12 Martie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Prima expoziție personală la New York a lui Constantin Brâncuși – Sculptura Nou născutul

 

1402 – Tratatul de vasalitate a lui Alexandru cel Bun față de Vladislav Jagello

Regele Poloniei, Vladislav Jagello l-a recunoscut pe Alexandru domnitor al Moldovei și se obliga să nu acorde ajutor pretendenților la scaunul țării și, în cazul unei invazii străine, să acorde Moldovei ajutor militar. Prin depunerea jurământului de vasalitate față de Regatul Polon, Alexandru cel Bun a oprit tendințele expansioniste ale Regatului Ungar în Moldova, care dorea să supună țara, transformând-o într-un ducat ungar. Odată cu încheierea tratatului moldo-polon, în Moldova au venit un număr mare de negustori din Polonia, care au dat un nou imbold dezvoltării comerțului. Alexandru cel Bun a acordat privelegii comerciale negustorilor lioveni, care au primit dreptul de a crea depozite în capitala țării, Suceava. Crearea acestor depozite în orașele Moldovei, au transformat-o într-un centru important de tranziție a mărfurilor în regiune, ridicându-se exportul mărfurilor din Moldova în Polonia, Ungaria și în sudul Dunării. Tratatul a fost reînnoit în 1404, 1407, 1411, 1415 și 1419.

1510 – A încetat din viață Mihnea I cel Rău

februarie 1462 – 12 martie 1510, Sibiu

Domn al Țării Românești între aprilie 1508–29 octombrie 1509, fiu natural al lui Vlad Țepeș. A ocupat tronul cu ajutor otoman, având sprijinul tuturor boierilor, după cum afirma într-o scrisoare către sibieni. A dus o politică autoritară în dauna marii boierimi, documentele vremii acuzându-l de atrocități fără seamăn: „prinse pre toți boiarii cei mari și aleși și-i muncii cu munci […] și le luo toată avuția”. În conflict permanent cu boierii Craiovești și în pericol de a fi mazilit de armata lui Mehmed beg, a cedat tronul fiului său Mircea în octombrie 1509, iar în ianuarie 1510 s-a refugiat la Sibiu, unde a fost asasinat pe treptele Bisericii Catolice, de rivalul său Danciul și de sârbul Dimitrie Iacsici. A fost înmormântat în biserica mare a Predicatorilor din Sibiu, lângă care a fost asasinat.

1678 – A încetat din viață Ilie Iorest

cca. 1600 – 12 martie 1678

Cleric ortodox, mitropolit al Transilvaniei din secolul al XVII-lea, care a mărturisit dreapta-credință în numele Domnului, suferind persecuții din această cauză. Fiu de țărani din Transilvania, s-a călugărit la Mănăstirea Putna, schimbându-și numele din Ilie în Iorest. A ajuns monah iscusit, bun caligraf și zugrav de icoane.  În 1640 a fost ales părinte și întâistătător al Bisericii Transilvaniei, în anul 1641 urcând pe scaunul Mitropoliei Ardealului din Alba Iulia. Aruncat în temniță pentru râvna dreptei credințe (1643), pătimind multe necinstiri, bătăi și ocări, a răbdat mucenicește, gata să-și dea și viața pentru credința ortodoxă. Eliberat după nouă luni, a ajuns din nou în Moldova, a fost episcop la Huși (1656–1657). Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat în 1955 și îl prăznuiește pe Sfântul Ierarh Mărturisitor Ilie Iorest la 24 aprilie.

1821 – Execuții în timpul răscoalei lui Tudor Vladimirescu din Muntenia

Căpitanii Iova și Ienciu au fost decapitați, din ordinul lui Tudor Vladimirescu, pentru prădăciunile și excesele comise. La Benești, în Vâlcea – ei au prădat și maltratat mai multe familii de mici boieri, care se retrăseseră la conacul lui Iordache Otetelișanu. De asemenea, s-au făcut vinovați de despuierea bisericii de acolo.

1838 – Gazeta de Transilvania

Gazeta de Transilvania a apărut, la Brașov, din inițiativa și sub conducerea lui George Bariț, fiind primul ziar politic și cultural al românilor din Transilvania. A apărut săptămânal între 12 martie 1838–30 decembrie 1842; 2 iulie 1858–30 decembrie 1860; 13 octombrie 1918–1 ianuarie 1945, bisăptămânal între 4 ianuarie 1843–17 martie 1849; 1 decembrie 1849–1 iulie 1858; 7 ianuarie 1861–30 decembrie 1879, de trei ori pe săptămână între 1 ianuarie 1880–1 aprilie 1884 și zilnic între 4 aprilie 1884–26 septembrie 1917; 1939–1945, 1989. Redactori: George Bariț, Iacob Mureșianu, Aureliu Mureșianu, Gregoriu Maior, Traian H. Pop, Victor Braniște, Ion Brotea, Gavril Pop, Ion Colan și Lucian Valea. Între 1 ianuarie–25 iunie 1838 a avut suplimentul Foaie literară, iar între 2 iulie 1838–24 februarie 1865, Foaie pentru minte, inimă și literatură – supliment cultural de sâmbătă și duminică.  Ziar cu îndelungată apariție – peste o sută de ani – Gazeta de Transilvania s-a situat de la început pe poziții democratice și iluministe, de apărare a intereselor naționale și sociale ale românilor din Transilvania. Și-a încetat apariția în 1946, din cauza presiunilor comuniste.

1844 – S-a născut Emil Costinescu

12 martie 1844, Iași – 11 iunie 1921, București

Finanțist, politician, deputat. Pe plan politic, a fost liberal, colaborator a lui C.A. Rosetti, iar între 1866–1882 a participat ca redactor la ziarul Românul. A fost deputat în numeroase rânduri și s-a distins ca raportor bugetar prin calitatea expunerilor sale financiare. A fost de trei ori ministru de Finanțe, de trei ori ministru al Sănătății, unul dintre fondatorii Băncii Naționale a României, la care a fost director timp de 6 ani. A fost director și la Banca Generală din București, președinte al Crucii Roșii Române. A fost primar al Bucureștiului în perioada februarie 1901–aprilie 1901. De la numele lui se trage denumirea stațiunii litorale Costinești, înființată de acesta prin colonizare cu germani pe o moșie a sa.

1849 – A doua luptă de la Mărișel

Dorind să-și ia revanșa pentru înfrângerea suferită în prima luptă, purtată în timpul apărării Munților Apuseni de către gărzilele naționale române cu armatele ungare, un detașament ungar mult mai numeros, de 1.600 de soldați a atacat, la 12 martie 1849, pe aceeași direcție, lupta având loc tot la Mărișel. Insuficiența forțelor l-a determinat pe Iancu și tribunii săi să recurgă la ajutorul femeilor din localitate care, conduse de Pelaghia Roșu, au reușit să inducă în eroare inamicul asupra numărului și intențiilor moților. Atacul fulgerător al acestora l-a obligat pe adversar să se retragă în grabă, lăsând pe câmpul de luptă 30 de morți și zeci de răniți.

1863 – Relații diplomatice România – Serbia

Serbia instituise la București o agenție în martie 1836. Până atunci, principele Serbiei avea în Țara Românească numai așa-numiți agenți personali, cu caracter mai mult de intermediari, fără un statut diplomatic propriu relațiilor internaționale. În contextul recunoașterii Principatelor Române ca stat unitar, la începutul lunii februarie 1863, domnitorul Serbiei, M.M. Obrenovici, a făcut cunoscut Domnitorului României, Alexandru Ioan Cuza că intenționează să-l numească agent la București pe C. Magazinovici, consilier la Curtea de Casație a Serbiei. Cuza a primit cu satisfacție propunerea, subliniind că prezența unui reprezentant diplomatic al Serbiei în România va contribui la strângerea legăturilor dintre cele două țări. Totodată, Domnitorul României, pe linie de reciprocitate, a luat măsura înființării agenției diplomatice române la Belgrad, numind în acest post pe T. Callimaki. A fost prima agenție diplomatică înființată de România având caracter oficial, recunoscut atât de statul de reședință, cât și de celelalte puteri care aveau reprezentanți la Belgrad.

1878 – S-a născut Constantin C. Popovici

12 martie 1878, Iași – 26 noiembrie 1956, București

Matematician și astronom, membru de onoare (din 1946) al Academiei Române. A studiat la Secția de Matematică a Facultății de Științe din Iași, pe care a terminat-o în 1900. Cu o bursă de studiu în străinătate, a urmat Facultatea de Științe a Universității din Paris, unde a obținut încă o licență în Matematici (1906) și titlul de Doctor în Matematică, susținut cu o teză din domeniul ecuațiilor cu derivate parțiale (1908). A fost profesor universitar la Iași și București, a contribuit la înființarea Observatorului de la Iași (1913), pe care l-a și condus. Ulterior a fost director al Observatorului astronomic din București. A scris lucrări matematice în domeniul ecuațiilor funcționale, ecuațiilor integrale și sistemelor de ecuații diferențiale. A afectuat studii privind distribuția pulberii cosmice în jurul unei stele, formarea cozilor de comete, vârsta sistemului solar, presiunea luminii în mecanica cerească.

1880 – Primul ambasador al Franței la București

Aubert Ducros, ministru extraordinar și plenipotențiar al Franței la București, și-a prezentat scrisorile de acreditare în data de 12 martie 1880. În baza reciprocității și pentru a semnala importanța deosebită pe care o acorda acestor relații, România și-a desemnat cel dintâi ministru plenipotențiar al României la Paris, în persoana lui Mihail Kogălniceanu, fost ministru al Afacerilor externe și prim-ministru, la 5 august 1880.

1882 – Primul roman feminin românesc, Elmira de Emilia Lungu

Emilia Lungu, prima învățătoare din Banat, scriitoare și publicistă, a publicat un număr mare de poezii, 24 de nuvele și un roman, Elmira, care a făcut senzație în epocă, publicat în foileton, toate în revista Familia din Oradea, condusă de Iosif Vulcan.

1897 – S-a născut Lucian Teodossiu

12 martie 1897, București – 6 februarie 1973, București

Compozitor, membru în Societatea Compozitorilor Români și în Uniunea Compozitorilor. Studiile muzicale le-a urmat în București cu tatăl său Grigore Teodossiu și D.G. Kiriac. A absolvit Facultatea de Arhitectură din București, obținând licența în 1924. A compus muzică de operă: Petru Cercel, Domnul Tudor, Papură Împărat, Motanul năzdrăvan, Mihai Viteazul, balet: Voichița, Merele de aur, muzică vocal-simfonică, simfonică, de cameră, corală, vocală.

Lucian Teodossiu – Plouă

1899 – S-a născut Mansi Barberis

Clemansa (Mansi) Barberis-Plăcințeanu; 12 martie 1899, Iași – 11 octombrie 1986, București

Compozitoare, cântăreață (soprană), violonistă (a cântat sub bagheta lui George Enescu), violistă, profesoară universitară de canto la Conservatoarele din Iași și București și la Institutul de Teatru „I.L. Caragiale” din București. A absolvit Conservatorul din Iași în 1922. S-a specializat la Berlin, studiind cu Wilhelm Klatte la Conservatorul Stern și cu Lula Misz Gmeiner de la Hochschule. A luat parte la concerte dirijate de Furtwängler, Kabasta, Siegfried Wagner, Karl Böhm, Bruno Walter. A urmat apoi cursuri la Schola Cantorum din Paris, cu Vincent d’Indy și la Conservatoire National, cu Gabriel Paulet, Noël-Gallon și Vanni Marcoux. Dintre compozițiile sale, sonate pentru pian și vioară, lieduri: ciclurile Destin de poet pe versuri de Mihai Eminescu și Itinerar dacic pe versurile ginerelui său, Dominic Stanca; coruri; Suita I pastorală pentru orchestră simfonică, în 4 părți; poemul simfonic Viziuni; simfonii; operele Kera Duduca, Apus de soare, Domnița din depărtări, Căruța cu paiațe; muzică de scenă pentru Neguțătorul din Veneția de Shakespeare, serialul TV Mușatinii, regizat de fiica sa, Sorana Coroamă-Stanca etc. A fost prima femeie compozitor de muzică de operă din România, membră a Societății Compozitorilor Români (din 1935) și apoi a Uniunii Compozitorilor din România. Laureată a Premiului „George Enescu” (1925, 1934, 1941) și distinsă cu Ordinul Meritul Cultural (1969), lucrările sale au fost interpretate în Italia, Elveția, Olanda, Germania, Marea Britanie. A publicat volumul de amintiri Din zori până în amurg (convorbiri cu Melania Munteanu), care a fost tradus, mai târziu și în limba italiană, prin grija strănepotului Vlad Coroamă.

Mansi Barberis / Mihai Eminescu – Destin de poet Ciclu de cântece • George și Viorica Lambrache (1980)

1901 – Premiera piesei Manasse la Teatrul Național din Iași

Piesa este o dramă în patru acte, scrisă de scriitorul Ronetti-Roman și publicată în anul 1900, tradusă ulterior în limba idiș de Iacob Sternberg având ca temă intoleranța religioasă pe fundalul unei povești de dragoste între un român și o evreică. Premiera a fost în limba română, avîndu-i ca interpreți pe Gheorghe Cârje, Aglae Pruteanu, Constantin Momuleanu, Eufrosina Momuleanu, Marius Rădulescu. La 25 mai 1904 s-a jucat și în București.

1909 – S-a născut Valentina Crețoiu

12 martie 1909, București – 4 august 2003, Breaza, Prahova

Artistă de operă, soprană. A urmat studii muzicale (Pian și Teorie) la Conservatorul din Cernăuți, cursuri de Canto la Conservatorul din București, s-a specializat la Viena și Berlin. Ionel Perlea a angajat-o la Opera Română, unde a debutat în Tannhäuser de Wagner. S-a afirmat cu un repertoriu dificil, de mare varietate stilistică interpretând roluri mari în: Bărbierul din Sevilla de Rossini, Madama Butterfly de Puccini, Răpirea din serai și Nunta lui Figaro de Mozart, Faust de Gounod, Traviata de Verdi etc. A avut și o bogată carieră concertistică interpretând numeroase lieduri și lucrări vocal simfonice. A avut contracte cu operele Volksoper din Viena, Graz și Linz, unde a cântat cu soțul ei, baritonul Șerban Tassian și cu tenorul Dinu Bădescu. În timpul celui de-al doilea război mondial a participat ca infirmieră pe câmpul de luptă, alături de Principesa Ileana. Originea socială și ideologia sa de viață au intrat în contrast cu regimul comunist instaurat în România, fiind anchetată, arestată, eliberată și apoi pusă sub interdicție în urma pensionării la o vârstă la care ar mai fi putut cânta. Ultimele două roluri ale carierei sale au fost Antigona din Oedipe de George Enescu (1958) și Alice din Falstaff de Verdi (1959). A fost distinsă cu Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler.

Giacomo Puccini – La Bohème O suave fanciulla • Dinu Bădescu & Valentina Crețoiu (înregistrare cu puțin înainte de arestarea interpreților)

1910 – S-a născut Dumitru Eremia

12 martie 1910, Hălchiu, Brașov – 1976

Compozitor, dirijor de muzică militară, general. A urmat Conservatorul din București (1927–1932). A fost profesor de muzică la Școala Normală din Sibiu, dirijor de orchestră și inspector al muzicii militare. A compus coruri ostășești, marșuri etc.

Dumitru Eremia – Marșul Marinei • Muzica Reprezentativă a Ministerului Apărării Naționale

1912 – S-a născut Irving Layton

Israel Pincu Lazarovici; 12 martie 1912, Târgu Neamț, Regatul României – 4 ianuarie 2006, Montreal, Quebec, Canada

Poet canadian de origine română. Familia sa a emigrat în 1913 în Canada și s-a stabilit la Montreal. Încă din anii ’40 a fost recunoscut drept unul dintre cei mai prolifici, versatili, revoluționari și controversați poeți ai școlii moderne canadiene. Reputația i s-a consolidat în anii ’50–’60, mai ales după publicarea lucrării A Red Carpet for the Sun în 1959. Unul dintre elevii săi celebri a fost Leonard Cohen, muzician, scriitor, promotorul postmodernismului canadian.

1914 – Prima expoziție Brâncuși la New York

Prima expoziție personală la New York a lui Constantin Brâncuși a fost organizată de Alfred Stieglitz și Edward Steichen la Photo Secession Gallery, în perioada 12 martie–1 aprilie, fiind expuse 8 opere în marmură, lemn și bronz. A provocat o enormă senzație. De atunci, forma pură a sculpurilor sale abstracte a cucerit lumea colecționarilor de artă, care plătesc sume exorbitante pentru a-i achiziționa operele, iar galeriile de artă celebrează genialitatea sculptorului prin expoziții aniversare. Colecționarul american John Quin i-a cumpărat mai multe sculpturi, asigurându-i o existență materială prielnică creației artistice.

1918 – Demisia Guvernului Alexandru Averescu (1)

Consiliu de miniștri de uniune națională, care a fost le guvernare între (29 ianuarie/10februarie–27 februarie/12 martie 1918). După ieșirea oficială a Rusiei din război, Austro-Ungaria a pus problema armistițiului într-o manieră ultimativă. Consiliul de Coroană a decis ca textul tratatului să fie discutat în bloc și nu pe articole, pentru a se pune în evidență caracterul de dictat al acestuia. Preliminariile tratatului de pace au fost semnate la 20 februarie/5 martie 1918 la Buftea de către reprezentantul României, Constantin Argetoianu, și împuterniciții Germaniei, Austro-Ungariei, Bulgariei și Turciei.

Pe plan intern, liberalii s-au opus încheierii păcii separate cu Puterile Centrale, drept pentru care, pierzând susţinerea acestora, Alexandru Averescu a demisionat din fruntea guvernului la 27 februarie/12 martie 1918. Sperând într-o ameliorare a condițiilor de armistițiu, Regele Ferdinand l a considerat că este nevoie de un prim-ministru-personalitate politică, care se bucura de încrederea Puterilor Centrale și l-a însărcinat pe Alexandru Marghiloman cu formarea unui nou guvern, în speranţa că şeful Partidului Conservator ar putea obţine îmbunătăţiri ale condiţiilor de pace, dată fiind încrederea de care se bucura acesta din partea Austro-Ungariei.

1920 – Demiterea Guvernului Alexandru Vaida-Voevod (1)

Consiliu de miniștri reprezentând Blocul Parlamentar, în componența căruia au fost și trei basarabeni: Ion Pelivan – ministru al Justiției, Ion Inculeț și Pantelimon Halippa – miniștri secretari de stat, prezidat de Alexandru Vaida-Voevod, la guvernare în perioada 1 decembrie 1919–12 martie 1920. În acest timp, Parlamentul a votat legile prin care s-a ratificat unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România; la presiunea Marilor Puteri, a fost semnat Tratatul de Pace cu Austria, de la Saint-Germain. Brătianu a intervenit pe lângă rege pentru a determina căderea cabinetului; mizând pe popularitatea exacerbată a generalului Averescu, fruntașul liberal i-a acordat acestuia sprijinul pentru a veni la putere.

1925 – S-a născut Constantin Chiriță

12 martie 1925, Ibănești, Vaslui – 14 noiembrie 1991, Königswinter, Germania

Scriitor, romancier, scenarist, eseist, politician comunist. A urmat Politehnica din București, dar nu a finalizat studiile. A fost redactor la ziarul Scînteia și muncitor pe șantierul de la Bumbești–Livezeni. A debutat ca scriitor în anul 1949 cu volumul de nuvele Matei Ion a cucerit viața, scrierile sale fiind în parte creații în stilul realismului socialist. A deținut funcția de vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor. Uniunea Scriitorilor l-a premiat de două ori (1964 și 1974). Este autorul unui foarte popular ciclu de romane pentru tineret, intitulat Cireșarii, din cinci volume: Cavalerii florii de cireș, Castelul fetei în alb, Roata norocului, Aripi de zăpadă, Drum bun, Cireșari. Alte scrieri: Întâlnirea, Pasiuni, Trilogia în alb, Livada.

1925 – S-a născut Rodica Sfințescu

Rodica Renée Aznavorian; 12 martie 1925, București – 2008, București

Prozatoare, membră a Asociației Scriitorilor din București. A urmat doi ani Facultatea de Arhitectură (1944–1946), a trecut la Conservator, secția Regie Scenică. Repartizată la Studioul actorului de film „C.I. Nottara”, a fost asistent-director de scenă, instructor de teatru pentru echipe de amatori și desenator tehnic la ISCAS, secretară de redacție la revista Moda. A debutat la radio în 1938 cu o piesă de teatru, Copiii de la țară și copiii din oraș. A debutat publicistic cu o traducere în 1969 și editorial în 1972 cu romanul Joc viclean. A mai publicat romanele Nașterea bărbaților, Zona de umbră, Bricheta roz.

1926 – S-a născut Elena Dima-Toroiman

12 martie 1926, Curtea de Argeș – 9 decembrie 2010, București

Soprană. A studiat la Conservatorul Astra și Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București (1953–1958). A făcut parte din generația de aur a teatrului liric romanesc, slujind cu un rar devotament viața artistică a Operei Române din București pentru mai bine de un sfert de veac (1957–1983). Rolul său de debut la Opera Română din București este cel al Contesei din Nunta lui Figaro de Mozart. De-a lungul carierei la Opera Națională a dat viață unor partituri precum Amelia din Un ballo in maschera, Aida din opera omonimă, dar și roluri din repertoriul francez sau german. A cântat alături de mari nume ale scenei lirice românești ca Zenaida Pally, Valentin Loghin, Dan Iordăchescu, Victoria Bezetti, Elena Cernei, Octavian Naghiu, Octav Enigarescu, Cornel Stavru etc.

Richard Wagner – Lohengrin Visul Elsei, Singură-n zile triste

1927 – S-a născut Dumitru Dobrescu

12 martie 1927, București – 13 decembrie 2020, București

Medic și farmacist, practician alopat și homeopat, farmacolog, profesor de farmacologie, membru corespondent (din 1992) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Farmacie (1949) și Facultatea de Medicină (1958) din București, a devenit Doctor în Medicină (1965). A continuat cu cursuri de perfecționare în farmacologie la Praga, Bratislava și Bruxelles, instruire în farmacologie în cadrul unui program de fellowship la Washington. A făcut rezidențiatul la Spitalul Brâncovenesc și la Spitalul de Urgență din București, a fost farmacist și șeful laboratorului clinic la Spitalul Militar din Brașov, a parcurs toate treptele universitare până la profesor la catedra de Farmacologie de la Facultatea de Farmacie București. A fost medic primar și medic homeopat, farmacolog clinician la Spitalul Colțea, Spitalul Brâncovenesc, Spitalul Constructorilor. A fost decanul Facultății de Farmacie București, directorul Institutului pentru Controlul de Stat al Medicamentelor și Cercetării Farmaceutice, membru, vicepreședinte și președinte al Comisiei pentru Medicamente a Ministerului Sănătății din România; co-fondator al Centrului Național de Farmacovigilență și șeful activităților desfășurate în domeniu. A fost distins cu Premiul Academiei Române (1981), Omul anului 2002 al Institutului American pentru Biografii, Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler (2002).

1929 – S-a născut Nicolae Tertulian

Nathan Veinstein; 12 martie 1929, Iași – 11 septembrie 2019, Suresnes (Hauts-de-Seine)

Estetician, eseist și critic literar, stabilit la Paris din anii ’80, cu o biografie marcată de epoca istorică în care a trăit – a fost unul dintre supraviețuitorii pogromului de la Iași (iulie 1941). A absolvit Facultatea de Filosofie la Universitatea din București, unde, ulterior a fost profesor. În anii ’50–’60, ai realismului socialist, a fost o figură nociv-dogmatică. Ulterior, filosoful marxist a devenit unul dintre specialiștii europeni în Georg Lukács. În 1980, a emigrat și s-a stabilit la Paris, devenind cadru didactic asociat la Ecole des hautes études en sciences sociales, unde a avut cursuri și dezbateri importante. A publicat studii foarte documentate despre filosofii români în reviste de specialitate franceze. A scris despre Emil Cioran în presa literară franceză pe vremea cînd acesta mai era în viață, și anume păstrîndu‑i secretul despre trecutul lui politic românesc, fapt pentru care Cioran i-a fost recunoscător. La fel ca soția lui, Georgeta Horodincă, a fost unul dintre colaboratorii revistei Apostrof.

1930 – S-a născut Michel Fagadau

Mihai Făgădău; 12 martie 1930, București – 10 februarie 2011, Paris

Regizor, producător, director de teatru franco-român, caracterizat prin cosmopolitismul său. A plecat din România, împreună cu părinții, în timpul războiului, iar după terminarea războiului, s-a stabilit la Paris. Vocația pentru teatru s-a născut când a asistat, la opt ani, la reprezentația Fantomele de Henrik Ibsen. A urmat Royal Academy of Dramatic Arts în Marea Britanie. La absolvire, în 1957, s-a angajat la Royal Shakespeare Company, a debutat cu rolul Laertes din Hamlet de Shakespeare, urmat de Orfeu din Euridice de Jean Anouilh, după care și-a descoperit vocația de regizor. A regizat prima piesă, Voulez-vous jouer avec moi? de Marcel Achard, la aceeași companie. În anii ’60, la 24 de ani, i s-a oferit conducerea Théâtre de la Gaîté-Montparnasse din Paris, pe care l-a condus până în 1990, reușind să satisfacă atât exigențele economice, cât și pe cele artistice. A tradus și pus în scenă scriitori străini, încă necunoscuți publicului parizian (Ann Jellicoe, Murray Schisgal sau John Guare). În 1994, a devenit regizor artistic la Comédie des Champs-Elysées și Studio des Champs-Elysée.

Jean Anouilh – Le Nombril Fragment

1932 – S-a născut Radu Gheciu

Radu-Sever-Cristian Gheciu; 12 martie 1932, București – 21 august 2003, București

Muzicolog și critic muzical, politician. A absolvit Facultatea de Limba şi literatura română la Universitatea Bucureşti. A fost ziarist, redactor la TVR Redacţia culturală-muzicală, consultant artistic şi director artistic adjunct la Filarmonica „George Enescu”, director artistic al Agenției Artexim-Romstar București, director artistic adjunct la Opera Română din București. Din 1990 a devenit membru PSDR, fiind membru în Comitetul Director al partidului, coautor al iniţiativei legislative privind modificarea Legii de organizare a Radiodifuziunii şi Televiziunii publice.

1934 – S-a născut Maria Manoliu-Manea

12 martie 1934, Galați

Lingvistă, filologă, profesoară americană de origine română, stabilită în SUA în 1979, membră de onoare (din 1993) a Academiei Române. A absolvit în 1955 Facultatea de Filologie din București. A fost redactor la ESPLA  (1955–1957). În 1967 a devenit Doctor în Litere cu teza Sistematica substitutelor din româna contemporană standard, continuându-și specializarea în Filologie hispanică la Malaga, Spania. Ulterior, a fost cercetător științific la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, urmând o carieră didactică la  Facultatea de Limbi Romanice a Universității din București, unde a fost asistent, lector și conferențiar. În SUA a fost profesor titular emerit al University of California din Davis (din 1979), președintă a Academiei Americano-Române de Arte și Științe (1982–1994) și a Asociației Americane de Studii Românești (1986–1988). A fost profesor-invitat la Universitatea din Düsseldorf și la Universitatea din Chicago. Din lucrările sale: Introducere în lingvistica romanică (în colaborare cu Iorgu Iordan), El estructuralismo lingüístico, Tipología e História: Elementos de Sintaxis comparada románica, Pragmatic and Discourse Constraints on Grammatical Choices.

1935 – S-a născut Terényi Ede

Terényi Eduard; 12 martie 1935, Târgu Mureș – 26 noiembrie 2020, Cluj-Napoca

Compozitor și muzicolog, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Studiile muzicale, începute în orașul natal (1940–1952), le-a continuat la Conservatorul din Cluj-Napoca, unde a studiat Compoziția (1952–1958). A participat la cursurile de vară Internationale Ferienkurse für neue Musik de la Darmstadt (1974, 1978), la seminariile de compoziție ale lui Xenakis, Stockhausen, Rihm, Ferneyhough. Din 1960 a început să predea la Conservatorul clujean, avansând până la gradul de profesor universitar. A fost muzicolog, cu cercetări de limbaj sonor, stil și tehnici sonore singulare în peisajul științei muzicale autohtone, unul dintre reprezentanții școlii muzicale clujene. A fost distins cu premii ale UCMR (1974, 1978) și premiul Academiei Române (1980). A compus muzică vocal simfonică: Cântece populare din Lopadea, muzică simfonică: Simfonia Brâncuși, muzică de cameră: Oază în deșertul nebun, muzică corală: Gagliarda, muzică vocală: Micropantonimes. Lucrări teoretice: Generația 1927 a compozitorilor maghiari din România, Armonia muzicii moderne.

Ede Terenyi – Gallant Dances for flute, oboe, cello and harpsichord / Dansuri galante pentru flaut, oboi, violoncel și clavecin

1938 – S-a născut Petrache Vârtej

12 martie 1938, Dăscălești, Buzău – 13 ianuarie 2019

Medic de obstetrică-ginecologie, profesor universitar. Absolvent al Facultății de Medicină „Carol Davila” din București, în 1962, a parcurs toate etapele profesionale în specialitatea Obstetrică-Ginecologie: extern, intern, prin concurs, medic rezident (secundar), prin concurs medic specialist și din 1980 medic primar. A lucrat în clinici de Obstetrică-Ginecologie: asistent universitar în Spitalul Brâncovenesc, șef de lucrări în a Spitalul Titan, conferențiar, șeful Clinicii și profesor, profesor asociat în Spitalul Universitar București. A fost membru și președinte (1988–2000) al Societății Romane de Obstetrică-Ginecologie; membru al Academiei Romane de Științe Medicale; membru al Academiei Internaționale de Reproducere Umană (în totalul de 36 membri la nivel mondial); membru de onoare al Societății Maghiare de Obstetrică și Ginecologie etc. Autor și co-autor a 18 monografii și peste 300 articole publicate sau comunicate, autor al primei monografii din literatura medicală românească Ginecologie Endocrinologică, a fost membru în colegiul de redacție a numeroase reviste de specialitate: Buletin de Perinatologie (Chișinău), European Journal of Gynecological Oncology, Clinical and Experimental Obstetrics and Gynecology, Revista Romană de Obstetrică și Ginecologie etc.

1940 – S-a născut Virgil Nemoianu

12 martie 1940, București

Eseist, critic literar, filosof al culturii și pedagog american născut în România. A urmat Facultatea de Limbi Străine (secția Germană–Engleză) a Universității din București, licențiat în 1961. A lucrat ca redactor de limbi străine la Editura Academiei, redactor la secția externă a revistei Contemporanul, iar din 1964 până în 1975 (când a rămas în SUA) a fost asistent, apoi lector la catedra de limbă engleză a Facultății de Limbi Străine a Universității din București. A predat la Universitățile din Londra, Cambridge, Amsterdam, Cincinnati și Berkeley (California), la catedra specială William J. Bayron Distinguished Professorship la Universitatea Catolică din capitala Statelor Unite. A ținut conferințe și a prezentat comunicări la circa 50 de universități din Europa și din America de Nord. Este autorul a peste 15 cărți și 600 de articole și recenzii apărute în România, Elveția, Anglia, Statele Unite, Olanda, Canada, Germania, Ungaria și în alte țări: Micro-Harmony – The Growth and Uses of the Idyllic Model in Literature (Microarmonia), Taming of Romanticism – European Literature and the Age of Biedermeier (Îmblânzirea Romantismului – Literatura europeană și epoca Biedermeier), A Theory of the Secondary – Literature, Progress, and Reaction, Multicomparative Theory, Definitions, Realities, Icarus Fallen – The Search for Meaning in a Uncertain World, The Triumph of Imperfection. The Silver Age of Sociocultural Moderation in Early 19th Century Europe etc.

1941 – S-a născut Mircea Anghelescu

12 martie 1941, București – 22 aprilie 2022, București

Cercetător literar, critic literar, filolog, istoric literar, paleograf și pedagog. În 1962 a absolvit Facultatea de Filologie, secția Arabă-Română a Universității bucureștene. A participat la cursurile profesorilor Tudor Vianu și George Călinescu, a devenit Doctor în Filologie al Universității București în 1970 și, mai târziu, cercetător la Institutul de Istorie Literară „G. Călinescu” din cadrul Academiei Române. A fost profesor doctor la Facultatea de Litere a Universității București. În decembrie 2011 a fost declarat de către Senatul Universității din București profesor emerit. A fost cercetător la Institutul de Istorie Literară „G. Călinescu” din cadrul Academiei Române, profesor la Facultatea de Litere din București, fiind preocupat în special de perioada preromantică din literatura română. A publicat cincisprezece cărți de istorie și critică literară. A îngrijit aproximativ treizeci de volume de ediții critice, volume coordonate, prefețe etc. A publicat peste șaizeci de studii (dintre care 12 în reviste din străinătate în Franța, SUA, Anglia, Germania, Ungaria, Bulgaria, Siria) etc.

1946 – S-a născut Teo Cepraga

Teofil Octavian Cepraga; 12 martie 1946, Brașov – 31 ianuarie 2022

Jurnalist; realizator de emisiuni la Departamentul de emisiuni informative al TVR. A urmat Academia de Studii Economice din București, Facultatea de Comerț. În timpul studenției, în vacanțe activa ca ghid ONT. După absolvire, a urmat studii post-universitare de jurnalism în cadrul Academiei Ștefan Gheorghiu București, cursuri de operare PC (2001) și cursuri de producător TV (în cadrul TVR). A fost economist la UJCC Brașov, în urma unui concurs, s-a angajat la România Liberă. A fost apoi realizator și producător de emisiuni, reporter, redactor, redactor de rubrică la Radioteleviziunea Română, prezentator la Radio matinal și la De la 1 la 3. Din 1989 a fost redactor principal la TVR, redacția de emisiuni informative, redactor șef adjunct, secretar general de redacție și realizator la Departamentul de emisiuni informative al TVR. A produs emisiunile: Oferta specială, Zona pașilor pierduți (pentru TVR) și Românii de pretutindeni, Misterele Indoneziei (pentru TVRi). A realizat emisiunile Matinal (TVR1), Amfitrion Diplomatic (TVR2), Ne vedem la TVR, a fost realizator rubrică la Stele de 5 stele și O dată în viață. A primit numeroase diplome din partea instituțiilor cu care a colaborat, a fost decorat, a fost distins cu Ordinul Ziariștilor cl.I. La aniversarea a 45 ani de la înființarea Societații Române de Televiziune a primit diploma cu mențiunea „datorită dumnealui, micul nostru ecran a fost de multe ori mai mare”.

1948 – S-a născut Andrei Pippidi

Andrei-Nicolae Pippidi; 12 martie 1948, București

Istoric specializat în istoria Sud-Estului european în sec. XV-XIX, istoria românilor în Evul Mediu, istoria culturală și politică a României și în istoria relațiilor dintre Sud-Est și Occident, fiul istoricului Dionisie M. Pippidi și nepotul lui Nicolae Iorga din partea mamei, Liliana Iorga-Pippidi. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității București în 1970, cu specializare în Istorie Medie Universală. A obținut titlul de Doctor în Istorie în 1981 la Universitatea din Cluj-Napoca și Doctor în Filosofie în 1986 la Universitatea din Oxford. A contribuit atât la elaborarea Raportului Elie Wiesel privitor la participarea României la Holocaust, cât și la elaborarea Raportul Tismăneanu, pe baza căruia a fost condamnat regimului comunist din România. În calitate de publicist, scrie din 1990 în Revista 22; în revista culturală Dilema Veche, ține rubrica SOS București, în care luptă pentru conservarea patrimoniului urbanistic al capitalei României. Este membru fondator al Grupului pentru Dialog Social (1990), al Fundației Soros pentru o Societate Deschisă și al Societății Academice din România. Este căsătorit cu sociologul Alina Mungiu-Pippidi.

1950 – S-a născut Irina Coroiu

12 martie 1950, Calafat, Dolj – 5 martie 2004, București

Critic de teatru și film. A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității București (1973) și un curs de Tehnica scenariului de film și TV (1983). A fost bibliotecară, redactor documentarist la Arhiva Națională de Filme. A scris cronică de film în revistele Cinema și Noul Cinema. A fost șefa Departamentului de Cultură Cinematografică al Arhivei Naționale de Filme, membră UCIN, UNITER, FIPRESCI.

1950 – S-a născut George Nicolescu

12 martie 1950, Ploiești

Compozitor și solist vocal orb. Debutul său muzical datează din 1970, când a câștigat premiul întâi la festivalul Tinerețe pe portativ. A colaborat cu compozitorul George Grigoriu. În 1973, a lansat primul său hit, Eternitate. A fost profesor de Limba franceză la Liceul Special pentru deficienți de vedere din Buzău, solist vocal la Casa Tineretului din Buzău, solist în trupa Optimiștii. În decembrie 2007, i-a apărut albumul Muzică ușoară… lăutărească, în care a cântat împreună cu muzicieni celebri ca Dan Spătaru, Mirabela Dauer, Gabriel Dorobanțu și Corina Chiriac. Cea mai nouă melodie a sa a fost lansată în anul 2012, Viața-i de vină, împreună cu Shift.

George Nicolescu – Prefă-te inimă în stea

1951 – A încetat din viață Gheorghe Tașcă (Gheorghe Iorgu Tașcă; 30 ianuarie 1875 – 12 martie 1951)

Economist și om politic; profesor de economie politică; rector al Academiei de Înalte Studii Comerciale; membru corespondent al Academiei Române; victimă a regimului comunist din România, s-a stins în închisoare.

1953 – A încetat din viață Grigore Scorpan (30 martie 1901 – 12 martie 1953)

Filolog, istoric literar, eminescolog; profesor la Facultatea de Litere a Universității „Al.I. Cuza” din Iași.

1955 – S-a născut Petrică Nicolae

Petre Nicolae; 12 martie 1955, Căldăraru–Cernica, Ilfov

Actor de teatru și film. A absolvit în 1983 Facultatea de Teatru, Secția Actorie, din cadrul Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. A fost actor la Teatrul de Nord Satu Mare, Teatrul de Comedie București, Teatrul Național „I.L.Caragiale”, Teatrul Mic și, din 1997 până în prezent la Teatrul Odeon. A jucat în mai multe filme: Croaziera, Dreptate în lanțuri (distins de Asociația Cineaștilor din România (ACIN) cu o Diplomă de onoare, 1983), Imposibila iubire, Pas în doi (Premiul pentru interpretare masculină ACIN, 1985), Niște băieți grozavi, De ce are vulpea coadă?, Drumeț în calea lupilor, Zâmbet de soare, Șobolanii roșii, Paradisul în direct, Dănilă Prepeleac, Gadjo dilo, Az álombánya, Detectiv fără voie, Canton etc. O boală stranie l-a ținut mulți ani departe de scena de teatru și de platourile de filmare; și-a revenit după ce a început să frecventeze Mănăstirea Frăsinei, unde se retrăsese ca monah fostul actor Dragoș Pâslaru.

Dănilă Prepeleac (1995) • Mircea Diaconu, Diana Lupescu, Petre Nicolae, Călin Măneață etc.

1961 – Aur la Campionatul Mondial de Handbal Masculin din RFG

A 4-a ediție a Campionatului Mondial de Handbal Masculin s-a desfășurat în perioada 1–12 martie 1961 în RFG. Echipa României a pierdut în faza preliminară a grupelor în fața Cehoslovaciei, însă s-a calificat în grupele semifinale, unde a depășit Germania, Danemarca și Norvegia, pentru a-și câștiga locul în ultimul act. În finală, adversar a fost din nou Cehoslovacia. Echipa României, fiind echipa-surpriză a turneului, a câștigat simpatia spectatorilor germani, și a reușit să câștige medalia de aur după un meci tensionat, învingând cu 9–8 după două reprize de prelungiri, cu un gol reușit de Costache II cu două minute înainte de final și a devenit pentru prima dată campioană mondială.

Mai mult: Cei 13 ani în care România a dominat handbalul mondial. Scurt istoric al turneelor finale ale Campionatului Mondial de Vali Silaghi [Sport Magazin Ripensia].

1963 – A încetat din viață Jean Mihail (Jean Mihailovici; 5 iulie 1896 – 12 martie 1963)

Regizor de film, scenarist, scriitor; pionier al artei cinematografice românești.

1964 – S-a născut Alina Mungiu-Pippidi

12 martie 1964, Iași

Politolog având ca domenii de expertiză politicile publice, buna guvernare, lupta anticorupție și democratizarea. Provine dintr-o familie ieșeană de medici, cu rădăcinile în Basarabia, fratele său mai mic este regizorul de film Cristian Mungiu. A urmat Facultatea de Medicină a Universității din Iași (1982–1988), pe care a terminat-o ca șefă de promoție. Încă din facultate a scris critică literară și eseu pentru revistele Opinia studențească și Cronica. A fost redactor-șef la Opinia studențească, din 1990, colaboratoare frecventă la Revista 22, criticând regimul neocomunist. A participat la protestele anticomuniste din Piața Universității, trăind și suprimarea lor brutală, mineriada. A fost corespondent pentru cotidianul francez Le Monde și redactor-șef la Expres. S-a căsătorit cu istoricul Andrei Pippidi, cu care serbează aceeași zi de naștere. În 1995 a devenit Doctor în Psihologie socială la Universitatea din Iași. În timp, a fost director al Departamentului Emisiunilor Informative al TVR, a scris, mai mulți ani la rând capitolul dedicat României din raportul anual Nations in Transit al Freedom House. A predat la Universitatea din București și la SNSPA, iar din 2007 conduce catedra de Studii de Democratizare la Hertie School of Governance din Berlin. În 2012 a fost cooptată în prestigiosul think tank European Council on Foreign Relations.

1965 – A încetat din viață George Călinescu (19 iunie 1899 – 12 martie 1965)

Critic, istoric literar, scriitor, publicist; personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române; membru titular al Academiei Române.

1966 – A încetat din viață Victor Brauner (15 iunie 1903 – 12 martie 1966)

Pictor, sculptor, designer și poet suprarealist, stabilit în Franța din 1930; fratele folcloristului Harry Brauner.

1973 – S-a înființat la București Programul 3 pentru tineret

La Radiodifuziunea Română, a debutat Programul 3 pentru tineret, primul canal public de radio din Europa destinat tineretului. După Revoluția din Decembrie 1989 a primit numele de Radio România Tineret, iar în 2004 a fost înlocuit cu Radio3Net, cu emisie digitală prin internet.

1984 – A încetat din viață Géza Pálfi (14 aprilie 1941 – 12 martie 1984)

Preot romano-catolic secui din Transilvania; deținut politic, victimă a regimului Nicolae Ceaușescu; a decedat în urma bătăilor brutale primite în timpul anchetei de la Securitate.

1987 – S-a născut Maria Constantin

12 martie 1987, Bălcești, Vâlcea

Cântăreață de muzică populară. Este absolventă a Liceului de Muzică și Arte Plastice „Constantin Brăiloiu” din Târgu Jiu, Secția Flaut și a facultății de Muzică „Spiru Haret”, Secția Pedagogie Muzicală (2009). A cântat în Ansamblul Doina Gorjului alături de tatăl ei, Ilie Constantin și fratele acestuia. Tot aici, l-a cunoscut pe Ciprian Vasile Tapota, cu care s-a căsătorit în anul 2007. A divorțat și s-a recăsătorit cu Marcel Toader. În 2014 a participat la emisiunea-concurs Vocea României făcând parte din echipa lui Marius Moga; a fost denumită „Marilyn Monroe de România”.

Maria Constantin – Of, inimioară

1990 – Proclamația de la Timișoara

La manifestația populară din Piața Operei a fost adoptată Proclamația de la Timișoara. A apărut în contextul evenimentelor din anul 1990, ca o reacție la așa-zisa „democrație originală” care se instaurase în Romania. Proclamația de la Timișoara este un document programator, redactat în urma manifestației populare din Piața Operei începută în 11 martie. Cea mai bine cunoscută parte a documentului este punctul 8, care cerea ca nici un fost membru al nomenclaturii Partidului Comunist Român sau al Securității să nu aibă dreptul de a lucra în funcții publice pe o perioadă de 10 ani sau trei legislaturi consecutive, punînd accent mai ales pe funcția de președinte. Această interdicție se numește lustrație. Nu a fost adoptat niciun act normativ în acest sens.

Proclamația de la Timișoara

1991 – România a fost inclusă între țările est-europene beneficiare de asistență PHARE

Prin Acordul-cadru din 12 martie 1991 referitor la Programul de asistenta PHARE, Grupul celor 24 a hotărât, la Bruxelles, să includă România în rândurile țărilor est-europene beneficiare de asistență în cadrul programului PHARE, program prevăzut în Regulamentul nr. 3.906/89 din 18 decembrie 1989 al Consiliului Comunității Europene. A fost încheiat între Comisia Comunităților Europene și România și a stabilit măsuri în domeniul cooperării financiare, tehnice și al altor forme de cooperare, finanțate și implementate în cadrul tehnic, legal și administrativ stabilit.

1992 – A încetat din viață Nicolae Țic (29 decembrie 1928 – 12 martie 1992)

Scriitor, publicist și scenarist; secretar al Asociației Cineaștilor.

1993 – A încetat din viață Iuliu Bodola (Bodola Gyula; 26 februarie 1912 – 12 martie 1993)

Fotbalist român de etnie maghiară, care a jucat în echipa națională de fotbal a României la campionatele mondiale de fotbal din Italia (1934) și Franța (1938 ), precum și pentru echipa națională de fotbal a Ungariei (1940–1948).

1995 – A încetat din viață Dumitru Almaș (Dumitru Ailincăi; 19 octombrie 1908 – 12 martie 1995)

Prozator, istoric, scriitor, publicist și profesor universitar; autor de romane istorice și de biografii romanțate.

1999 – A încetat din viață Yehudi Menuhin (22 aprilie 1916 – 12 martie 1999)

Celebru violonist și dirijor american cu una din cele mai lungi și prestigioase cariere muzicale ale secolului al XX-lea; elev al lui George Enescu.

 

Ziua Gărzii Naționale de Mediu

Sărbătorită, în fiecare an, la data de 12 martie, fiind instituită prin Ordinul Ministrului Mediului nr. 224/27 februarie 2007

2002 – A început să funcționeze Garda de Mediu

Înființată prin Hotărârea Guvernului nr. 1167/21 noiembrie 2001 privind înființarea Gărzii de Mediu, în vigoare de la 12 martie 2002 până la 29 aprilie 2003, fiind abrogată și înlocuită prin H.G. nr. 297/13 martie 2003 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu. Este condusă de un comisar național – la nivelul țării, și de un comisar județean – la nivel de județ.

 

2002 – A încetat din viață Gheorghe Iliescu-Călinești (14 iulie 1932 – 12 martie 2002)

Sculptor, reprezentant al sculpturii avangardiste.

2008 – A încetat din viață Ovidiu Iuliu Moldovan (1 ianuarie 1942 – 12 martie 2008)

Actor cu o bogată activitate în teatru, film, teatru radiofonic și televiziune; a jucat pe scenă la Teatrul Național „I.L. Caragiale” București.

2009 – A încetat din viață Mihai Ungheanu (17 martie 1939 – 12 martie 2009)

Jurnalist, critic și istoric literar, scriitor, om politic.

2019 – A încetat din viață Vasile Stănescu (4 februarie 1925 – 12 martie 2019)

Economist, jurist, profesor; director și administrator delegat al Fundației Familiei „Menachem H. Elias”, membru de onoare al Academiei Române.

2019 – A încetat din viață Georgeta Antonescu (18 decembrie 1937 – 12 martie 2019)

Istoric literar; a colaborat la Dicționarul Scriitorilor Români și Dicționarul analitic de opere literare românești.

2019 – A încetat din viață Roxana Sorescu (16 septembrie 1943 – 12 martie 2019)

Cercetător științific, critic și istoric literar, filolog, autor, traducător și profesor; domeniile de activitate au fost istoria literaturii române moderne și contemporane, teoria literaturii, literatura comparată și jurnalismul.

2021 – A încetat din viață Nicolae Dabija (15 iulie 1948 – 12 martie 2021)

Sriitor, istoric literar și om politic din Moldova; membru de onoare al Academiei Române; membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei.

2023 – A încetat din viață Rudel Obreja (6 august 1965 – 12 martie 2023)

Boxer, a câștigat 7 titluri de Campion Național, un titlu de vicecampion european și o medalie de bronz la Campionatele Mondiale de la Moscova; președinte al Federației Române de Box (2004–2011); om de afaceri.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită