12 Iunie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Alexandru Ioan Cuza a fost uns domn la Constantinopol (Portret de Carol Popp de Szathmáry)

 

1476 – Voievodul Moldovei, Ștefan cel Mare a stabilit tabăra în Valea Berheciului

În contextul apropierii oastei celei mari a lui Mehmet al II-lea, Ștefan cel Mare a stabilit tabăra în apropiere de hotarul Munteniei, pentru a preveni joncțiunea dintre armata turcă și cea munteană, considerând că armata otomană va trece prin Muntenia pentru a se reuni cu oastea lui Laiotă Basarab.

1487 – A început construirea bisericii cu hramul Înălțarea Sfintei Cruci a mănăstirii Pătrăuți

Ctitorită de către Domnitorul moldovean Ștefan cel Mare în satul Pătrăuți din județul Suceava, este considerată a fi cea mai veche biserică ctitorită de Ștefan cel Mare care se mai păstrează astăzi în forma ei originară. Deasupra ușii de intrare se află o pisanie în limba slavonă cu următorul text: „Io Ștefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, a început a zidi acest hram în numele cinstitei cruci în anul 6995 [1487] luna iunie 12”.

1848 – Revoluția de la 1848 în Țara Românească

Gheorghe Bibescu, domnul Țării Românești (1842-1848), a plecat la Brașov în urma abdicării. Consulul țarist a protestat față de noua orânduire, părăsind Bucureștiul. La Craiova s-a constituit un „Guvern vremelnicesc”, prezidat de Mitropolitul Neofit, cu secretari: Nicolae Bălcescu, C.A. Rosetti, Al. G. Golescu-Negru și I.C. Brătianu; și membri: Ion Heliade Rădulescu, Chrisian Tell, Ștefan Golescu, Gheorghe Magheru, Gheorghe Scurtu, Ion Odobescu, Nicolae Golescu, Ion Cîmpineanu, Constantin N. Filipescu, Ion Voinescu II. Orașul Craiova a fost ales ca loc de întrunire a guvernului provizoriu și prima capitală a revoluționarilor pașoptiști, înainte ca aceștia să ajungă la București. Ioan Maiorescu a citit aici declarația de la Islaz în fața unei mulțimi entuziaste.

1848 – Ziarul revoluționar Pruncul român

A apărut la București, primul ziar necenzurat din istoria națiunii române, un buletin neoficial al revoluției, condus de C.A. Rosetti și Enrik Winterhalder. A fost editat între 12/24 iunie–11/23 septembrie 1848.

A fost o tribună a mișcării liberal-radicale, reflectând în paginile sale cu precădere evenimentele mai importante din timpul Revoluției.

Mai mult: Ziarul revoluționar „Pruncul român”: Către frații noștri din Moldova (București, 1848) [Tipărituri vechi românești]

1864 – Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost uns domn la Constantinopol

Alexandru Ioan Cuza a fost uns de patriarhul ecumenic Sofronie al III-lea, la 12 iunie 1864, în catedrala patriarhală din Constantinopol. Despre acest moment aflăm informații dintr-o relatare a ambasadorului Imperiului Habsburgic la Constantinopol, Anton von Prokesch-Osten, care la 13 iunie 1864 relata: „Prințul s-a transportat apoi la biserica patriarhală, unde patriarhul, cu mare ceremonie, l-a uns, după vechiul obicei îndătinat pentru principii Moldovei și ai Țării Românești”.

1864 – A încetat din viață Mihail Suțu al II-lea

1784, Constantinopol – 12 iunie 1864, Atena, Regatul Greciei

A fost nepotul de fiu al lui Mihai „Draco” Suțu din familia de greci Soutzos. A fost Dragoman al Porții (1815–1819), Domnitor al Moldovei (12/24 iunie 1819–29 martie/10 aprilie 1821). A favorizat intrarea în Moldova a eteristului Alexandru Ipsilanti în februarie 1821, apoi a fugit în Basarabia, apoi în Austria, unde a fost arestat. A fost deținut la Brünn (Brno) și închis timp de 4 ani la Göritz. Stabilit ulterior în Grecia, a fost reprezentantul acesteia la Sankt Petersburg, Stockholm, Copenhaga, Londra și Paris. În 1854 a fondat și prezidat la Atena Comitetul de salvare publică, care a pus la cale insurecția din Epir și Tesalia.

1877 – Legea pentru emisiunea de bilete ipotecare

Prin adoptarea și promulgarea la 12/24 iunie 1877 a Legii pentru emisiunea de bilete ipotecare, Ministerul de Finanțe era autorizat să emită bilete ipotecare până la suma de 30 milioane lei. La baza emisiunii exista o garanție patrimonială constituită din domeniile statului, libere de orice sarcini. Biletele urmau să fie la purtător, aveau un curs obligatoriu și trebuiau primite în plată la toate casele publice cu valoarea lor al pari. Ele urmau a fi emise la valori nominale de 5, 10, 20, 50, 100 și 500 lei, fabricarea fiind făcută în condiții similare cu cea a biletelor de bancă, sub controlul Ministerului de Finanțe. România intra pentru prima dată în contact cu hârtia monedă; datorită dispariției aurului și a ușurinței transportului, biletele ipotecare au fost primite cu încredere și au intrat relativ ușor în tranzacțiile comerciale, chiar dacă populația nu avea deprinderea utilizării lor. Prima hârtie-monedă din România avea scopul procurării banilor în vederea finanțării Războiului de Independență.

1886 – S-a născut Nicolae Petrescu

12/24 iunie 1886, București – 13 octombrie 1954, București

Filosof, scriitor, biograf și sociolog; membru corespondent al Academiei Române. A urmat Institutul Pedagogic de băieți din București și, din 1907, a studiat filosofia la Universitatea din Berlin. A devenit Doctor în Filosofie la Universitatea din Rostock, cu teza Glanvill und Hume (1911), iar anul următor a audiat cursuri de filosofie la Collège de France și la Sorbona. A ținut prelegeri de filosofie la Wabasch College de pe lângă Universitatea din Crawfordsville, Indiana (1918–1919). Revenit în România, a fost conferențiar de Sociologie comparată la Universitatea din București. A colaborat la numeroase reviste de specialitate: Convorbiri literare, Revista de drept public, Revista de filosofie, Revista Fundațiilor Regale, The Review of Reviews, The Pan-American Magazin și The Bankers Magazine (New York), Kant Studien (Berlin) etc. A scris lucrări de filosofie, teoria sociologiei comparate, antropologie, istoria civilizației, o amplă monografie consacrată lui Thomas Hobbes, postum i-au apărut cele 2 vol. Memorii. Plăcerea de a trăi pe alte meridiane. A făcut parte din Partidul Poporului, fiind cooptat în comitetul de direcție (1933).

1903 – S-a născut Gheorghe Popescu

12 iunie 1903, Căteasca, Argeș – 16 aprilie 1975

Cunoscut pictor, profesor al Școlii de pictură bisericească din cadrul Patriarhiei Române și restaurator de biserici. În anii de formare artistică i-a avut profesori pe Dimitrie Paciurea, Constantin Artachino și G.D. Mirea. A realizat ample lucrări în frescă, precum cea de la Catedrala Arhiepiscopală din Constanța. A fost activ între anii ‘30–‘60 și a lucrat adesea în echipă cu Nuni Dona pe care a inițiat-o în arta monumentală în perioada anilor ‘40, realizând alături de aceasta, între altele, Biserica Sfânta Treime Ghencea, Capela Românească de la Ierusalim (1967). A restaurat: Biserica Sf. Ioan Botezătorul și biserica Kretzulescu din București, Catedrala ortodoxă din Constanța, biserica Hurezi.

A participat la Saloanele Oficiale din anii 1927, 1929–1934, 1941. A realizat o lucrare în mozaic pentru clădirea Unesco de la Geneva împreună cu Ștefan Constantinescu, a executat frescele de la Primăria Municipiului București și pe cea de la Primăria din Constanța, pentru aceasta din urmă primind premiul UAP în anul 1966.

1914 – S-a născut Paul Tomiță

12 iunie 1914, Pianu de Jos, Alba – 21 iulie 2004, Pianu de Jos, Alba

Unul dintre inițiatorii golfului în România. La doar 15 ani, în 1929, a părăsit satul natal și a plecat spre București, unde s-a angajat că băiat de mingi și ca învățăcel al profesorului francez J.B. Lammaison, care preda golful la Cercul Diplomatic Country Club. În 1932, a devenit asistentul lui J.T. Baker, un alt mare jucător de golf. Din 1938 până la pensionare, în 1975, a fost profesor titular de golf la clubul Country Club, avându-i elevi, printre alții, pe Regina Maria, Regele Mihai,  membrii familiilor Cantacuzino, Bibescu, Brâncoveanu sau Știrbei. A participat, între 1968–1973, la opt Campionate Mondiale de Golf, nu și-a putut urma, însă, cariera de jucător datorită regimului comunist. După 1989, a construit un teren de golf în satul natal și a înființat un club de golf care îi poartă numele.

1916 – S-a născut Alexandru Balaci

12 iunie 1916, Aurora, Mehedinți – 7 martie 2002, București

Italienist, critic și istoric literar, politician comunist, membru titular (din 1994) al Academiei Române. După absolvirea Facultății de Litere și Filosofie din București, și-a luat doctoratul cu teza Giovanni Pascoli în neoclasicismul italian (1943). A fost, rând pe rând, redactor-șef la ESPLA, vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă, director al Bibliotecii române din Roma, situată în fosta Accademia di Romania (Școala Română din Roma), profesor și șef de catedră la Facultatea de Litere din București, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România și redactor-șef al revistei Viața românească, cât și membru supleant al CC al PCR. S-a consacrat studiului culturii italiene, elaborând numeroase lucrări de referință și traducând din opera unor mari personalități ale ei. A coordonat monumentala lucrare Istoria literaturii italiene și numeroase dicționare. A fost membru în numeroase academii, societăți europene și mondiale. A publicat monografii: Giosué Carducci, Dante Alighieri, Franceso Petrarca, Machiavelli, Giovanni Boccaccio, Torquato Tasso, Luigi Pirandello; studii: Studii italiene, Studii și note literare și traduceri din Gabriele d’Annunzio, Giovanni Verga, Salvadore Quasimodo și Luigi Pirandello.

1917 – Societatea Culturală Moldovenească din Chișinău

În gubernia Basarabia, s-a re-înființat Societatea Culturală Moldovenească, la Cișinău. Arhimandritul Gurie Grosu, un mare luptător în mișcarea de eliberare națională a moldovenilor, care s-a ocupat de românizarea învățământului și cultelor în ținut, împreună cu Paul Gore, Vladimir Herța, Nicolae Alecsandri, Ioan Pelivan, Ștefan Ciobanu, Simion și Andrei Murafa, și alții, a reactivat Societatea Culturală Moldovenească, care luase ființă din 1905. Președinte de onoare al Societății a fost Vasile Stroescu, președinte – Paul Gore, vicepreședinte – Vladimir Hertza.

1919 – S-a născut Valeria Boiculesi

12 iunie 1919, Andrieșeni, Iași – 6 decembrie 1984, București

Scriitoare. După absolvirea Școlii Normale din Iași a fost învățătoare, urmând ulterior cursurile Școlii de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București, o școală-eprubetă care dorea să cristalizeze ideologic o nouă generație de scriitori apți pentru propaganda realizărilor comunismului. După absolvire, în 1952, a lucrat ca redactor la Editura Tineretului, apoi în redacțiile revistelor pentru copii Arici Pogonici și Luminița. A debutat în 1948, în pagina culturală a ziarului Lupta poporului din Suceava. Aproape întreaga activitate poetică a autoarei, transpusă în peste 20 de volume, se adresează celor mai tineri cititori: Din însemnările unei școlărițe, Zi cu soare, Hai, urcați-vă, zorele!, Zburați, hulubii mei!, Fluturași poznași, Martinel sportiv, Fănel și briceagul albastru, Sora soarelui frumoasă, Șoapta vântului etc.

A tradus din literatura rusă pentru copii din Agnia Barto, E. Trutneva etc. Deși a fost un nume activ în literatura pentru copii a anilor ’50-’70, numele autoarei s-a estompat în timp.

1921 – S-a născut Toma Popescu

12 iunie 1921, Craiova – 21 august 2014, Timișoara

Tenor și profesor. A studiat la Conservatorul „Cornetti“ din Craiova, și-a cultivat vocea la București, în particular cu Petre Ștefănescu-Goangă, perfecționându-se apoi la Conservatorul din Timișoara. A luat lecții de belcanto la Roma cu profesorul Santarelli. Din anul 1946 a fost angajat corist la Opera din Timișoara. Grație calităților sale vocale, a fost promovat, în mai puțin de un an la solist vocal, abordând roluri din opere sau operete. Din imensul său repertoriu: Bărbierul din Sevilla, Boema, Tosca, Madama Butterfly, Turandot, Manon, Lakmé, Carmen, Traviata, Falstaff, Nunta lui Figaro, Răpirea din Serai, Elixirul dragostei, Don Pasquale, Evgheni Oneghin, Boris Godunov, Cneazul Igor, Olandezul zburător, Paiațe, Țara surâsului, Văduva veselă, Dragoste de țigan, Contesa Martitza, Silvia, Sânge vienez, My Fair Lady, Logodnicul din lună, Vânzătorul de păsări, Ana Lugojana, Lăsați-mă să cânt etc. Ambitusul vocii sale extins și în registrul de contratenor l-a recomandat adesea pentru execuția partiturii vocale din cantata scenică Carmina burana de Carl Orff, în cadrul concertelor vocal-simfonice ale Filarmonicilor din Timișoara și Arad dar și la Bruxelles. După pensionarea din 1974 s-a dedicat carierei didactice, pregătind vocal numeroși cântăreți din întreaga lume inclusiv români, în cadrul Studioul său din Viena. La vârsta de 93 de ani, vocea sa era încă proaspătă și funcțională.

Carl Zeller – Vânzătorul de păsări • Elena Botez & Toma Popescu

1922 – S-a născut Petru Vintilă

12 iunie 1922, Orșova, Mehedinți – 7 august 2002, București

Poet, prozator, dramaturg, ziarist și pictor naiv. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București (l948). În paralel, a fost redactor la Luptătorul bănățean și Frontul plugarilor. A debutat în Fruntea din Timișoara (1939). A fost redactor la Contemporanul, Gazeta literară, Luceafarul, România liberă, redactor-șef adjunct la Colocvii și Statul socialist. Scriitor cu activitate diversificată, în afară de poezie, proză și teatru, a mai scris literatură pentru copii: Mai tare ca Sfântul, Călătorie pe planeta Zeta și reportaje inspirate din noile realități: Dobrogea în marș, Șoseaua milionarilor, Orașe fără arhive, publicistică: 101 picături de cerneală, și un roman cronologic, Eminescu – cercetare, compilație și sistematizare cronologică a vieții poetului. Sunt două teme fundamentale în opera lui Petru Vintilă: realitatea satului și a orașului și războiul antifascist: Aria lui Botgros, Metoda nouă, Salamandra, Președinta cooperativei, Nepoții lui Horia, Ciobanul care și-a pierdut oile, Oraș de provincie, Drumul dragostei, Numărătoare inversă.

1925 – Legea pentru instalarea stațiilor radioelectrice

În Adunarea Deputaților din 12 iunie 1925, a fost adoptată Legea pentru instalarea și folosirea stațiilor și posturilor radioelectrice. În cap. II art. 3 se arăta cine poate instala și folosi un post de radio emisie, fără a se face însă nicio referire la persoane particulare.

1929 – S-a născut Aurelia Fătu-Răduțu

Aurelia Făt; 12 iunie 1929, Vasiova–Bocșa, Caraș-Severin – 27 septembrie 1972, București

Interpretă a cântecelor populare bănățene. A început să cânte de la 6 ani, iar primii profesori de muzică i-au fost Ion Românu și Miron Șoarec. Din 1950 a studiat la Conservatorul din București, tot atunci începând colaborarea cu Orchestra „Barbu Lăutaru”, unde a cântat sub bagheta dirijorilor Ion Luca-Bănățeanu și Nicu Stănescu, devenind bună prietenă cu colega sa, solista Angela Moldovan. Tot în 1950, s-a căsătorit la București cu colonelul de aviație Ion Răduțu, cu care a avut un fiu, Adrian. A activat cu succes la Teatrul „Constantin Tănase”, în Ansamblul Ciocârlia. Prin anii ’50 vocea sa era o prezență constantă la emisiunile de muzică populară de la Radio Timișoara și București. A înregistrat la Radiodifuziunea Română cu dirijorii Ion Luca-Bănățeanu, Victor Predescu și George Vancu. După 1962 a avut apariții frecvente și la TVR. A făcut turnee prin țară și în străinătate: URSS, China, Japonia, Franța, Italia, Anglia. I-a fost decernat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne (1964).

Aurelia Fătu Răduțu – Spune-mi mândro, spune-mi dragă (1953)

1929 – S-a născut Irina Mavrodin

12 iunie 1929, Oradea – 22 mai 2012, București

Profesoară și traducătoare de limba franceză, poetă și eseistă. Licențiată a Universității din București (Facultatea de Limbi Străine, secția Franceză) în 1954, a obținut titlul de Doctor în Literatură franceză, cu teza Nathalie Sarraute et le Nouveau Roman (1971). A fost profesoară la Facultatea de Limbi Străine a Universității din București, catedra de literatură franceză și la Universitatea din Craiova. A tradus ciclul de romane În căutarea timpului pierdut a lui Marcel Proust, publicat de editura Univers. A fost autoarea a numeroase volume de traduceri importante, de poeme: Poeme, Reci limpezi cuvinte, Copac înflorit, Picătura de ploaie, Punere în abis și de eseuri: Spațiul continuu, Modernii, precursori ai clasicilor, Punctul central, Cvadratura cercului. Pentru poeziile, eseurile și traducerile sale, a primit mai multe premii: Premiul Academiei Române, Premiul Uniunii Scriitorilor (de mai multe ori) etc.

1931 – S-a născut Achim Mihu

12 iunie 1931, Cluj – 14 octombrie 2018, Cluj-Napoca

Sociolog, antropolog și filosof. A absolvit Facultatea de Economie Generală la Universitatea din București, în anul 1954. A fost repartizat ca asistent universitar la București, iar apoi ca asistent, lector, conferențiar și profesor al Universitatea „Babeș-Bolyai”, din Cluj-Napoca. În anul 1970, a obținut titlul de Doctor în Sociologie la Universitatea din București. A fost apoi bursier în SUA, la Cornell University, statul New York. A predat la Catedra de Cultură și Civilizație Românească „Nicolae Iorga” a Universității Columbia din New York, a ținut cursuri pentru doctoranzi și studenți, la Universitatea Minnesota din Minneapolis, a predat Sociologie la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, unde ulterior a pus bazele Universității „Avram Iancu”, al cărei rector a fost (1992–2012). A fost membru al Asociației Americane de Sociologie și a fost numit Om al anului de mai multe ori. A fost membru al Academiei de Științe din New York. Dintre cărțile sale: Sociometrie, Sociologia americană a grupurilor mici, ABC-ul investigației sociologice, Marxismul și esența umană, Meandrele adevărului, Introducere în sociologie, Lucian Blaga. Miorița cultă a spiritualității românești, Antropologia culturală etc.

1932 – S-a născut Balint Tibor

12 iunie 1932, Cluj – 28 ianuarie 2002, Cluj-Napoca

Prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. După studiile liceale la Colegiul Reformat din orașul natal, din 1953 a început o carieră jurnalistică, făcând parte din redacția diverselor publicații în limba maghiară, după 1967 lucrând în redacția revistei pentru copii Napsugár. Debutul absolut a fost cu proză în Utunk. A fost premiat de Uniunea Scriitorilor din Romania în 1969 și 1979. A tradus în limba maghiară volume de Eugen Barbu, G.M. Zamfirescu, Ion Minulescu, I.L. Caragiale. Cărți publicate: Caporalul de ață, Micul hoinar, Năzdrăvăniile roboțelului Robi.

1938 – S-a născut Aurel Contraș

12 iunie 1938, Cățălul Românesc/Meseșenii de Sus–Meseșenii de Jos, Sălaj

Sculptor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1980. În 1973 a absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, secția Sculptură, clasa Mircea Spătaru. După 1974 a participat la saloanele anuale municipale și județene și la bienalele naționale de sculptură. A participat la expoziții de grup în țară, la Galeria Apollo București (2001, 2003), Galeria de Artă Slobozia, Ilfov (2003), Galeria UAP Cluj-Napoca (2011) și internaționale în Iran (1977), la Belgrad (1984), Paris (1983, 1985, 1987, 1988), Ravenna. A avut expoziții personale la Galeria Căminul Artei București (1986), Galeria Ioan Sima Zalau (1988, 2000, 2010), Galeria UAP Sibiu (1989), Galeria Simeza București (1998), Muzeul de Artă Constanța (1999), Galeria ICR București (2010), Muzeul Brukenthal Sibiu (2011), „De la Materie la Spirit” (Galeriile Municipale de Artă Târgu Jiu, 2023). Lucrări ale sale sunt în colecțiile muzeelor din Alba-Iulia, Botoșani, Zalău, Arad și din străinatate: Franța, SUA, Germania. A primit Premiul II / Medalia de Argint, Ravenna, Italia (1988), Premiul I „Brancușiana”, Târgu Jiu, Gorj (2008) etc.

Biografie ilustrată: CONTRAŞ, Aurel [Centrul Cultural META]

1939 – S-a născut Doru Moțoc

12 iunie 1939, Sibiu – 6 decembrie 2023

Dramaturg, prozator, poet, eseist si jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1979). După ce a absolvit Facultatea de Litere din București, a lucrat ca animator și actor la Teatrul Popular din Râmnicu Vâlcea, unde a fost președinte al Cenaclului literar „I.L. Caragiale” și a ținut cursuri de Istoria teatrului la Școala Populară de Artă. A debutat cu poezia Împlinire în paginile revistei Luceafărul (1960), în proză, cu povestirea Mireasma fânului cosit (1966), în revista Argeș și în dramaturgie, cu piesa La Colorado, aproape de stele (1976) reprezentată de Teatrul de Televiziune. A publicat volumele: Înainte de revărsatul zorilor, Dialog nocturn despre o piesă nescrisă, Cablul și vântul, Ce a mai rămas, Zece poeme de dragoste, Din jurnalul unui provincial și Catedrala pierdută, pentru care a primit Premiul „Octavian Goga” și numeroase piese de teatru, dintre care: Undeva o lumină, Capcana, Cam târziu, domnule Godot!, Foca albastră. Creatorul Teatrului Imaginativ, Doru Moțoc a fost mai cunoscut la Brno, Viena sau Tirana, decât la București sau Timișoara.

La „Colorado” aproape de stele Teatru TV (1973) • Regia Cornel Todea. Cu: Dan Nuțu, Mircea Angelescu, Jean Lorin Florescu, Tamara Crețulescu, Eusebiu Ștefănescu

1941 – Întâlnire Hitler–Antonescu la Munchen

Antonescu a fost invitat la Munchen de către Hitler; i s-a prezentat planul Barbarossa de invadare a URSS-ului.

România urma să ia parte alături de Germania și aliați la atacul împotriva URSS. A intrat în război pentru a obține eliberarea teritoriilor românești ocupate de sovietici în 1940, dar în niciun document, România nu este menționată ca aliată.

1942 – Primul atac aerian al Puterilor Aliate în România

După ce SUA au declarat război României, aviația anglo-americană a executat mai multe raiduri aeriene de bombardament asupra teritoriului românesc, care au produs mari pagube materiale și umane. Primul raid aerian a fost executat în noaptea de 11/12 iunie 1942, de către Detașamentul Halpro, format din 13 bombardiere Consolidated B 24 Libertador, comandat de colonelul Harry A. Halverson, ale cărui avione au decolat din localitatea egipteană Fayd, din apropierea canalului Suez. Acțiunea a constituit, în același timp, și primul raid american asupra Europei și prima utilizare a bombardierului menționat. Avioanele inamice au survolat Muntenia și Dobrogea, lansând bombe la Constanța, Medgidia, Țăndărei, Dragalina, Colibași, Bolintin Deal, Vărăști (Ilfov), Berceni (Prahova), Ploiești, Teișani (Văleni de Munte), Buzău, Pogoanele, Cioflinceni. Aviația română și germană a intervenit în zonele București, Ploiești, Mizil și Constanța, doborând două avioane (unul la Brăila, altul între Mizil și Urziceni), iar artileria antiaerină, la Constanța, Sulina, Tulcea, Cernavodă, Fetești, Buzău, Ploiești și București. În zona Capitalei au încercat să pătrundă două avioane inamice însă au renunțat în fața tirului artileriei antiaeriene. Deasupra orașului Ploiești au zburat trei avioane care au încercat să bombardeze orașul, lovind la câteva zeci de kilometri alături. Acționând izolat și pe un spațiu foarte mare, avioanele inamice nu au produs pagube de luat în seamă. Agresiunea, soldată cu un eșec, a fost reluată în 1943 și 1944, când distrugerile au fost importante.

1950 – A încetat din viață Eugen Cristescu (3 aprilie 1895 – 12 iunie 1950)

Șeful Serviciului Special de Informații al României (1940–1945); judecat și condamnat la moarte în lotul Ion Antonescu; actul de deces, din 13 iunie 1950, eliberat de spitalul central al Penitenciarului Văcărești, menționa că: „moartea lui Eugen Cristescu se datorează sclerozei cardiovasculare, iar cadavrul nu prezintă nici un semn de violență”.

1953 – S-a născut Aurora Leonte

12 iunie 1953

Actriță de teatru și film. A absolvit în 1981 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, secția Actorie. În Institut a jucat câteva roluri extrem de pretențioase și solicitante, în același timp: Zița din O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Ioana din Sfânta Ioana de G.B. Shaw, Sonia din Unchiul Vanea de Cehov, Mira din Meșterul Manole de Lucian Blaga, Alla din Tango de Slawomir Mrožek, Winnie din Oh, les beaux jours de Beckett. A făcut un rol principal în filmul Mireasa din tren (scenariul D.R. Popescu, regia artistică: Lucian Bratu), rol pentru care a fost lăudată de cronicarii de film. A debutat la Teatrul de Stat din Oradea în trei rolișoare (Ursitoarea, O țigancă și O săteancă) în spectacolul Snoave cu măști, în regia lui Ion Lucian. A jucat, de asemenea în Pălăria florentină de Eugène Labiche, Casa evantai de Sergiu Savin etc. Alte filme: Pas în doi, Înnebunesc și-mi pare rău.

Mireasa din tren (1980) • Regia Lucian Bratu. Cu: Gheorghe Visu, Aurora Leonte, Radu Gheorghe, Răzvan Vasilescu

1954 – A încetat din viață N. Davidescu (Nicolae Davidescu; 24 octombrie 1888 – 12 iunie 1954)

Poet, prozator și critic literar legat de mișcarea simbolistă.

1956 – A încetat din viață Ioachim Botez (14 iunie 1884 – 12 iunie 1956)

Prozator, publicist, traducător și profesor.

1960 – S-a născut Luminița Suse

12 iunie 1960, București

Poetă, membră a Uniunii Scriitorilor din România, stabilită în Canada. A urmat Facultatea de Matematică, secția Informatică, Universitatea din București, absolvită în anul 1983. A fost membră a cenaclului Săgetătorul, a participat la antologiile cenaclului, la tabere de creație, concursuri Tinere condeie, emisiuni radio și TV. A lucrat la Institutul de Cercetări pentru Industria Electrotehnică București ca analist programator. A profesat ca asistent universitar la catedra de Matematici la Universitatea Politehnică București. Din 1995 până în prezent, a lucrat ca software engineer/developer la importante companii din Ottawa, Canada. Este membră în The Ontario Poetry Society (TOPS), Ottawa Independent Writers (OIW), Valley Writers’ Guild. A publicat volume de poezii: Anotimpul licuricilor, Sacrificiul mirării, Duminica inimii, Bioglife.

1966 – S-a născut Adrian Enache

12 iunie 1966, Galați

Solist vocal, cântăreț de muzică pop și show-man. A absolvit Institutul Politehnic, a urmat cursurile Școlii Populare de Artă, clasa Mihaela Runceanu – Ionel Tudor, după ce cinci ani a fost solistul formațiilor rock Phoebus și 6200 din orașul natal. În 1989 a participat la festivalul Mamaia dar a fost descalificat pentru că avea un stil neobișnuit pentru ceea ce impunea regimul de atunci. Un an mai târziu, după căderea regimului comunist, solistul și-a încercat din nou norocul și a ocupat locul al II-lea la secțiunea Interpretare. În anul 1992 era deja curtat de televiziune pentru că melodia Moartea mea e dragostea încredințată lui de către Dani Constantin a devenit un hit. A urmat apoi o perioadă bună, cu participări numeroase la emisiuni radiofonice și de televiziune. Din anul 1999 este angajatul Teatrului „Constantin Tănase” din București, unde și-a făcut debutul cu muzicalul Nota 0 la purtare, în care joacă alături de Aurelian Temișan.

Mi-e dor de ochii tăi

1967 – S-a născut Dan Tudor

12 iunie 1967, București

Actor și regizor de teatru și film. Era șofer de camion pe un șantier, dar o întâlnire cu Silviu Stănculescu (pe atunci director al Teatrului de Comedie) i-a schimbat viața. A absolvit Academia de Teatru și Film la clasa Mircea Albulescu (1995). A jucat la Teatrul Odeon, Teatrul de Comedie și la Teatrul Național, a regizat spectacole care se joacă pe scene din toată țara sau din străinătate. Dintre filmele în care a jucat: Vânătoarea de lilieci, Terminus paradis, Proprietarii de stele, Tertium non datur, Nunta mută, Quod erat demonstrandum.

Nunta mută (2008) • Regia Horațiu Mălăele. Cu: Meda Victor, Alexandru Potocean, Valentin Teodosiu, Alexandru Bindea, Tudorel Filimon, Nicolae Urs, Luminița Gheorghiu, Dan Condurache, Dan Tudor, Doru Ana, George Mihăiță etc.

1977 – Iustin Moisescu a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

Iustin Moisescu (5 martie 1910 – 31 iulie 1986) a fost mitropolit al Ardealului (1956–1957), mitropolit al Moldovei și Sucevei (1957–1977), la 12 iunie 1977 fiind ales arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind înscăunat în Catedrala Patriarhală din București la 19 iunie 1977, păstorind ca patriarh până la moarte. Iustin Moisescu a fost și deputat în Marea Adunare Națională (1957–1986). O ascensiune deloc inexplicabilă, dată fiind apropierea sa de regimul comunist. „Atât Iustin Moisescu, cât și Teoctist Arăpașu, succesorii Patriarhului Iustinian, deși făceau parte din tabere ecleziale rivale, au ajuns în fruntea BOR datorită loialității dovedite față de conducerea Partidului Comunist, primul având și o proastă reputație de politruc” [Cristian Vasile, istoric]. Este cunoscută și indiferența Patriarhului Iustin Moisescu față de demolarea bisericilor din Bucuresti, care începuse la sfârșitul anilor ’70, sau față de condamnarea părintelui Calciu-Dumitreasa la zece ani de pușcărie pentru că protestase împotriva acestor distrugeri.

1977 – A încetat din viață F. Brunea-Fox (Filip Brauner; 18/30 ianuarie 1898 – 12 iunie 1977)

Reporter și traducător; unul din cei mai cunoscuți reporteri interbelici care, alături de Geo Bogza, a pus bazele reportajului literar românesc.

1980 – A încetat din viață Andrei Ion Deleanu (20 aprilie 1903 – 12 iunie 1980)

Avocat, traducător și scriitor; a tradus din Joseph Conrad, J.B. Priestley, William Faulkner și Thomas Mann.

1993 – Congresul de constituire a CNSLR–Frăția

A avut loc, la Sinaia, CNSLR–Frăția fiind constituită prin fuziunea Confederației Naționale a Sindicatelor Libere din România (președinte – Victor Ciorbea) cu Confederația Sindicală Independentă Frăția (președinte – Miron Mitrea), la care s-au afiliat și alte federații (Univers, Petrol și Radiocomunicații). CNSLR-Frăția este cel mai mare sindicat din România, având un număr de aproximativ 800.000 de membri și este afiliat Partidului Social Democrat.

1997 – Rețeaua de telecomunicații prin cablu submarin România–Bulgaria–Turcia

România este conectată printr-un cablu submarin, denumit Kofos, de Bulgaria și Turcia. Rețeaua de telecomunicații prin cablu submarin cu fibre optice România–Bulgaria–Turcia, Kofos a devenit operațional în 12 iunie 1997, are 538 km și aparține companiilor: Turk Telekom, Vivacom, Romtelecom, KPN, Telecom Italia Sparkle, Slovak Telekom, Rostelecom, BT, Orange.

2002 – În Moldova a fost „interzisă” limba română

Guvernul Republicii Moldova a interzis utilizarea formulei „limba și literatura română” în documentele oficiale, cu motivația că în Constituție limba de stat este „limba moldovenească”.

2006 – A încetat din viață György Ligeti (Ligeti György Sándor; 28 mai 1923 – 12 iunie 2006)

Compozitor ungur născut în Transilvania, una dintre cele mai mari figuri ale creației muzicale din a doua jumătate a secolului XX.

2011 – A încetat din viață Mihai Cârciog (1 octombrie 1940 – 12 iunie 2011)

Om de afaceri, publicist; a înființat revistele Expres, Expres Magazin, Telegraf (Constanța), Academia Cațavencu, Cuvântul, VIP, posturile Tele 7abc, SOTI Neptun, TV89 Timișoara și cotidianul Evenimentul zilei.

2012 – A încetat din viață Marcel Guguianu (28 iunie 1922 – 12 iunie 2012)

Sculptor, profesor de desen și caligrafie; a realizat ansambluri statuare, busturi în bronz și marmură reprezentând mari personalități ale culturii și științei.

2017 – A încetat din viață Gheorghe Gușet (28 mai 1968 – 12 iunie 2017)

Multiplu campion național și de 16 ori campion balcanic la aruncarea greutății.

2022 – A încetat din viață Valeriu Râpeanu (28 septembrie 1931 – 12 iunie 2022)

Critic și istoric literar, eseist, profesor universitar, exeget al operei marelui istoric Nicolae Iorga.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită