13 Aprilie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale

 

1452 – Pacea de la Adrianopol

Tratat mijlocit de domnul Vladislav al II-lea al Munteniei și ratificat la Seghedin în 13 aprilie 1452, între Ungaria, reprezentată de Iancu de Hunedoara și Imperiul Otoman, confirmat de Mahomed al II-lea, viitorul cuceritor al Constantinopolului. Turcii se obligau să înceteze atacurile asupra Țării Românești, Transilvaniei, Ungariei, Serbiei și Ragusei și să nu ridice noi fortificații de-a lungul Dunării. Țării Românești i se garanta autonomia, cu obligația ca domnul Vladislav al II-lea să plătească regulat haraciul către Poartă și să-și îndeplinească obligațiile de vasalitate față de coroana Ungariei.

1794 – A încetat din viață Gherasim Adamovici

cca. 1733, Siklos, Serbia – 13 aprilie 1796, Sibiu

Episcop ortodox al Transilvaniei între anii 1789–1794; etnic sârb, venit din Serbia pentru a fi instalat la Rășinari ca episcop ortodox. coautor al versiunii extinse a memoriului Supplex Libellus Valachorum. În martie 1792, împreună cu episcopul unit Ioan Bob, a înaintat împăratului Leopold al II-lea versiunea extinsă a memoriului Supplex Libellus Valachorum, prin care se cerea ca românii din Transilvania să nu mai fie considerați „tolerați”, să aibă drepturi politice, economice și religioase egale cu cele ale stărilor privilegiate (nobilii, sașii și secuii) și redefinirea termenului medieval „natio” (stare), care deși inițial nu avea un înțeles etnic, cu timpul a căpătat această semnificație. A fost ultimul episcop sârb al Transilvaniei.

1847 – A încetat din viață Constantin Moroiu (22 noiembrie 1800 – 13 aprilie 1847)

Jurist și profesor; secretar al Sfatului Consultativ; considerat „întemeietorul învățământului dreptului în Țara Românească”.

1859 – Recunoașterea Unirii Principatelor române

În cadrul Conferinței reprezentanților puterilor garante de la Paris (26 martie/7 aprilie–1/13 aprilie), Franța, Marea Britanie, Rusia, Prusia și Regatul Sardiniei au recunoscut dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza Domn al Munteniei și Moldovei, reprezentând Unirea Principatelor.

1862 – Legea asupra presei

Cea dintâi lege a jurnaliștilor din România, a fost, până în anul 1923, „singura lege care garantează drepturile scriitorilor și ale artiștilor români”, fiind copiată în întregime după legea franceză din 1793, asupra proprietății literare. Promulgată de Alexandru Ioan Cuza, legea fixa dreptul de a transmite exploatarea operei prin moștenire pe o perioadă de 10 ani de la moartea autorului. Legea era însoțită de un regulament de aplicare, care detalia chestiunile administrative impuse de aplicarea ei. A fost controversată, alături de protecția drepturilor de autor, instituind și poliția presei, precum și o îngrădire extinsă a libertății presei. Practic, era interzisă orice formă de critică la adresa Domnitorului, Guvernului, sau a altor instituții ale statului.

1864 – Guvernul Mihail Kogălniceanu a primit vot de blam în Camera Deputaților

Guvernul Mihail Kogălniceanu a fost un consiliu de miniștri format din partizani ai domnului Alexandru Ioan Cuza (cuziști), care a funcționat între 11 octombrie 1863–26 ianuarie 1865. În martie 1864, Mihail Kogălniceanu a readus în discuția Adunării chestiunea rurală, guvernul său susținând desființarea clăcii și împroprietărirea țăranilor. La 13 aprilie, cu 63 de voturi pentru și 35 împotrivă, cabinetul a primit vot de blam. Mihail Kogălniceanu și-a prezentat demisia, dar aceasta a fost respinsă de Domnitorul Cuza care, la 2 mai 1864, a dizolvat Adunarea.

1869 – S-a născut Pompiliu Eliade

13 aprilie 1869, București – 24 mai 1914, București

Istoric literar și profesor de Limba franceză, membru al Ateneului Român și membru corespondent (din 1912) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Litere din București cu teza Silogismul și adversarul său Herbert Spencer. În perioada 1892–1895 a studiat la École Normale Superieure din Paris, ca bursier Hillel și în 1898, și-a luat Doctoratul în Litere la Universitatea Sorbona din Paris, cu teza De l’influence française sur l’esprit public en Roumanie. Les origines. Étude sur l’état de la société roumaine à l’époque des règnes phanariotes. A fost profesor suplinitor, ulterior titularizat, la catedra de Limbă și literatură franceză la Facultatea de Litere din București. A fost directorul Teatrului Național în perioada 1908–1911 și deputat din partea PNL din 1907, făcând parte din Consiliul permanent al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. A rostit în Cameră câteva discursuri memorabile care au fost ulterior publicate. Din scrierile sale: Filosofia lui La Fontaine, Ce este literatura? Condițiunile și limitele acestei arte, Grigore Alexandrescu și dascălii săi francezi, Histoire de l’esprit public en Roumanie au dix-neuvième siècle.

1874 – S-a născut Iosif Velceanu

13 aprilie 1874, Văliug, Caraș-Severin – 31 august 1937, Timișoara

Compozitor, dirijor de cor și muzicolog, animator al vieţii muzicale bănăţene; membru al Societății Compozitorilor Români. A desfășurat o susținută activitate dirijorală și didactică. Stabilit în Timișoara, a fost fondator al Școlii Speciale de Muzică, a înființat și a condus ziarul Banatul și a inițiat ziarul Învățătorul din Cluj (1919). A fost membru onorific al Reuniunii Române de Cântări din Timișoara și președinte al Asociației Bănățene de Arte Frumoase. A scris muzică de teatru, muzică vocală, muzică de fanfară, a realizat culegeri de cântece pentru copii și a publicat două cărți-document de cercetare istoriografică.

Iosif Velceanu – Pupi de flori • Corul Miorița din Reșița, dirijor Doru Petru Morariu

1878 – S-a născut Ioan Ciurea

13/26 aprilie 1878, Fălticeni – 20 martie 1944, București

Medic veterinar și parazitolog, membru corespondent (din 1927) al Academiei Române, membru titular (din 1929) al Academiei de Medicină din România. A studiat la Școala Superioară de Medicină Veterinară din București (1896–1901), obținând titlul de medic veterinar în 1902. A urmat apoi studii de perfecționare la Berlin și Königsberg, avându-i profesori pe Ostertag și Max Braun. A lucrat ca medic veterinar la CFR Craiova, apoi la Abatorul din Piatra Neamț, iar în anul 1919, a înființat Catedra de Parazitologie și inspecția alimentelor de la Facultatea de Medicină Veterinară din București, fiind conferențiar, apoi profesor universitar. A organizat cursuri și seminarii practice în Laboratorul de Parazitologie, fondând primul Laborator de cercetări experimentale pentru studiul viermilor, a întemeiat unul dintre cele mai înzestrate muzee de ihtiologie din țară, colaborând aproape trei decenii cu Grigore Antipa. A fost membru permanent în Comitetul Internațional de Parazitologie, membru titular al Academiei Leopoldina din Halle (Germania), membru al Societății de Hemintologie din Washington, președintele Societății de biologie din Paris, filiala București.

1885 – Legea depozitului legal

A fost promulgată de Regele Carol I la 13 aprilie 1885. Legea stipula că orice tipografie era obligată să trimită câte trei exemplare din fiecare tipăritură bibliotecilor centrale din București și Iași, precum și Bibliotecii Academiei Române, pentru formarea fondului bibliografic.

1886 – S-a născut Nicolae Tonitza

13 aprilie 1886, Bârlad – 26 februarie 1940, București

Pictor, grafician și critic de artă. În 1902 s-a înscris la Școala națională de Belle-Arte din Iași, având profesori pe Gheorghe Popovici și Emanoil Bardasare. Nu a absolvit, în ultimul an participând la o grevă a studenților. În 1904, împreună cu alți colegi, a zugrăvit biserica din Grozești. A studiat la München și Paris; în 1911 s-a reîntors în țară, întâi la Bârlad, apoi la Iași (unde a fost suplinitor la Desen la Liceul Militar). A participat la expoziția Tinerimii artistice, a absolvit Școala națională de Belle-Arte și a obținut, prin concurs, certificatul de pictor bisericesc. A zugrăvit biserici din Scorțeni, Siliște, Poeni, Văleni etc. În 1916 a expus la București 94 de picturi și desene, împreună cu Ștefan Dimitrescu. Mobilizat și trimis pe front, a căzut prizonier în luptele de la Turtucaia. După război, s-a stabilit la București, a participat la expoziții și ilustrări de cărți, a colaborat la publicații de orientare socialistă cu desene și cronici artistice. În perioada 1921–1924 a locuit la Vălenii de Munte, a fost redactor la revista Artele Frumoase. În 1924 a expus la Bienala din Veneția iar un an mai târziu, împreună cu Francisc Șirato, Oscar Han și Ștefan Dimitrescu, a întemeiat Grupul celor patru, unde, până în 1934, au avut loc numeroase expoziții. Tonitza, între timp considerat „cel mai de seamă” pictor român în viață, a expus și în străinătate: Barcelona, Amsterdam, Bruxelles. În 1933 a ocupat catedra de Pictură la Academia de Belle-Arte din Iași.

Biografie ilustrată: Tonitza Nicolae [Artindex]

1892 – S-a născut Simion Iagnov

13 aprilie 1892, București – 2 ianuarie 1958, București

Medic clinician, profesor universitar, membru corespondent (din 1948) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Medicină din București (1911–1917). A fost profesor de Semiologie și de Clinică medicală la Facultatea de Medicină din București. S-a ocupat în special de problema patologiei clinice a sângelui, de patologia ficatului, de boala ulceroasă etc. În cercetările sale, a folosit pe larg experimentul fiziopatologic. Din lucrările sale: Tratamentul abceselor pulmonare, Principiile logice ale diagnozei medicale, Pavlovismul și tratamentul bolilor prin somn.

1893 – A încetat din viață Constantin Căpităneanu (17 noiembrie 1844 – 13 aprilie 1893)

Astronom, geodez, cartograf și ofițer al Armatei Române; profesor la Școala de ponți și șosele, mine și arhitectură și la Școala militară de ofițeri de geniu; primul astronom român din Principatele Unite.

1897 – S-a născut Emil Pop

13 aprilie 1897, Bucerdea Vinoasă, Alba – 14 iulie 1974, Cluj

Botanist, membru corespondent (din 1935) al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1955) al Academiei Române. În 1915 s-a înscris la Institutul Teologic din Sibiu. Studiile universitare le-a urmat la Budapesta și Cluj, iar în 1923 a obținut diploma de licență în științele naturii la Universitatea Dacia Superioară din Cluj Napoca. Patriot și profund umanist, a fost unul dintre studenții români care au contribuit la realizarea Marii Unirii de la Alba Iulia. În anul 1928 a susținut teza de doctorat cu tema: Analiza de polen în turba Carpaților Orientali. A fost profesor la Facultatea de Științe, la catedra de Anatomia și fiziologia plantelor, și director al Centrului de cercetări biologice din Cluj. Dintre lucrările sale: Contribuția la istoria vegetației cuaternale din Transilvania, Flora pliocenică de la Borsec, Cercetări privitoare la pădurile diluviale din Transilvania.

1898 – S-a născut Constantin Dumbravă

13 aprilie 1898, Buhuși, Bacău – 22 septembrie 1935, Cannes

Naturalist, glaceolog și cercetător polar. A urmat studii superioare în Franța și Belgia, devenind Doctor în Științe. Căsătorindu-se cu Estelle Heigs, o americancă, s-a stabilit la New York, unde și-a pregătit cele trei expediții: prima în 1925 – patru luni în perimetrul țărmului groenlandez; a doua în 1927, cu durata totală de 14 luni și a treia în 1934, „cînd balonul în care se afla s-a prăbușit în Oceanul înghețat de Nord, aproape de Angmasalik din Țara regelui Christian” [Constantin Dumbravă]. Expediția românească din Groenlanda (1927–1928), cea mai mare insulă a Pămîntului (2.175.600 km²) s-a desfășurat sub auspiciile Societății de Geografie a Franței și a Societății Regale Belgiene de Geografie, cu fonduri puse la dispoziție de Societatea de Geografie din Philadelphia, de Clubul Exploratorilor din New York și de Universitatea din Michigan (SUA). Și-a propus să facă observații meteorologice (mișcarea ciclonilor și anticiclonilor, proprietățile gheții marine și ale celei de creastă, temperatura apei mării, mareele, curenții marini), botanice, zoologice, etnografice, geomorfologice etc. Dintre scrierile sale: Un an printre eschimoși, Jurnal de călătorie.

1903 – S-a născut Matei G. Marinescu

1/13 aprilie 1903, București – 26 august 1983, București

Inginer, membru titular (din 1937) al Academiei de Științe din România, membru corespondent (din 1948) al Academiei Române, fiul marelui savant medic neurolog Gh. I. Marinescu. După absolvirea Facultății de Electromecanică la Școala Politehnică din București (1922–1926), a urmat cursurile Școlii Superioare de Poștă, Telegraf, Telefon din Paris, specializându-se în tehnica curenților slabi, obținând a doua diplomă de inginer. După practica la Centrala Automată telefonică din Londra, întors în țară, a început activitatea la Direcția Generală PTTR, apoi a participat la repararea și perfecționarea cablului submarin Constanța–Constantinopol. În 1929 a început cariera didactică la Școala Politehnică din București ca șef de lucrări la catedra de Electrocomunicații, efectuând lucrări de laborator cu studenții în domeniul telegrafiei și telefoniei. În 1942 a obținut Doctoratul la Paris cu teza Contribuții la realizarea de amplificatoare telefonice – Reacțiile în contratimp și aplicațiile acestora. În cursul activității de cercetare științifică la Școala Superioara PTTR din Paris, a inventat un microfon multicelular brevetat în țară, și în Germania, Anglia, SUA, urmat de numeroase alte aplicații practice ale cercetărilor sale.

1913 – Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale

A luat ființă în baza unei legi promulgate de Regele Carol I prin Decretul Regal nr. 2978/6 aprilie 1913, publicat în Monitorul Oficial al României din 13 aprilie 1913, fiind prima instituție de învățământ superior economic din România. Se deosebește de instituțiile similare europene prin faptul că la baza creării sale a stat o „decizie politică”, a ministrului Industriei și Comerțului, Nicolae D. Xenopol și nu o inițiativă privată. Academia (cu trei secţiuni: Comerţ, bancă, asigurări; Industrie; Administraţie economică-consulară) a început să funcţioneze la 15/28 septembrie 1913. Primul rector a fost matematicianul Anton Davidoglu. Până în 1926 nu a avut un local propriu, funcționând într-o clădire din apropierea Fundației „Carol I”, demolată în 1939, pentru sistematizarea cerută de Carol al II-lea. Actuala denumire, Academia de Studii Economice, datează din anul 1967.

1914 – S-a născut Bogdan Istru

Ion Bădărău/Ivan Bodarev; 31 martie/13 aprilie 1914, Pistruieni, Telenești, Basarabia/R. Moldova – 25 martie 1993, Chișinău

Poet din Republica Moldova, membru corespondent (din 1984) al Academiei de Științe a Moldovei. A absolvit Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași (1931), fiind apoi învățător. A început să publice cântece populare, snoave și ghicitori înregistrate la țară, în ziarul Cuvânt moldovenesc, începând din anul 1932. Tot de atunci datează și primele sale poezii. Până în 1940, publicase deja două volume, amintite de George Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, caracterizându-l astfel: „După experiențe barbiene, a trecut la maniera lui Arghezi, în care își dibuie mai sigur nota sa originală constând într-o sălbatică năvală de umbre”. În timpul războiului și în anii postbelici, a devenit membru al PCUS (1947), remarcat prin versuri dedicate Partidului Comunist, ciclul de poezii despre canalul Volga–Don, transformarea socialistă din Moldova, lupta împotriva invadatorilor fasciști, imagini de eroi contemporani: Vocea Patriei, Pohoarnele, La frunte, Drumul prin lume, Primăvară în Carpați, De la țărm la țărm, Tatar-Bunar (Premiul de Stat al Republicii Moldova, 1976) etc., versurile sale fiind traduse în limbile popoarelor din URSS.În paralel s-a afirmat și ca un liric sincer și profund, îndeosebi în cartea Popasuri (1989). Poeziile sale reprezentative au fost reeditate în volumul Pasărea albastră (1991). A fost decorat cu 2 medalii sovietice.

1920 – S-a născut Gheorghe Bulgăr

13 aprilie 1920, Sanislău, Satu Mare – 13 iunie 2002, București

Filolog, lingvist, eminescolog și profesor universitar. A debutat în revista Liceului „Emanoil Gojdu” din Oradea, cu poezia Țara visurilor noastre. În 1940, după bacalaureat, a fost arestat de către armata maghiară fiind transportat la Arad. A reușit să se refugieze la București și s-a înscris la Facultatea de Filologie având profesori pe Tudor Vianu, Alexandru Rosetti, Radu Zbierea, Gheorghe Brătianu, N.I. Herescu. A debutat cu studii de lingvistică la Revista Fundațiilor Regale condusă de Camil Petrescu, publicând la Timpul și Adevărul articole foarte bine cotate atât de profesorii lui cât și de critica de specialitate a vremii. Și-a dat doctoratul cu teza Momentul Eminescu în evoluția limbii române literare. A fost asistent la Facultatea de Litere din București, cercetător la Institutul de Lingvistică, timp de zece ani, apoi din nou în sistemul universitar. A fost profesor la universitățile franceze Sorbona, Lyon și Bordeaux. A definitivat Dicționarul Limbii Române, început cu Sextil Pușcariu, Dicționarul de rime Eminescu. A publicat 23 de volume ca autor unic, 12 în colaborare, 7 ca redactor și colaborator, prefețe și traduceri, studii și articole.

1922 – Legea de ratificare a Tratatului de la Paris din 28 octombrie 1920

Textul tratatului a fost votat de Senatul român la 3 aprilie 1922 și la 7 aprilie 1922 în Adunarea Deputaților. Regele Ferdinand I a promulgat Legea de ratificare a Tratatului prin care se recunoștea suveranitatea României asupra teritoriului dintre Prut, Nistru și Marea Neagră – Basarabia, semnat la Paris, la 28 octombrie 1920, de reprezentanții Marii Britanii, Franței, Italiei, Japoniei, pe de o parte și ai României, pe de altă parte.

1924 – S-a născut Alexandru Lungu

13 aprilie 1924, Cetatea Albă, Bugeac, Regatul României/Odessa, Ucraina – 24 iunie 2008, Bonn, Germania

Medic endocrinolog, poet, pictor și grafician. A absolvit Facultatea de Medicină din București în 1949 și și-a susținut Doctoratul cu o temă referitoare la reglarea hormonală a acțiunii dinamice specifice. Ca cercetător la Institutul de Endocrinologie al Academiei Române, a publicat lucrări referitoare la acțiunea hormonului epifizar, a extractului de hipofiză posterioară, asupra efectelor metabolice ale adrenalinei etc. Pe lângă numeroase comunicări științifice și articole în reviste de specialitate, a publicat volumele Sănătatea și evenimentele atmosferice, Orologiile biologice și, împreună cu Ștefan Milcu, Hormonii și viața. În toamna anului 1973 s-a stabilit în Germania, unde a lucrat doi ani într-o clinică de boli interne, iar apoi, timp de 14 ani, împreună cu soția sa, Micaela Lungu, în propriul cabinet medical la Raubach în Westerwald, după 1989 mutându-se la Bonn. S-a impus și printr-o activitate artistică amplă: poet, pictor și grafician. Ca poet a debutat timpuriu, la 16 ani, în revista Prepoem, iar în perioada 1940–1941 a scos la Buzău, împreună cu Ion Caraion, Caietele de poezie Zarathustra, semnând și poemul Fata din brazi. Până în 1947 a fost prezent cu versuri și publicistică literară în Revista Fundaților Regale, Curentul literar, Lumea, Claviaturi, Fapta etc. După o tăcere impusă de aproape 20 de ani, a reintrat în actualitatea literară cu volumul Dresoarea de fluturi (1968), urmat de Timpul oglinzilor, Altceva decât umbra, Ninsoarea neagră, Armura de aer. În Germania, a inițiat colecția Semn (1980) și a colaborat constant la revistele Ethos și Limite din Paris, Micron din Los Angeles.

1926 – S-a născut Marius Peculea

Marius Sabin Peculea, 13 aprilie 1926, Cluj – 4 iunie 2023

Inginer, fizician, membru titular (din 1993) și secretar general (1995–1999) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Electromecanică a Institutului Politehnic din Timișoara, pe care a absolvit-o în 1949, cu calificative maxime. A devenit Doctor în Fizică cu teza Studiul termodinamic al coloanelor de separări izotopice-în flux continuu, cu trei fluide și temperaturi diferite de reacție în 1965. A fost asistent universitar, întâi la Institutul Politehnic Cluj, apoi la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj, în 1952 s-a angajat la Uzina Tehnofrig Cluj, unde a înființat Serviciul de Studii și Proiectări, iar din 1959 a devenit cercetător la Institutul de Izotopi Stabili din Cluj, pe atunci Secția a V-a Institutului de Fizică Atomică București. A fost directorul Institutului de Criogenie și Separări Izotopice Râmnicu Vâlcea. S-a construit stația pilot de producere a apei grele, necesare programului nuclear al României pe baza procedeului elaborat de dr. Peculea, confirmat, în august 1976, când s-a produs prima cantitate de apă grea de foarte mare puritate. Totodată, stația pilot a permis perfecționarea tehnologiei și trecerea la construcția combinatului de apă grea ROMAG, la Turnu Severin-Halânga. Punerea în funcțiune a acestui combinat s-a făcut sub conducerea dr. Peculea, calitatea apei grele produse la Halanga fiind cea mai înaltă pe plan mondial, iar capacitatea de producție urma să asigure funcționarea celor cinci reactoare planificate pentru centrala nucleară de la Cernavodă, plus o cantitate pentru export. Marius Peculea este considearat unul dintre părinții energeticii nucleare românești, supranumit „părintele apei grele”. Cercetările sale au fost concretizate în 30 de brevete de invenții, comunicări, articole și șase cărți: Criogenie tehnică, Apa grea – Procese industriale de separare, Interfața între știință și tehnologie etc.

1928 – Legea pentru ocrotirea muncii minorilor și femeilor

A reglementat și stabilit durata zilei de muncă de 8 ore.

1930 – S-a născut Sergiu Nicolaescu

13 aprilie 1930, Târgu Jiu – 3 ianuarie 2013, București

Regizor, scenarist, actor, producător și om politic. A absolvit Universitatea Politehnica București ca inginer mecanic, iar după absolvire a lucrat inițial la Buftea, apoi la filmări combinate în cadrul Studioul cinematografic „Alexandru Sahia”, specializat în filme documentare și jurnale de actualități. A debutat ca regizor în 1959 cu scurtmetrajul Scoicile nu au vorbit niciodată. Scurtmetrajul Memoria Trandafirului i-a atras atenția internațională, fiind un succes la Cannes. A fost de departe cel mai prolific și mai vizionat regizor român din toate timpurile: 54 filme, plus 27 coproducții și peste 1 miliard de spectatori (majoritatea din China și Rusia, dar și 130 milioane de spectatori din România). A debutat „fulminant” în filmele de lung metraj cu o „co-producție monumentală, cu filmul Dacii”, constata Grid Modorcea. A devenit cunoscut prin mega-producții istorice ca Dacii (1966) și Mihai Viteazul (1970), precum și pentru seria de filme polițiste centrate în jurul personajului fictiv Comisarul Moldovan. Un alt gen predilect al lui Nicolaescu a fost filmul de război, pentru care a folosit adesea efectivele Armatei Române ca figurație. Alte filme: Ultimul cartuș, Nemuritorii, Osînda, Capcana mercenarilor, Ringul, Ciuleandra, Mircea, Orient Express.

Mircea (1989) • Sergiu Nicolaescu, Șerban Ionescu, Adrian Pintea, Vlad Nemeș, Silviu Stănculescu, Ion Besoiu, Ion Rițiu, George Alexandru, Ioana Pavelescu, Manuela Hărăbor, Colea Răutu

1930 – S-a născut Marcel Petrișor

13 aprilie 1930, Ocișor, Hunedoara – 12 octombrie 2021, București

Profesor și scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. S-a înscris la Facultatea de Medicină de la Cluj, dar după doi ani a abandonat, înscriindu-se în 1951 la Facultatea de Filosofie din Cluj, în același an studenții de la Filosofie (din Cluj și Timișoara) au fost transferați la Facultatea de Filosofie din București. A fost arestat pe 13 aprilie 1952 (chiar de ziua de naștere) pentru „omisiune de denunț și favorizarea făptuitorului” (îi împrumutase cartela sa de masă criticului literar Ovidiu Cotruș pe care noul regim îl socotea „dușman al poporului”). A trecut prin anchete violente în Calea Rahovei și Uranus, apoi a ajuns la Jilava, Malmaison, Baia Sprie, Dej, Gherla, Aiud. Din primăvara până în toamna lui 1956 a avut parte doar de câteva luni de libertate chinuită, după care a fost re-arestat sub acuzația de a fi participat la un „complot studențesc”, pe fondul tulburărilor din Ungaria. Încadrat într-un lot de potențiali condamnați la moarte, a stat sub teroarea sentinței mereu amânate până în august 1957. A fost eliberat abia în 1964, după un nou tur al groazei pe la Interne, Malmaison, Uranus, Jilava, Aiud. Beneficiind într-o oarecare măsură de perioada de „liberalizare” de la răscrucea deceniilor 7 și 8, și-a început bogata activitate publicistică. I-au apărut volume de proză literară: romanele Măreasa, Crișan, impresii de călătorie: Călătorie spre Soare-Răsare, studii și eseuri filosofico-literare: Curente estetice contemporane, Grünewald, La Rochefoucauld. Aventura orgoliului, Vitralii, Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne etc., la care se adaugă un mare număr de traduceri. După 1989, a fost membru al AFDPR, între 1991–2010, redactor al revistei Puncte cardinale din Sibiu, președinte de onoare al Senatului Asociației Rost. Alte scrieri: Serile-n sat la Ocișor, Temeri, Căruța cu scânduri, Secretul Fortului 13. Reeducări și execuții, La capăt de drum, Trecute vieți de domni, de robi și de tovarăși.

1932 – S-a născut Margareta Teodorescu

13 aprilie 1932, București – 22 ianuarie 2013, București

Jucătoare de șah, distinsă de Federația Internațională de Șah (FIDE) cu titlul de Mare Maestră a Șahului Feminin (WGM) în 1985. A reușit să câștige în 1949, la vârsta de 17 ani, medalia de bronz la primul campionat național feminin postbelic și pe plan național a obținut, în perioada 1949–1978, opt medalii de bronz, opt medalii de argint și patru titluri de campioană a României în anii 1959, 1968, 1969 și 1974. Cele mai importante performanțe de plan internațional au fost cele două medalii de argint la Olimpiadele de șah pe echipe. În 1957, la Emmen, în Olanda, Margareta Teodorescu, făcând echipă cu Maria Albuleț, a adus prima medalie olimpică, de argint, pentru România, la prima ediție a Olimpiadelor feminine, clasându-se la egalitate de puncte cu echipa Uniunii Sovietice.

1935 – S-a născut C.D. Zeletin

Constantin Dimoftache; 13 aprilie 1935, Burdusaci–Răchitoasa, Tecuci/Bacău – 18 februarie 2020, București

Medic și biofizician, poet, eseist, traducător, profesor universitar, membru al Academiei de Științe Medicale. A absolvit Facultatea de Medicină din București, Secția Pediatrie în 1959. În 1974 a devenit Doctor în Științe Medicale, specialitatea Fiziologie. A fost medic în Hunedoara, chirurg la Sanatoriul de tuberculoză osteoarticulară din Mangalia, cercetător științific stagiar, urmând apoi o carieră didactică la Catedra de Biofizică a IMF București. A realizat, împreună cu inginerul A. Ciureș, primul dispozitiv de citospectrofotometrie din România, cu cele dintâi cercetări prin această metodă; cercetări în radiobiologie, criobiologia celulei seminale, biofizica și cibernetica recepției vizuale etc. A avut o activitate literară foarte intensă ca poet, istoric și critic artistic, culegător de folclor, traducător și editor.

1935 – S-a născut Gheorghe Maftei

13 aprilie 1935, Hudești, Botoșani – 1 noiembrie 2021

Pictor, grafician, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A absolvit cursurile secției Pictură Murală, la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, în anul 1964. A fost profesor de Desen și pictură la Liceul de Artă „Octav Băncilă” din Iași, precum și director al liceului timp de 12 ani (1975–1987). Grație activității didactice prolifice, în 1981 i s-a acordat titlul de Profesor Evidențiat din partea Ministerului Educației și Învățământului. A fost membru fondator al Fundației de Știință și Cultură „Moldova” și a primei Facultăți de Arte a unei Universități particulare, „Mihail Kogălniceanu” din Iași, unde a fost profesor și decan. A fost conferențiar la Secția Patrimoniu Cultural din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași. Activitatea sa artistică, începută din 1965, s-a caracterizat prin abordarea tuturor tehnicilor plastice: pictură, grafică, sculptură, metaloplastice, mozaic, vitraliu, artă decorativă. A realizat numeroase expoziții naționale și internaționale, fiind distins cu premii la diferite concursuri și festivaluri.

1936 – S-a născut Nicolae Velea

13 aprilie 1936, Cepari, Argeș – 31 ianuarie 1987, București

Prozator, povestitor, scenarist de film, publicist. După cursurile Facultății de Silvicultură din Brașov, a urmat și Facultatea de Filologie din București (1953–1958), având profesori pe Tudor Vianu, Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan, Alexandru Graur, Edgar Papu. A debutat cu un reportaj în Viața studențească (1957), iar ca prozator a debutat un an mai târziu, cu schița Poarta în Gazeta literară. A fost redactor la Gazeta literară, apoi la Luceafărul, scenarist de film la Studioul cinematografic București, iar din 1966 și până la sfârșitul vieții, redactor la revista Luceafărul. Din scrierile sale: Paznic la armonii, Cutia cu greieri, Călător printre înțelepciuni. „Ce povestiri extraordinare ieșeau din condeiul lui Nicolae Velea! N-o fi scris el mult, dar avea talent cu carul” [Cristian Teodorescu, scriitor].

1937 – S-a născut Stan Baron

13 Aprilie 1937, Roata de Jos, Ilfov

Grafician. A debutat în 1966 în cadrul unei expoziții de grafică publicitară la București. Activează în domeniul graficii de carte și afiș. Participă la saloane și expoziții de desen și gravură. A fost distins cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler (2002).

1938 – S-a născut Cătălina Buzoianu

13 aprilie 1938, Brăila – 3 august 2019

Regizoare de teatru. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1969 și a fost repartizată la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, apoi la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, până în anul 1973. În perioada 1979–1985 a fost prim-regizor permanent la Teatrul Mic din București, apoi regizor permanent la Teatrul „Bulandra”, până la pensionare în 2006. A realizat numeroase adaptări pentru teatru după romane ale unor autori consacrați, una din cele mai cunoscute reușite în acest sens fiind premiera de la Teatrul „Bulandra” cu O dimineață pierdută după romanul omonim de Gabriela Adameșteanu. Pe lângă teatru, a regizat și spectacole de operă. A colaborat cu multe teatre din țară și din străinătate. Face parte dintre cei mai importanți regizori de teatru din România. Cu peste o sută de piese montate în țară și în străinătate, activitatea sa artistică a fost recompensată cu numeroase premii românești și internaționale. Și-a dedicat viața scenei și învățământului teatral, din 1975 fiind profesoară la catedra Regie teatru, iar din 1990, decan al secției Teatru din cadrul UNATC București. A publicat cărți de teatru: Novele teatrale, Vaporul interior, Mnemosina, bunica lui Orfeu.

Când noi, morți, înviem de Henrik Ibsen [Teatrul Național Cluj] • Cornel Răileanu, Ramona Dumitrean, Elena Ivanca, Paul Basarab, Ovidiu Crişan, Irina Wintze, Şerban Ursachi

1939 – Marea Britanie și Franța au acordat garanții unilaterale privind frontierele României și Greciei

Șeful Legației României la Londra, Viorel Tilea, a reușit să determine Marea Britanie și Franța să renunțe la politica împăciuitoare față de Germania nazistă. Au fost permise deja anexarea Austriei, dezmembrarea Cehoslovaciei și destrămarea sistemului de securitate colectivă care asigurase pacea în Europa Centrală de după primul război mondial. În mai multe întâlniri cu diplomați britanici și francezi, Viorel Tilea a arătat că există dovezi care arată că Germania pregătește dezmembrarea României. Marea Britanie și Franța au decis să garanteze în comun granițele României și Greciei, promițându-le asistență în cazul unei acțiuni care le-ar pune în primejdie independența, iar România și Grecia ar decide să opună rezistență. România era importantă având cele mai importante surse de petrol din regiune, precum și datorită dimensiunilor armatei sale. Grecia era importantă datorită poziției sale strategice. Cele două țări erau aliate în cadrul Antantei Balcanice, care mai includea Iugoslavia și Turcia. Imediat, și Polonia a cerut garanții similare, iar Marea Britanie și Franța le-au acordat. Garanțiile franco-britanice constituiau mai mult un gest diplomatic destinat să descurajeze Germania în politica ei de expansiune, dar fără efecte reale, venind mult prea târziu. Hitler era convins că francezii și britanicii nu vor acționa în cazul unor noi agresiuni în Europa Centrală, în consecință, a atacat Polonia în septembrie 1939. Acest lucru a atras intrarea în război a Marii Britanii și a Franței. Istoria i-a dat, din păcate, dreptate lui Viorel Tilea, pentru că Germania nazistă a impus României, un an mai târziu, să cedeze Basarabia și Bucovina de Nord Uniunii Sovietice, Transilvania de Nord Ungariei și Cadrilaterul Bulgariei.

1940 – S-a născut Vladimir Cosma

13 aprilie 1940, București

Violonist, compozitor și dirijor francez de origine română. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma a ajuns la Paris în 1963, unde a continuat studiile la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, s-a consacrat mai mult compoziției. A scris diferite lucrări printre care: Trois mouvements d’été pentru orchestră simfonică, Oblique pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet: Volpone pentru Comedia Franceză, opera Fantômas etc. Cinematografia îi datorează numeroase succese, printre care: Marele Blond cu un pantof negru, Diva, Aventurile rabinului Jacob, La Boom, La Chevre, La Gloire de mon Pere, Le Diner de cons… De asemenea, compozitorul a participat cu succes la realizarea unor importante producții pentru televiziunile franceză și americană: Michel Strogoff, Fata lui Mistral, Chateau Vallon, Misterele Parisului, Les coeurs brules. Muzica de film i-a permis să abordeze și să aprofundeze diferite tendințe muzicale: jazz (cu opere scrise pentru mari soliști ca: Toots Thielmans, Chet Baker, Stéphane Grappelli, Jean-Luc Ponty, Pepper Adams), melodii (pentru Nana Mouskouri, Marie Laforêt, Richard Sanderson, Diane Dufresne, Mireille Mathieu, Lara Fabian, Guy Marchand etc.), lucrări de inspirație folclorică (pentru Gheorghe Zamfir, Stanciu Simion „Syrinx” – nai, Liam O’Flynn – cimpoi, Romane – chitară), precum și formele clasice: Concertul Berlinului pentru vioară și orchestră, Concertul pentru eufoniu și orchestră, Concertul iberic pentru trompetă și orchestră, Scurt-metraje pentru cvintete de alămuri.

Le Grand Blond avec un Chaussure Noire • Vladimir Cosma & Gheorghe Zamfir

1941 – S-a născut Modest Cichirdan

13 aprilie 1941, Lipcani, Hotin, Basarabia – 22 iulie 2020

Dirijor. Și-a început studiile muzicale în orașul Râmnicu Vâlcea – violoncel cu Leca Morariu, contrabas cu Teodor Geantă și teoria muzicii cu Petru Manzur. A urmat cursurile Conservatorului de Muzică „Ciprian Porumbescu“ din București (1961–1966) având profesori pe Ion Cheptea (Contrabas), Ioan D. Chirescu (Teorie-solfegii), Florin Eftimescu și Myriam Marbe (Armonie). A debutat ca dirijor în anul absolvirii studiilor universitare la pupitrul Filarmonicii din Arad. A fost angajat la Filarmonica de Stat din Timișoara,, contrabasist, înființând și dirijând Orchestra de Cameră al Filarmonicii. Din 1972 s-a stabilit în Botoșani, îndeplinind calitatea de dirijor al Orchestrei Simfonice și apoi de director al Filarmonicii. S-a transferat la Filarmonica Oltenia din Craiova, fiind dirijor (1986–2003) și director (1986–1990), propunând un program temeinic de relansare artistică a colectivului. Aici a inițiat Concursul de Interpretare Muzicală „Dinu Lipatti”. Discografia sa este impresionantă, peste 40 de titluri. cuprinde simfonii, concerte, suite, divertismente, serenade și alte piese de Mozart, Salieri, Rene Gerber, Marc Briquet, Bernard Reichel, Schubert, Mahler, avându-i ca soliști, printre alții, pe clavecinistul Yasuco Mitsui (Japonia), flautistul Pierre Ives Artuad (Franța), trompetistul Paul Fromentin etc.

Richard Wagner – Parsifal Preludiu • Orchestra Filarmonică Oltenia din Craiova, dirijor Modest Cichirdan

1943 – S-a născut Rodica Mandache

13 aprilie 1943, Iași

Actriță de teatru, film și televiziune. Este puțin cunoscut faptul ca Rodica Mandache s-a hotărât să devină actriță după ce a văzut-o pe Marieta Deculescu în rolul Necunoscutei din piesa Steaua fără nume, de Mihail Sebastian. Imediat după terminarea liceului, în 1960, a pornit spre capitală pentru a da concurs la IATC. Examenul de admitere la actorie a fost prima reușită din București. A absolvit secția de Actorie a Facultății de Teatru din cadrul Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” București, în anul 1964, la clasa Octavian Cotescu – Pop Marțian. Câțiva ani mai târziu s-a căsătorit cu marele fotograf Aurel Mihailopol. A jucat la Teatrul Odeon, Teatrul Mic, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București, în: E doar sfârșitul lumii de Jean-Luc Lagarge, Livada de vișini de Cehov, Visul unei nopți de vară de Shakespeare, Și totuși Eminescu de I. Nicolescu, O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, Liola de Pirandello, Idolul și Ion Anapoda de G.M. Zamfirescu, Sfântul Mitică Blajinul de Aurel Baranga, Fanny de G.B. Shaw, Mâncând un strugure nespălat în mijlocul oceanului de Tenessee Williams (one woman show), Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov în Ungaria. Pe lângă activitatea de scenă, Rodica Mandache a fost și profesoară de actorie la Universitatea de artă Hyperion. În 1980 a fost partenera lui Florin Piersic în teatrul TV Visul unei nopți de iarnă, de Tudor Mușatescu. Personajul Doruleț nu a încântat-o prea tare, dar a devenit rolul rapel din viața sa de artist. A jucat în filme ca: Un surâs în plină vară, Astă seară dansăm în familie, Iarna bobocilor, Gloria nu cântă, Buletin de București, Liliacul înflorește a doua oară, Somnul insulei.

Visul unei nopți de iarnă (Teatru TV, 1980) • Florin Piersic, Rodica Mandache, Matei Alexandru, Adela Mărculescu, Margareta Pogonat, Ştefan Radof, Grigore Gonţa, Bogdan Muşatescu

1944 – S-a născut Florin Tănase

13 aprilie 1944, Vulcan, Hunedoara – 1 iunie 2003, București

Actor de teatru, revistă și film. A absolvit Actoria la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, în 1968, la clasa Costache Antoniu. A fost repartizat la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești, unde n-a jucat decât într-o singură piesă. Între 1970–1972 a activat la Teatrul „Mihai Eminescu” din Timișoara, iar între 1973–1975 la Teatrul de Comedie din București. Actor complex, cu studii post-universitare de Regie teatru, este cunoscut mai ales prin clipurile cu Puiu Călinescu. A jucat în filme: Zile de vară, Alexandra și infernul, Croaziera, De dragul tău, Anca!, Casa din vis, Liceenii în alertă, Une mere comme on n’en fait plus, Windfall.

În gară • Puiu Călinescu și Florin Tănase

1944 – S-a născut Mircea Cornișteanu

13 aprilie 1944, București

Regizor și director de teatru, scenarist și profesor universitar. Este absolvent al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității București, promoția 1967 și al Facultății de Regie Teatru a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică, promoția 1973, clasa Radu Penciulescu. A fost profesor de Limba română la o școală generală din Ialomița, regizor al Teatrului Naţional din Craiova vreme de 20 de ani, apoi al Teatrului „Nottara” din Bucureşti; regizor și director al Teatrului „Sică Alexandrescu” din Brașov, director general al Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova (2000–2016). De-a lungul celor 40 de ani de carieră a realizat aproximativ 160 de spectacole pe scenele a peste 25 de teatre profesioniste din țară și din străinătate: spectacole de teatru, teatru de păpuși, musicaluri, operetă și teatru TV. Este recunoscut pentru cea dintâi integrală I.L. Caragiale, la Teatrul Național „Marin Sorescu”. Între 1995–1999, a fost profesor asociat la Academia de Teatru și Film București, catedra de Regie Teatru. Este membru fondator al Asociației Umoriștilor din România, membru fondator, membru al comisiei de cenzori (1990–1994) și membru al Senatului UNITER (1994–1998, 1998–2002). Pentru spectacolele realizate a obținut peste 20 de premii pentru regie sau pentru cel mai bun spectacol la diferite competiții și festivaluri. A fost distins cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2004).

1944 – A încetat din viață Ioan Bohociu (21 august 1874 – 13 aprilie 1944)

Compozitor de muzică simfonică, dirijor și profesor.

1945 – Proclamarea oficială a reinstalării administrației românești în Transilvania de Nord

Restabilită la 9 martie 1945, administrația românească în Transilvania de Nord (ocupată din 1940 de Ungaria horthystă) s-a proclamat oficial la Cluj.

1948 – Constituția Republicii Populare Române

Marea Adunare Națională a votat în unanimitate Constituția Republicii Populare Române, prima constituție postbelică a României, din perioada comunistă. Deși nu a menționat explicit, ea a abrogat Constituția Regatului României din 1938. Copiată după Constituția stalinistă din anul 1936, a fost valabilă până în 1952. Conținea un titlu special, intitulat Structura social-economică, decidea să se constituie Marea Adunare Națională (puterea legislativă), în care cetățenii puteau fi aleși începând cu vârsta de 23 de ani. Actul a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 87 bis/13 aprilie 1948. În aceeași ședință, a fost ales un nou prezidiu, în frunte cu C.I. Parhon, și un nou guvern, condus de dr. Petru Groza.

1951 – S-a născut Petre Răileanu

13 aprilie 1951, Brăila

Critic literar, eseist, editor, publicist și traducător, stabilit în Franța. A absolvit Facultatea de Filologie, secția Română-Franceză, a Universității din București în 1974. A lucrat ca redactor al secției Beletristică de la Editura Militară din București, cu grad de ofițer. A colaborat cu articole, cronici literare și eseuri la Viața Românească, Tribuna, România literară, Contemporanul, Ramuri etc. A scris prefețe și postfețe la volume de Mihail Sadoveanu, Ion Marin Sadoveanu, Liviu Rebreanu sau George Astaloș. A fost autorul rubricii Ipoteze de lectură din Suplimentul literar și artistic al Tineretului liber. A debutat editorial în 1990 cu Corabia lui Ghilgameș, volum de eseuri despre literatura eroică. În 1992 s-a stabilit în Franța. A absolvit un master la Universitatea Sorbonne Nouvelle, Paris III. Este redactor la Radio France Internationale și la revista Lettres roumaines, membru în Conseil International d’Études Francophones și membru al asociației Biennale Française. S-a specializat în literatura de avangardă, publicând volume de critică și istorie literară în limba franceză despre Gherasim Luca, Benjamin Fundoianu și Tristan Tzara și colaborând la Le surréalisme et l’amour.

1956 – S-a născut Ioan T. Morar

13 aprilie 1956, Șeitin, Arad

Scriitor, jurnalist, diplomat și activist civic, membru al Uniunii Scriitorilor din România. În 1981 a absolvit, ca șef de promoție, Facultatea de Filologie a Universității Timișoara, secția Română-Franceză. A fost profesor de Limba română la Liceul Industrial Textila din Lugoj, redactor al revistelor Viața studențească și Amfiteatru, membru fondator al revistei Academia Cațavencu, membru în grupul Divertis. Între 2010–2012 a fost consul general la Marsilia. S-a stabilit în localitatea provensală La Ciotat, în 2011. Din scrierile sale: Îmblânzitorul de metafore, Fumul și spada, Paloarea, Sărbătoarea Corturilor.

1968 – Relații diplomatice România – Volta Superioară

Denumită, începând cu 1919, Volta Superioară (Haute-Volta), țara a adoptat în 1984, la propunerea președintelui Thomas Sankara, actualul nume, Burkina Faso, care în limba localnicilor înseamnă „țara oamenilor integri”. România a recunoscut Burkina Faso la 7 august 1960, la două zile după proclamarea independenței, iar la 13 aprilie 1968 între cele două state s-au stabilit relații diplomatice la nivel de ambasadă, cu ambasadori nerezidenți.

1970 – Inaugurarea oficială a Aeroportului Internațional București–Otopeni

În timpul celui de al doilea război mondial, aeroportul Otopeni a fost o bază pentru Al Treilea Reich al lui Hitler (1944–1945). Înainte de 1965, doar Aeroportul Băneasa oferea zboruri comerciale. În locul vechii baze militare de la Otopeni, s-a construit un nou aeroport cu scopuri comerciale. Lucrările de transformare a bazei aeriene militare în Aeroportul Internațional București-Otopeni au început în 1965. Pista modernizată avea o lungime de 3.500 m, fiind mai lungă decât cea a Aeroportului Orly din Paris. A fost dat în funcțiune parțial în 1969, fiind inaugurat oficial, odată ce a intrat în folosință aerogara pentru pasageri, cu o capacitate de prelucrare de 1,2 milioane de pasageri/an. Astăzi poartă numele Aeroportul Internațional „Henri Coandă”.

1987 – A încetat din viață Marcel Constantin Runcanu (9 august 1947 – 13 aprilie 1987)

Scriitor; membru fondator al revistei Echinox din Cluj.

1993 – S-a fondat Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului

Are ca obiect de activitate culegerea, arhivarea, cercetarea și publicarea documentelor referitoare la formele totalitarismului în România – director-fondator, istoricul Radu Ciuceanu.

1993 – A încetat din viață Francisc Munteanu (9 aprilie 1924 – 13 aprilie 1993)

Scriitor, regizor și scenarist de film.

1998 – A încetat din viață Dumitru Furdui (27 octombrie 1936 – 13 aprilie 1998)

Actor de teatru și film, interpret de comedie în teatru și televiziune, scriitor; stabilit în Franța din 1982.

2003 – A încetat din viață Mircea Săucan (5 aprilie 1928 – 13 aprilie 2003)

Regizor, scenarist și scriitor; emigrat în Israel în anul 1987.

2005 – Parlamentul European a aprobat aderarea României la UE

România a primit avizul conform al Parlamentului European (PE) pentru semnarea Tratatului de Aderare. Conform procedurii (art. 49 TUE), forul democratic european s-a pronunțat la 13 aprilie 2005, cu ocazia sesiunii plenare, în baza unui Raport de progrese elaborat de raportorul PE pentru România, Pierre Moscovici. Rezultatul votului din plenara PE: aviz conform: 497 de voturi pentru, 93 împotrivă, 71 abțineri. Raportul Moscovici: 564 de voturi pentru, 59 împotrivă, 41 abțineri.

2012 – A încetat din viață Florin Constantiniu (8 aprilie 1933 – 13 aprilie 2012)

Istoric; membru titular al Academiei Române.

2013 – A încetat din viață Mircea Petrescu-Dâmbovița (21 mai 1915 – 13 aprilie 2013)

Istoric și arheolog; membru titular al Academiei Române.

2016 – A încetat din viață Nicolas Mateesco-Matte (3 decembrie 1913 – 13 aprilie 2016)

Jurist canadian de origine română; unul dintre cei mai importanți specialiști în drept aerian și spațial; membru de onoare al Academiei Române.

2017 – A încetat din viață Zareh Baronian (Hagop Baronian; 2 octombrie 1941 – 13 aprilie 2017)

Teolog armean, care a deținut rangul de arhimandrit mitrofor al Bisericii Armene din România.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită