12 Februarie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Tricolorul la protestele de stradă – Drapel uman de Dan Mihai Bălănescu

 

1607 – Dieta din Cluj l-a ales pe Sigismund Rákóczi principe al Transilvaniei

După moartea lui Ștefan Bocskai, principle Transilvaniei (29 decembrie 1606), Dieta de la Cluj s-a întrunit între 8–12 februarie pentru a alege un nou principe. Respectând ultima dorință a lui Bocskai, exprimată prin testament, Sigismund l-a propus pe Bálint Drugeth, dar delegații celor Trei Națiuni l-au proclamat principe pe Sigismund Rákóczi, pe 12 februarie 1607.

1814 – Protestele boierilor moldoveni sub Imperiul Rus

Prin semnarea la 16/28 mai 1812 a Păcii de la București, Tratatul încheiat între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, prevedea, printre altele, cedarea către Rusia a teritoriului dintre Nistru și Prut, aparținând Principatului Moldovei, dar și cetățile Chilia, Ismail, Cetatea Albă, Tighina și Hotin, cu o populație totală de 520.000 de locuitori. La numai doi ani de la ocuparea ținutului, au apărut primele proteste adresate țarului împotriva „brutalei anexări“, ale boierilor moldoveni pământeni. După jalba din 29 ianuarie, la 12 februarie 1814, nobilimea basarabeană se adresa țarului cu o nouă jalbă, în acest mod: „Dă-ne buna viețuire, dăruiește-ne nestricare obiceiurilor și a pravililor, miluiește-ne cu mărime sufletului și a iubirei tale de oameni și dacă din oareșcare rîvnire a soartei noastre au agiuns la Împărătescul Vostru auz arătările ce s-au făcut de aici către ministerul, că moldovenii nu ar ave pravili și că ar fi din fire porniți întru urmări nepriincioasă, și că ar trebui zaconuri pentru pedeapsa greșalilor lor, fii milostiv a vede că moldovenii sunt plini de credință”. Boierii cereau ca mitropolitul Basarabiei să fie primul membru al Divanului provinciei, „pentru că aceasta este fire și lege Moldaviei […] să să rînduiască și ocîrmuitor politicesc a oblastii pămîntean din moldoveni credincios Împărăteștii Voastre Măriri, care să poată cunoaște persoanile, pronomiile, pravilele noastre, și împregiurările de aici, fiindcă lipsind aceste acum, înstreinîndu-se din zi în zi, izvodindu-să cele neobicinuite, ne înspăimîntează și pe noi și pe frații noștri”.

1845 – S-a născut Emilian Pake Protopopescu

12 februarie 1845, București – 28 aprilie 1893, București

Primar al Bucureștiului și deputat independent conservator. Născut în Mahalaua Negustori, era fiul lui Iancu, protopop și preot la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, de unde și numele Protopopescu. A urmat temeinice studii juridice, fiind Doctor în Drept al universităților din Paris, Bruxelles și Geneva. Timp de nouă ani (1879–1888) a fost profesor de Drept la Școala Comercială din București (al cărei director a fost pentru o scurtă perioadă), funcție la care a renunțat în aprilie 1888 pentru calitatea de primar al Capitalei, pe care a exercitat-o până în decembrie 1891. În mai 1876 a fost numit prefect al poliției capitalei. Este considerat unul din cei mai buni primari pe care i-a avut Bucureștiul, fiind cel care a modernizat orașul. În numai 3 ani a contribuit foarte mult la europenizarea orașului prin impunerea unor reguli arhitecturale și de construcție foarte riguroase. În vremea sa s-au realizat axele nord-sud și est-vest, construindu-se principalele bulevarde, a deschis noi linii de tramvai, Morga, un azil de noapte cu 40 de locuri, serviciul gratuit de transport cu trăsura al bolnavilor la spital și al morților la morgă. Tot el a introdus iluminatul electric pe bulevardul principal și a amenajat în Cișmigiu fântâna care reprezenta o copie după acea de la Saint-Cloud, realizată de cel mai ilustru arhitect al lui Ludovic al XIV-lea. De asemenea au fost pavate cu piatră și bolovani numeroase străzi și trotuare. A acordat o atenție deosebită învățământului, în 1889 inaugurând 28 de școli în București, printre care și actualul Colegiu Național „Gheorghe Lazăr” și Școala de Științe Politice și Administrative din București.

Mai mult: Casa Pache Protopopescu [Once Upon A Time in Bucharest]

1856 – Memoriul lui Vasile Boerescu

În perioada 1853–1855, revoluționarii pașoptiști exilați au trimis Împăratului Franței, Napoleon al III-lea și vărului său, cu idei la fel de liberale, principele Jérôme Napoleon, numeroase memorii. La 12 februarie 1856, Vasile Boerescu a adresat un memoriu ministrului de externe al Franței, Alexandre Walewski, în care pleda cu claritate pentru punerea bazelor unui stat al românilor unitar și independent, pus sub garanția colectivă a celor șapte Mari Puteri. Boerescu promova solide argumente în favoarea unui stat național, cu o politică de sine stătătoare. Peste doar trei ani, același patriot avea să se implice, cu toată ființa, în înfăptuirea Unirii Principatelor, fiind cel care a propus în Adunarea Electivă a Munteniei, alegerea Domnului Moldovei, Alexandru Ioan Cuza.

1862 – S-a născut Alexandru Davila

12 februarie 1862, Golești, Principatele Unite/Băilești, Dolj – 19 octombrie 1929, București

Dramaturg și om de teatru, fiul doctorului Carol Davila. A urmat cursurile liceului „Saint Louis” din Paris (1876–1879), dar a picat la examenul de bacalaureat și nu s-a putut înscrie la Școala militară Saint-Cyr. În 1877, când a izbucnit războiul de independență, a încercat să se înroleze, dar a fost respins. A debutat cu poezii, dar capodopera lui a fost drama istorică în versuri Vlaicu Vodă (1902), una dintre operele de bază ale repertoriului dramatic românesc. În ea se evocă, în versuri de amploare romantică, unul dintre momentele de luptă pentru menținerea și întărirea independenței Țării Românești. A fost, ca director al Teatrului Național din București (1905–1908, 1912–1914) și în calitate de regizor al companiei de teatru (1909), un militant pentru afirmarea dramaturgiei naționale, precum și a celei universale. A înființat prima companie particulară de teatru, Compania Davila. În ziua de 5 aprilie 1915, omul de serviciu Jean Dumitriu l-a lovit pe Davila cu un pumnal în tâmplă, în timpul somnului. Acesta a reușit să supraviețuiască și a mai trăit paisprezece ani, paralizat.

Alexandru Davila [Muzeul Golești]

1892 – S-a născut Ion Tănăsescu

12/23 februarie 1892, București – 28 decembrie 1959, București

Chimist, membru titular (din 1943) al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1955) al Academiei Române. A fost profesor la Universitatea din Cluj. A facut cercetări în domeniul chimiei spiranilor, al sterolilor, heterociclurilor, acridonelor. A descoperit importante reacții fotochimice însoțite de transpoziții moleculare. A studiat bazele Schiff, calconele și unii derivați ai trifenilmetanului etc. Din lucrările sale: Exploatarea petrolului în România, Sur un nouveau type d’acridones: para-acridones, Sur le mécanisme de formation de l’indigo dans la synthèse de v.Baeyer, Despre steroide.

1892 – S-a născut Grigore Florescu

12 februarie 1892, Poroina Mare, Mehedinți – 19 iulie 1960, Turnu Severin

Istoric, specialist în arheologia și epigrafia epocii romane din Dacia. A urmat Facultatea de Istorie a Universității București. A fost bursier al Școlii române din Roma (1924–1926) și a devenit Doctor în Istorie în 1927. A fost asistent la Muzeul Național de Antichități și la catedra de Istorie antică și Epigrafie a Universității din București, apoi conferențiar, cercetător științific la Institutul de Arheologie „A.D. Xenopol” din București. A făcut săpături în castrele și cetățile romane de la Răcari, Drobeta, Mălăiești, Bumbești, Histria și Capidava. A publicat cercetările sale și a făcut comunicări valoroase. Ca epigrafist, a cercetat inscripții latine descoperite în Dobrogea. În 1957 a primit premiul „Vasile Pârvan” al Academiei Române. Lucrările sale: Arcul de triumf al lui Constantin cel Mare, Momenti funerari romani della Dacia inferiore, Capidava, monografia arheologică.

1894 – S-a născut Otilia Cazimir

Alexandrina Gavrilescu; 12 februarie 1894, Cotu Vameș, Neamț – 8 iunie 1967, Iași

Scriitoare, poetă, traducătoare și publicistă, supranumită poeta sufletelor simple, ca autoare de versuri pentru copii. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie, dar fără a susține examenul de licență. A debutat în 1912 în revista Viața românească, cu poezie, iar debutul în proză a avut loc în 1919 în publicația Însemnări ieșene. Cel dintâi volum de poezii, Lumini și umbre, i-a fost publicat în anul 1923, a urmat volumul de versuri Fluturi de noapte, carte premiată de Academia Română și de comitetul Femina Vie – Heureuse de la Paris, cu premiul Femina. A colaborat cu publicațiile Însemnări ieșene, Adevărul literar și artistic, Bilete de papagal, Iașul literar, Orizont, Gazeta literară, Cronica etc. A tradus din literatura franceză (Maupassant), rusă și sovietică (Gorki, Kuprin, Cehov, Fedin, Gaidar etc.).

1894 – S-a născut Iosif R.

Raoul Rosenblut; 12 februarie 1894, București – decembrie 1975, București

Pictor și gravor, profesor universitar. A studiat la Conservatorul din București, în clasa de Vioară condusă de Alfons Castaldi (1912). A urmat Școala de Arhitectură din Paris (1913–1914), Academia de Belle-Arte din București (1915–1918) sub îndrumarea lui Frederic Storck si G.D. Mirea. Din nou la Paris, a studiat de gravura la École des Beaux Arts (clasa profesorului Waltner), frecventând totodată și atelierele de pictură de la Grande Chaumière și de la Academia Julian (studii de pictură). După revenirea în țară, între 1926–1933, a fost prezent la Saloanele oficiale de desen și gravură din țară, precum și la expozițiile internaționale de grafică din Florența, Amsterdam, Bruxelles și Haga. După 1933, când a avut prima expoziție de pictură, a participat cu regularitate și la Saloanele oficiale de pictură și la Tinerimea Artistică. A organizat, din 1926 mai multe expoziții personale. S-a remarcat în arta românească a secolului XX ca un însemnat pictor și gravor, un artist pasionat de natură și un atent observator al lumii urbane. A fost profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. În 1968 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural, cl.III.

Biografie ilustrată [Artindex]

1898 – A încetat din viață Barabás Miklós (10 februarie 1810, Mărcușa, Transilvania – 12 februarie 1898, Budapesta)

Pictor maghiar; cel mai de seamă reprezentant al stilului biedermeier din Ungaria; cunoscut în special pentru arta sa portretistică.

1899 – S-a născut Isac Peltz

12 februarie 1899, București – 10 august 1980, București

Scriitor, dramaturg, memorialist, traducător și jurnalist evreu, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Născut într-o familie de muncitori săraci, a trebuit să lucreze de tânăr.La 16 ani a editat revista Îndrumarea, iar peste un an a publicat pamfletul Menirea literaturii, în care pleda pentru implicarea socială a scriitorilor. A scris numeroase romane și nuvele, între care mai cunoscute sunt Calea Văcărești, Foc în hanul cu tei, Moartea tinerețelor, Nopțile domniței Mili. În timpul Holocaustului a apărut pe lista de Scriitori evrei ostateci. Între anii 1951–1954 a fost arestat de către Securitate și trimis la o serie de închisori politice și lagăre de muncă forțată. Majoritatea cărților lui Isac Peltz au fost ilustrate de fiica sa, artista Tia Peltz.

1902 – Premiera piesei Vlaicu-Vodă de Alexandru Davila

Dramă în cinci acte, în versuri, a fost reprezentată în premieră pe scena Teatrului Național din București și publicată în același an la Editura Socec. În regia lui Paul Gusty, a beneficiat de interpretarea actorilor Constantin Nottara, în rolul titular și Agatha Bârsescu, în rolul doamnei Clara.

Vlaicu-Vodă Teatru radiofonic • Ion Pavlescu, Olga Tudorache, Ștefan Ciubotărașu, Ludovic Antal, Ion Manta, Dan Nasta, Traian Stănescu, Matei Gheorghiu etc.

1905 – S-a născut I.O. Suceveanu

Ion Olaru; 12 februarie 1905, Baineț–Mușenița, Suceava – 30 septembrie 1960, Sibiu

Poet, maistru militar, profesor. A urmat cursurile Școlii Tehnice Aeronautice (1921–1925), după care a predat la Școala de meserii din Racovița (Olt). A fost maistru militar și telegrafist până în anul 1945, când a fost trecut în rezervă, fiind angajat apoi, tehnician la Întreprinderea Regională de Electricitate Sibiu. A debutat în revista Lanuri din Mediaș în 1933. De-a lungul vremii, a colaborat la diverse publicații literare și a editat revista Darul. A publicat lucrări în volum, cu tentă folclorică și socială: De pe dealuri uitate, Vibrări, Fântâni pentru popas, Desfrunziri și lucrarea Instalațiuni electrice la bordul avioanelor. A primit Premiul pentru poezie al ziarului România nouă din Sibiu (1942), președintele juriului fiind poetul și dramaturgul Lucian Blaga. Numele său este consemnat în storia literaturii române a lui G. Călinescu.

1905 – S-a născut Theodor Burghele

12 februarie 1905, Iași – 3 iunie 1977, București

Medic chirurg și urolog, membru titular (din 1963) și președinte (1966–1967) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Medicină din Iași (1922–1928), obținând în anul 1929, la Iași, titlul științific de Doctor în Medicină și Chirurgie cu teza Splenomegalia micotică. A urmat apoi cursuri de specializare la Clinica de urologie din Viena (1930–1931). Și-a început activitatea profesională fiind asistent universitar la clinica chirugicală și urologică condusă de către prof. dr. Nicolae Hortolomei, al cărui elev a fost. A devenit șef de lucrări, apoi conferențiar la Catedra de Chirurgie de la Spitalul Colțea. În 1946, când s-a înființat o clinică de chirurgie a căilor urinare la Spitalul Panduri, a fost numit în funcția de profesor universitar la Facultatea de Medicină din București și a preluat conducerea unității, unde a creat o policlinică de urologie și nefrologie. A fost rector al Institutului de Medicină și Farmacie din București, a obținut titlul de Om de știință emerit (1969). Șef de școală chirurgicală, remarcabil chirurg și profesor extrem de sever, a abordat o variată gamă de probleme, atât în cercetare, cât și în diferitele studii publicate: dinamica căilor urinare superioare, tumorile renale, șocul chirurgical, anestezie și reanimare modernă, chirurgie experimentală.

1912 – S-a născut Aurel Răuță

12 februarie 1912, Câmpulung Muscel – 13 iunie 1995, Madrid

Inginer agronom, filolog, traducător. A urmat Institutul Agronomic din București. A lucrat la Institutul de Cercetări Agronomice, devenind asistent al marelui profesor Gh. Ionescu-Sisești, apoi a fost director de personal în Ministerul Agriculturii, consilier la Institutul Național al Cooperației. A părăsit pentru totdeauna România în 1941. A stat un timp în Germania, unde a luat doctoratul la Dahlem Institute, doi ani a locuit în Italia, apoi în Spania, unde a rămas definitiv. A învățat spaniola, și-a luat licența în Litere și a fost profesor de Filologie romanică la Universitatea din Salamanca până la sfârșitul carierei. A scris un manual de mare utilitate pentru lumea hispanică, Gramatica rumana (1947). De numele și strădaniile lui se leagă înființarea Asociației Hispano-Române din Salamanca, unde au apărut numeroase cărți, atât în limba spaniolă, contribuind la cunoașterea în Occident a valoroase opere românești, cât și în limba română, pentru folosul conaționalilor din afara hotarelor țării. Aici a publicat prima ediție critică din exil a poeziilor lui Mihai Eminescu, traducerea în limba spaniolă a unor piese de I.L. Caragiale, Dicționarul spaniol-român și Antologia poeziei populare românești. A organizat la Universitatea din Salamanca al X-lea congres al Societății Academice Române la care au participat Mircea Eliade, Ion Rațiu, monseniorul Octavian Bârlea și alții. În 1983, tot din inițiativa sa, a fost înființată Fundația Cultură Română din Madrid, cu fondatori Vintilă Horia, Radu Enescu, Alexandru Gregorian și monseniorul Alexandru Mircea. Centenarul lui Mihai Eminescu, organizat în 1989 la Paris de către Fundația Culturală Română din Madrid, a fost momentul de vârf al carierei lui Aurel Răuță. Au participat nouă asociații românești ale diasporei, fiind considerat de scriitorul Vintilă Horia drept „cel mai important eveniment din viața exilului“.

1913 – S-a născut Grigore Kiazim

12 februarie 1913, Măcin, Tulcea – 2 iunie 1989, București

Un mare rapsod al cântecului dobrogean și solist instrumentist la mandolină, cobză și banjo. A fost printre primii cobzari din România care, încă din anii ’30, alături de jocuri dobrogene și piese din folclorul turc, s-a remarcat în interpretarea pieselor concertante. În 1934 și-a început colaborarea cu redacția de folclor a Societății de Radiodifuziune. A fost primul cobzar angajat la formarea Ansamblului Ciocârlia în 1950 și la formarea Ansamblului Rapsodia Română în 1971. A colaborat pentru perioade scurte și cu Ansamblul Perinița și Doina, al Armatei. În 1973 și-a format propriul taraf, specializat în muzica tradițională a comunităților etnice din Dobrogea: români, turci, tătari. Timp de 50 de ani a colaborat cu redacția de folclor a Radiodifuziunii, cu casa de discuri Electrecord și cu renumitele ansambluri Rapsodia Română, Perinița, Doina al Armatei și Ciocârlia al Ministerului Apărării.

Grigore Kiazim – Mergând spre Uskudar

1915 – S-a născut Bogdan Moroianu

12 februarie 1915, București – 2002

Compozitor și medic, Doctor în Medicină și Chirurgie. A fost medic pe front, apoi a profesat până în 1948, când s-a înscris la Conservatorul din București unde a studiat cu Ion Dumitrescu, Alfred Mendelssohn, Theodor Rogalski, Zeno Vancea. A fost redactor muzical la ESPLA și la Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Pentru o perioadă, a fost regizor muzical la Radio România. A organizat benevol, vreme de douăzeci de ani, stagiunile de recitaluri săptamânale de la Ateneul Tineretului și Magazinul Muzica (împreună cu Mircea Ștefănescu), prin care a contribuit la evoluția artistică a peste o mie de tineri. A compus 22 de opusuri dintre care: Simfonia I, Cvartet de coarde nr 1, Sonata nr 1 pentru pian, Preludiu, interludiu și postludiu pentru pian, Șase lieduri pentru voce și pian, pe versuri de George Bacovia, Patru lieduri pentru voce și pian, pe versuri de Lucian Blaga etc. A fost redactor de cărți și partituri la Editura Muzicală, unde a editat lucrări de George Enescu, Mihail Jora, Constantin Silvestri, Marțian Negrea și mulți alții. A tradus cărți de muzicologie. A fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor în anul 1953.

Centenar Bogdan Moroianu (2015)

1922 – S-a născut Valeriu Gorunescu

12 februarie. 1922, Silistra, Durostor – 13 septembrie 2015

Poet și prozator. A început Facultatea de Filosofie în 1950, trecând în același an la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, secția Scenarii. A fost redactor la ziarele Înainte din Brăila, Viața nouă din Galați, Lupta Ardealului și Tribuna nouă din Cluj, muzeograf la Muzeul de Artă din Brăila, director al Casei Județene a Creației Populare din Galați; la Consiliul Culturii din București etc. A debutat cu un eseu despre Ernst Toller în ziarul Ancheta din Brăila (1939). Primele versuri i-au apărut în caietul liric Azur din Brăila (1940); iar debutul editorial cu volumul de poezii De-o vârstă cu țara (1960), conținând poeme cu tematică socială convențională. Alte scrieri sunt adunate în volume de versuri: Metope, Sarea nesomnului, Osiile cuprinderii, romane Păcatul fluviului, Țărmul fugar, Drumul spre zori, cu pronunțat caracter autobiografic, cronici de evocare pitorească a mediilor muncitorești din portul Brăila.

1924 – S-a născut Banu Rădulescu

12 februarie 1924, București – 10 decembrie 1998, Berlin

Medic, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. A fost deținut politic în două rânduri, fondatorul (1990) și redactorul-șef al revistei Memoria – revista gândirii arestate, președinte al Fundației Culturale Memoria, promotor al Memorialului Fortul 13 Jilava. În 1936 a debutat ca scriitor, cu o schiță publicată în revista Flamuri. La finalul anului II, în timpul sesiunii de examene la Facultatea de Medicină din București, a fost arestat și trimis în fața Curții Marțiale din București, fiind acuzat că ar fi scris epigrame împotriva liderilor comuniști români, printre care: Ana Pauker, Dej și Vasile Luca. Deși în urma procesului a fost achitat, în 1947, la un an după ce a obținut gradul de sublocotenent-medic, a fost scos din armată și trecut în rezervă. În 1948, împreună cu dr. Marin Zamfirescu, a fost arestat sub acuzația de tentativă de trecere frauduloasă a frontierei. A fost găsit vinovat și a fost condamnat la 10 ani de închisoare, anii de detenție executându-i în închisorile din Constanța, Văcărești, Jilava, Pitești, Caransebeș, Canal, Gherla. Debutul editorial a avut loc în 1967, cu volumul de nuvele Dincolo de așteptare. Până la evenimentele din 1989, a publicat mai multe romane, povestiri și nuvele: Verdictul, Lumină și piatră, Păsările mari nu cântă, Nimic despre fericire, În iarbă cu fața la soare.

1926 – A încetat din viață Radu Rosetti (14 septembrie 1853, Iași – 12 februarie 1926, București)

Politician, istoric, genealogist, scriitor; prefect de Roman și Brăila; deputat în mai multe legislaturi; membru în delegația pentru stabilirea frontierelor cu Ungaria; membru proeminent al familiei Rosetti.

1929 – S-a născut Aurel-Sergiu Marinescu

12 februarie 1929, Zimnicea, Teleorman – 31 august 2008, New York

Scriitor, publicist, eseist, memorialist stabilit din 1975 în SUA. După eliminarea din Facultățile de Drept și Filosofie, dar și de Istorie mai târziu, ale Universității din București, fiind socotit element al reacțiunii, pe motiv că era membru al PNL–Brătianu, avea origine mic-burgheză și convingeri democrate și anticomuniste, a înfruntat șomajul, comprimările, epurările și tot cortegiul persecuțiilor, regimului comunist. Arestat în 1951 și condamnat la doi ani, a executat pedeapsa la Aiud; reținut din nou în 1958, anchetat sub presiuni fizice și psihice a fost judecat și condamnat pe viață. A cunoscut regimul închisorilor din Caransebeș, Gherla, Aiud, lagărele de muncă forțată Luciu-Giurgeni, Strâmba și Salcia; a supraviețuit ca printr-un miracol, până la neașteptata sa eliberare în 1969. Activitatea literară și publicistică, lupta pentru cauza libertății patriei sale, toate le-a desfășurat în SUA. A colaborat la BIRE din Paris, Exilul Solidar, Lumea Liberă, Foaie din New York, Cuvântul Românesc din Hamilton, Alternativa din Toronto, Dorul din Danemarca, Curentul International, Micromagazin, Meridianul Românesc, New York Magazin, toate din SUA; Buletinul Informativ al Românilor din Australia. Scrieri: Prizonier în propria țară, Înainte și după Dictatul de la Viena, Armata Roșie în România 1944–1958, O contribuție la istoria exilului românesc.

1930 – S-a născut Teodor Vârgolici

12 februarie 1930, Valea Cânepii, Brăila – 20 august 2019, București

Critic literar și editor. A urmat Facultatea de Filologie, secția Limba și literatura română, a Universității din București (1949–1953).A fost preparator și cercetător la Institutul de Istorie Literară și Folclor al Academiei Române, secretar al comitetului de redacție la revista Studii și cercetări de istorie literară și folclor, director adjunct al Muzeului Literaturii Române, redactor-șef al Editurii Minerva. A alcătuit ediții ale operelor lui Gala Galaction și Dimitrie Bolintineanu. Opere: Începuturile romanului românesc, Retrospective literare, Epopeea națională în literatura română, Mari scriitori români.

1935 – A încetat din viață Francisc Hossu Longin (2 octombrie 1847, Zam, comitatul Hunedoara, Regatul Ungariei/Hunedoara – 12 februarie 1935, Băsești, Maramureș)

Memorialist, avocat, om politic; membru în comitetul de conducere al Partidului Național Român; apărător în procesul Memorandului.

1936 – S-a născut Sergiu Tudose

12 februarie 1936, Mărculești, Soroca, România/R. Moldova – 27 decembrie 2018, Iași

Actor de teatru, film și televiziune, profesor universitar. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, promoția 1959, la clasa Alexandru Finți. A jucat la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani (Ediție specială, O noapte furtunoasă, Femeia îndărătnică, Intrigă și iubire, O scrisoare pierdută etc), iar din 1962 la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, al cărei societar de onoare a devenit. A jucat aici peste 100 de roluri, în Adam și Eva de Aurel Baranga, Titanic vals de Mușatescu, Britannicus de Racine, Poveste de iarnă și Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, Burghezul gentilom de Molière, Jocul ielelor de Camil Petrescu, Livada de vișini și Ivanov de Cehov, O noapte furtunoasă și O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, My fair lady (musical în colaborare cu Opera Română Iași), Norii de Aristofan, Cabala bigoților de Mihail Bulgakov, Uriașii munților de Luigi Pirandello și multe altele. A jucat puțin și în filme pe marele ecran : Noiembrie, ultimul bal, Chirița în provincie, Femeia visurilor și pe micul ecran: serialul Mușatinii, Explozie întârziată de Paul Everac, Cu cărțile pe față de Vallejo. A fost căsătorit cu actrița Cristina Deleanu, apoi cu actrița Violeta Popescu. A fost unul dintre actorii care, în anul 1990, au reînființat școala ieșeană de teatru în cadrul Universității de Arte „George Enescu” Iași, al cărei profesor a devenit. A primit Medalia Meritul cultural în grad de Cavaler (2002).

Noiembrie, ultimul bal (1989) • Ștefan Iordache, Sergiu Tudose, Giony Popovici, Florian Potra etc.

1938 – A încetat din viață Iosif Trifa (3 martie 1888, Certeze, comitatul Turda/Câmpeni, Alba – 12 februarie 1938, Sibiu)

Preot ortodox, scriitor, publicist; a pus bazele mișcării spirituale Oastea Domnului.

1939 – Radiodifuziunea Română a transmis prima emisiune pentru America

A fost un mijloc de propagandă pentru participarea țării noastre la Expoziția Universală de la New York. Programul a conținut: Poema română de George Enescu, o melodie populară în interpretarea solistei Maria Tănase, orchestra lui Grigoraș Dinicu interpretând o horă caracteristică, arii populare românești, cu concursul Valentinei Crețoiu Tassian și a lui G. Folescu.

George Enescu – Poema română • Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, Dirijor Octav Calleya

1939 – S-a născut Boris Crăciun

12 februarie 1939, Chișinău – 21 februarie 2018, Iași

Romancier, dramaturg, reporter, editor și autor de literatură școlară, realizator de emisiuni radio, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Refugiat din Basarabia, împreună cu familia, în iunie 1940 peste Prut, a urmat Facultatea de Filologie-Istorie a Universității „Al.I. Cuza“ Iași, secția Română (1956–1961). A fost, pe rând, colaborator extern la Radio lași, profesor și director la Școala Dumbrăvița-Ruginoasa; în 1964 a revenit reporter la Radio lași, șef de secție copii-tineret până în 1985, când posturile teritoriale de radio au fost desființate, apoi la Oficiul Iași al Centralei Româniafilm. După 1989 a revenit la Studioul de Radio Iași, șef de secție. A înființat Editura Porțile Orientului, publicând un număr impresionant de cărți, scrise sau în redactarea sa, mai ales serialele de mare tiraj Carte școlară ilustrată, Dinastia etc. Timp de 18 ani, s-a dedicat scrierii și editării cărților formative și educative școlare, numele său fiind înscris pe 3.000.000 de volume folosite în învățământul general. Dintre scrierile sale: Ruginoasa, La porțile Orientului, Taciturnul, Moldova plânge, Istoria ilustrată a literaturii române, Regii și reginele României, Legendele neamului românesc etc.

1941 – Relații diplomatice România – Olanda

Relațiile diplomatice dintre cele două țări au debutat încă din 1841, în 1880 Olanda fiind printre primele țări care au recunoscut independența României. Relațiile bilaterale au fost întrerupte oficial, la cererea Germaniei în 12 februarie 1941. Au fost reluate după război, în 1966, fiind ridicate la nivel de ambasadă.

1942 – S-a născut Petru Jaleș

Boris Mustață; 12 februarie 1942, Nicoleni–Bălți. Basarabia

Poet, prozator și traducător, fizician. A absolvit Facultatea de Fizică Nucleară (1965), Facultatea de Limba și Literatura română (1972) și Facultatea de Filosofie (1976) din București. A fost redactor la Animafilm și Studioul Cinematografic „Alexandru Sahia” din București. A debutat în Luceafărul în 1958. A colaborat la: Viața studențească, Gazeta literară. A tradus din poezia rusă. În 1979 s-a stabilit în SUA, unde a scris și publicat sub pseudonimul Peter Jalesh. Totodată, a expus desene și picturi în cinci mari expoziții de artă individuale: Quasi Still Life, 56 de picturi și desene abstracte, Abstract Endings on Large Canvases, A Retrospective of Action Painting, New Abstract Paintings. Din scrierile sale: Menuet, Poemele mării, Temple of the Origin or Fables Feasts.

1943 – A încetat din viață D. Nanu (Dumitru G. Nanu; 26 octombrie 1873, Câmpulung-Muscel – 12 februarie 1943, București)

Poet și traducător, profesor; fondator al revistei Făt-frumos.

1945 – S-a născut Iancu Băcioiu

12 februarie 1945 – 11 ianuarie 2014

Rugbyst, maestru emerit al sportului. A fost campion național cu echipa de rugby Farul Constanța în anii 1975, 1976 și 1978, iar în anii 1975 și 1977 a câștigat Campionatul European FIRA cu reprezentativa de rugby a României. A evoluat în prima reprezentativă aproape un deceniu pe postul de pilier, fiind prezent și la cea mai categorică victorie din istoria Stejarilor, scor 100-0 cu Bulgaria, la 21 septembrie 1976.

1952 – S-a născut Miron Duca

12 februarie 1952, Boianu Mare, Bihor – 25 februarie 2018, Bistrița

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, secția Pictură din 1981. A absolvit Institutul de Arte „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca în 1975 și a studiat Muzeologia la Institutul de Arte „Nicolae Grigorescu” din București (1989–1991). S-a stabilit la Bistrița la mijlocul anilor ’70, fiind muzeograf la Muzeul Județean din Bistrița vreme de zeci de ani. A avut expoziții personale în Cluj (1974, 1987), Târgu Mureș (1985, 1986), București (1993), Bistrița (1994, 1997, 1999), Dej (2000) și Frankfurt (2001), dar și în străinătate – Barcelona, Atena, Belgrad, Sandomierz / Stalowa-Wola / Tarnobzeg (Polonia), Montreal, Lisabona, Szombothely (Ungaria), Montreuil, Paris, Istambul, Besançon, Caracas și Toronto. A participat la simpozioane naționale de artă contemporană la Sîngeorz-Băi, Eforie Nord, Rîmnicu Vâlcea, Lăzarea, Harasuki (Polonia), Tescani, Braniștea, Nicula, Călușeri, Sovata etc. – fiind totodată ani de zile unul dintre coordonatorii simpozionului de pictură de la Colibița, organizat de Centrul Județean pentru Cultură. A primit Premiul I pentru pictură la Primăvara Studențească (1973), Premiul Național pentru Pictură al Uniunii Artiștilor Plastici din România (1993), Diploma de excelență la Saloanele Liviu Rebreanu (1999), Premiul pentru Artă Plastică acordat de Primăria Bistrița (2000), în 2004 fiind distins cu Ordinul Meritul Cultural.

Amintiri și imagini [Magna News]

1954 – S-a născut Sergiu Anghel

12 februarie 1954, Mediaș

Coregraf, regizor, scenarist, profesor universitar. Este absolvent al Facultății de Litere din București, secția Română-Franceză cu o lucrarea de diplomă: Athanor – alchimie des archetypes dans l’oeuvre d’Arthur Rimbaud. Este lector universitar la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, coordonator al catedrei de Creație Coregrafică. A fost vicepreședinte al Uniunii Interpreților, Coregrafilor și Criticilor de muzică și Dans din România, membru fondator și director de proiecte al Fundației Solidaritatea culturală pentru România, președintele Uniunii Artei coregrafice din Romania, director artistic al Companiei Orion Balet, director al Departamentului Coregrafie din cadrul Universității de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” București, fondator și coregraf al grupului Contemp (1973–1988). A creat coregrafia în spectacole de autor: Consens, Oedip la Teatrul Țăndărică, Țara lumii, la Teatrul Mic, În țara codrilor de iarbă, la Teatrul liric din Craiova, piese scurte: Soluția, Jocuri triste, Duh pe deasupra apelor, Pagini dintr-un jurnal pierdut, Ethno, filme TV: Anotimpuri și pentru marele ecran: Baletul mecanic, Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii.

Anotimpurile – Iarna (1995, Trofeul măslinului de aur la VideoArt Festival, Bar – Muntenegru)

1957 – S-a născut Ovidiu Băjenaru

Ovidiu Alexandru Băjenaru; 12 februarie 1957, București – 3 septembrie 2020, București

Medic neurolog, profesor universitar, membru al Academiei de Științe Medicale (din 2013), membru corespondent (din 2016) al Academiei Române. Principalele sale domenii de interes au fost bolile neurodegenerative (în particular boala Parkinson și boala Alzheimer), distoniile musculare și alte anomalii de comportament motor, bolile cerebro-vasculare, scleroza multiplă și patologia somnului în bolile neurologice și în bolile medicale, unde a avut o contribuție importantă, recunoscută pe plan intern cât și internațional, devenind astfel o autoritate în domeniu. A fost șef de secție Neurologie la Spitalul Universitar de Urgență București. A fost președinte-fondator al Societății de Neurologie din România, membru al Grupului Român de Cercetare a Creierului, membru în Biroul Secției Medicale, a reprezentat România la cele mai înalte foruri medicale internționale. A reprezentant oficial România la Federația Mondială de Neurologie, European Stroke Organization, UEMS – Section Board of Neurology. În noiembrie 2019 a fost decorat cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler.

1959 – Condamnarea intelectualilor

A avut loc condamnarea, în baza articolului 209 din Codul Penal, ulterior art. 167, a peste 20 de intelectuali, printre care Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, profesoară, Dumitru Banu, ziarist, Ion Caraion, poet, pentru difuzarea de „înscrisuri dușmănoase”: poeme sosite din străinătate, scrisori etc. Va relata experiența de închisoare, din exilul lui de mai târziu, Ion Caraion.

1959 – S-a născut Dan Puric

12 februarie 1959, Buzău

Actor, eseist, autor, regizor de teatru și militant politic de extremă dreaptă. Este absolvent al Institutului de Arta Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, clasa Dem Rădulescu. Spectacolele sale, Toujours l’amour, Made in Romania, Costumele, Don Quijote au fost reprezentate în mai multe țări. În film, a jucat rolul principal în coproducția româno-sârbă Broken Youth, iar spectacolele sale de pantomimă au fost transmise de televiziunile BBC Belfast Royal College, 3SAT Frankfurt și RTL Luxemburg. A mai jucat în filme pentru televiziunea publică din Lausanne, Elveția.

Vis One Man Show

1960 – S-a născut Vasile Luțac

12 februarie 1960, Sighetu Marmației, Maramureș

Cântăreț, cantautor, compozitor, profesor. Instrumentul care l-a consacrat este acordeonul, însă el poate cânta și la pian, orgă sau chitară. A cântat alături de nume importante ale folclorului maramureșean, precum Frații Petreuș, Titiana Mihali, Gheorghe Florea sau Gheorghe Covaci „Cioată”. Fondator al ansamblului muzical Tinerii Huțuli, colaborează cu Ansamblul Zorea din cadrul Uniunii Ucrainenilor din România. Ca acordeonist al grupului, a participat, printre altele, la Festivalul Serbările Deltei din Sulina, Festivalul Internațional al Dunării din Tulcea, Festivalul Folcloric de la Luțk (Ucraina), Festivalul ProEtnica din Sighișoara, Festivalul Sinaia Forever, Festivalul Lemkivska Vatra din Zdynia, Polonia, dar și emisiuni de televiziune, cum ar fi Folclorul Contraatacă (Antena 1), Atenție, se cântă! (TVR 2), Împreună în Europa (TVR 2).

Dobry vechir tobi, pane hospodaryu • Ansamblul Zorea

1963 – S-a născut Marian Petre

12 februarie 1963, Drăgănești-Olt, Olt

Sculptor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (din 1996) și fondator al Asociației Culturale Artisrroma. A absolvit Institutul de Artă „Nicolae Grigorescu” din București, Facultatea de Artă Plastică, secția Sculptură. Din 1986 a participat la expoziții de grup: Bienale de artă plastică, Salonul Municipal, Expoziția Tineretului, Atelier 35, Tokio Metropolitan Art Space Exhibition Galery, Bienala de artă Veneția etc., expoziții personale și participări la tabere de creație în România, Italia, Japonia.

Biografie ilustrată [Centrul Cultural Meta]

1966 – A apărut la Iași primul număr al revistei culturale Cronica

A apărut săptămânal între 12 februarie 1966–decembrie 1989. Din 2011, apare într-un format nou, sub numele de Cronica veche.

1968 – S-a născut Ioan Ovidiu Sabău

12 februarie 1968, Câmpia Turzii

Fost jucător de fotbal și antrenor. A jucat pe postul de mijlocaș pentru mai multe echipe, dintre care: Universitatea Cluj, Dinamo București (cu care a câștigat primul titlu de campion din carieră, 1990), Feyenoord Rotterdam, Brescia Calcio, Rapid București (unde a cucerIT al doilea titlu de campion al României, 1999), dar și pentru Echipa națională de fotbal a României (1988–2001, în 55 de meciuri înscriind opt goluri), alături de care a participat la Campionatul Mondial de Fotbal din 1990. A antrenat, din 2000, echipele Universitatea Cluj, Gaz Metan Mediaș, Gloria Bistrița, Politehnica Timișoara, FCM Târgu Mureș etc.

1968 – A încetat din viață Grigore Ghidionescu (28 iunie 1901, Geneva, Elveția – 12 februarie 1968, București)

Compozitor și pianist; a scris piese orchestrale pentru muzică de filme documentare și pentru jurnale cinematografice.

1969 – A încetat din viață Joseph Prunner (12 decembrie 1886, Graz, Austria – 12 sau 19 februarie 1969)

Contrabasist, român de origine austriacă; stabilit în România pentru a prelua postul de profesor la Conservator; primul contrabasist al Filarmonicii.

1979 – S-a născut Emanuel Pârvu

12 februarie 1979, București

Actor și regizor de film. A absolvit Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, secția Actorie, clasa Gelu Colceag, după ce a abandonat secția de Cinematografie înainte de absolvire. Este asistent doctor la aceeași facultate. A jucat în peste 20 de filme începând din 2005: Fix alert, Eminescu versus Eminem, Catherine the Great, Second in Command, La urgență, Amintiri din Epoca de Aur (I, II), Portretul luptătorului la tinerețe, Bacalaureat, Aniversarea etc. A realizat la TV emisiunile de divertisment Mondenii și În puii mei și a regizat: A Family, Pui, cartofi prăjiți și-o Cola, Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor.

Fix alert (2005)

1979 – A încetat din viață V.G. Paleolog (Vasile Georgescu Paleolog; 23 septembrie 1890, Teiu–Cornu/Orodel, Dolj – 12 februarie 1979, Craiova)

Critic de artă, eseist; celebru exeget al operei lui Constantin Brâncuși și primul biograf al acestuia; agricultor.

1982 – A încetat din viață Hajdu Zoltan (16 decembrie 1924, București – 12 februarie 1982)

Poet, traducător, pictor, compozitor maghiar din Transilvania.

1990 – S-a înregistrat Comunitatea Rușilor Lipoveni din România, CRLR

Comunitatea Rușilor Lipoveni din România, CRLR, s-a constituit la 14 ianuarie 1990, sub denumirea Comunitatea Lipovenilor din România. Este o asociație cu caracter etnic, social, cultural și umanitar, care reunește cetățeni români, cunoscuți sub denumirile de ruși, ruși lipoveni sau lipoveni. A fost recunoscută ca persoană juridică prin sentința civilă a Judecătoriei Sectorului 1 nr. 181/12 februarie 1990. Sediul central al Comunității este în București.

1993 – A încetat din viață Radu Popa (23 iulie 1933, Sighișoara – 12 februarie 1993, București)

Istoric, arheolog medievalist, muzeograf și profesor; a întreprins cercetări complexe asupra epocii de formare a statelor feudale românești.

1995 – S-a născut Raul Stănulescu

12 februarie 1995, Câmpina, Prahova

Violonist, voice over, actor de teatru. Începând din 2009 a urmat Liceul muzical „George Enescu” din capitală și apoi Universitatea Națională de Muzică (2012–2016). A jucat în: O zi de odihnă, Foamea noastră cea de toate zilele, a dublat voci în: The Jungle Book / Cartea Junglei, Richard the Stork / Bărzoiul Richard, Duck Duck Goose / Rață, rață și gâscan.

Alexander Rybak – Fairytale cover Raul Stanulescu

1998 – Premierul Victor Ciorbea a acceptat demisia ministrului Transporturilor, Traian Băsescu

Survenită ca urmare a declarațiilor critice pe care ministrului Transporturilor (12 decembrie 1996–12 februarie 1998) le-a formulat la adresa Executivului, demisia lui Traian Băsescu a creat o criză politică ce a dus la căderea Guvernului Victor Ciorbea (12 decembrie 1996–17 aprilie 1998).

2000 – Reuniunea statelor membre ale Pactului de Stabilitate din Europa de Sud-Est, SEECP la București

La finele reuniunii a fost semnată Carta relațiilor de bună vecinătate, stabilitate, securitate și cooperare în Europa de Sud-Est. Elementul definitoriu al SEECP este faptul că reprezintă unicul forum din Europa de Sud-Est, creat și gestionat exclusiv de Statele participante (regional ownership), cu scopul de a contribui semnificativ la îmbunătățirea climatului politic din regiune, prin promovarea intereselor țărilor participante, de integrare în structurile politice, de securitate și economice europene și euro-atlantice.

2007 – Mitropolitul Varlaam al Moldovei a fost canonizat

Sfântul Ierarh Varlaam (Vasile Moțoc; 1580 sau 1585 – 18 august 1657) a fost scriitor și om de cultură, mitropolitul Moldovei (1632–1653) în timpul domnitorilor Alexandru Iliaș, Miron Barnovschi, Moise Movilă și Vasile Lupu. Lucrarea sa, intitulată Cazania sau Carte românească de învățătură a fost prima carte românească tipărită în Moldova. La 350 de ani de la moartea sa, la propunerea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în data de 12 februarie 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a înscris în rândul sfinților din calendar, cu zi de pomenire la 30 august. A fost canonizat la Mănăstirea Secu din județul Neamț.

2010 – A încetat din viață Călin Pojar (24 iulie 1939, Cluj – 12 februarie 2010, Cluj-Napoca)

Pictor; cunoscut pentru motive legate de iconografia creștină și motivele ornamentale tradiționale maramureșene.

2011 – A încetat din viață Sofia Cosma (Sonia-Sofia Gurevich; 1 noiembrie 1914, Smorgon, Letonia – 12 februarie 2011, Oxnard, California)

Pianistă; solistă a Filarmonicii Române; conferențiar universitar la Conservatorul din Iași; stabilită în România prin căsătorie; în 2011 a fost realizat un film despre viața sa, A Suitcase Full of Chocolate.

2013 – A încetat din viață Serafim Man (Ștefan Man; 27 noiembrie 1935, Boiereni, Maramureș – 12 februarie 2013, Mănăstirea Rohia)

Preot ortodox, unul dintre stareții de seamă ai Mănăstirii Rohia (1973–1984); cunoscut mai ales în calitatea sa de duhovnic al părintelui Nicolae Steinhardt.

2017 – Proteste de stradă față de modificarea Codului Penal prin Ordonanța de urgență 13

În cea de-a 13-a zi consecutivă de proteste anti-guvernamentale, la București protestatarii au format un tricolor uriaș prin aprinderea lanternelor de la telefoane sub coli colorate în roșu, galben și albastru. Televiziunile au anunțat că în Piața Victoriei au fost între 40.000 și 70.000 de oameni. Proteste au avut loc, de asemenea, și în restul țării, în marile orașe: Cluj-Napoca, Timișoara, Brașov, Iași, Sibiu, Constanța, Craiova, dar și în marile orașe ale lumii: Bruxelles, Paris, Londra, Roma și Madrid.

Delegația cineaștilor din România a protestat pașnic pe covorul roșu întins la Berlinale Palast, afișând două pancarte. Mesajul cineaștilor a fost: Romanian Cinema #resist. Cineaștii s-au arătat solidari față de protestele din țară. Delegația producătorilor, regizorilor și actorilor i-a inclus pe Anca Damian, Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Crina Semciuc. De asemenea, actorul Levente Molnár, protagonist în Fiul lui Saul, desemnat Cel mai bun film străin la gala premiilor britanice BAFTA 2017, a afișat la sosirea pe covorul roșu mesajul #rezist, în semn de solidaritate față de protestele din România.

2023 – A încetat din viață Miron Scorobete (1 mai 1933, Răchitova, Hunedoara – 12 februarie 2023, Cluj-Napoca)

Poet, prozator; membru în Consiliul Eparhial și în Adunarea Eparhială ale Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului și Clujului; vicepreședinte al organizației Frăția Ortodoxă; membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru PEN-Club, membru al Uniunii Ziariștilor din România, membru al Uniunii Internaționale a Ziariștilor.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită