Primul Nanosatelit Artificial Românesc, Goliat -copertă
Amintirile zilei Istoria românilor

13 Februarie în istoria românilor

Satelit Goliat, Crișan, Constantin Radovici, Dimitrie Gusti, Gheorghe Manu, Elena Negreanu, Horia Căciulescu, Victor Gaga, Gilda Marinescu, Alexandru Dabija, CET–500, Mihai Leu

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Lansarea primului nanosatelit artificial românesc, Goliat

 

1453 – Iancu de Hunedoara a încetat să mai fie guvernatorul Ungariei

1453 Iancu De Hunedoara GuvernatorDupă ce cruciada din 1448, condusă de Iancu de Hunedoara, a fost înfrântă de otomani, mai mulți dușmani ai săi l-au acuzat de o conspirație politică împotriva regelui. Pentru a reduce tensiunile crescânde pe plan intern, Iancu de Hunedoara a renunțat la titlul de regent al Ungariei, pentru a face loc restaurării puterii regale în Ungaria. Dieta de la Pozsony a confirmat restaurarea puterii regale. A fost numit de Ladislau conte de Bistrița-Năsăud și Căpitan general al Ungariei și al Transilvaniei. Totodată, regele a inclus în blazonul familiei Leii de Bistrița.

1775 Alexandru Vodă Ipsilanti

1775 – Alexandru Vodă Ipsilanti a cerut mitropolitului un raport despre situația învațămîntului

Alexandru Ipsilanti, domn cu grijă pentru școală, a lucrat pentru dezvoltarea învățământului în Țara Românească. Ajuns la porțile Bucureștilor pentru a-și prelua domnia și așteptând să fie alcătuit alaiul de intrare, i-a scris mitropolitului țării, Grigorie, cerându-i un raport despre situația învățământului, pentru a putea trece la realizarea unor reforme, pe care ulterior le-a și aplicat.

1785 – A încetat din viață Crișan

Gheorghe Giurgiu, zis Gheorghe Crișan; 1733, Vaca, Transilvania, Imperiul Austriac/Crișan–Ribița, Hunedoara – 13 februarie 1785, Alba Iulia

Unul dintre conducătorii Răscoalei de la 1784 din Transilvania. Rămas orfan de ambii părinți, a fost înfiat și crescut de bunicul matern. A urmat școala la Abrud și și-afăcut serviciul militar în regimentul contelui Francisc Gyulai. 1785 Gheorghe Crișan (1733-1785). Portret De Anton Steinwald (copie)Numele „Crișan” era o poreclă, primită abia după ce s-a stabilit la Cărpiniș, unde s-a însurat, porecla referindu-se la faptul că provenea din valea Crișului Alb. A comandat acțiunile țăranilor răsculați din Zarand, Câmpeni, Abrud și Cricău. Din tabăra sa a pornit, în numele lui Horea, Ultimatumul țăranilor (11 noiembrie 1784) care au luptat apoi împotriva trupelor imperiale austriece în zona Zarandului, la Brad și la Hălmagiu. După reprimarea răscoalei (30 ianuarie 1785) a fost prins la hotarul comunei Mogoș datorita trădării unor iobagi participanți la răscoală, îndrumați de preoții din Cărpiniș și din Bucium. S-a sinucis în închisoarea de la Alba Iulia, sugrumându-se cu curelele de la opinci. A fost condamnat la tragere pe roată, sentință executată asupra cadavrului său, care ulterior a fost tăiat în patru bucăți, plasate în Abrud, Bucium, Brad și Mihăileni, iar capul său a fost pus în țeapă în fața casei sale din Cărpiniș.

1837 – S-a născut Constantin Moroiu

13 februarie 1837 – 27 aprilie 1918

Ofițer al Armatei Regale, cu gradul de căpitan. A participat la războiul ruso–turc împotriva Imperiului Otoman. 1837-1918 Constantin MoroiuA fost unul dintre cei mai de seamă masoni din România și de asemenea un foarte activ filatelist. Este considerat părintele și fondatorul primei Mari Loji din România. A reunit cea mai mare parte a lojilor românești aflate, până atunci, în obediențe strâine: franceză, italiană, germană, portugheză etc. și la 8 septembrie 1880, a constituit Marea Lojă Națională Română (MLNR). Maria și Elena Moroiu, fiicele sale, au fost inițiate în Loja Steaua Sudului din Mangalia, în 1883, fiind primele femei din România inițiate în masonerie. A înființat și publicația masonică Triunghiul.

1876 – S-a născut Constantin Radovici

13/25 februarie 1876, Tecuci, Tecuci/Galați – 12 octombrie 1916, Ploiești

Actor, regizor, autor dramatic și scenarist de film, conducător al mai multor trupe teatrale, unul dintre primii actori români de film. Între 1897–1899 s-a aflat la Bruxelles, pentru a studia dreptul, însă a renunțat la științele juridice în favoarea actoriei. Revenit în țară, a jucat în diverse companii teatrale, ca Davilla, Marioara Voiculescu, unele fondate chiar de el, precum și la Teatrele Naționale din Craiova și București, interpretând cu mare succes roluri din dramaturgia românească și universală. 1877-1916 Constantin RadoviciÎn 1907 s-a căsătorit, la Craiova, cu Agatha Bârsescu, un alt nume de legendă al scenei românești, alături de care a înființat o trupă care a dat numeroase spectacole în provincie. În 1909 a ajuns la Berlin pentru a studia actoria, a și jucat în mai multe piese puse în scenă acolo, dar, deși în plină ascensiune, a renunțat la contractul pe cinci ani semnat la Berlin și s-a întors în țară. În 1912, s-a stabilit la București, unde a devenit societar al Naționalului. Printre marile sale roluri s-au numărat Ruy Blas de Victor Hugo, Othello de William Shakespeare, Primarul din Un dușman al poporului de Ibsen, Actorul din Azilul de noapte de Gorki, precum și personaje principale din piese de Schiller, Dumas, Ibsen, Bernstein, I.L. Caragiale sau Delavrancea. A regizat și a fost protagonist în multe dintre primele filme românești: Dragostea marinarului, Detectivul, Spionul, Urgia cerească, Bastard, Viorica. Mobilizat în primul război mondial, a făcut pneumonie, într-o noapte rece, în timp ce asigura paza gării din Ploiești și a murit, fiind înmormântat în orașul prahovean.

1877 – A încetat din viață Costache Caragiale (29 martie 1815, București – 13 februarie 1877, București)

Actor, regizor, dramaturg și profesor de artă dramatică; și-a pus întreaga artă în slujba idealurilor progresiste, democratice ale revoluției din 1848; a organizat primul teatru dramatic național în Iași; primul director al Teatrului Mare Național din București.

1880 – S-a născut Dimitrie Gusti

13 februarie 1880, Iași – 30 octombrie 1955, București

Filosof, sociolog și estetician, membru titular (din 1919) și președinte (1944–1946) al Academiei Române. Între 1898–1899 a frecventat Universitatea din Iași, la Facultatea de Litere, Drept și Științe. În 1899 s-a mutat la Friedrich-Wilhelms-Universität din Berlin, iar din 1900 în Leipzig. A devenit Doctor în Filosofie cu disertația Egoismus und Altruismus. Zur soziologischen Motivation des praktischen Wollens (Egoism și altruism. Despre motivația sociologică a voinței practice). 1880-1955 Dimitrie GustiDin 1908 s-a întors la Berlin, a studiat sociologia cu Georg Simmel, Ferdinand Tönnies, Leopold von Wiese și Max Weber, filosofia cu Friedrich Paulsen și jurisprudența cu Franz von Liszt și Rudolf Stammler. A studiat apoi cu sociologul Émile Durkheim la Paris. A fost profesor la Universitatea din Iași, la catedra de Sociologie, Etică, Istoria filosofiei vechi a Facultății de Litere și Filozofie și la Universitatea din București, la catedra de Sociologie, Etică și Estetică a Facultății de Litere. Considerat a fi creatorul sociologiei românești, a inițiat și îndrumat acțiunea de cercetare monografică a satelor din România, a obținut legiferarea serviciului social, prin care se instituționaliza, pentru prima oară în lume, cercetarea sociologică, îmbinată cu acțiunea socială practică și cu pedagogia socială. A fondat și condus Asociația pentru Știința și Reforma Socială, Institutul Social Român, Institutul de Științe Sociale al României, Consiliul Național de Cercetări Științifice. A fondat, împreună cu Victor Ion Popa, H.H. Stahl și G. Focșa, Muzeul Satului (1936). A fost Ministrul Instrucțiunii Publice, Cultelor și Artelor, iar în domeniul literar-științific, a înființat și a condus revistele Arhiva pentru știința și reforma socială, Sociologie românească.

1888 – S-a născut Nicolae Dașcovici

13 februarie 1888, Calafat – 22 februarie 1969, București

Jurist, istoric și publicist, membru corespondent (din 1948) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Drept din București (1912), devenind Doctor în Drept la Paris în 1915 1888-1969 Nicolae Dașcovicicu teza La question du Bosphore et des Dardanelles (Problema strâmtorilor Bosfor și Dardanele). A fost profesor la Facultatea de Drept, catedra de Drept internațional a Universității din Iași și secretar general al Ministerului Educației Naționale. A fost redactor la Tribuna Dobrogei și director al ziarelor Dacia și Argus, corespondent al ziarelor Il Resto del Carlino (Bolognia) și Messager Polonais (Varșovia). Din opera sa: Principiul naționalităților și Societatea Națiunilor, Despre contractul social sau Principiile Dreptului Politic, Marea noastră sau regimul strâmtorilor.

1895 – A încetat din viață Iraclie Porumbescu (Iraclie Golembiovski; 9 martie 1823, Sucevița, Ducatul Bucovinei/Suceava – 13 februarie 1896, Frătăuții Noi, Suceava)

Preot, poet și prozator din Bucovina; tatăl compozitorului Ciprian Porumbescu.

1896 – S-a născut Ermil Gheorghiu

13 februarie 1896, Botoșani – 14 ianuarie 1977, București

General aviator, șef de Stat Major al Forțelor Aeriene. A absolvit Școala Militară de Ofițeri în 1915. A participat la ambele războaie mondiale. În 1917 fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, cl.III, pentru modul cum a luptat în cadrul Corpului Aerian în timpul Bătăliei de la Mărășești – „Pentru vitejia și devotamentul excepțional cu care a executat o recunoaștere fotografică la 30 septembrie 1917, fiind grav rănit în abdomen de o schijă, care i-a perforat ficatul, a continuat recunoașterea îndeplinindu-și misiunea”. 1896-1977 Ermil GheorghiuA fost înaintat la gradul de comandor aviator în 1937. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost numit la comanda Corpului Aerian Român, ulterior fiind avansat ca șef de Stat Major al Forțelor Aeriene Române. A fost decorat cu Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, clasa Comandor (1944) „pentru deosebita pricepere și destoinicie cu care a condus operațiunile Corpului aerian pe timpul luptelor contra bolșevismului în operațiunile dela Cuban, Donețul mijlociu și de pe Mius”. A fost numit, la 1 septembrie 1944, în funcția de subsecretar de stat pentru Aviație, în grad de general de escadră. Generalul comandant aviator Ermil Gheorghiu a fost trecut în cadrul disponibil (9 august 1946), în baza Legii nr. 433/1946 pentru crearea cadrului disponibil al Armatei, și apoi, din oficiu, în poziția de rezervă la 9 august 1947. În cadrul unei operațiuni din noaptea de 5/6 mai 1950, Securitatea l-a arestat. A supraviețuit totuși închisorilor comuniste.

1901 – Demisia Guvernului Petre P. Carp (1)

1901 Petre P. CarpConsiliu de miniștri conservator prezidat de Petre P. Carp, care deținea și portofoliul Finanțelor și care a guvernat în perioada 7 iulie 1900–13 februarie 1901. Pentru a face față dificultăților economice ale perioadei, primul ministru a imaginat un plan de măsuri care cuprindea creșteri de fiscalitate, restructurări instituționale, concesiuni; eforturile de contractare a unui nou împrumut extern au eșuat; aceste măsuri au provocat nemulțumirea clasei politice, iar primul ministru a fost forțat să demisioneze.

1903 – S-a născut Gheorghe Manu

13 februarie 1903, București – 12 aprilie 1961, închisoarea Aiud

Fizician și o figură deosebită în mișcarea națională de rezistență de după al doilea război mondial, membru corespondent (din 1935) al Academiei de Științe din România. A urmat Facultatea de Științe a Universității din București, obținând în 1925 două licențe: în Matematică și în Fizico-chimice. În 1926 a obținut Certificat de studii superioare de Chimie fizică și Radioactivitate  al Facultății de Științe din Paris. 1903-1961 Gheorghe ManuDupă absolvirea acesteia, a lucrat la Institut du Radium, (1927–1934), pregătindu-și teza de doctorat sub îndrumarea Mariei Curie. S-a întors în țară, devenind asistent la Facultatea de Științe din București. A aderat în 1937 la Mișcarea Legionară, iar la sfârșitul războiului a trecut definitiv în clandestinitate, dedicându-se exclusiv mișcării naționale de rezistență. În primăvara anului 1947, a scris un amplu studiu intitulat În spatele Cortinei de Fier – România sub ocupație rusească. Dactilografiată în mai multe exemplare, în limbile română și engleză, lucrarea – impresionantă prin vastitatea și precizia informației – a fost transmisă, prin intermediul misiunilor civile și militare americane și britanice din România, puterilor occidentale. Datorită agenților KGB infiltrați în serviciul secret britanic, lucrarea a ajuns cunoscută și conducerii sovietice. Identitatea autorului s-a aflat numai în cursul anchetării sale. În 1948 a fost arestat și condamnat, în procesul grupului de complotiști, spioni și sabotori, la muncă silnică pe viață. Intelectual cu o vastă cultură științifică și umanistă, ajutat de o excepțională memorie, a ținut adevărate cursuri clandestine pentru codeținuți: matematică, fizică, filozofie, istorie, geografie, literatură, drept, limbi străine. I s-a cerut să participe la „reeducarea de la Aiud”, semnând o declarație de desolidarizare. Demn și dârz, nu a făcut nici un compromis. Ca pedeapsă, grav bolnav fiind, i-a fost refuzat ajutorul medical și a decedat în penitenciarul Aiud.

1907 – S-a născut Alexandru Călinescu

13 februarie 1907, Focșani – 6 septembrie 1937, Sinaia, Prahova

Poet. Autodidact, funcționar la Primăria din Focșaniul natal, a avut o viață marcată de boală, de obsesia morții apropiate și de insatisfacțiile existenței provinciale. Împreună cu Pavel Nedelcu și George Cair a editat revista literară 13 și a redactat ziarul Atacul, în care a publicat, sub semnătura Alcest, articole pe teme sociale locale. A debutat în 1928, cu o poezie la Provincia literară (Câmpulung) și a mai colaborat cu versuri și proză la Ritmuri, Universul literar, Universul, Frize, Gândirea etc. Cele două plachete ale lui Călinescu – Declin (1934) și Mări moarte (1937) – conțin poezie autobiografică.

1911 – S-a născut Șerban Nedelcu

13 februarie 1911, Putineiu, Ilfov – 15 mai 1982, București

Prozator și jurnalist. Absolvent al Școlii Normale (1929), a fost învățător rural până în 1944, 1911-1982 Șerban Nedelcuapoi secretar al comitetului judetean PCR Vlasca; s-a dedicat publicisticii, fiind ziarist la publicații precum Vestea satelor, Frontul plugarilor, Scînteia satelor, Agricultura nouă. Din 1949, scriitorul l-a substitui treptat pe ziarist. A debutat în Cuvântul liber (1935), publicând ulterior proză scurtă în Azi, Meridian, Fapta. A editat la Giurgiu revista Veac. Prozator prolific, a tipărit un numar mare de romane, povestiri, nuvele: Întovărășirea, Îndoiala, Dania chiaburească, Pe marginea Dunării, Furtuna stârnește valurile, Drum deschis, Învățătorii (2 vol.), Dudica, Moara-Săracă, Tunarul lui Avram lancu, Rada, sora haiducilor, Cavalerii dreptății, Salba de aur, Dan căpitan, Destin, Apele revărsate, Prietenii Mioarei etc.

1918 – S-a născut Elena Negreanu

13 februarie 1918, Iași – 26 ianuarie 2016, București

Actriță și regizoare, profesoară universitară. A urmat cursuri de actorie la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa Beate Fredanov. 1918-2016 Elena NegreanuÎntre 1945–1947, a fost crainică la Radiodifuziunea Română, apoi actriță la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București și conferențiar, profesoară de Actorie la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, unde a modelat carierele marilor actori ai teatrului și filmului românesc. Din 1956 a fost regizor artistic al Radiodifuziunii Române, realizând până în 1980 spectacole cu piese din repertoriul antic, clasic și modern. Între anii 2006–2008, a prezentat două expoziții de grafică personală în foaierul Sălii Radio. A fost asistent regie pentru filmul Mitrea Cocor (1952), regizor secund pentru O scrisoare pierdută (1953), scenarist și regizor pentru Gelozia bat-o vina (1954) și a jucat, ca actriță, în filmul Despre oameni și melci (2012).

Lorraine Hansberry – Un strugure în soare Teatru radiofonic (1960) • Regia Elena Negreanu; Cu: Eugenia Eftimie, Clody Berthola, Eva Pătrăşcanu, Emanoil Petruţ, Alfred Demetriu, Constantin Rauţchi etc.

1920 – S-a născut George Sidorovici

13 februarie 1920, Frasin, Suceava – 8 decembrie 1976

Prozator, poet și ziarist. A urmat cursurile liceale la Școala Normală din Cernăuți, absolvind în 1939. 1920-1976 George SidoroviciA fost învățător la Bucșoaia-Frasin, Bașcov, (Dolj), Gura Humorului și redactor al ziarului Zori noi din Suceava. A debutat în 1943 la Bucovina literară din Cernăuți, fiind prezent, mai ales cu reportaje, în România liberă, Scînteia, Gazeta literară, Iașul literar etc. A debutat editorial cu povestirea Luceferii de sub grindă în 1950, care urmărește întocmai schema impusă de realismul socialist. La fel și celelalte proze, reduse ca dimensiuni, situate între istorisire și nuvelă, vor păstra aceeași amprentă ideologică și literară, ținta fiind cititorul provenit din mediul rural: Inima gospodăriei, Învățătoarea, Tinerețe, Păpușoii, Oameni din satul de azi, Vulpile, Oameni și munți, Pădurea de dincolo etc.

1922 – S-a născut Horia Căciulescu

13 februarie 1922, Belinț, Banat/Timiș – 24 decembrie 1989, București

1922-1989 Horia CăciulescuActor de comedie în teatru și film. A activat la Teatrul de revistă „Constantin Tănase”, interpretând numeroase roluri în piese și scenete, mult apreciate de publicul vremii: Fără mănuși, Revista 58, Un băiat iubește o fată, Cer cuvântul la diverse, Se caută o vedetă etc.

Covoraș cu floricele • Stela Popescu și Horia Caciulescu

În film, a colaborat cu regizori ca Aurel Miheleș și Gheorghe Naghi: Telegrame, Ion Popescu Gopo: O poveste obișnuită…o poveste ca-n basme, S-a furat o bombă, Pași spre lună, Comedie fantastică, Paul Călinescu: Titanic Vals, Pierre Bokor: Tufă de Veneția etc. A executat ani lungi de detenție, ca deținut politic, la sinistrul canal Dunăre – Marea Neagră. A murit împușcat în zilele Revoluției din decembrie 1989, la bordul mașinii sale, în urma unei erori a unor soldați.

Tufă de Veneția (1977) • Virgil Ogășanu, Octavian Cotescu, Coca Andronescu, Florin Piersic, Marin Moraru, Ion Caramitru, Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Horia Căciulescu etc.

1922-2000 Alexandru Cumpătă

1922 – S-a născut Alexandru Cumpătă

13 februarie 1922, Sulița, Botoșani – 31 martie 2000, București

Pictor. A absolvit în 1954 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din București, unde a studiat cu Camil Ressu și Nicolae Dărăscu. A avut șapte expoziții personale (1959–1986), toate în București. În 1967 a participat la o expoziție internațională la Geneva. În 1973 a primit ordinul Meritul cultural.

Imagini [MutualArt]

1929 – Emisiunea Cronica muzicală

La Radiodifuziunea Română a fost inaugurată emisiunea Cronica muzicală, realizată de muzicologul Constantin Brăiloiu.

1930 – S-a născut Victor Gaga

13 februarie 1930, Periam, Timiș – 26 iulie 2003, Huși

Sculptor în lemn și autor de lucrări monumentale. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj (1950–1956), unde i-a avut profesori pe Kós András, Szervátiusz Jenő, Petre Abrudan și Daniel Popescu, cu Magna cum laude. I-a fost propus postul de profesor asistent la institut, dar a refuzat. 1930-2003 Victor GagaA debutat, oficial, în sculptură în 1954 cu lucrarea Lupta lui Ștefan cel Mare cu turcii la Podul Înalt, aflată în prezent la Muzeul Militar Național din București și a participat la expoziții atât în țară cât și peste hotare. Multe din lucrările sale se află în colecții private în România și peste hotare. În 1957 a fost, alături de Julius Podlipny, Gabriel Popa, Romul Nuțiu și Octavian Maxim, printre primii profesori ai nou-înființatului Liceu de Artă Plastică Timișoara.

Biografie ilustrată [Șimleu Silvaniei]

1932 – S-a născut Aurel Covaci

13 februarie 1932, Oradea – 18 mai 1993, București

Traducător și jurnalist. A lucrat ca redactor la Flacăra, Contemporanul, concomitent fiind cursant la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”. A fost arestat în martie 1958, anchetat și condamnat pentru „crimă de uneltire împotriva ordinei sociale” la 3 ani de detenție, din care a executat doi. 1932-1993 Aurel CovaciDupă eliberare și-a câștigat existența ca muncitor caloriferist, interzicându-i-se vreme de cinci ani dreptul la semnătură. I s-a respins cererea de reînmatriculare, astfel că a rămas cu studiile neterminate. Debutase înainte de detenție ca traducător, cu Țara Muravia de Andrei Tvardovski (1954), urmată de alte câteva traduceri din poezia sovietică, și abia peste mai bine de un deceniu, la recomandarea lui Tudor Vianu, a tradus și publicat Lusiada de Camoes (1965). A fost unul dintre cei mai talentați și prolifici traducători români, poliglot care, spre sfârșitul vieții, știa bine treisprezece limbi, a îmbogățit cultura română cu traduceri din literaturile engleză (W.B. Yeats, T.S. Eliot, John Keats, John Milton, George Gordon Byron), americană (W.C. Williams, Carl Sandburg), latino-americană (Jose Hernandez, O.R. Castillo, Pablo Neruda, Jose Marti, Ernesto Sabato), franceză (Pierre Corneille), germană (J.W. Goethe, Christoph Martin Wieland), italiană (Torquato Tasso, Giambattista Basile, Corrado Alvaro), portugheză (Luis de Camoes), rusă (Andrei Tvardovski, Marina Țvetaeva, Evghenii Baratînski), spaniolă (Francesco Quevedo, Tirso de Molina, Lope de Vega), indiană și africană. A fost căsătorit cu poeta Stela Pogorilovschi-Covaci, colegă la „Școala de scriitori” și de detenție.

1932 – S-a născut Ferdinand Weiss

13 februarie 1932, Timișoara – 13 ianuarie 2002, Cluj-Napoca

Pianist acompaniator și profesor la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj. A absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, secția Pian – clasa Gh. Halmos, urmând cursuri complementare de Armonie cu Max Eisikovits, Compoziție cu Sigismund Toduță, Dirijat cu Antonin Ciolan. În cele peste 1500 de recitaluri susținute în țară și peste hotare (Europa, America, Japonia), a avut parteneri soliști renumiți – violoniștii Andrei Agoston, Mihaela Martin, Ștefan Ruha, Ion Voicu etc., cântăreții Alexandru Agache, Liliana Bizineche, Ion Buzea, Elena Cernei, Ileana Cotrubaș, Dan Iordăchescu, Marta Kessler, Ionel Pantea, Emilia Petrescu, Ion Piso, Edita Simon, Julia Tözser-Varadi etc. A acompaniat de asemenea oaspeți de renume mondial invitați să concerteze în România ca: Ayhan Baran, Lola Bobescu, Ivry Gitlis, Ruggiero Ricci, Henryk Szeryng, Gioconda de Vito etc. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural (1970) și a primit Premiul ATM pentru Măiestrie Artistică (1987) și Premiul Criticii Muzicale „Mihail Jora” O viață dedicată muzicii (1995).

Ferdinand Weiss – „…à sa fin…” • Czech Philharmonic Orchestra Brno, Dirijor Alexis Hauser

1933 – S-a născut Gilda Marinescu

13 februarie 1933, București – 24 aprilie 1995, București

1933-1995 Gilda Marinescu ActrițăActriță de film, radio, televiziune, scenă și voce. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (promoția 1955). A slujit teatrul, pe scena Teatrului „Nottara” și filmul timp de 40 de ani. Remarcabilă deopotrivă în dramă, în spectacole poematic-psihologice sau în comedii. O mare tragediană, cum puține a avut teatrul românesc. Gilda Marinescu era una din actrițele preferate a lui Horia Lovinescu, care i-a scris rolurile. A jucat în filme ca: Zodia Fecioarei, Serata, Instanța amână pronunțarea, Ciuleandra, Figuranții.

Înainte de tăcere (1979) • Liviu Rozorea, Valeria Seciu, Ion Caramitru, Mircea Diaconu, Gilda Marinescu, Florin Zamfirescu etc.

1935 – S-a născut Petru Cărare

13 februarie 1935, Zaim, Tighina, Regatul României/R. Moldova – 27 mai 2019, Cluj-Napoca

Poet, prozator, publicist și dramaturg din Republica Moldova, cunoscut în special ca scriitor pentru copii, dar și ca autor de parodii și epigrame. A absolvit Facultatea de Jurnalistică a Școlii Centrale Comsomoliste din Moscova (1956) și Cursurile superioare de literatură de pe lângă Institutul de Literatură ”Maksim Gorki” din Moscova (1969). 1935-2019 Petru CărareDupă absolvire, a fost redactor de poezie și proză la Editura Școala Sovietică, apoi foiletonist la noua publicație, Chipăruș. A debutat cu versuri lirice și satirice: O călătorie prin rai, Seară de vară, O, leliță etc., în ziarul Tinerimea Moldovei (1954) și editorial în 1959 cu traducerea Poezii de Heinrich Heine. În același an Uniunea Scriitorilor a propus spre editare primul său volum de poezii, Soare cu dinți, respins deoarece conținea texte „antisovietice”, în plus, fiind alungat de la Chipăruș și trimis în Budăi, raionul Telenești, unde a editat ziarul Lupta. În 1961 a fost angajat secretar literar la Teatrul Luceafărul din Chișinău. Din volumele publicate: Trandafir sălbatic, Stele verzi, Oglinzi, Parodii și epigrame, Fulgere basarabene, Eu nu mă las de limba noastră, de limba noastră cea română, Punctul de reper, Moldovenii în cer etc. și cărți pentru copii: Cale bună, Ionele!, Ploaie cu soare, Ce culoare are vîntul?, Broasca cea isteață, Zâmbăreți și cucuieți, Un motan citea o carte etc.

1935 – A încetat din viață Ion Bianu (8 septembrie 1856, Făget, com.Târnava Mică/Alba – 13 februarie 1935, București)

Filolog și bibliograf; fondator și organizator al Bibliotecii Academiei Române; membru titular și președinte (1929–1932) al Academiei Române.

1937 – S-a născut Alexander Schmaltzer

13 februarie 1937, București – 20 februarie 2012

Antrenor de natație, unul dintre pionierii natației moderne din România, stabilit în Germania în 1982. A fost antrenor înot la Școala Sportivă nr.2 București și la echipa națională de fete, comentator TV pentru înot, polo și sărituri. În Germania a fost antrenor înot la Freie Schwimmer Dusseldorf.

1941 – S-a născut Paul Dan Cristea

13 februarie, 1941, București – 17 aprilie, 2013

Inginer electronist și fizician, membru titular (din 2011) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Electronică și Telecomunicații, Secția Fizică Teoretică a Politehnicii și Facultatea de Fizică, Secția de fizică teoretică a Universității bucureștene. 1941-2013 Paul Dan CristeaȘi-a început cariera didactică în 1962, ca preparator, urmând toate treptele ierarhiei universitare, ajungând profesor, desfășurând totodată și o bogată activitate de cercetare. A fost director al Centrului de Inginerie Biomedicală a Universității Politehnica din București, consilier al ministrului, secretar de stat la Ministerul Educației și Cercetării, director de studii la Departamentul de Științe Inginerești din cadrul Universitatii Politehnica din București. A abordat specialități ca bioinformatica, semnalele genomice, prelucrarea numerică a semnalelor și imaginilor, bazele electrotehnicii, teoria și proiectarea circuitelor electrice și electronice, rețele neuronale, agenți inteligenți evolutivi, aparatură medicală computerizată etc.

1945 – Eliberarea orașului Budapesta de sub ocupația fascistă

Bătălia de la Budapesta (29 decembrie 1944–13 februarie 1945) a reprezentat una dintre cele mai mari și mai sângeroase bătălii din cadrul celui de-al doilea război mondial, comparabilă cu cea de la Stalingrad, luptele desfășurându-se pentru cucerirea, respectiv apărarea fiecărei străzi sau case în parte.

Trupele române participante la bătălie au făcut parte din Corpul VII al Armatei 1 Române, condus de generalul Nicolae Șova, cu 3 divizii: Divizia 2 Infanterie, Divizia 19 Infanterie, Divizia 9 Cavalerie. Au dus lupte extrem de grele, ajungând la 15 ianuarie până la 2 kilometri de Dunăre. În acel moment, comandamentul sovietic a decis scoaterea Corpului din dispozitiv și trimiterea acestuia pe frontul din Cehoslovacia, după ce, la 12 ianuarie, se aduseseră acuzații privind neîndeplinirea misiunilor de luptă. A fost, evident, doar o stratagemă menită să nu știrbească prestigiul Armatei Roșii. „Eliberarea” Budapestei trebuia să reprezinte, din evidente motive politice și propagandistice, efortul exclusiv al trupelor sovietice. Armata română, aliatul rămas nebeligerant, nu avea dreptul să împartă gloria cu Armata Roșie. Faptul că, până la 15 ianuarie, Corpul 7 armată înregistrase pierderi cifrate la 10.708 militari morți, răniți sau dispăruți, adică 29% din efective, vorbește de la sine despre modul în care soldații români au luptat în capitala Ungariei. Momentul a fost surprins într-o scenă celebră a filmului Noi cei din linia întâi.

Noi cei din linia întâi (1985)

Orașul a fost practic distrus de asediu. 27% din clădiri au fost făcute una cu pământul, iar populația grav afectată:de la 1,2 milioane de locuitori în iunie 1944, la 830.000 în aprilie 1945. Potrivit istoricului Krisztian Ungvary, aproximativ 38.000 de civili au pierit pe perioada asediului, dintre care 13.000 în urma operațiunilor militare și 25.000 din cauza foametei. După capitularea garnizoanei, unitățile sovietice au răzbunat rezistența înverșunată a apărătorilor prin execuții sumare și violuri în serie (se vehiculează cifre între 5.000 și 200.000, dar majoritatea studiilor vorbesc de 50.000).

1949 – S-a născut Speranța Rădulescu

13 februarie 1949, Buzău – 21 ianuarie 2022, București

Etnomuzicolog, antropolog și cercetătoare, membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România din 1979. 1949-2022 Speranța Rădulescu EtnomuzicologA urmat Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, secția Compoziție muzicală, la clasa Tudor Ciortea–Myriam Marbé (1967–1973), absolvind șefă de promoție. A fost cercetător științific, șefă a secției de muzică și coregrafie la Institutul de Cercetări Etnologice și Dialectologice din București, unde s-a preocupat în paralel și de muzicologie. Specialistă în muzica de tradiție orală (folclor muzical) și muzicile de metisaj, a fost membră a mai multor societăți interne și internaționale de profil, precum Société Française d’Ethnomusicologie (SFE) sau International Council for Traditional Music (ICTM). A editat discuri cu înregistrări din arhiva Institutului, pentrul Colecția națională de folclor. A devenit Doctor în Muzicologie. în 1984, iar din 1990, cercetătoare la Muzeul Țăranului Român din București. A lansat, împreună cu pictorul Horia Bernea colecția Ethnophonie, publicând casete cu muzici tradiționale ale românilor și ale altor grupuri etnice. A fost și profesoară asociată la Universitatea Națională de Muzică.

1950 – S-a născut Alexandru Al. Șahighian

13 februarie 1950, București

Germanist, traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania din 1990. A absolvit Facultatea de Germanistică din București în 1974. 1950 Alexandru Al. ŞahighianA fost profesor de Limba germană la liceul „Dimitrie Cantemir“ din București, redactor al revistelor Secolul 20, Lettre Internationale ediția română, secretar literar al Teatrului Evreiesc de Stat. Debutul publicistic a fost cu traduceri în germană din poezia lui Eugen Jebeleanu în revistele bucureștene Neue Literatur și Secolul 20 (1973/74). A tradus foarte mult, din Arnold Hauser (prozator german din Romania), Elias Canetti, Heiner Müller, Gotthold Ephraim Lessing, Karl Jaspers, Adrienne Speyer, Siegfried Lenz, Herta Müller, Hermann Hesse, Joseph Roth, Oskar Pastior, Jean Améry etc. Pentru multe din volumele de tradfuceri a asigurat și prefețele.

1950 – S-a născut Mihai (Mișu) Cernea

13 februarie 1950

Compozitor, cântăreț, baterist de muzică rock și om de afaceri. A debutat în 1963 sau 1964; primele formații în care a activat au fost Andantino și Grup 22, apoi Mondial, pe atunci fiind elev în ultimul an de liceu. În 1973 a intrat în formația Sfinx, al cărui membru permanent a fost până la desființarea acesteia, la începutul anilor 1990. Noua formație a lui Cernea, Sfinx Experience, activează până în ziua de astăzi, reunind foști membri Sfinx din anii 1980 (Zoia Alecu, Crina Mardare) și muzicieni mai tineri. Sub titulatura Sfinx Experience CDA funcționează și o companie de echipamente de scenă, de asemenea condusă de Cernea.

Oameni fără chip – Sfinx Experience

1951 – S-a născut Jean Băileșteanu

13 februarie 1951, Băilești, Dolj – 14 aprilie 2018, Craiova

Scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat editorial în 1975 cu volumul de povestiri Clopotul viselor. A publicat articole și proze în numeroase reviste, antologii și almanahuri, a fost în conducerea revistelor Meridian și Exploziv Magazin, 1951-2018 Scriitor Jean Băileșteanuani de zile a colaborat la Radio Craiova, Radio București etc. În 1985, o echipă de actori de la Teatrul Național din Craiova (Ilie Gheorghe în rolul principal) a jucat la Radio Craiova, o piesă în două părți, Cartea cu bucluc. În 1987, după apariția primei ediții a romanului Drum în tăcere, care a scăpat ca prin minune de la topire, a fost chemat la Casa de Filme 1 să scrie un scenariu de film cu țărani, promițându-i-se „o căciulă de bani”. După ce a scris vreo trei variante de scenariu, care n-au fost pe placul oficialităților, a renunțat, nedorind să-i fie ulterior rușine de scenariu. Și nu va scrie niciodată după indicații. Nu a fost membru PCR și a fost urmărit asiduu de securitate. La 11 aprilie 2018, a fost ales președinte al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Craiova. A publicat volume de povestiri: Dealul lupului, Poveștile de fiecare zi, Povestiri de pe Desnățui, În drum spre casă, Bolnav de carnaval și romane: Drum în tăcere (2 vol.), Goana, Geniul și închipuirea, Sfântul drac sau Judecata de… acum, Nunta lui Petre etc.

1955 – S-a născut Mihai Dragolea

13 februarie 1955, Petroșani – 6 iunie 2016, Petroșani

Prozator, eseist și critic literar. S-a stabilit în Cluj-Napoca în anii studenției, începând să scrie articole de critică și eseistică în revista locală a studenților Echinox, în care a debutat în 1976. 1955-2016 Scriitor Mihai DragoleaÎn 1980, a absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai”. După 1990 a fost redactor la secția de emisiuni culturale a TVR Cluj și, timp de câțiva ani, a predat la secția de Jurnalism a Universității „Babeș-Bolyai”. În 1998 a obținut titlul de Doctor în filologie cu teza Literatura fragmentară, publicată în același an cu titlul Arhiva de goluri și plinuri În aceeași perioadă, a renunțat la scrierea textelor critice și a început publicarea de volume în proză: Călătorii spre muchia de cuțit, De departe spre aproape, Colecția de mirări, Funcționar la singurătăți sau Contabilul de imagini, Epiderma de bazalt. Colecția de mirări 2, Proces de creponare cu păianjeni, zmeură și ceață etc.

1955 – S-a născut Alexandru Dabija

13 februarie 1955, Piatra Neamț

Regizor de teatru și actor de scenă și film. În anul 1978, a absolvit secția Regie a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică. 1955 Alexandru DabijaA debutat, în 1976, cu spectacolul Răfuiala de Philip Massinger la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, obținând Premiul pentru cel mai bun regizor al anului. A fost director general al Teatrului Odeon (1991–1994 și 1996–2002). Printre piesele regizate: Avram Iancu de Mihai Măniuțiu, Burghezul gentilom de Moliere, Lungul drum al zilei către noapte de Eugene O’Neill, Gaițele de Alexandru Kirițescu, Trei surori de A.P. Cehov, O scrisoare pierdută și Două loturi de I.L. Caragiale, Titanic Vals de Tudor Mușatescu, Sânziana și Pepelea de Vasile Alecsandri, 13 tablouri cu oameni, adaptare după A.P. Cehov. Pentru excelenta interpretare a rolului boierul Iordache Cîndescu, din filmul Aferim! (regizor Radu Jude, lansat în 2015), a fost răsplătit cu Premiul „Gopo” pentru cel mai bun actor în rol secundar la Galele Gopo 2016.

Tudor Mușatescu – … escu Secvențe • Regia Alexandru Dabija, Cu: Vladimir Găitan, Gabriela Popescu, Eugen Racoţi, Ion Chelaru, Candid Stoica, Mihaela Teleoacă, Delia Nartea, Marius Florea Vizante etc.

1960 – A încetat din viață Mihail Romniceanu (17 februarie 1891, București – 13 februarie 1960, închisoarea Râmnicu-Sărat)

Avocat; profesor la Facultatea de Drept din București; politician liberal, senator; ministru de finanțe; administrator al Băncii Naționale.

1965 – A fost dat în folosință calculatorul electronic CET–500

În 1953, inginerul Victor Toma de la Institutul de Fizică Atomică din București a lansat proiectul primului calculator electronic românesc. În 1957 a fost construit și pus în funcțiune CIFA–1 (Calculatorul Institutului de Fizică Atomică 1), calculator din generația I, pe bază de tuburi electronice și cilindru magnetic de memorie. Au urmat alte versiuni, CIFA–2, CIFA–3, CIFA–4, cu multe îmbunătățiri. 1965 Cet–500Progresul în microelectronică a făcut posibilă construirea în 1964 a calculatorului din generația a II-a, cu tranzistori, CET 500. Acesta a fost prezentat publicului la Târgul Internațional București. Din păcate, la scoaterea din uz nu a fost păstrat într-un muzeu, ci aruncat, pur și simplu, la gunoi.

1968 – S-a născut Mihai Leu

1968 Mihai Leu13 februarie 1968, Hunedoara

Pugilist, campion mondial WBO la categoria semimijlocie (1997), primul campion mondial la box din istoria sportului românesc. S-a retras din box în urma unei accidentări, fiind neînfrânt la fel ca legendarul boxer european Terry Marsh. A început apoi să concureze ca pilot de raliu, unde a devenit campion național în 2003, iar din 2010 este team-managerul Jack Daniels Rally Team, echipă care concurează în Campionatul Național de Raliuri (CNR). În perioada 2016-2018 s-a luptat cu un cancer pe care l-a depășit.

1969 – S-a născut T.O. Bobe

Teodor Dobrin; 13 februarie 1969, Constanța

Poet și prozator, autor de scenarii de film și de televiziune. A absolvit în 1995 Facultatea de Litere a Universității din București, secția Limba și literatura română–Limba și literatura latină, urmând apoi cursuri de master în Teoria literaturii și Literatură comparată. 1969 Poet T.O. BobeA fost membru fondator al cenaclului Central al facultății, alături de Răzvan Rădulescu, Svetlana Cârstean și Cezar Paul-Bădescu, unde și-a desfășurat activitatea literară între 1992–1994. A participat ulterior, cu mici întreruperi, la întrunirile cenaclului Litere al aceleiași facultăți, condus de poetul Mircea Cărtărescu. A fost secretar literar la Teatrul Mic din București, redactor si scenarist de televiziune.Aprimit burse la Akademie der Kunste din Berlin (2000) și la Akademie Schloss Solitude din Stuttgart (2003–2004). A debutat în volumul Tablou de familie (alături de Mihai Ignat, Sorin Gherguț, Răzvan Rădulescu, Svetlana Cârstean și Cezar Paul-Bădescu). A publicat poezie: Bucla (Premiul Național „Mihai Eminescu” pentru debut în poezie), reeditat și completat sub titlul Centrifuga; proză: cartea pentru copii Darul lui Moș Crăciun (nominalizată la premiile AER), Cum mi-am petrecut vacanța de vară (roman) și numeroase apariții în volume colective; scenarii de televiziune: Ministerul comediei (3 episoade), Prețul corect, Riști și cîștigi, Roata norocului.

1980 – Primul transplant de rinichi din România

Operație realizată de o echipă de medici, condusă de prof. dr. docent Eugen Proca, la Spitalul Fundeni, cu rinichi de la donator în viață (mama receptorului). Acest transplant a fost urmat la scurt timp de un transplant renal de la donator decedat, efectuat la Timișoara de o echipă condusă de prof. dr. Petru Drăgan.

1991 – Au început dezbaterile Adunării Constituante a României

Întregul proces de elaborare a noii Constituții postcomuniste a durat un an și jumătate, pe toată durata acestor dezbateri, fiind depuse peste 1.000 de amendamente. 1991 Adunarea ConstituantăA fost adoptată la 21 septembrie 1991. În ziua de 8 decembrie 1991 a avut loc referendumul național prin care Constituția a fost adoptată. Legea fundamentală a fost revizuită în urma referendumului național din 18–19 octombrie 2003.

1997 – A încetat din viață Corneliu Cezar (22 decembrie 1937, București – 13 februarie 1997, București)

Compozitor; reprezentant important al postmodernismului muzical românesc.

1999 – A încetat din viață Radu Zaharescu (? – 13 februarie 1999)

Actor de comedie, a jucat împreună cu Horia Șerbănescu; cuplul a scris istoria Teatrului de Revistă; de-a lungul anilor acesta a fost cuplul cel mai solicitat de Televiziunea Română.

1999 – A încetat din viață Vladimir Trebici (28 februarie 1916, Horecea-Mănăstirii, Cernăuți/Ucraina – 13 februarie 1999, București)

Demograf și sociolog; a reprezentat România la Națiunile Unite și a condus mulți ani Secțiunea Demografică a ONU; membru titular al Academiei Române.

2003 – Rămășițele pământești ale fostului suveran al României, Carol al II-lea au fost repatriate

Au fost aduse de la Lisabona în țară la 50 de ani de la moarte, însoțite de cele ale soției sale, Elena Lupescu, cu un avion special și transportate la Curtea de Argeș.

Regele Carol al II-lea, înhumat în Noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală de la Curtea de Argeș

2006 – A încetat din viață Ion Pavlescu (25 martie 1929, București – 13 februarie 2006, București)

Actor de teatru și film; a interpretat peste 200 de roluri în mai bine de o jumătate de secol de carieră la Teatrul de Stat din Petroșani, Teatrul de Stat din Arad, Teatrul Național din Craiova, Teatrul Național „I.L. Caragiale”, Teatrul „Ion Creangă”, Teatrul Mic și Teatrul Odeon din București.

 

Ziua informării preventive 2024

2024-02-13 Ziua informării preventive

Marcată din 2011, în urma ralierii Inspectoratului General pentru Situații de Urgență la o inițiativă derulată la nivel european. Se sărbătorește anual, la o dată variabilă, în fiecare zi de marți 13. Pompierii militari din toată România organizează în această zi, sub sloganul „Preveniți ghinionul”, activități informativ-educative care urmăresc conștientizarea cetățenilor asupra pericolelor la care se pot expune în cazul nerespectării măsurilor și regulilor de comportare specifice tipurilor de risc generatoare de situații de urgență, acțiuni menite să-i convingă pe cetățeni despre nevoia învățării și punerii în practică a unor măsuri elementare de prevenire a declanșării anumitor situații de urgență.

Mesajul IGSU se adresează atât copiilor, cât și părinților, bunicilor, tutorilor sau altor persoane care au responsabilitate pentru siguranța celor mici.

 

2012 – S-a lansat primul nanosatelit artificial românesc, Goliat

Primul satelit artificial românesc, Goliat, dezvoltat de o echipă de cercetare condusă de Agenția Spațială Română (ROSA), a fost lansat, la 13 februarie 2006, de la baza europeană din Kourou, Guyana Franceză, cu ajutorul rachetei Vega, a Agenției Spațiale Europene, aflată la zborul inaugural. 2012 GoliatProgramată pentru șase luni, misiunea nanosatelitului a fost aceea de a stoca imagini de înaltă rezoluție și de a măsura doza de radiații și fluxul de micrometeoriți, datele urmând a fi transferate pe stațiile de la sol pentru analiză. În data de 2 ianuarie 2015, satelitul Goliat a reintrat în atmosfera Pământului și s-a dezintregat, resturile satelitului arzând în atmosferă; Goliat a orbitat planeta noastră timp de 1.054 de zile, cu o viteză balistică de până la 7,5 kilometri pe secundă. Satelitul românesc a înconjurat Terra de peste 15.000 de ori.

2018 – A încetat din viață Florin Diacu

Florin Nicolae Diacu; 1959, Sibiu – 13 februarie 2018, Victoria, Canada

2018 Florin Diacu Matematician (1959-2018)Matematician, specializat în astronomie și mecanică cerească, sisteme dinamice, istoria și filozofia matematicii. După absolvirea Facultății de Matematică a Universității din București, a fost profesor la Mediaș. Din 1988 s-a stabilit în Canada, unde a lucrat la Centrul de Cercetări Matematice din Montreal, a fost profesor la Universitatea din Victoria, a cărui Institut Pacific de Științe Matematice l-a condus (1999–2003); a scris peste o sută de lucrări, precum și cinci cărți.

2018 – A încetat din viață Doris Jurgea (Theodora Aurelia Jurgea Negrilești; 4 februarie 1921 – 13 februarie 2018)

Scenografă la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” din București; membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România.

2018 – A încetat din viață Nicolae Teodoreanu (26 iunie 1962, București – 13 februarie 2018, București)

Compozitor, etnomuzicolog, cercetător, profesor la Universitatea Națională de Muzică din București.

2020 – A încetat din viață Marin Dragnea (30 mai 1923, Siliștea Gumești, Teleorman – 13 februarie 2020)

General de armată; veteran de război; a avut un rol important în reprimarea mișcărilor studențești din Timișoara–1956; președinte al Comitetului Olimpic Român (1974–1984); președinte al Asociației Naționale a Veteranilor de Război din 1990.

2021 A încetat din viață Calistrat Costin (Costinel Costin; 30 ianuarie 1942, Bacău – 13 februarie 2021)

Scriitor, traducător, redactor, asistent universitar, bibliograf; membru al Uniunii Scriitorilor din România; președinte al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bacău.

2022 – A încetat din viață Ion M. Dumitru (1 ianuarie 1948, Brătești–Albești, Argeș – 13 februarie 2022)

Poet, romancier, eseist, editor și traducător; fondatorul Festivalului Internațional Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită

1 comentariu la „13 Februarie în istoria românilor

  1. Pingback: 13 februarie în istoria românilor | RomaniaEv

Lasă un răspuns