13 Ianuarie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Stația Law-Racoviță din Antarctica

 

1524 – Radu de la Afumați a primit la Istanbul confirmarea celei de-a patra domnii în Țara Românească

Radu de la Afumați (Radu al V-lea; ? – 2 ianuarie 1529, Cioroiași, Dolj) fiul lui Radu al IV-lea cel Mare a fost Domn al Țării Românești de mai multe ori: 22 ianuarie–24 aprilie 1522; 22 iunie–15 august 1522; 16 octombrie 1522–25 aprilie 1523; 27 ianuarie–9 martie 1524 și 18 septembrie 1524–2 ianuarie 1529. A fost căsătorit cu Ruxandra, fiica lui Neagoe Basarab. A dus în general o politică antiotomană, inscripția de pe mormântul său de la Curtea de Argeș amintind de 20 de bătălii. La îndemnul boierilor Craiovești s-a supus un timp sultanului, dar, la sfârșitul domniei, când a încercat să reia politica antiotomană, a sfârșit ucis, împreună cu fiul său Vlad, de către boierii Neagoe și Drăgan în timp ce se afla în biserica Cetățuia din Râmnicu Vâlcea.

1830 – S-a născut Petre Ispirescu

13 ianuarie 1830, București – 21 sau 27 noiembrie 1887, București

Editor, folclorist, povestitor, scriitor și tipograf; considerat unul dintre cei mai pricepuți culegători de folclor. Nu a urmat cursurile unor școli – a fost educat de mai mulți dascăli pe lângă biserici, după care și-a format singur cultura, citind cărți de la tipografiile la care a lucrat. El mărturisea că „n-am trecut nici patru clase primare„. La paisprezece ani a intrat ucenic la tipografia lui Zaharia Carcalechi, care edita ziarul Vestitorul românesc. Lucrând câte 14 ore pe zi, în 1848 a devenit tipograf calificat. A lucrat apoi la tipografia Copainie, care, în contextul dezbaterilor privind Unirea Principatelor Române, a acceptat să imprime, fără a prezenta textul cenzurii, corespondența secretă a principelui Vogoride (care dezvăluia frauda electorală). Poliția i-a arestat pe toți participanții afacerii și Ispirescu a petrecut trei săptămâni în închisoare, pierzându-și și serviciul. Vasile Boerescu, politician unionist, i-a oferit direcția unei tipografii mai moderne, care poseda prima presă mecanică din București și imprima revista Naționalul.  A devenit asociatul unei părți egale: Boerescu deținea capitalul, iar Ispirescu direcția și activitatea. A cunoscut scriitori și oameni importanți timpului său: Ion Ionescu de la Brad, Nicolae Filimon, Ion Ghica, Dimitrie Bolintineanu etc. În 1862, a publicat primele șase basme culese de el, în Țăranul român, la îndemnul lui Nicolae Filimon: Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, Prâslea cel voinic și merele de aur, Balaurul cel cu șapte capete, Fata de împărat și pescarul și Fiul vânătorului. La invitația lui C.A. Rosetti, a fost directorul imprimeriei care tipărea Românul, cei doi participând la înființarea primei Case de ajutor reciproc a tipografilor din România. În 1864, când guvernul a suprimat ziarul Românul, Ispirescu, împreună cu alți asociați a înființat Tipografia Lucrătorilor Asociați. A condus foaia Tipograful român, iar după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, a acceptat invitația ministrului de interne Ion Ghica de a conduce Imprimeria de Stat. A înființat Noua tipografie a laboratorilor români, împreună cu alți trei asociați, iar după ce a rămas unic asociat al imprimeriei, a redenumit-o Tipografia Academiei Române. În 1882, la îndemnul lui Vasile Alecsandri, a reunit toate basmele și legendele într-o culegere completă: Legendele sau basmele românilor. Alecsandri i-a elogiat culegerea în prefața volumului: „recunoștința noastră îți este dar câștigată pentru totdeauna. Prețiosul dumitale volum trebie să se afle în fiecare casă”. Alte volume publicate: Colecție de șase basme, Legendele si basmele romanilor. Ghicitori și Proverburi, Snoave și Povești populare, Isprăvile și viața lui Mihai Viteazu, Poveștele unchiașului sfătos, Pilde și ghicitori, Legendele sau basmele românilor, Basme, snoave și glume, Jucării și jocuri de copil, Povești morale. Despre pomul Crăciunului.

Petre Ispirescu – Aleodor Împărat Teatru Radiofonic

1859 – S-a născut Grigore Gabrielescu

13 ianuarie 1859, Craiova – 13 martie 1915, Craiova

Tenor de faimă internațională. A urmat Conservatorul de Muzică și Artă dramatică din București, fiind înscris și la Facultatea de Drept din București. Cu sprijinul artistei Adelina Patti, a urmat cursurile Conservatorului din Roma (1885). A debutat în opera Martha de Flotow (1880). A cântat stagiuni întregi la Scala din Milano, Teatrul din Madrid, Teatrul Don Carlos din Lisabona, la marile teatre lirice din Montevideo, Rio de Janeiro, Buenos Aires. A fost printre primii 4 mari tenori ai lumii autorizați de Verdi să cânte rolul lui Othello. În urma evoluției sale în rolul Enzo Grimaldo din opera La Gioconda de Amilcare Ponchielli a fost invitat de Giacomo Puccini să cânte rolul titular în premiera mondială a operei sale Edgar (la 21 aprilie 1889). A fost membru de onoare al Academiei de Muzică din Lisabona și purtător al Ordinului de Christo, oferit de Suveranul Portugaliei, Don Carlos I. Întors în țară, a fost profesor la Conservatorul de declamație din Iași, apoi director al Teatrului Național din Craiova (1904) și al Școlii de muzică Elefterie și Maria Cornetti (1911–1915). În timpul directoratului la Craiova a asigurat o stagiune de operetă. La Școala de muzică s-a îngrijit de formarea corpului profesoral, a înființat cursuri serale, s-a preocupat de alcătuirea unei orchestre simfonice de 60 de instrumentiști (primul concert, la 12 martie 1912). S-a bucurat de prețuirea lui George Enescu, care a fost de mai multe ori la Craiova. A fost fondator, președinte activ și mai târziu președinte de onoare al societăților corale Hora și Armonia. După înlăturarea abuzivă din funcția de director, și-a continuat activitatea didactică la Conservatorul din Craiova, a scris cărți didactice muzicale, a compus lucrări pentru voce și cor. Împreună cu doctorul I. Puțureanu, a scos la Craiova Revista culturală. A colaborat la ziarul local Doljul și la Adevărul.

1864 – Înființarea, în Basarabia țaristă, a Mănăstirii Noul Neamț

În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, mai mulți călugări de la Mănăstirea Neamț, în frunte cu duhovnicul mănăstirii, părintele Andronic Popovici, nefiind de acord cu secularizarea averilor mănăstirești și cu interzicerea slujbelor în limba slavonă în vechea mănăstire a Neamțului, au trecut Prutul, în Basarabia care, din 1812, fusese anexată de Imperiul Țarist. Părintele Andronic și ieromonahul Teofan Cristea au intervenit la Arhiepiscopul Chișinăului, Antonie, pentru a construi o mănăstire de călugări pe moșia Chițcani-Copancă.

Pe 13 ianuarie 1864, Sinodul de la Sankt Petersburg a aprobat cererea ierarhului. S-a înființat astfel Mănăstirea Noul Neamț-Chițcani, cu hramul Înălțarea Domnului.

1866 – S-a născut Dinu Brătianu

Constantin I.C. Brătianu; 13 ianuarie 1866, Florica, Argeș – 20 august 1950, închisoarea Sighet

Om politic liberal, membru proeminent al dinastiei Brătienilor, fiu al lui Ion C. Brătianu și frate mai mic al lui Ion I.C. (Ionel) Brătianu. A studiat ingineria la Școala Politehnică din București și apoi la Institutul de Mine din Paris. Între 1910–1938 a fost în mod permanent deputat în parlament din partea partidului liberal, iar în 1933 a funcționat ca ministru de Finanțe. În 1934 a fost ales președinte al Partidului Național-Liberal. În timpul celui de-al doilea război mondial, Dinu Brătianu a trimis, alături de Iuliu Maniu, memorii lui Ion Antonescu, dictatorul țării, condamnând trecerea României dincolo se frontierele sale interbelice, în cadrul războiului împotriva Uniunii Sovietice. A luat parte la negocierile Regelui Mihai I cu partidele politice pentru răsturnarea lui Ion Antonescu, fiind numit la 23 august 1944 ministru fără portofoliu în guvernul Constantin Sănătescu, alături de Iuliu Maniu (PNȚ), C. Titel Petrescu (PSD) și L. Pătrășcanu (PCR). În cursul anilor 1944–1947, Partidul Național Liberal condus de el a fost, după Partidul Național Țărănist, principala forță democratică opusă sovietizării țării de către PCR, aflat sub protecția armatei sovietice. După instaurarea dictaturii comuniste, a avut domiciliu forțat, pentru ca, la vârsta de 84 de ani, să fie arestat, alături de elita politică a României interbelice în cadrul acțiunii cunoscute drept Noaptea demnitarilor (5/6 mai 1950), și deținut fără nici un fel de judecată. Transportat la închisoarea din Sighet, a murit la scurt timp și a fost înmormântat în Cimitirul Săracilor.

1873 – S-a născut Vasile Suciu

13 ianuarie 1873, Copăcel, comitatul Făgăraș/Brașov – 25 ianuarie 1935, Blaj, Alba

Mitropolit român unit, al treisprezecelea întâistătător al Bisericii Române Unite cu Roma, arhiepiscop de Alba Iulia și Făgăraș între 1920–1935, membru de onoare (din 1919) al Academiei Române. A fost unul dintre elevii excepționali ai Liceului din Blaj, s-a remarcat la matematici, fiindu-i oferită o bursă de studii pentru facultatea de inginerie din Budapesta, însă a optat pentru chemarea preoției. A fost trimis la Roma, unde a urmat studiile teologice la Colegiul De Propaganda Fide. Acolo a obținut titlul de Doctor în Filosofie (1894) și în Teologie (1898), fiind un student eminent. A fost profesor la Seminariul teologic din Blaj, prefect de studii, profesor de Religie la liceul de băieți, precum și bibliotecar al Bibliotecii arhidiecezane. A intrat în politica militantă, ca membru al Partidului Național Român. În calitate de membru al Consiliului Național Român Central, a participat activ la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918, care a adoptat hotărârea unirii Transilvaniei cu România. Unirea, publicație a Mitropoliei Române Unite cu Roma, care apărea sub directa conducere a lui Vasile Suciu, era, în acel moment istoric, singurul ziar național oficial al pregătirii și împlinirii Marii Uniri. Dintre scrierile sale: Hipnotism și spiritism. Studiu critico-teologic, Teologia Dogmatică fundamentală, Raporturi dintre religie, știință și societate.

1874 – S-a născut Ioan Grințescu

13 ianuarie 1874, Broșteni, Neamț – 13 ianuarie 1963

Farmacist, botanist, profesor, membru titular (din 1948) al Academiei Romane. S-a înscris la Școala Superioară de Farmacie a Facultății de Medicină din București (1895) și a continuat studiile în străinătate, la Universitatea din Geneva. A obținut diploma în Farmacie în 1898 și licența în Științe Fizice și Naturale în 1900. A fost asistent și Docent la Universitatea din Geneva, Facultatea de științe, profesor de Botanică la Școala Superioară de Agricultură de la Herăstrău, director al Institutului de Botanică Generală de la Universitatea Daciei Superioare din Cluj, profesor de Anatomie și fiziologie vegetală la Universitatea Dacia Superioară din Cluj, decan (1924–1926), profesor la Facultatea de Științe din București. A avut importante contribuții în cunoașterea florei României, în fiziologia și anatomia plantelor și în studiul algelor; este pionier al cercetării microflorei, a solurilor din România și autorul unor lucrări însemnate privind plantele medicinale.

1879 – S-a născut Ion Borcea

13 ianuarie 1879, Buhoci, Bacău – 30 iulie 1936, Agigea, Constanța

Naturalist, zoolog, profesor la Universitatea din Iași, membru corespondent (din 1919) al Academiei Române, membru fondator (din 1935) al Academiei de Științe din România. S-a născut într-o familie numeroasă cu mulți copii, tatăl său fiind preot. După ce a absolvit Facultatea de Științe, Secția de Științe Naturale, a Universității din Iași, ca bursier al Fondului „Vasile Adamachi”, și-a continuat studiile la Universitatea Sorbona din Paris, Facultatea de Științe ale Naturii, obținând licența în 1903 și Doctoratul în 1905 cu teza Recherches sur le system uro-genital des Elasmobranches. A fost preparator, conferențiar și apoi profesor (1912–1936) la Catedra de Zoologie a Facultății de Științe a Universității din Iași. Ca specialist în fauna Mării Negre, și-a dedicat viața cunoașterii ecosistemelor marine, fiind de asemenea, fondatorul oceanografiei românești și a Stațiunii de Cercetări Maritime de la Agigea. Acolo au venit în contact cu cercetarea vieții marine numeroși studenți și au crescut cercetători cărora profesorul le cerea corectitudine științifică, le stimula spiritul de inițiativă și le pretindea să fie oameni de caracter. Deși era zoolog a avut și preocupări în domeniul botanicii, studiind plantele rare și endemice de pe dunele de nisip de la Agigea. De-a lungul activității sale profesionale, a publicat peste 100 de lucrări științifice. A fost, de asemenea, Decan al Facultății de Științe a Universității din Iași, director al Muzeului de Istorie Naturală din Iași (1912–1936), ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice și ministru ad-interim la Comerț. Ca omagiu, după moartea sa, numele său a fost atribuit câtorva specii de insecte, dar și unui braț al fluviului Dunărea, unor licee și străzi din țară.

1913 – S-a născut Mircea, Principe al României

13 ianuarie 1913, București – 2 noiembrie 1916, Buftea

Cel de-al treilea băiat și cel mai mic copil al Regelui Ferdinand I și al Reginei Maria.

A murit de febră tifoidă, în plin prim război mondial, în timp ce în apropierea Bucureștiului se dădeau lupte, iar trupele inamice se apropiau de oraș.

 

1914 – Premiera filmului istoric Cetatea Neamțului 

Film mut, lungmetraj în 3 acte, în regia lui Emil Gârleanu, cu: Mișu Fotino, Papa I. Stănescu, Remus Comăneanu, Pandele Nicolau, Coco Demetrescu, Nicolae Neamțu-Ottonel. Realizat cu mijloace modeste, cu concursul trupei Teatrului Național din Craiova, după nuvela lui Costache Negruzzi și piesa lui Vasile Alecsandri, filmul fiind scris și realizat de scriitorii Emil Gârleanu și Corneliu Moldovan. S-a difuzat și cu titlul Războiul Româno-Polon din timpul lui Ștefan cel Mare. Premiera a avut loc, la cinematograful Clasic din București, fiind prezentat și în Transilvania. Pelicula s-a pierdut.

1916 – A încetat din viață George Bengescu-Dabija (30 iunie 1844, București – 13 ianuarie 1916, București)

General de armată, poet, dramaturg și traducător

1917 – Catastrofa feroviară de la Ciurea

La 31 decembrie 1916/13 ianuarie 1917 a avut loc cel mai grav accident feroviar din România, în plină desfășurare a primului război mondial, în gara din localitatea Ciurea, la sud de Iași, pe calea ferată Bârlad–Iași. Un convoi militar, format dintr-o garnitură de 26 de vagoane, părăsise orașul Galați, după ce Brăila fusese ocupată de trupele germane, și se deplasa spre Iași. Vagoanele erau neîncăpătoare pentru numărul mare de soldați, români și ruși, de civili refugiați din teritoriile ocupate, estimările ulterioare considerând că aproximativ 1.000 de pasageri călătoreau cu acest tren. Un mare număr de persoane călătoreau pe acoperișurile vagoanelor sau pe scări și între tampoanele de legătură.

În timpul coborârii pe o pantă abruptă dintre Bârnova și Ciurea, mecanicii primei locomotive au încercat să frâneze pentru a reduce viteza însă frânele de contrapresiune ale vagoanelor nu au funcționat. 23 dintre vagoane fiind echipate cu frâne de mână, ei au lansat semnale acustice către controlorii din vagoane pentru a le acționa însa, din cauza aglomerării, controlorii nu au putut ajunge la ele. Recepționând semnalele lansate de mecanicii locomotivei, angajații căilor ferate din stația Ciurea au activat un macaz astfel încât trenul să intre pe linia 2 și să se evite coliziunea cu vagoanele cu păcură care staționau pe linia 1. Din cauza vitezei foarte mari și unghiului mare de cotire, doar locomotiva și încă un vagon au reușit să treacă pe linia 2; următoarele 20 de vagoane au deraiat, ultimele două au rămas pe linie. Cel puțin unul dintre vagoane s-a ciocnit de cisternele de combustibil declanșând o explozie și un incendiu enorm. Bilanțul a fost de peste 1.000 morți, absența unei anchete oficiale nepermițând elucidarea cauzelor accidentului.

1917 – S-a născut George Petcu

13 ianuarie 1917, Grindu, Ialomița – 19 mai 1939, Grindu

Poet interbelic. Între anii 1937–1939 a fost student al Facultății de Litere și Filologie din cadrul Universității din București. A debutat în revista Ancheta la Târgoviște, a colaborat la revistele Pământul (Călărași), Hotarul (Arad), Festival (Silistra), Decalogul (Brașov), Revista scriitoarelor și scriitorilor români (București). A debutat editorial în 1936 cu volumul de versuri Tălmăciri din mine, publicat la Editura Pământul din Călărași. În 1938, i-a apărut un al doilea volum, intitulat Fata morgana. A fondat în 1938, împreună cu Laurențiu Fulga, Ion Frunzetti, Magda Isanos și alții, Gruparea scriitorilor tineri.

1921 – A încetat din viață Ioan D. Caragiani (11 februarie 1841, Avdela, Grecia – 13 ianuarie 1921, Iași)

Folclorist și traducător; specialist în limba și literatura elină; membru al Junimii; membru fondator al Academiei Române

1926 – România a aderat la două Convenții de la Geneva

Prin Legea nr. 11/1925, în vigoare de la 13 ianuarie 1926 statul român a aderat la Convenția de la Geneva din 3 noiembrie 1923, privind simplificarea formalităților vamale și prin Legea nr. 10/1925, în vigoare de la 13 ianuarie 1926, la Convenția de la Geneva din 9 decembrie 1923, referitoare la regimul internațional al căilor ferate.

1931 – S-a născut Avram Andrei Băleanu

Avram Rotenberg; 13 ianuarie 1931, București

Scriitor, eseist și critic de teatru. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității din București (1952), iar în 1956, la Leningrad, a devenit Doctor în Filosofie. Din primul an de studenție a lucrat în presă, redactor la Universul, Scînteia tineretului, redactor-șef la Tînărul leninist, șef de secție la Scînteia, director adjunct la Teatrul de Comedie din București și director adjunct al Teatrului Evreiesc de Stat. A colaborat la Gazeta literară, Tânărul scriitor, dar mai ales la Teatrul, cu cronici de spectacole și cu interviuri. A debutat editorial cu volumul Conținut și formă în artă (1959), urmat de Realism și metaforă în teatru, Teatrul modern la răscruce?, Actorul în căutarea personajului (25 de convorbiri despre arta spectacolului), Arta transfigurării, Teatrul furiei și al violenței. Din 1985 s-a stabilit în Republica Federală Germania.

1935 – S-a născut George Gană

13 ianuarie 1935, Măldăeni, Teleorman – 8 martie 2010, București

Filolog, critic și istoric literar, editor și profesor. A fost licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București (1960) și Doctor în Filologie cu teza Opera literară a lui Lucian Blaga. A parcurs toate treptele carierei universitare, de la asistent la profesor, între 1960–2005. A fost lector invitat la Universitatea Humboldt din Berlin și la Universitatea din Graz. A fost vreme de aproape patru decenii profesor titular la Facultatea de Litere a Universității din București. Spre sfîrșitul carierei a deținut funcția de șef al Catedrei de Literatură la Facultatea de Litere a Universității din București. A editat, în colaborare cu Dorli Blaga, opera lui Lucian Blaga. A coordonat Centrul de Studii Eminesciene al Universității din București, și a fost membru al Societății Goethe din România. Alte volume publicate: Tudor Vianu și lumea culturii, Melancolia lui Eminescu.

1937 – S-a născut Victor Ernest Mașek

13 ianuarie 1937, București – 20 septembrie 2002, București

Estetician, traducător și critic de teatru. A urmat Facultatea de Filosofie a Universității din București, absolvită în 1965.  Și-a susținut doctoratul în 1971, cu teza Introducere în estetica informațională, publicată în 1972 sub titlul Artă și matematică. A fost cercetător la sectorul de Estetică al Institutului de Filosofie, șef al sectorului de cercetare la Muzeul Literaturii Române, expert principal la Centrul de Perfecționare a Cadrelor din domeniul culturii, redactor la Editura Științifică și Enclopedică, directorul Teatrului „Nottara” din București. A debutat cu versuri în 1959, la Gazeta literară, iar cea dintâi carte a sa a fost Mărturia artei (1972), eseu. Alte scrieri: Artă și matematică. Introducere în estetica informațională, Arta – o ipostază a libertății, Arta de a fi spectator. Contribuții la estetica receptării, Pariul cu teatrul. Idei la rampă.

1937 – Au căzut pe frontul anticomunist din Spania, luptătorii legionari Ion Moța și Vasile Marin

Erau voluntari în razboiul civil din Spania. Moartea lor, pe frontul de la Majadahonda, a produs o adâncă emoție în România, fiind deplânsă de mari personalități ale vremii, printre care Nicolae Iorga. Unele surse indică faptul că au fost uciși de comunistul Valter Roman. Trupurile neînsuflețite au ajuns în țară la începutul lui februarie, au fost depuse la Biserica Sf. Ilie Gorgani. Pe 13 februarie a avut loc slujba de înmormantare. În anul 1970, în memoria celor doi legionari, la Majadahonda, s-a ridicat un monument comemorativ.

1937 – A încetat din viață Ion I. Moța (Ionel Moța; 5 iulie 1902, Orăștie – 13 ianuarie 1937, Majadahonda, Spania)

Politician de extremă dreaptă; unul dintre fondatorii Mișcării Legionare; căzut în Războiul civil din Spania

1937 – A încetat din viață Vasile Marin (16/29 ianuarie 1904, București – 13 ianuarie 1937, Majadahonda, Spania) Politician; comandant legionar; căzut în Războiul civil din Spania

1939 – S-a născut Tatiana Apahidean

Tatiana Apahidean-Schön; 13 ianuarie 1939, Timișoara – 18 mai 2012, București

Regizoare de film de animație, ilustratoare de carte și scenografă de teatru. A fost absolventă a institutului de Arte plastice „Nicolae Grigorescu” din București, secția Scenografie (promoția 1962). A regizat filmele de animație: Căluțul cu coamă albastră, Cojoacele Babei Dochia, Fetița de turtă dulce, Leneșii mai mult aleargă, Portret, Carte de citire – carte de iubire, Nunta Zamfirei, Balul florilor, Ochelarii de soare. În urma unei vieţi dedicate artei, ne-a lăsat peste 60 de filme de animaţie, ilustraţii de carţi pentru copii, lucrări de pictură, expoziţii de artă plastică şi scenografie şi participări la zeci de festivaluri internaţionale ca artist plastic.

Fetița de turtă dulce

1945 – A încetat din viață Zavaidoc (Marin Teodorescu; 8 martie 1896, Pitești – 13 ianuarie 1945, București)

Renumit cântăreț de muzică populară românească și de romanțe din perioada interbelică

1953 – A încetat din viață Romald Bulfinsky (22 noiembrie 1878, Craiova – 13 ianuarie 1953, București)

Actor; societar al Teatrului Național Iași și al Teatrului Național București; director al Teatrului Național din Craiova

1956 – S-a născut Valeriu Drăgușanu

13 ianuarie 1956, Trușești, Botoșani – 24 ianuarie 2024

Regizor, scenarist de film și profesor. Este absolvent al Institutului de artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, secția Filmologie (promoția 1980), mare admirator al lui Mircea Veroiu, pe lângă care și-a făcut ucenicia. S-a dedicat activității didactice la UNATC din 1993, fiind conferențiar la Facultatea de Film, secția Scenaristică. A devenit Doctor în Regie film cu teza Dublajul în contextul globalizării (2006) și este regizor de dublaj pentru desene animate. În 2015, a publicat volumul Dublajul – opera în oglindă. A participat, ca asistent-regie la filme ca: Statui de lut (scurtmeraj), Sfârșitul nopții, Misterele Bucureștilor, Adela, Undeva în Est, Timpul liber etc. și a scris scenariul pentru: În care parte a zilei, scurtmetrajele Umbra și urma, Noapte roz și Statui de lut, Moara lui Călifar, Podul, Timpul liber, Și atunci… ce e libertatea? etc.

Undeva în Est (1991) • Regia Nicolae Mărgineanu, Asistent regie Valeriu Drăgușanu, Cu: Remus Mărgineanu, Valentin Voicilă, Dorel Vișan, Maria Ploae etc.

1958 – A încetat din viață Dan Botta (26 septembrie 1907, Adjud, Vrancea – 13 ianuarie 1958, București)

Poet, eseist, dramaturg și traducător din perioada interbelică

1963 – A încetat din viață Ioan Grințescu (13 ianuarie 1874, Broșteni, Neamț – 13 ianuarie 1963)

Botanist, farmacist, profesor universitar; membru al Academiei de Științe din România; membru titular al Academiei Române

1972 – S-a născut Toni Tecuceanu

13 ianuarie 1972, București – 5 ianuarie 2010, București

Actor de comedie, obișnuia să joace personaje politice cunoscute. A luat parte în misiuni de menținere a păcii sub comanda ONU (Căștile Albastre). A jucat în mai multe spectacole de teatru, în filme și producții de televiziune. Cunoscut ca membru al emisiunii de divertisment Cronica Cârcotașilor. A câștigat premiul pentru cel mai bun actor la Gala Tânărului Actor, 2006. Filme: Trei frați de belea, 2009 – Amintiri din Epoca de Aur.

Marilena (2008) • Regia Mircea Daneliuc. Cu: Cecilia Bârbora, Nicodim Ungureanu, Cornel Palade, Sergei Niculescu-Mizil, Anca Sigartău, Toni Tecuceanu (reporter la Aeroportul Otopeni), George Paul Avram etc.

1972 – S-a născut Cătălin Mitulescu

13 ianuarie 1972, Voluntari, Ilfov

Regizor de film, producător și scenarist. A absolvit Facultatea de Geologie a Universității București (1993) și Academia de Teatru și Film „I.L. Caragiale” (promoția 1996). A realizat scenariul și regia pentru filmele: București-Wien, ora 8:15, 17 minute întârziere, Trafic (scurtmetraj câștigător al Palme d’Or la Cannes 2004), Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii, Loverboy, Heidi; regia pentru: La amiază, Dincolo de calea ferată și scenariul pentru: O zi bună de plajă (scurtmetraj premiat cu Ursul de Aur la Berlin 2008), Lecția de box, Muzica în sânge, Eu când vreau să fluier, fluier (premiat cu Marele Premiu al Juriului Ursul de Argint la Berlin 2010). Împreună cu fratele lui, Daniel Mitulescu a înființat casa de producție Strada Film, unde au fost produse filmele: Ryna, Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii, O zi bună de plajă, Eu când vreau să fluier, fluier, Loverboy, Solitudes, Toto și surorile lui, La drum cu tata etc.

O zi bună de plajă (2008)

1983 – A încetat din viață Max Eisikovits (8 octombrie 1908, Blaj, Austro-Ungaria/Alba – 13 ianuarie 1983, Cluj-Napoca)

Compozitor, muzicolog, profesor, culegător și exeget de folclor idiș

1988 – S-a născut Daniela Dodean

Daniela Dodean-Monteiro; 13 ianuarie 1988, Arad

Jucătoare de tenis de masă, campioană europeană. A început să joace tenis de masă de la vârsta de 5 ani. A fost legitimata la CSM Arad, dar și la diferite echipe din străinătate. A obținut două medalii europene de aur, în 2009 și 2012; cinci de argint – cu echipa, în 2010, 2011, 2013 și 2015, și una la dublu feminin, în 2011 și una de bronz, cu echipa României, în 2008. În 2016, alături de soțul său, Joao Monteiro a cucerit medalia de aur la dublu mixt la CE de la Budapesta, devenind primul cuplu de sportivi căsătoriți care și-a adjudecat titlul continental.

1990 – La granița României cu RSS Moldovenească a fost desființat gardul de sârmă ghimpată

Gardul de sârmă ghimpată a fost instalat pe Prut de sovietici în 1940, după ce Basarabia a fost cedată Rusiei, conform tratatului Ribbentrop-Molotov.

Odată cu desființarea gardului de sârmă ghimpată, au fost introduse facilități de trecere a frontierei. Nu s-a realizat și desființarea gardului de sârmă ghimpată de pe partea moldovenească.

1993 – România a ratificat Convenția privind interzicerea armelor chimice

Propusă la 3 septembrie 1992, în cadrul Conferinței pentru dezarmare de la Geneva, Convenția privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării și folosirii armelor chimice și distrugerea acestora din 13 ianuarie 1993 a intrat în vigoare de la 22 decembrie 1994.

1998 – Ratificarea Convenției europene cu privire la echivalarea diplomelor

România a ratificat Convenția europeană cu privire la echivalarea diplomelor ce permit accesul în instituții universitare adoptată la Paris la 11 decembrie 1953 prin Legea nr.22/13 ianuarie 1998 pentru ratificarea Convenției europene cu privire la echivalarea diplomelor ce permit accesul în instituții universitare, adoptată la Paris, publicată în Monitorul Oficial nr. 19/21 ianuarie 1998.

1999 – A cincea mineriadă – Ziua a zecea

Ministrul de Interne, Gavril Dejeu, s-a deplasat la Târgu Jiu și a convocat o întâlnire de urgență cu șefii forțelor de ordine mobilizate în defileul Jiului, pentru a stabili strategia de împiedicare a unei eventuale deplasări la București a minerilor greviști de la Petroșani.

◘

Existau zvonuri că minerii vin spre Capitală, că minerii sunt în defileu, că minerii se apropie de primul baraj al forțelor de ordine masate în defileu… Valea Jiului a răsunat de lozincile protestatarilor: „București, București!”, „Nu cedăm!”. Desfășurîndu-se pe aproape un kilometru, coloana demonstranților șerpuia prin defileu. La piatra de hotar dintre Hunedoara și Gorj, Miron Cozma a spus: „Stop! Pînă aici, fraților! Acesta este ultimul avertisment pe care-l dăm actualei puteri. Dacă mîine nu ne vor răspunde, o vom lua spre București”.

2000 – A încetat din viață Ștefan Berciu (13 iulie 1928, București – 13 ianuarie 2000, București)

Prozator și dramaturg; autor de romane și piese polițiste; economist

2002 – A încetat din viață Ferdinand Weiss (13 februarie 1932, Timișoara – 13 ianuarie 2002, Cluj-Napoca)

Pianist acompaniator și profesor la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj

2005 – Trupa O-zone s-a despărțit

Trupa O-zone a fost o formație de muzică pop compusă din Dan Bălan, Radu Sîrbu și Arsenie Todiraș, componenții fiind originari din Republica Moldova, dar trio-ul lansându-se de fapt în România. Deși considerat cel mai de succes grup din Europa în anul 2004, cei de la O-Zone s-au despărțit pe 13 ianuarie 2005. Cei trei membri ai formației s-au lansat fiecare în proiecte individuale, continuând cariere solo. S-au reunit cu ocazia Zilei Europei, 9 Mai 2017, când au susținut două concerte, unul la Chișinău și unul la București.

Mă înec în ochii tăi

2006 – S-a inaugurat Stația Law-Racoviță

S-a inaugurat la data de 13 ianuarie 2006, cu ocazia celei de-a 13-a misiuni antarctice românești – Low-Racoviță, prima stație românească permanentă de cercetare și explorare din Antarctica, numită după exploratorul român Emil Racoviță și aflată pe amplasamentul unei stații construite în 1986 de Australia și donată României. Stația se găsește în regiunea Prințesa Elisabeta, în dealurile Larsermann, la 2 km distanță de o stație chineză.

Stația se află în subordinea Fundației Antarctice Române, aflată la rândul ei în subordinea Institutului Român de Cercetări Polare, ambele organisme private, conduse de exploratorul polar Teodor Negoiță (1947 – 2011), primul român care a atins Polul Nord pe schiuri (21 aprilie 1995). Misiunea a avut un echipaj de 3 persoane si a avut drept obiectiv cercetarea comportamentului organismului uman în condiții de frig, precum și cercetarea faunei arctice; misiunea a început la data de 31 decembrie 2005 și s-a încheiat în 20 martie 2006. Din 2011, denumirea stației a fost schimbată în Law-Racoviță-Negoiță.

2009 – A încetat din viață Corneliu Ștefanache (23 august 1934, Panciu Vrancea – 13 ianuarie 2009)

Prozator și publicist; membru al Uniunii Scriitorilor din România; director al Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” Iași pentru mai bine de doua decenii

2014 – A încetat din viață Mihai Fotino (Mihai Matei Fotino; 14 septembrie 1930, București – 13 ianuarie 2014, București)

Actor cu o bogată experiență în teatru și în cinematografie, prezent și în emisiuni de televiziune; desfășurându-și activitatea timp de 60 de ani

2015 – A încetat din viață Valentin Nicolau (22 iunie 1960, București – 13 ianuarie 2015, București)

Geofizician, scriitor, dramaturg și antreprenor; fost director al Televiziunii Române; fondator al editurii Nemira

2016 – A încetat din viață Ionel Bandrabur (22 aprilie 1922, Panciu, Vrancea – 13 ianuarie 2017)

Poet, prozator, gazetar, profesor; deținut politic și ostracizat de regimul comunist

2017 – A încetat din viață Nicu Crețu (Ion Crețu; 17 iulie 1947, Măceșu de Sus, Dolj – 13 ianuarie 2017, Craiova)

Reputat dirijor, compozitor, aranjor și violonist virtuoz; dirijor al Ansamblului Folcloric „Maria Tănase”

2017 – A încetat din viață Mioara Caragea (25 aprilie 1954, București – 13 ianuarie 2017)

Filolog, traducătoare de limbă portugheză, publicistă, profesoară universitară, membră a Uniunii Scriitorilor din România

2019 – A încetat din viață Petrache Vârtej (12 martie 1938, Dăscălești, Buzău – 13 ianuarie 2019)

Medic de obstetrică-ginecologie, profesor universitar; membru și președinte (1988–2000) al Societății Române de Obstetrică-Ginecologie; membru al Academiei Române de Științe Medicale; membru al Academiei Internaționale de Reproducere Umană; membru de onoare al Societății Maghiare de Obstetrică și Ginecologie

2020 – A încetat din viață Garbis Dedeian (24 aprilie 1959, București – 13 ianuarie 2020, București)

Saxofonist, compozitor-aranjor de muzică de jazz, teatru și film; unul dintre cei mai apreciați muzicieni de jazz din România

2021 – A încetat din viață Mircea Păcurariu (30 iulie 1932, Ruși–Bretea Română, Hunedoara – 13 ianuarie 2021, Sibiu)

Teolog, profesor universitar de teologie, istoric și preot; specialist de renume în istoria Bisericii Ortodoxe Române; membru titular al Academiei Române

2021 – A încetat din viață Olimpiu Glodarenco (2 ianuarie 1964 – 13 ianuarie 2021)

Comandor, comandant nave de luptă și ofițer în statul major al Flotei; director al Muzeului Marinei Române (din 2013)

2022 – A încetat din viață Victoria Berbecar (4 februarie 1944, Petru Rareș, Bistrița Năsăud – 13 ianuarie 2022)

Învățătoare, preoteasă, promotoare a tradiției covorului maramureșean

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită