclor, devenit Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu” până la săvârșirea din viață, promovând până la funcția de șef de sector. În paralel, a fost redactor la revista Luceafărul. Și-a luat Doctoratul în Științe Filologice cu o teză despre C.A. Rosetti. Publicistic, a debutat în 1950 cu recenzii și articole în revista Viața românească, iar editorial, în 1966 cu romanul Zi de vară până-n seară. A colaborat la numeroase reviste: Tânărul scriitor, Gazeta literară, Luceafărul, Tribuna, Astra, România literară, Contemporanul, Convorbiri literare, Revista de istorie și teorie literară, Revue roumaine de sciences sociales, Europe, Secolul 20, precum și la publicații academice din țară și străinătate. Prima sa lucrare de critică și istorie literară publicată a fost monografia Ovid Densusianu (1967).
1933 – S-a născut Viorel Mărginean
12 decembrie 1933, Cenade, Alba – 28 februarie 2022, București
Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1962, membru de onoare (din 2006) al Academiei Române. A studiat la Școala Medie de Arte Plastice din Cluj și a absolvit apoi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București (1959), la clasa profesorului Ioan Marșic. Ulterior, a urmat cursuri în SUA, Franța și Anglia (1970), cu o bursă acordată de Departamentul de Stat al SUA, în Italia (1982), printr-o bursă oferită de statul italian și din nou în SUA (1984). A expus atât în țară, cât și în străinătate (SUA, Germania, Austria, Bulgaria, Franța, Italia, Spania), cele mai importante expoziții personale având loc la Sala Dalles (1970), Palatul Palffy din Viena (1980), Palatul UNESCO de la Paris (1992), Accademia di Romania din Roma (1993), Muzeul Brukenthal din Sibiu (1996) și Muzeul Național de Artă al României (2004). La deschiderea Bienalei de la Paris din 1967, lucrările sale au fost remarcate de celebrul om de cultură francez Andre Malraux. A primit numeroase premii și distincții, naționale și internaționale. În decursul timpului, a ocupat funcții importante în domeniul culturii: vicepreședinte al Uniunii Artiștilor Plastici (1978–1989), director al Muzeului Național de Artă al României (1993–1995) și ministru al culturii.
Galerie de tablouri [WikiArt]
1934 – A încetat din viață George Demetrescu Mirea (16 aprilie 1852, Câmpulung Muscel – 12 decembrie 1934, București)
Pictor și muralist; a participat la Războiul de Independență, ca pictor atașat Cartierului General al armatei
1936 – S-a născut Iolanda Balaș-Sötér
12 decembrie 1936, Timișoara – 11 martie 2016, București
Atletă, prima campioană olimpică a atletismului românesc; a dominat proba de săritură în înălțime timp de un deceniu. Între 1957–1967, a învins în 150 de întreceri consecutive, depășind recordul mondial de 14 ori, dintre care 12 consecutive, de la 1,75 m la 1,91 m. Primul ei record mondial a fost la 14 iulie 1956 la București, crescând cu 1 cm recordul stabilit de britanica Thelma Hopkins cu aproximativ două luni înainte. A participat la Jocurile Olimpice în trei ediții – Melbourne 1956 (locul cinci), Roma 1960 (a câștigat medalia de aur cu o diferență de 14 cm față de a doua clasată, poloneza Jaroslava Jozwiakowska) și Tokyo 1966 (medalia de aur). Pe lângă recorduri mondiale și olimpice, în palmaresul ei mai intră și două medalii de aur la campionatele europene de atletism de la Stockholm în 1958 și Belgrad în 1962, precum și o medalie de argint la Berna în 1954, 3 titluri mondiale universitare, 9 titluri balcanice, 19 titluri naționale. A fost prima atletă din lume care a fost desemnată pentru Hall of Fame – Muzeul gloriilor atletismului. A intrat în Guiness Book pentru cele 142 de victorii consecutive. După retragerea din competiții, a rămas activă în atletism, ca arbitru. A fost președinta Federației Române de Atletism (1988–2005); în 1993 a înființat Fundația Atletismului Românesc.
1939 – S-a născut Ioan Baltog
12 decembrie 1939, Piatra Neamț – 2 august 2016, București
Fizician și profesor, membru corespondent (din 2016) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Matematică și Fizică a Universității București, absolvită în anul 1962. În anul 1973 a obținut titlul de Doctor în Fizică la Universitatea din București. Imediat după absolvire, și-a desfășurat activitatea în funcția de cercetător la Observatorul Astronomic, apoi la Institutul de Fizică, ambele ale Academiei RPR, ulterior la Institutul pentru Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației; iar din 1991, la Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Fizica Materialelor (INCDFM), ca cercetător gradul I, șef de laborator și președinte al Consiliului Științific. Activitatea sa profesională a fost orientată spre cercetări privind efecte de compoziție, structură și dimensionalitate asupra proprietăților materiei condensate – procese fizice, modele, tehnici experimentale. Cercetări cu caracter aplicativ au fost omologate și introduse în practică: analizorul de particule (granulometrul); fotogoniodifuzometrul, elipsometrul fotoelectric, fotometrul în infraroșu etc. Rezultatele activității sale științifice au fost concretizate în peste 180 de lucrări științifice; este autorul a 8 brevete de invenție și coordonator în realizarea a 10 tehnici, aparate sau echipamente omologate metrologic. A fost distins cu Premiul pentru fizică „Constantin Miculescu” al Academiei Române (1968), pentru grupul de lucrări „Rayleigh light scattering on polymer and copolymer solutions” [Difuzarea luminii Rayleigh în soluții de polimer și copolimer], IFA Awards, Diploma de Onoare și Medalia IFA (2011).
1939 – S-a născut Tudor Octavian
12 decembrie 1939, Brăila
Scriitor, jurnalist, publicist, critic de artă, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Din anul 1967, fiind student în anul al II-lea la Facultatea de Filologie de la Universitatea București, a fost angajat, cu dispensă de frecvență, la revistele Viața Studențească și Amfiteatru. A debutat ca publicist în anul 1968 cu volumul Povestiri diferite. Timp de câteva decenii a susținut, în revistele de cultură și cotidiene, rubrici de critică de artă. A colaborat ca jurnalist la revista Flacăra și la cotidianele România liberă, Național, a semnat rubrica Scriitorul de la pagina 3 la cotidianul Jurnalul Național. Cărți publicate: Povestiri diferite, Noiembrie viteză, Sortiți iubirii, Oameni normali, Proști, dar mulți, Pictori români uitați.
1941 – România a declarat război Statelor Unite ale Americii
La insistențele guvernelor german și italian, Guvernul Ion Antonescu a comunicat la Casa Albă că, în conformitate cu dispozițiile Pactului Tripartit și respectând obligațiile solidare prevăzute prin acest pact, ca urmare a stării de război ce a intervenit între Statele Unite, pe de o parte, și Reichul german, Italia și Japonia, pe de altă parte, România se află ea însăși în stare de război cu Statele Unite ale Americii. Mareșalul Ion Antonescu afirma confidențial ziariștilor români cu acest prilej: „Eu sunt aliatul Reich-ului împotriva Rusiei, dar sunt neutru între Marea Britanie și Germania. Sunt pentru americani contra japonezilor”. La declarația de război a României americanii nu s-au sinchist să răspundă prea repede, Washingtonul reacționând abia după aproape șase luni. Președintele F.D. Roosevelt, a semnat, la 4 iunie 1942, o contradeclarație de război adresată României, Ungariei și Bulgariei. Roosevelt a avut grijă să pună în evidență, în mesajul său către Congres, că toate cele trei guverne au declarat război Statelor Unite „nu din proprie inițiativă sau ca urmare a dorinței popoarelor lor, ci ca instrumente ale lui Hitler”, iar starea de război între România și SUA intră în vigoare. Între cele două țări nu au avut loc operații militare directe, momentul marcând doar ruperea relațiilor diplomatice.
1941 – S-a născut Smaranda Oțeanu-Bunea
12 decembrie 1941, Râmnicu-Sărat, Buzău
Compozitoare și critic muzical, membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor, a Uniunii Criticilor Muzicali, a Uniunii Ziariștilor Profesioniști. Este absolventă a Facultății de Compoziție, clasa prof. Alfred Mendelsohn (1966), a urmat cursuri de specializare în Austria, Germania, SUA și Canada. Are sute de participări la emisiunile muzicale ale posturilor de Radio și Televiziune (din 1961), peste 3.000 de cronici și pagini de publicistică muzicală, a fost director fondator al revistelor Melos, Minison, Monopol, fiind și fondatoarea Operei Comice pentru Copii din București. Și-a desfășurat activitatea de critic muzical la principalele cotidiene bucureștene, Scînteia, Adevărul și la Agenția ROMPRES (1966–1995). Apoi, la ziarul Ultima oră și revista Melos unde scrie și în momentul de față și în Cronica Muzicală On Line. A compus lieduri: Semiluna, Scoica, Tăcerea, Nostalgie, Ispita, poeme corale, madrigale, muzică de teatru și de film și a scris cărți de reportaj, eseuri, publicistică muzicală.
1942 – S-a născut Alexandru Lascae
12 decembrie 1942, București – 7 noiembrie 2009, Delft, Olanda
Dirijor și violonist român stabilit în Olanda. A studiat Vioara și Compoziția la Conservatorul din Iași, apoi la București. S-a stabilit din 1969 în Olanda, unde a devenit concert-maestru al Orchestrei Residentie din Haga; tot in același oraș, a debutat ca dirijor la pupitrul ansamblului Filarmonicii. A dirijat în Belgia, Egipt, Germania, Grecia, Norvegia, Olanda, Rusia, Japonia si China. Din 1990, a revenit periodic în România, colaborand mai ales cu orchestrele din Iași și Cluj Napoca, a dirijat în cadrul Festivalului București, oraș al muzicii, organizat de Radio România Muzical pentru Uniunea Europeană de Radio. A fost dirijor permanent al Filarmonicii Moldova din Iași (1998–2009).
Sebastian Vîrtosu – Șapte schițe pentru orchestră • Filarmonica „Moldova” Iași, Dirijor Alexandru Lăscae
1943 – S-a născut Dorel Sibii
12 decembrie 1943, Hălăliș–Săvârșin, Arad – septembrie 1998, Arad
Poet, dramaturg, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Arad. După absolvirea Facultății de Educație Fizică din Timișoara a fost profesor la Vărădia de Mureș, Macea și Lipova. După 1989 a locuit în Arad, a fost realizator TV, apoi redactor și colaborator susținut al revistei Arca. A debutat editorial cu volumul de proză pentru copii Cum am găsit-o pe Ileana Cosânzeana (1979), urmat de volumele de poezie: Ofranda vocalei, Însemnate de rouă, Gardă de corp pentru fluturi (Premiul de poezie al Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor 1994); romanele: Prin țara lui Abecedar, Răstigniți pe umbre; dramaturgie: Salvăm pe Ileana Cosânzeana (Premiul naţional de dramaturgie, secţia teatru de păpuşi, 1980), O poveste cu mult haz la o margine de iaz şi Cum a scăpat Chiţ-Pitichiţ de sughiţ (Premiul naţional de dramaturgie „Camil Petrescu”, 1995).
1944 – Bunurile Teatrului Național din București au fost cedate URSS
După ce a fost bombardat de aviația germană după 23 august (bombardament urmat de un incendiu puternic), Teatrul Național a primit lovitura de grație, dispunându-se ca bunurile sale să fie cedate în contul despăgubirilor de război ale României către Uniunea Sovietică, reglementate de Convenția de Armistițiu semnată la Moscova, la 12 septembrie 1944. Astfel, la 12 decembrie 1944, au fost desemnați mașiniștii Carol Albu și Nicolae Grideanu, pentru a însoți cele 41 de vagoane, de tip rusesc, care urmau să plece în URSS. Delegat cu supravegherea încărcării lăzilor și însoțirea acestora spre URSS, a fost inspectorul teatrelor, A. Chirescu.
1951 – S-a născut Sorin Preda
12 decembrie 1951, București – 26 noiembrie 2014, București
Prozator, publicist și profesor universitar, nepot de frate al lui Marin Preda. A absolvit în 1974 Facultatea de Limbă și literatură română a Universității din București și a devenit Doctor în Științele Comunicării. A fost membru al cenaclului Junimea condus de Ovid S. Crohmălniceanu și al grupării literare Noii care, între 1971–1973, a editat revista de perete omonimă. A fost profesor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării de la Universitatea București și la Facultatea de Litere a Universității Dunărea de Jos din Galați, redactor la săptămânalul Formula AS. Ca profesor, a contribuit la scrierea celui de-al doilea volum din Manualul de jurnalism (coord. Mihai Coman, 2000) și este autorul volumelor Tehnici de redactare în presa scrisă, Jurnalismul cultural și de opinie și Introducere în creativitatea publicitară. A debutat în 1981 cu volumul de proză scurtă Povestiri terminate înainte de a începe. A mai publicat volumele: Parțial color, Plus-minus o zi și Moromeții: ultimul capitol (Premiul Academiei Române). A colaborat cu proze scurte, reportaje, articole de opinie la reviste culturale din țară. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România și membru fondator al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România, ASPRO.
1953 – S-a născut Dan C. Mihăilescu
12 decembrie 1953, București
Critic și istoric literar, eseist, traducător, cronicar literar. A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română, secția Română-Franceză la Universitatea București în 1976. A debutat publicistic, după mai multe prezențe în reviste liceale și studențești, în 1974, în România literară. A fost cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu” (1980–2003), secretar de redacție la Revista de istorie și teorie literară, editorul suplimentului Litere, arte, idei (LAI) al ziarului Cotidianul. A realizat, timp de 15 ani, emisiunea Omul care aduce cartea la Pro TV. Este autor a numeroase cronici literare, în revistele Transilvania, 22, Ziarul de duminică, Idei în dialog. Din volumele sale: Perspective eminesciene, Întrebările poeziei, Carte de bucăți, Literatura română în postceaușism, Cărțile care ne-au făcut oameni, I.L. Caragiale și caligrafia plăcerii.
1955 – S-a născut Sorin Ilieșiu
12 decembrie 1955, Baia Mare
Cineast, operator, regizor de film și politician. Între 1979–1990 a fost director de imagine la Studiourile cinematografice Buftea apoi conferențiar la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, Școala Superioară de Jurnalistică AZR, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării,
co-fondator al Asociației Române a Formatorilor în Jurnalism și Comunicare – Mediaform, membru al Uniunii Cineaștilor din România. A realizat filme documentare: Câte ceva despre Regina Maria, Apocalipsa după Cioran, Monarhia salvează România!, Vom muri și vom fi liberi. Între 1990–2008 a lucrat numeroase filme documentare la care a fost (co)autor și a semnat scenariu, regie, imagine, a fost director de imagine pentru filme artistice: Proba de microfon, Înghițitorul de săbii, Escapada, O lumină la etajul zece, Duminică în familie, Marea sfidare, Spirit of the Night etc. În plan politic, este membru fondator al Alianței Civice și al Fundației Academia Civică, membru de onoare al Organizației Salvați Copiii, membru al Societății Timișoara, a fost senator. A fost distins cu medalia Meritul pentru Învățământ (2004), Crucea Casei Regale a României (2008).
Regina Maria, ultima romantică, prima femeie modernă (2006)
1962 – A încetat din viață Felix Aderca (Froim Zelig Adercu; 13/26 martie 1891, Puiești, Tutova/Vaslui – 12 decembrie 1962, București)
Prozator, poet, estetician, traducător și eseist; a luat parte la primul război mondial și la campania României împotriva Ungariei sovietice
1971 – S-a născut Tiberiu Csik
12 decembrie 1971, Satu Mare
Fost fotbalist care a activat în postul de fundaș dreapta. În 1988 a debutat la Olimpia Satu Mare. A evoluat pentru Poli Timișoara, Steaua București, cu care a câștigat campionatul (1993, 1994, 1995, 1996, 1997 și 1998), Cupa României (1996 și 1997) și Supercupa României (1995 și 1998), apoi Rocar București, în campionatul ungar, s-a întors la Olimpia Satu Mare, a jucat scurt timp la Universitatea Cluj, Minerul Lupeni (căpitanul echipei). A fost selecționat la echipa națională de tineret și la lotul olimpic. Din 2007 a devenit antrenor la echipa de copii, apoi la seniori Olimpia Satu Mare.
1974 – Savantul George Emil Palade a primit Premiul Nobel pentru medicină
La 12 decembrie 1974, în prezentarea făcută de George Emil Palade la ceremonia conferirii oficiale a premiului Nobel, omul de știință a vorbit despre „Aspecte intracelulare în procesul de secreție a proteinelor”, un text care avea să fie publicat în anul 1992 de Fundația Premiului Nobel.
A împărțit premiul cu colegii săi, Albert Claude și Christian de Duve, acordat „Pentru descoperiri privind organizarea funcțională a celulei care au avut un rol esențial în dezvoltarea biologiei celulare moderne, pentru lucrarea Intracellular Aspects of the Process of Protein Secretion.
1974 – A încetat din viață Fărâmiță Lambru (15 septembrie 1927, București – 12 decembrie 1974, București)
Cunoscut lăutar – acordeonist virtuoz, dirijor și solist-vocal
1978 – S-a născut Monica Bîrlădeanu
12 decembrie 1978, Iași
Actriță, prezentatoare de televiziune, model. A urmat cursuri de televiziune și apoi de actorie la Los Angeles și a început o carieră în film la Hollywood. A avut roluri în filmele: Moartea domnului Lăzărescu, Lombarzilor 8, Lost, Living & Dying, Francesca, Maica Domnului de la parter, Maternity Blues, Closer to the Moon.
Monica Bîrlădeanu for Rafael & Sons
1979 – S-a născut Robert Trif
Robert Cristian Trif; 12 decembrie 1979, Călan, Hunedoara
Actor, scenarist, producător de filme, antreprenor. În copilărie a manifestat un interes deosebit pentru teatru, muzică și fotbal, în care dorea să devină jucător profesionist. Inițial a fost cântăreț de muzică ușoară, având concerte în țară. De la 12 ani a jucat fotbal, la Centrul de Instruire Aliman Brad, la 16 ani a debutat la Aurul Brad, pe postul de fundaș stânga, apoi a plecat la Csepel Budapesta. O accidentare gravă la genunchi i-a oprit cariera de jucător, urmând calea antreprenoriatului. A fondat agenția Euro World Sports & Entertainment Agency, reprezentând în principal antrenori și jucători de fotbal în țările din Asia și Orientul Mijlociu, a extins activitatea și în alte sporturi – handbal, baschet, volei și cricket, ca parte a extinderii companiei pe piața asiatică. Din 2014 a intrat în industria muzicală, promovând cântăreți și trupe în Asia. În 2016 a început cursuri de actorie la Paris Artists School, câștigând premiul pentru cel mai bun actor-talent la competiția finală. A jucat în Te rog alege-mă ca prieten, Before Suicide (un scurtmetraj scris, regizat și produs de el), Seven Days of Revenge, Welcome to My City, Unwanted Love, Misjudgement, Poison, Hello Au Revoir etc. A primit Premiul cel mai bun actor străin al anului 2017 la gala UAE Short Film Festival.
1980 – S-a născut Dorin Goian
12 decembrie 1980, Suceava
Fost fotbalist care jucat în postul de fundaș central, antrenor. A debutat la Foresta Fălticeni, jucând ulterior la Gloria Buzău, Ceahlăul Piatra Neamț, FCM Bacău, Steaua București (cu care a obținut două titluri de campion, o supercupă, o calificare în semifinalele Cupei UEFA și trei calificări consecutive în Liga Campionilor), Palermo FC, Glasgow Rangers etc. Între anii 2003–2014 a avut 69 de apariții la echipa națională, marcând 5 goluri. După retragerea de pe teren, a devenit antrenor al formațiilor de Liga a III-a CS Bucovina Rădăuți, apoi Foresta Suceava.
1983 – A încetat din viață Amza Pellea (7 aprilie 1931, Băilești, Dolj – 12 decembrie 1983, București)
Actor de teatru, film și televiziune; a jucat la Teatrul Național din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul „Nottara”, Teatrul de Comedie și Teatrul Național din București; profesor la IATC
1987 – Radu Filipescu a fost arestat pentru difuzarea de manifeste
În octombrie 1987, Radu Filipescu a trimis la Radio Europa Liberă manifeste semnate „Acțiunea democratică română”, prin care cerea organizarea unui referendum pentru înlocuirea lui Nicolae Ceaușescu. La 1 noiembrie, el a difuzat în București manifestele care cereau organizarea unui referendum, iar a doua zi s-a vorbit despre manifestele din București la Radio Europa Liberă. La 9 noiembrie, Filipescu a trimis o scrisoare Procurorului General al RSR în care îl informa că a aflat dintr-un manifest de inițiativa unui referendum contra lui Ceaușescu și întreba dacă hotărârea lui de a participa contravine legilor statului. A trimis scrisoarea și la Europa Liberă, unde a fost citită. În data de 12 decembrie Radu Filipescu a fost arestat și condus la sediul Securității din Calea Rahovei, unde a fost anchetat în legătură cu scrisoarea adresată procurorului general. La anchetă a fost maltratat, dar a fost eliberat după 10 zile. Convocat la Securitate în 30 decembrie, a depus un memoriu în care prezenta tratamentul violent la care a fost supus în timpul detenției [Radu Filipescu – Jogging cu Securitatea].
1987 – S-a născut Ionuț Botezatu
Cătălin Ionuț Botezatu; 12 decembrie 1987, Panciu, Vrancea
Jucător de rugby în XV și de rugby în VII, evoluând pe postul de aripă de treisferturi (wing) sau fundaș (fullback). Joacă rugby de la vârsta de 15 ani, după ce a practicat fotbalul la LPS Focșani. A fost legitimat la clubul Știința Baia Mare, cu care a devenit campion național de patru ori la rugby în XV (2009, 2010, 2011, 2014) și o dată la rugby în VII (2011) și a cucerit Cupa României (2010 și 2012). A debutat la echipa națională a României într-un meci de calificare la Cupa Mondială de Rugby din 2011, a participat la Cupa Mondială de Rugby din 2015. Până în octombrie 2015 a strâns 30 de selecții în națională și a marcat 15 de puncte, înscriind trei eseuri.
1989 – A încetat din viață Ioan Zugrăvescu (29 mai 1910, Iași – 12 decembrie 1989, Iași)
Chimist, cunoscut în special pentru contribuțiile sale la chimia heterociclurilor; profesor universitar; membru corespondent al Academiei Române
1990 – A încetat din viață Gheorghe Claudiu Suciu (6 mai 1905, Blaj – 12 decembrie 1990, București)
Chimist cu contribuții importante în dezvoltarea, proiectarea și testarea proceselor din industria petrolului; membru titular al Academiei Române
1992 – A luat ființă formația de muzică folk–pop Pasărea Colibri
Pasărea Colibri este un supergrup de muzică folk din România, format în 12 decembrie 1992 la Râmnicu Vâlcea, membri fondatori fiind Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, Florian Pittiș, Vladi Cnejevici. Grupul s-a format cu ocazia unui festival de muzică, unde Baniciu și Vintilă, doi dintre cei mai respectați cantautori folk din România, cântau împreună. Prezentatorul Pittiș a rămas pe scenă după ce i-a introdus pe cei doi, în culise cooptându-l și pe claviaturistul Vlady Cnejevici, care se afla acolo cu trupa Compact. Trupa s-a destrămat în anul 2002, revenind pe scenă în anul 2009. Au mai făcut parte din grup, Marius Bațu și Radu Gheorghe.
Pasărea Colibri – Scrisoare de bun rămas
1994 – A încetat din viață Victor V. Martinescu (Victor Valeriu Martinescu; 16 septembrie 1910, Craiova – 12 decembrie 1994, București)
Poet și prozator anticomunist; fost deținut politic al regimului comunist
1996 – Guvernul Nicolae Văcăroiu și-a încheiat mandatul. S-a instalat Guvernul Victor Ciorbea
Guvernul Nicolae Văcăroiu, al Partidului Democrației Sociale din România, a guvernat între alegerile parlamentare din 1992 și cele din 1996, mai exact între 20 noiembrie 1992–12 decembrie 1996. A avut o abordare lentă a procesului de restructurare și reformă a sistemului bancar, pierderile economice fiind acoperite de la bugetul de stat; după atingerea unui prag record de 256%, rata anuală a inflației a scăzut sub 100%; s-a adoptat introducerea TVA și „Cuponiada”; a avut loc Afacerea Caritas. România a devenit membră în Consiliul Europei și a semnat Acordul de asociere la UE.
Victor Ciorbea, primar general al Capitalei, a fost desemnat de BCCC al PNȚCD pentru functia de prim-ministru, formând un guvern CDR + USD + UDMR, care a guvernat în perioada 12 decembrie 1996 – 17 aprilie 1998. Programul acestuia a vizat accelerarea privatizării, restructurării și reducerea pierderilor din economie.
1996 – A încetat din viață Ileana Predescu (24 iunie 1927, București – 12 decembrie 1996, București)
Actriță de teatru și film; a jucat timp de patru decenii la Teatrul „Bulandra”; Artist Emerit al Republicii Populare Române
2002 – Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi
A fost înființat prin H.G. nr. 1438/12 decembrie 2002 privind înființarea Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi, în vigoare de la 18 decembrie. Printre cele aproximativ 900 de piese ale muzeului se numără și harta Daciei, realizată de cartograful olandez Abraham Ortelius la Anvers, în jurul anului 1595. Inaugurarea a avut loc la 21 februarie 2003.
2002 – A încetat din viață Ion P. Filipescu (18 martie 1927, Moțăței, Dolj – 12 decembrie 2002, București)
Jurist cu contribuții în domeniul dreptului civil, al dreptului internațional privat și al dreptului comercial internațional; judecător la Curtea Constituțională a României (1992–1995); membru titular al Academiei Române
2004 – Turul II al alegerilor prezidențiale
Alegerile prezidențiale din 2004 s-au desfășurat pe parcursul a două scrutinuri. Primul scrutin a avut loc pe 28 noiembrie, iar al doilea tur de scrutin s-a desfășurat pe 12 decembrie. Primarul Bucureștiului, Traian Băsescu, cu 51,23% din totalul voturilor exprimate, l-a devansat pe contracandidatul său, Adrian Năstase, cu 48,77% din voturi.
2008 – A încetat din viață Vasile Gorduz (8 octombrie 1931, Trifești, Orhei, RSSM/Trifești, Rezina, R. Moldova – 12 decembrie 2008, București)
Sculptor, profesor universitar la catedra de Sculptură a Universitații Naționale de Arte din București; personalitate de prim rang a sculpturii românești; membru fondator al Grupării 9+1, alături de alți intelectuali români cu sensibilitate religioasă
2011 – A încetat din viață Mălina Olinescu (29 ianuarie 1974, București – 12 decembrie 2011, București)
Cântăreață de muzică pop; s-a lansat la Școala Vedetelor; și-a luat viața
2021 – A încetat din viață Lucian Avramescu (14 august 1948, Sângeru, Prahova – 12 decembrie 2021, Sângeru)
Poet și jurnalist; membru al Uniunii Scriitorilor din România; a publicat volume de versuri, note de călătorie, antologii, eseuri si pamflete jurnalistice
#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories
---------- *Ediție revizuită și adăugită
0 comentarii la „12 Decembrie în istoria românilor”