13 Octombrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Primul Colocviu Internațional Constantin Brâncuși – Sărutul

 

1368 – A început campania militară a regelui Ungariei, Ludovic I împotriva Țării Românești

O răscoală pornită în Bulgaria, în anul 1368, l-a determinat pe Domnul muntean Vladislav I (Vlaicu Vodă) să treacă Dunărea cu oastea și să ocupe Banatul Bulgariei, tocmai cucerit de Coroana maghiară, pentru a reda Vidinul cumnatului său, Sracimir. Ocuparea Vidinului a deteriorat semnificativ relațiile lui Vlaicu Vodă cu Regele Ungariei Ludovic I, care a pornit o campanie de pedepsire împotriva voievodului muntean, considerat uzurpator deoarece nu a prestat omagiul de vasalitate și și-a însușit un titlu care nu-i aparținea. Oștile maghiare au înaintat pe două direcții: o parte din oastea maghiară a reușit să recucerească Vidinul, atacând dinspre Vidin spre Severin, iar din Transilvania, dinspre nord prin Carpați spre sud-vest, veneau trupele conduse de voievodul transilvan Nicolae Lackfi. Campania nu a dat rezultatele așteptate, în noiembrie, Vlaicu a învins pe râul Ialomița, oastea voievodului transilvanean, pierind în luptă însuși Nicolae Lackfi. În timp ce voievodul Nicolae al Transilvaniei pierdea lupta și cădea pe câmpul de luptă, un corp de oaste muntean pornit din Amlaș a atacat ținuturile din jur, determinând pe Ludovic I să încheie pacea și astfel, Vlaicu Vodă a ieșit învingător din războiul care pornise împotriva sa.

1479 – Bătălia de la Câmpul Pâinii

În toamna lui 1479 a avut loc o expediție otomană împotriva Transilvaniei. O armată din circa 40.000 oșteni, condusă de pașa de Vidin, Ali Mihaloglu și de Iskender bey a trecut Dunărea în Țara Românească, aici i s-a alăturat un corp de oaste muntean condus de Basarab al IV-lea cel Tânăr (Țepeluș), care dorea să recupereze Țara Făgărașului. Au înaintat pe Valea Oltului, mergând până la confluența cu Lotrul, după care, s-au despărțit, pentru a cuprinde o arie cât mai largă. Oastea condusă de Ali bey a coboarât pe Valea Sebeșului, cea condusă de Iskender bey, a coboarât spre Hațeg și Caransebeș, atacând și jefuind târgurile Sebeș, Alba Iulia, Hațeg și Hunedoara, după care s-au reunit pe Valea Mureșului. Lângă Orăștie, otomanii au întâlnit armata compusă din trupele voievodului Transilvaniei Ștefan Báthory de Ecsed, oastea condusă de primarul Sibiului, Georg Hecht, un mic corp condus de comitele Timișoarei și căpitanul general al armatelor maghiare, Pavel Chinezul (Pál Kinizsi), un grup de munteni, strânși de fostul domn Laiotă Basarab, alături de sârbii despotului Vuk Branković, în total 12.000–15.000 de oșteni.

Lupta s-a dat pe Câmpul Pâinii, în apropierea Orăștiei. Trupele voievodului Ștefan Báthory au dat primul atac, cea mai mare parte a muntenilor, plasați în fruntea oștilor otomane, fiind ucisă, dar erau copleșite de oastea otomană net superioară. Pavel Chinezul a atacat fulgerător din spatele oștirii otomane și a obținut victoria, mai mult de jumătate din oastea otomană căzând pe câmpul de bătălie. Cei rămași s-au retras în neorânduială, fiind urmăriți de creștini până la graniță. Cei câțiva turci care au reușit să fugă s-au refugiat în munți unde au fost omorâți de populația locală. Lupta, un moment important din istoria Transilvaniei, a scăzut numărul atacurilor otomane asupra Transilvaniei, cele care totuși au mai fost fiind mai puțin primejdioase.

1843 – S-a născut Ștefan Vârgolici

13 octombrie 1843, Borlești, Neamț – 29 iulie 1897, Iași

Poet, critic literar, traducător, publicist, membru corespondent (din 1887) al Academiei Române. A urmat cursurile secundare la Academia Mihăileană, iar pe cele superioare la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași absolvite în 1864; și-a continuat studiile la Madrid, la Paris, unde a devenit Doctor în Litere și la Berlin. A fost profesor secundar la Bârlad și Iași, iar din 1875, profesor la catedra de Limbă și literatură franceză, transformată în Catedra de Istoria literaturilor moderne, mai cu seamă a celor neolatine, a Universității din Iași, un timp inspector general în învățământul secundar. A fost membru al Junimii, participând activ la toate formele de manifestare ale acesteia: ședințe de cenaclu, prelecțiuni populare, publicații. A debutat publicistic cu versuri în revista lui B.P. Hasdeu, Din Moldova. A colaborat la Fulgerul, Trompeta Carpaților, Convorbiri literare. Este autorul primei traduceri în limba română al celebrului roman Don Quijote de la Mancha de Cervantes.

1844 – S-a născut Mihail D. Cornea

13 octombrie 1844, Iași – 26 iulie 1901, Bușteni, Prahova

Scriitor și avocat. Membru al Societății literare Junimea din 1865, a întreținut relații de strânsă prietenie cu Iacob Negruzzi și N. Gane. Stabilit definitiv în București, în 1872, și-a câștigat un bun renume în Baroul Capitalei, fiind considerat unul din cei mai buni avocați ai țării. Apreciat în epocă mai ales ca poet de salon, versurile sale au fost răspândite, cu precădere, sub formă de lieduri. A publicat în 1868 volumul Poésies, foarte cunoscut în societatea ieșeană a timpului.

1850 – S-a născut Vasile Gherman Pop

Vasile Gr. Pop sau Vasile Gramen; 13 octombrie 1850, Crasna, Storojineț, Basarabia/Republica Moldova – 21 iunie 1909, București

Istoric literar, poet și prozator. Provenit dintr-o familie de țărani bucovineni, a fost absolvent al Facultății de Litere din București (1872). A devenit profesor, apoi funcționar în Ministerul Instrucțiunii și al Cultelor. A publicat balade populare și poezii patriotice în Foaia Soțietății pentru literatura și cultura română în Bucovina, și o colecție de doine din Bucovina în Traian. Din scrierile sale: Aurora Bucovinei. Poezii, Despre educațiune și instrucțiune, Ce este viața și amorul filial, Rezultatul inspirațiunei unei mame, Conspect asupra literaturei române și literaților ei de la început și până astăzi, în ordine cronologică (2 vol.) – una din primele încercări de istorie literară de la noi.

1858 – S-a născut Take Ionescu

Dumitru Ghiță Ioan; 13/25 octombrie 1858, Ploiești, Țara Românească – 2 iunie 1922, Roma, Italia

Om politic conservator, avocat și ziarist. A absolvit Facultatea de Drept a Universității din Paris (1875–1879), unde a obținut și titlul de Doctor în Drept cu mențiunea Magna cum laude (1881), cu teza De la condition de l’enfant naturel dans la legislation romaine. Întors în țară, a ales să devină avocat, înscriindu-se în Baroul de Ilfov. În 1883 și-a început cariera politică în cadrul Partidului Național Liberal, fiind ales deputat pe listele acestuia, în 1885 a părăsit Partidul Național Liberal, devenind membru al grupării liberale Dizidența. În urma eșuării diferitelor încercări de refacere a unității PNL, în 1891 s-a alăturat Partidului Conservator, iar în 1908 a fondat Partidul Conservator-Democrat, al cărui președinte a fost până la moarte. Pe parcursul carierei sale politice, a fost ministru al Instrucțiunii Publice și Cultelor, ministru de Finanțe, ministru de Externe și președinte al Consiliului de Miniștri, remarcat prin calitățile sale oratorice, căpătându-și în epocă porecla de „Tăchiță Gură de Aur”. De activitatea sa ca ministru de Externe se leagă semnarea Păcii de la București (1913), la sfârșitul celui de-al doilea război balcanic, precum și punerea bazelor Micii Înțelegeri în 1921. A fost un sprijinitor activ al luptei pentru unitatea națională a românilor din afara granițelor, militând în același timp pentru respectarea drepturilor minorităților naționale. A avut o intensă activitate ziaristică, conducând sau colaborând la publicații cum ar fi Românul, Epoca, La Liberté Roumaine, Dreptatea, Timpul, Constituționalul, Conservatorul, La Roumanie, Acțiunea, Universul și Evenimentul. A fost corespondentul ziarului The Times la București.

1861 – S-a născut Iuliu Traian Mera

13 octombrie 1861, Șiria, Arad – 24 august 1909, Viena

Medic, prozator. A urmat Facultatea de Medicină din Viena (1880–1886). În studenție a devenit membru și apoi președinte al Societății România Jună din Viena, când apărea celebrul Almanah (1883), în vacanțe fiind animator al mișcării artistice a diletanților din Șiria. A fost medic balneolog, practicând la Karlsbad. A fost ales membru în Comitetul Central al Partidului Național Român care a elaborat Memorandumul, fiind inculpat în celebrul proces de la Cluj. Literar, a debutat în Telegraful român, în 1881 și a colaborat la: Familia, Convorbiri literare, Tribuna (Arad și Sibiu), Telegraful român etc. Spirit cultivat, cunoscător a șapte limbi, iubitor de artă și natură, a cutreierat Europa, notându-și impresiile, care vor fi editate mai târziu în volumul Din țări străine (1911). Și-a lăsat prin testament averea „pentru scopuri culturale românești„. Din opera sa: Ce n-a fost și nu va fi, Cenușotca, Din lumea basmelor etc.

1887 – A încetat din viață Constantin Lecca (4 august 1807, Brașov, Imperiul Austriac/România – 13 octombrie 1887, București)

Pictor din grupul de artiști ardeleni care au influențat semnificativ pictura românească a secolului al XIX-lea, profesor, tipograf, editor, scriitor și traducător, care s-a remarcat în domeniul portretisticii, al picturii religioase și al picturii cu tematică istorică

1898 – S-a născut George Mihail Zamfirescu

Gheorghe Petre Mihai; 13 octombrie 1898, București – 8 august 1939, București

Prozator și dramaturg. A fost elev al școlii pregătitoare de ofițeri în rezervă din Botoșani (1917–1918), după care a participat la primul război mondial. A debutat în 1918 cu poezia Versurile mele în Literatorul și a frecventat cenaclul lui Macedonski. A fost redactor la Facla, Adevărul, a colaborat la România nouă și la Universul literar, fiind printre cei care au întemeiat Asociația tinerilor scriitori români. A fost conducător de companii teatrale, director de scenă la Teatrul Național din Iași. Primul său volum, Flamura albă (1924), cuprinde, tratate în spirit polemic, episoade de război și din anii imediat următori. A conceput ciclul epic Bariera, romane dedicate periferiei bucureștene și alcătuit din Maidanul cu dragoste, Sfânta mare nerușinare, Cântecul destinelor, Bariera. Comedia tragică Domnișoara Nastasia (1927) este un emoționant tablou al aceleiași periferii. A mai scris piesele Cuminecătura, Idolul și Ion Anapoda, Sam, poveste cu mine, cu tine, cu el și culegerea de articole despre teatru Mărturii în contemporaneitate.

George Mihail Zamfirescu – Domnișoara Nastasia Teatru radiofonic • Raluca Zamfirescu, Costache Antoniu, Constantin Rauțchi, Silviu Stănculescu, Ștefan Bănică, Nelly Dordea, Dan Damian, Mircea Micu

1902 – A fost inaugurată clădirea centrală a Universității „Franz Joseph” din Cluj

A fost realizată după planurile arhitectului Karl Meixner, s-a realizat în 3 etape, timp de 9 ani și a fost inaugurată în data de 13 octombrie 1902 de ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice din Ungaria, Gyula Wlassics.

1902 – S-a născut Ștefan Odobleja

13 octombrie 1902, Valea Izvorului, Mehedinți – 4 septembrie 1978, Drobeta-Turnu Severin

Medic militar, filozof și scriitor. Era un om sărac, dar foarte ambițios, pentru care nu existau piedici, ci numai provocări care se cer depășite. Este precursorul mondial al ciberneticii generalizate pe care el însuși a denumit-o psihologia consonantistă. Prin activitatea sa în domeniul ciberneticii și-a atras ostilitatea regimului comunist, iar spre sfârșitul vieții s-a aflat sub supravegherea organelor de securitate. O parte din operele sale au fost publicate postum. Datorită contribuțiilor sale remarcabile, îndelung ignorate și nerecunoscute, Ștefan Odobleja a fost ales membru post-mortem al Academiei Române (în 1990). Scrieri: Accidentele de automobil. Studiu medico-legal, La phonoscopie, Psychologie consonantiste (2 vol.), Psihologia consonantistă și cibernetica. Dincolo de cariera sa, Ștefan Odobleja avea și preocupări artistice. Îi plăcea literatura rusă, cânta adesea la vioară și scria poezii care însă, aveau legatură cu știința.

1904 – S-a născut Eugen H. Rădulescu

13 octombrie 1904, Bordușani, Ialomița – 2 martie 1993, București

Inginer agronom (fitopatolog), membru titular (din 1963) al Academiei Române și președinte al Secției de Științe Agricole (1964–1966), membru titular (din 1969) al Academiei de Științe Agricole și Silvice din România. A devenit Doctor în Biologie în 1932, urmând o carieră didactică. A fost profesor de Fitopatologie la Facultatea de Agronomie din Cluj, fiind decanul acesteia (1946–1947) și rector al Institutului Agronomic din Cluj (1947–1954); apoi în București, profesor de fitopatologie și Șeful Catedrei de Protecția Plantelor la Facultatea de Agricultură, rector al Institutului Agronomic „Nicolae Bălcescu” (1961–1969); director al Institutului de Cercetări pentru Protecția Plantelor. A fost membru fondator și președinte al Societății de Științe Naturale și Geografice, Filiala Cluj; membru fondator al Societății de Științe Agricole „I.V. Miciurin”, membru al International So. Plant Pathology Londra, al Geografic National Society Washington, al International Society for Plant Pathology. A fost distins cu Ordinul Muncii cl.I (1964), Ordinul Meritul Științific cl.I (1966). Lucrări reprezentative: Introducere în biologia ciupercilor fitopatogene, Bolile și dăunătorii cerealelor (în colaborare), Ploșnițele grâului, Îndrumător pentru determinarea bolilor și dăunătorilor (în colaborare), Tratat de fitopatologie agricolă (în colab., 4 vol.) etc. Este considerat părintele ameliorării rezistenței plantelor la boli în România și pionier al combaterii integrate în țara noastră.

1905 – S-a născut Coloman „Cibi” Braun-Bogdan

13 octombrie 1905, Arad, Austro-Ungaria – 15 martie 1983, Arad

Fotbalist și antrenor. A debutat la echipa AMEFA Arad la vârsta de 10 ani și a jucat până la vârsta de 27 de ani, după care, în 1932, a plecat în Franța, evoluând doi ani la Racing Club de Calais. S-a întors în România, a jucat la Juventus București, apoi la Petrolul Ploiești pentru șase ani, mai exact până în 1940, când s-a retras din fotbal. A fost selecționat la Campionatul Mondial din 1938, deoarece era unul din cei mai talentați mijlocași ai vremii, dar nu a fost folosit deloc la Turneul Final. A fost totodată, primul antrenor din istoria cluburilor Steaua și Dinamo din București.

1909 – Louis Bleriot a sosit la București, pentru o demonstrație aeronautică

Invitat de Prințul George Valentin Bibescu, președintele Automobil Clubului Român, Bleriot a acceptat invitația contra sumei de 80.000 de lei. În gara Bucureștiului a fost întâmpinat, ca peste tot în Europa, ca un semizeu. A ținut o conferință la Ateneul Român despre aventura sa deasupra Canalului Mânecii, la care participarea pentru lumea bună a Bucureștilor a fost o chestiune de onoare. A doua zi, pe 14 octombrie, urma să aibă loc zborul mult așteptat. 40.000 de persoane – familia regală, guvernul, toată protipendada, oameni simpli din București și din țară. Zborul nu a avut loc, fiind împiedicat de o defecțiune tehnică. După schimbarea pieselor defecte, duminică, 17 octombrie zborul avioplanului s-a produs. Unii povestesc, însă, că, după conferință, Bleriot a fost invitat la un chef la Casa Capșa, așa cum știu românii, ceea ce l-a scos din starea de funcționare a doua zi, singura scăpare fiind să provoace el însuși defecțiunea…

1911 – S-a născut Theodor Al. Munteanu

13 octombrie 1911, Smulți, Covurlui/Galați – 12 decembrie 1988, București

Ziarist și scriitor. A studiat la Seminarul Teologic „Episcop Melchisedec” din Ismail și la Facultatea de Teologie din Cernăuți (1932–1936). A început ucenicia în jurnalism la Acțiunea în Galați, sub direcția lui George Mihăilescu, a fost apoi secretar de redacție la revista Convorbiri literare. A debutat literar cu povestirea Bolnava în Cultura poporului (1930). A colaborat la publicații din țară: Căminul (Galați), Frontul (unde a fost și redactor, cu salar de curier), Universul, Universul literar, Vremea, Slova, Gând ardelenesc, Argeș, Astra etc. A fost prim-redactor la Basarabia literară. A debutat editorial în 1937 cu volumul Viori de lut. Din 1943 a fost membru al Societății Scriitorilor din România, exclus din breasla scriitorilor în 1945 și apoi, reprimit în 1968. Din volumele publicate: Meri domnești, Scriitori căzuți pe front, Furtuni potolite, Năzdrăvanul Mâțulache în vacanță.

1916 – A încetat din viață David Praporgescu (13 decembrie 1856, Turnu-Măgurele – 30 septembrie/13 octombrie 1916, Munții Coți)

General al Armatei României, erou al primul război mondial; a murit eroic pe câmpul de luptă în bătălia de pe Valea Oltului, în timpul contraofensivei armatei germane

1916 – A încetat din viață Mihail Săulescu (23 februarie 1888, București – 30 septembrie/13 octombrie 1916, Predeal)

Poet și dramaturg; a cultivat o poezie cu tematică citadină, simbolistă, drame de factură expresionistă; a căzut eroic pe frontul de la Predeal, în primul război mondial

1925 – Primele aparate radio în România

Comisia Radio a aprobat primele cereri de instalare a unor posturi de recepție din România. Au primit astfel aprobare de a avea un aparat de radio: Generalul Moșoiu, Ziarele Viitorul și Universul, Compania Română de Radiofonie, Banca Națională, Institutul de Fizică – Cosmică a Universității din Cernăuți etc.

1927 – S-a născut Maria Simionescu

13 octombrie 1927, Cosmești, Galați – 21 august 2012, București

Antrenoare federală a loturilor de gimnastică ale României și arbitră internațională de gimnastică. Absolventă a ICF din București, promoția 1953, a lucrat mai întâi ca asistentă la catedra de gimnastică a Institutului, apoi, din 1956, antrenoare federală a loturilor de Gimnastică ale României. În această calitate, a antrenat echipele naționale ale țării, participante la trei ediții succesive ale Jocurilor Olimpice: Melbourne 1956, Roma 1960 și Tokio 1964. A fost vicepreședinta Federației Române de Gimnastică; fondatoare (împreună cu soțul său, Gheorghe Simionescu) a Liceului de Gimnastică din Onești, unde a creat o școală unică cu acest profil în țară, care a fost ulterior duplicată la Deva. A contribuit direct la obținerea de către gimnastele din România a 234 de medalii: 52 la Jocurile Olimpice (18 de aur, 15 de argint, 19 de bronz); 85 la Campionatele Mondiale (32 aur, 25 de argint, 28 de bronz) și 97 la Campionatele Europene (32 de aur, 37 de argint și 30 de bronz), plus 80 de medalii cucerite la edițiile campionatelor continentale de junioare. A fost membră în Comitetul tehnic al Federației Internaționale de Gimnastică și și vicepreședintă a acestuia. Cooptată în comisia de arbitri a FIG, a oficiat la Campionate Mondiale și Jocuri Olimpice (1972–1996). A fost distinsă cu Crucea Națională Serviciul Credincios, cl.I.

1927 – S-a născut Constantin Măciucă

13 octombrie 1927, Drăguțești, Gorj

Istoric literar, eseist și teatrolog. A absolvit în 1950 Facultatea de Filologie a Universității din București. A fost, de-a lungul timpului, asistent la catedra de Lingvistică a Facultății de Filologie din București, redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, redactor-șef la Editura Tineretului, director al Editurii pentru Literatură Universală, director coordonator la ISCE Cartimex, director al Centralei Cărții, îndeplinind și rol de cenzor și fiind nevoit să alcătuiască referate negative cărților care nu corespundeau liniei ideologice a regimului comunist, director al Direcției Teatrelor și redactor principal la Editura Eminescu. Pensionat în 1987, după Revoluție a fost secretar literar și director artistic al Teatrului Național din București și în paralel profesor asociat de Teatrologie la IATC, la Universitatea „C. Brâncoveanu” din Brăila și la Universitatea Ecologică din București. A fost căsătorit cu poeta și profesoara universitară Balcica Moșescu–Măciucă. A debutat în 1954 cu cronici și recenzii în Viața Românească, colaborând apoi la revistele Contemporanul, Gazeta literară, Luceafărul, România literară, Secolul 20, Ramuri, Ateneu, etc. A îngrijit ediții literare, a scris studii introductive și prefețe la volume cu scrieri de Ion Ghica, B.P. Hasdeu, Ioan Slavici, Victor Eftimiu, Dimitrie Cantemir, Alexandru Odobescu, Ion Heliade-Rădulescu, Vasile Alecsandri, Ronetti-Roman, Mihail Dragomirescu, etc. Din 1983 s-a dedicat teatrologiei și criticii dramatice, publicând trei volume de studii: Viziuni și forme teatrale, Motive și structuri dramatice (Premiul „I.L. Caragiale” al Academiei Române și Premiul Uniunii Scriitorilor din România) și Teatrul și teatrele și susținând emisiuni pe teme teatrale la Radio București. A scris o monografie, Dimitrie Cantemir.

1934 – S-a născut Papil Panduru

Papil Pagubă; 13 septembrie 1934, Menții din Dos–Borăscu, Gorj – 25 octombrie 2021, București

Actor de teatru și film. A urmat Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București (1957–1961), la clasa Dina Cocea. A jucat la Teatrul de Stat din Timișoara, Teatrul Național din Craiova, Teatrul Național din Iași și Teatrul Mic din București. În cei 60 de ani petrecuți în lumea teatrului a jucat într-un număr impresionant de piese și filme. A fost căsătorit cu regizoarea de teatru Cătălina Buzoianu, împreună având o fiică, scenografa Velica Panduru. Povestea: „Da, pe mine m-a chemat Papil Pagubă […] Când am ajuns la Timișoara, la Teatrul de Stat, mi s-a zis: „Păi ăsta e nume de pus pe afiș?! Nu putem face așa ceva“. Așa că l-am chemat pe tata și i-am spus că trebuie să-mi schimb numele, ca să pot juca. […] Pe el îl chema Pagubă, iar numele de fată al mamei era Panduru, pe care l-am preluat. Cu el am jucat în teatre, cu el am făcut cele 80 de filme. Majoritatea călare. Luam calul din zbor! Le spuneam regizorilor: „Mie nu-mi pui cascador, eu îmi fac singur toate scenele”. Mai îmi spunea câte unul: „Domnule, dar e periculos“. […] Le-am făcut pe toate. Am rămas și cu o vertebră paradită din cauza asta. Dintre filmele sale: Dacii, Răpirea fecioarelor, Mihai Viteazul, Buzduganul cu trei peceți, Trandafirul galben, Atkins, Casa din vis, Examen, Misiunea directorului de resurse umane.

Trandafirul galben (1982)

1944 – S-a născut Vasile Petre Fati

13 octombrie 1944, Constanța – 19 noiembrie 1996, București

Poet și prozator. A urmat Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Constanța (absolvită în 1966) și Facultatea de Filosofie a Universității din București (absolvită în 1973). A debutat în Luceafărul (1961), iar debutul editorial a fost în 1967 cu volumul Floare de leandru, urmat de Vedere la amiază, Cum am crescut un zmeu, Fragi în noiembrie, Barcă de vânzare, Portocale pentru eschimoși, Domnișoara și spiridușii, Un om în câmp. A primit Premiul Asociației Scriitorilor din București (1980).

1946 – S-a născut Petrika Ionesco

Petrică Ionescu; 13 octombrie 1946, București

Regizor de teatru și operă, scenograf, stabilit din anii ’70 la Paris. A absolvit în 1970 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, după care, cu ocazia unui turneu la Florența s-a hotărât să rămână în Occident. În replică, autoritățile române l-au condamnat la moarte, în contumacie, din cauza interpretării abuzive a unui paragraf din Codul Penal din 1968, care asocia învinuirea de „refuz al întoarcerii în țară” în timpul unei „misiuni de reprezentare a statului” cu acuzația de „trădare de țară”. A stat în Franța vreun an de zile, a plecat în 1971 în SUA la invitația regizoarei de teatru Ellen Stewart și, după o perioadă de călătorit prin lume cu autostopul, s-a întors la Paris, unde a fost invitat de către Fernando Arrabal să meargă la Londra să monteze spectacolul său Nu puneți cătușe florilor. A montat spectacole în Franța, Marea Britanie, Germania, Irlanda, România, Elveția etc., la Opera din Paris, la cea din Bordeaux, Metropolitan Opera, La Scala din Milano, Opera de Stat din Viena, din Stuttgart, Gran Teatre del Liceu din Barcelona, la Operele din Geneva, Monte-Carlo, Amsterdam, Tokio și Helsinki. A lucrat și pentru Disneyland (Paris, Orlando, Los Angeles). Este cetățean francez din 1976. A scris două romane, L’Atlantide, L’efance de Vladimir Kobalt și scenariul de film Cinderella.

O poveste de om. Petrică Ionescu cel mai ”vânat” român din Europa

1953 – S-a născut Gellu Dorian

13 octombrie 1953, Botoșani

Scriitor, bibliotecar, jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat în 1974 în Caietul debutanților, al Editurii Eminescu. A fost redactor șef al revistei Hyperion – Caiete botoșănene, al Editurii Axa din Botoșani, director de programe al Societății Culturale Dacia Revival International New York; membru în colegiile de redacție ale revistelor: Covorbiri literare, Poezia, Caietele de la Durău, inițiatorul colecției de poezie La steaua – Poeți optzeciști, al Editurii Axa. Dintre volumele publicate: Esopia, În căutarea poemului pierdut, Infernul migrator, Tineri poeți români de dincolo de Styx, Poesia mirabilis, Singur în fața lui Dumnezeu, Cafeneaua Kafka, Cartea fabuloasă, Insula Matriochka, Cititorul de poezie.

1954 – S-a născut Alexandru Andrieș

13 octombrie 1954, Brașov

Arhitect, cântăreț de blues, jazz, folk, scriitor, poet, traducător, pictor și grafician. A urmat Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, absolvit în 1980, fiind Conferențiar Doctor la Institutul de Arhitectură Ion Mincu”. A debutat solistic în 1974 la Club A, scenic în 1979 la Festivalul de jazz & rock Brașov, cu trupa Basorelief și discografic în 1984 la Electrecord, cu albumul Interioare. Are la activ peste 3.500 de concerte. Este membru în Uniunea Arhitecților din România, Uniunea Scriitorilor din România, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, Asociația Ziariștilor din România. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004).

La Telejurnal

1954 – A încetat din viață Nicolae Petrescu (12/24 iunie 1886, București – 13 octombrie 1954, București)

Filosof, scriitor, biograf și sociolog; membru corespondent al Academiei Române

1957 – Iolanda Balaș a stabilit al doilea record mondial al său

La București, Iolanda Balaș a sărit la înălțimea de 1,76 de metri, stabilind cel de-al doilea record mondial, dintr-un total de 14 în carieră.

1967 – Colocviul Internațional Constantin Brâncuși

București, 13–15 octombrie

Primul colocviu internațional consacrat operei lui Constantin Brâncuși, de reintegrare în circuitul mondial de conștientizare și prețuire a poziției lui Brâncuși printre întemeietorii artei moderne. Cu acest prilej, a fost organizată și o expoziție cu operele Maestrului, aflate în colecții muzeale sau particulare.

1969 – Relații diplomatice România – Noua Zeelandă

România și Noua Zeelandă au stabilit relații diplomatice la 13 octombrie 1969. Interesele României în Noua Zeelandă au fost reprezentate, din anul 1970, de Consulatul General al României la Wellington. În anul 1981, acesta a fost ridicat la rang de ambasadă, care a funcționat până în februarie 1989. România gestionează relațiile cu Noua Zeelandă prin ambasada sa de la Canberra, iar Noua Zeelandă prin ambasada sa din Bruxelles.

1973 – A fost inaugurat edificiul Teatrului de Stat din Târgu Mureș

Lucrările de construcție coordonate de echipa formată din arhitecții Constantin Săvescu, Vladimir Slavu, Mihaela Savu și Aurel Sârbu au fost finalizate în anul 1973, rezultând o clădire integrată unui ansamblu arhitectonic realist-socialist considerat modern la vremea lui. Proiectului și echipei de arhitecți li s-a conferit Premiul Uniunii Arhitecților din România. Inaugurarea noului edificiu a avut loc, conform uzanțelor timpului, cu un spectacol de gală dedicat glorificării Partidului Comunist și a lui Nicolae Ceaușescu, prezent la festivitate.

1974 – A încetat din viață Reuven Rubin (Rivn Zelicovici; 13 noiembrie 1893, Galați – 13 octombrie 1974)

Pictor israelian, de origine evreu român, cel dintâi reprezentant diplomatic, cu rang de ministru plenipotențiar, al statului Israel în România

1975 – S-a născut Júlia Vallasek

13 octombrie 1975, Cluj

Critic literar, eseist și traducător maghiar din Transilvania. Este fiica fizicianului Pál István Vallasek și a traducătoarei Márta Vallasek, soția poetului și criticului literar Imre József Balázs. A absolvit Facultatea de Litere, secția Maghiară-Engleză a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1998), apoi studiile de masterat, la aceeași universitate, în anul 1999, și a obținut titlul de Doctor în Filologie la Universitatea din Debrețin (2003). Este cadru didactic la Universitatea „Babeș-Bolyai” începând din anul 1999. A cercetat literatura maghiară din Transilvania în secolul al XX-lea, relația dintre literatură și presă, istoria presei etc. A debutat în 1996 cu un eseu în revista Helikon. A publicat trei volume de eseuri culturale și a tradus în limba maghiară volume scrise de Mircea Iorgulescu, Nicolae Balotă etc. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. Colaborează cu articole la numeroase reviste literare și culturale din România și Ungaria.

1982 – A încetat din viață Tudor Ciortea (28 noiembrie 1903, Brașov – 13 octombrie 1982, București)

Compozitor, muzicolog, profesor universitar

1984 – S-a născut Anca Irina Lefter

13 octombrie 1984, Tulcea

Pictoriță și designer, membră (din 2008) a Asociației Artiștilor Plastici din România. A studiat la Liceul de Artă „Nicolae Tonitza”, câștigând numeroase premii în decursul celor 4 ani de studiu. A continuat studiile la Facultatea de Bussines-Management la Universitatea Media din dorința de a deschide o galerie de artă. După mai multe expoziții colective, și-a prezentat lucrările cu ocazia unui eveniment, în decembrie 2007, la La Scena. Au urmat expoziții individuale în spații nonconformiste în cluburile Embassy și Control, Pavilionul de iarnă Herăstrău. Începand din 2009, s-a lansat în design-ul de accesorii.

Galerie de tablouri [Saatchi Art] 

1986 – A încetat din viață George Apostu (20 decembrie 1934, Stănișești, Bacău – 13 octombrie 1986, Paris)

Sculptor distins cu premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române și cu marele premiu pentru sculptură al Uniunii Artiștilor Plastici din România, stabilit în Franța

1991 – A încetat din viață Liviu Rusu (27 iunie 1908, Cuciurul Mare, Suceava – 13 octombrie 1991)

Compozitor, muzicolog și profesor universitar la Conservatorul din Cernăuți și la Conservatorul din Timișoara

1993 – A încetat din viață Anton Alexandru Necșulea (28 ianuarie 1908, Râmnicu Vâlcea – 13 octombrie 1993, București)

Inginer, specialist în acustică și electroacustică, membru de onoare al Academiei Române

2002 – Canonizarea Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului

Cu prilejul împlinirii a 360 de ani de la organizarea sinodului de la Iași, la Catedrala Mitropolitană din amintita urbe, a fost proclamată solemn canonizarea. Petru Movilă (21 decembrie 1596, Suceava – 22 decembrie 1646, Kiev), ca Mitropolit al Bisericii Ortodoxe ucraino-ruse din Polonia, timp de 13 ani, a desfășurat o intensă activitate bisericească și culturală, mai ales în domeniul tipăririi de cărți bisericești, cunoscându-se peste 50 de cărți îngrijite de el, cea mai importantă lucrare a acestui sfânt ierarh fiind Mărturisirea Ortodoxă (Pravoslavnica Mărturisire). A restaurat Catedrala Sfânta Sofia din Kiev și cele două mănăstiri care depindeau de ea, a reînnoit biserica mare a Lavrei Pecerska, a restaurat din temelie biserica Spasa, ctitorită de Cneazul Vladimir etc. Deși departe de plaiurile natale, marele Ierarh al Kievului n-a uitat de poporul român din care a provenit și l-a ajutat ori de câte ori a fost nevoie. De pildă, el a trimis tipografii la Târgoviște, Câmpulung și la Govora, iar la Iași, pe lângă tipografie a trimis și patru profesori pentru noua Academie înființată de dreptcredinciosul domn Vasile Lupu, după modelul celei de la Kiev. În 1645 a venit la Iași și a binecuvântat căsătoria fiicei lui Vasile Lupu, Maria, cu nobilul polonez Ianusz Radziwill.

2009 – Guvernul Emil Boc (1) a fost demis

Guvern PDL–PSD, care a fost la conducerea țării în perioada 22 decembrie 2008–13 octombrie 2009, care s-a confruntat cu prima recesiune economică după 10 ani – scăderea PIB cu 7,1%; a fost adoptat un program de finanțare externă coordonat de FMI în valoare de 20 de miliarde Euro. La 1 octombrie 2009, PSD s-a retras de la guvernare. În urma moțiunii de cenzură 11 împotriva României, inițiată de PNL și UDMR și susținută de PSD, a devenit primul guvern din istoria României post-comuniste care a căzut în urma unei moțiuni de cenzură. Și-a continuat guvernarea ad-interim între 13 octombrie 2009–23 decembrie 2009, când a fost instalat Guvernul Emil Boc (2).

2009 – A încetat din viață Paul Barbăneagră (11 februarie 1929, Isaccea, Tulcea – 13 octombrie 2009, Paris, Franța)

Regizor româno-francez, cineast, eseist, scenarist; colaborator al France 2, France 3, Radio Europa Liberă

2011 – A încetat din viață Oprea Vlase (27 octombrie 1927, Buzău – 13 octombrie 2011, București)

Antrenor de handbal; a cucerit patru titluri mondiale, medalia de argint la Jocurile Olimpice de vară din 1976 și cea de bronz la Jocurile Olimpice de vară din 1972

2011 – A încetat din viață Adina Caloenescu (18 februarie 1934, Buzău – 13 octombrie 2011, Düsseldorf)

Pictoriță, graficiană și gravoare; membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, a asociației Malkasten și a BBK de Nordrhein-Westphalien, Düsseldorf, Germania

2013 – Protest Salvați Roșia Montană în Piața Victoriei București

Peste 3.000 de persoane au protestat în Capitală, pentru a șaptea duminică la rând, față de proiectul minier de la Roșia Montană, prin tradiționalul marș, care a inclus un flashmob la Guvern, prin care s-a format o frunză umană – logo-ul campaniei Salvați Roșia Montană și un scurt protest la DNA. Manifestanții au blocat apoi Piața Universității.

2013 – A încetat din viață Angela Moldovan (19 septembrie 1927, Chișinău – 13 octombrie 2013, București)

Interpretă de muzică populară și romanțe; a colaborat cu Ansamblul Ciocârlia, solistă a Orchestrei Barbu Lăutaru din București

2013 – A încetat din viață V. Fanache (Vasile Fanache; 5 aprilie 1934, Ghirdoveni–Haimanale, Prahova/I.L. Caragiale, Dâmbovița – 13 octombrie 2013, Cluj-Napoca)

Critic și istoric literar legat de tradiția literaturii ardelene, eseist, traducător și profesor

2017 – Parlamentul albanez a votat Legea privind protecția minorităților etnice

Aromânii din Albania au primit statutul oficial de minoritate națională.

 

#amintirilezilei #istoriaRomaniei #romanifrumosi

----------

*Ediție revizuită și adăugită