14 Iulie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Palia de la Orăștie

 

1456 – Lupta navală de la Slankamen

A avut loc în timpul Asediului Belgradului (4–22 iulie 1456), între Flota lui Iancu de Hunedoara și flota turcă. Flota otomană a fost atacată din două direcții – de flota care venea dinspre Slankamen (oraș unguresc situat la locul de vărsare a Tisei în Dunăre, acum în Voivodina, Serbia) – 200 de nave – și de cele 40 de nave ancorate în dreptul fortăreței.

Flota de Dunăre otomană a fost înfrântă și s-a retras, astfel că a doua zi, la 15 iulie, Belgradul a primit ajutoare în trupe, arme și alimente.

1484 – Sultanul Baiazid al II-lea a încheiat asediul cetății Chilia

Deși apărate de moldovenii conduși de pârcălabii Ivanco și Maxim, după un asediu de opt zile (6–14 iulie), cetatea Chilia a fost cucerită de invadatori și a devenit raia turcească.

Bătălia este relatată într-un act al sultanului, prin care își anunța victoria: „Uneltele de bătaie și de asalt, instrumentele de luptă și de măcel fură adunate și așezate și, în timp ce vârfurile săgeților și focurile distrugerii și ale răzbunării zburau fără încetare și [cădeau] asupra ghiaurilor desfrânați ca picăturile unei ploi iuți, puștile – cele mici și mari, […] mâncau, din când în când, turnuri […], nemairămânând nici o putință de a mai rezista, în sfârșit cetatea fu cucerită”. Garnizoana cetății, formată din 400 de oșteni a fost copleșită. Porțile au fost deschise, din ordinul pârcălabilor sau de un trădător, locuitorii s-au predat, lăsând cetatea la dispoziția sultanului. Importanța acesteia pentru Imperiul Otoman este subliniată într-un act al sultanului, care o considera „cheia și poarta pentru toată Țara Moldovei și Ungaria și cele de la Dunăre”. Peste câteva zile acesta a cucerit și Cetatea Albă, după care a dispus întoarcerea în imperiu. Pierderea celor două cetăți a scos Țările Române din circuitul comercial european și a lăsat Moldova fără ieșire la Marea Neagră.

1532 – Prima atestare documentară a localității Fieni

Primul hrisov, care poate fi considerat actul de naștere al Fienilor, este datat la 14 iulie 1532. Fieni era o veche așezare de moșneni plăieși din județul Dâmbovița, cu un caracter rural; s-a dezvoltat lent, extinzându-se prin defrișări. Datorită bogăției de materii prime a teritoriului (calcar, marne și gips), industria a apărut relativ repede și a dat un impuls dezvoltării sale, fiind declarat oraș în 1968.

1582 – Palia de la Orăștie

Prima traducere românească a vechilor cărți biblice Geneza și Exodul, tipărită la Orăștie de meșterul-tipograf Șerban, fiul diaconului Coresi, și de diaconul Marian. Lucrarea a văzut lumina tiparului prin finanțarea unor nobili reformați; traducerea se datorează episcopului Ardealului Mihai Tordași, care a colaborat cu patru cărturari din Banat și Hunedoara: Ștefan Herceg, pastor evanghelic în Caransebeș, Efrem Zacan, dascăl în aceeași localitate, Moisi Peștișel, pastor evanghelic în Lugoj, respectiv Achirie, protopopul comitatului Hunedoarei. Volumul are 164 de file, fiind imprimat, între 14 noiembrie 1581–14 iulie 1582, pe hârtie de fabricație sibiană.

Este un prețios document lingvistic mai ales datorită încercărilor de unificare a limbii prin evitarea regionalismelor. „Că vădzum cum toate limbile au şi înfluresc întru cuvântele slăvite a lui Domnedzeu, numai noi românii pre limbă nu avem“. Pentru prima dată în istorie, acest document a folosit etnonimul de români, nu de rumâni. Traducerea, chiar parțială, a Bibliei demonstra posibilitățile de expresie ale limbii române și capacitatea ei de a fi limbă de cultură.

Palia de la Orăștie este singura carte din România căruia ia fost dedicată un monument de for public – grupul statuar dăltuit de Nicolae Adam în marmură albă de Rușchița.

Monumentul are trei fețe care simbolizează etapele tipăririi cărții: prima față înfățișează cărturarii ce tălmăcesc textul în limba română, a doua îi reprezintă pe cei doi mari meșteri tipografi care au scos cartea din teasc, iar cea de-a treia față prezinta folosirea cărții de către români. Se află în piața centrală a orașului.

1683 – Armatele otomane au ajuns în fața Vienei

Cu o zi înainte de Asediul Vienei (15 iulie–12 septembrie), trupele otomane au ajuns la zidul Vienei.

De partea otomanilor erau și oștirile conduse de Domnitorul Valahiei, Șerban Cantacuzino de Domnitorul Moldovei, Gheorghe Duca, și de Principele Transilvaniei, Mihail Apafi I. Domnitorii români au fost obligați să participe alături de otomani cu circa 4–7 mii de oșteni fiecare, la campania din Europa Centrală, dar au întreținut legături secrete cu asediații, cărora le furnizau informații despre armata otomană.

1765 – Strămutarea populației românești din Banat pentru colonizarea șvabilor

La aproximativ patru decenii dupa încheierea păcii de la Passarowitz, a început colonizarea Banatului românesc cu „elemente germano-catolice” (șvabi). Prin Patenta de colonizare a împărătesei Maria Tereza din 25 februarie 1763 și mai apoi prin ordinul înaintat Oficiului de Colonizare bănațean în 1765, se dispunea strămutarea populației românești și implicit deposedarea acesteia de orice drept asupra terenurilor pe care îl deținea, făcându-se astfel loc pentru venirea și împământenirea șvabilor bănățeni. Potrivit Ordinului Curții de la Viena din 14 iulie 1765, semnat de Maria Tereza, „toate satele românești aflate în calea coloniștilor germani, trebuiau mutate în alte părți”.

În urma ordinului imperial de la Viena, au fost alungate „340 de familii românești, cu vreo 2000 de suflete, în 500–600 de care cu boi, din comunele curat românești de odinioară Săcălaz și Serdin” și au pornit în bejenie către necunoscut, oferind o priveliște aidoma unui adevarat exod biblic. Coloniștii germani au schimbat numele comunelor Sacalaz și Serdin în Sackelhausen, respectiv Schondorf (Sat Frumos).

1849 – Semnarea Pactului de pacificare Bălcescu–Kossuth

Pactul a fost semnat la Szeged, la 2/14 iulie 1849, în urma tratativelor dintre reprezentanții guvernului Ungariei, prim ministrul, Szemere Bertalan și guvernatorul Ungariei, Kossuth Lajos și reprezentanții emigrației române, Nicolae Bălcescu și Cezar Bolliac. Documentul a fost redactat în limba franceză (Projet de Pacification) și apoi tradus pentru părți în română și maghiară. Guvernul maghiar se obliga să asigure românilor: dreptul de a folosi limba română în administrație, justiție și învățământ; independența Bisericii Ortodoxe; prezența românilor în administrația de stat; să abolească corvezile și prestațiile feudale; să redea țăranilor pământurile luate prin forță. Românii – prin cei doi reprezentanți – se angajau să depună armele în două săptămâni (beneficiind de o amnistie generală) dar și să contribuie la „apărarea independenței Ungariei față de Curtea imperială”. Proiectul era însoțit în același timp de un „tratat” care stipula formarea legiunii române. Importanța documentului rezidă în faptul că pentru prima dată cele două Principate române au fost menționate cu numele România, cu 10 ani înainte ca Alexandru Ioan Cuza să fie ales domn al Principatelor Unite. Pactul, tardiv, nu a mai fost de nici un folos celor două revoluții, imperiile de la apus și răsărit, dându-și mâna, și-au perpetuat dominația.

 

Ziua transmisioniștilor militari

1873 – A luat ființă prima subunitate de transmisiuni – secția de Telegrafie

Regele Carol I a semnat Înaltul Decret nr. 1.303, prin care s-a aprobat înființarea unei secții de telegrafiști militari în cadrul Batalionului de geniu al Armatei Române, marcând astfel apariția transmisiunilor militare. Secția de telegrafie era formată din: 1 șef de secție, 15 manipulatori, șefi de ateliere și 30 de lucrători telegrafiști.

1883 – S-a născut Alexandru Zirra

14 iulie 1883, Roman – 26 martie 1946, Sibiu

Compozitor și pedagog, pionier al muzicii românești de operă. A studiat la Conservatorul de Muzică din Iași, unde i-a avut profesori pe Sofia Teodoreanu, Gavriil Musicescu și Titus Cerne. Ulterior s-a perfecționat la Conservatorul „Giuseppe Verdi” din Milano, sub îndrumarea lui Carlo Gatti. A fost profesor și director la Conservatorul din Iași, a înființat și a condus Institutul de Muzică și Teatru din Cernăuți, a devenit director al Operei Române din București. În 1928 a publicat un Tratat de Armonie, necesar procesului de învățămînt muzical. Alături de munca la catedră, el a desfășurat o bogată activitate componistică, abordând, practic, toate genurile (lucrări corale și instrumentale, opere, poeme simfonice). În 1944 a fost distins cu premiul „G. Hamangiu” al Academiei Române. A compus operă: Alexandru Lăpușneanu, Ion Potcoavă, O făclie de Paști și poeme simfonice: Cetatea Neamțului, Capra cu trei iezi, Pe șesul Moldovei, Crăciunul, Uriel da Costa.

1890 – S-a născut Dumitru Dan

14 iulie 1889, Buhuși, Bacău – 4 decembrie 1978, Buzău

Geograf și globe-trotter, remarcat prin faptul că a cucerit titlul mondial pentru înconjurul lumii pe jos. În 1910, Dumitru Dan a participat împreună cu Paul Pârvu, Gheorghe Negreanu și Alexandru Pascu – toți fiind studenți la Universitatea Sorbona – la concursul organizat de Touring Club de France, care prevedea efectuarea înconjurului lumii pe jos și prin mijloace materiale proprii. Premiul oferit a fost de 100.000 de franci francezi. Călătoria l-a purtat pe 5 continente, peste 3 oceane, prin 74 de țări, 30 de colonii și prin peste 1.500 de orașe. A rupt 497 perechi de opinci și 28 de costume naționale. A fost singurul român care a terminat competiția. Din cauza izbucnirii primului război mondial, Dumitru Dan a completat traseul abia în anul 1923 și a primit cei 100.000 de franci, care erau cu mult devalorizați reprezentând doar 8% din valoarea sumei de la începutul concursului. Performanța sa a rămas neegalată, fiind înscris în Cartea Recordurilor în anul 1985.

Ocolul lumii pe jos. Povestea celor 497 perechi de opinci

1892 – A încetat din viață Grigore Manolescu (29 martie 1857 – 14 iulie 1892)

Actor, unul din starurile teatrului românesc de la sfârșitul sec. XIX; primul Hamlet român; traducător.

1897 – S-a născut Marietta Sadova

Maria Bârsan-Sadoveanu; 14 iulie 1897, Sibiu – 17 iulie 1981, București

Actriță și regizoare. A absolvit Conservatorul Dramatic din București, clasa Constantin Nottara și Aristide Demetriade. A jucat în roluri de teatru (în special cele de dramă ale Teatrului Național din București) și film. A fost soția scriitorului Ion Marin Sadoveanu și a lui Haig Acterian. A fost simpatizantă a mișcării legionare, făcând parte din grupul de femei participante la conferințele asociației intelectuale Criterion. În 1956, a adus în țară de la Paris (dintr-un turneu al Teatrului Național cu piesele O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale și Ultima oră de Mihail Sebastian) volume de Mircea Eliade (romanul La forêt interdite / Noaptea de sânziene și cărțile Mitul eternei reîntoarceri și Imagini și simboluri, publicate în Franța) și Emil Cioran (zece exemplare din lucrarea La tentation d’exister (Ispita de a exista), pe care le-a răspândit sub formă de samizdat. A fost arestată în 1959 și inculpată sub învinuirea de a fi introdus în țară materiale periculoase de propagandă anticomunistă, a făcut parte din lotul Noica–Pillat, fiind condamnată la închisoare. După executarea pedepsei, Marietta Sadova și-a reluat activitatea de teatru. A devenit profesor universitar la București la IATC. A avut roluri notabile în piesele de teatru Profesiunea doamnei Warren de George Bernard Shaw, Strigoii de Henrik Ibsen. A pus în scenă Pescărușul de Anton Cehov la Teatrul „Bulandra” în 1969, Răzvan și Vidra de Bogdan Petriceicu Hasdeu. Dintre rarele proiecte din cinematografie ne-a lăsat filmele Maiorul Mura, Mitrea Cocor, Răsare soarele, Nufărul roșu.

Mitrea Cocor (1952) • Regia Marietta Sadova și Victor Iliu. Cu: Septimiu Sever, Toma Dimitriu, Constantin Ramadan, Cornel Rusu, Marietta Sadova, Dem Savu

1899 – S-a născut Vasile Aftenie

14 iulie 1899, Lodroman, Alba – 10 mai 1950, închisoarea Văcărești

Episcop greco-catolic, victimă a regimului comunist. În 1919 s-a înscris la Academia de Teologie din Blaj, fiind trimis apoi la Roma, la Colegiul Grec „Sf. Atanasie”. În 1925 a obținut titlul de Doctor în Filosofie și Teologie, după care a revenit în România. În 1926 a fost hirotonit preot, a fost numit profesor la Academia de Teologie din Blaj, ulterior protopop de București, canonic al Capitlului Arhiepiscopesc din Blaj, în 1939, rector al Academiei Teologice din Blaj și în 1940, episcop titular de Ulpiana și auxiliar al mitropolitului Alexandru Nicolescu. În octombrie 1948 i-a mustrat aspru pe cei 36 de foști preoți greco-catolici semnatari ai trecerii la ortodoxie, sosiți la Patriarhia din București cu actul de adeziune la BOR. Mulți dintre ei i-au mărturisit că au iscălit sub presiune. Episcopul a fost arestat la 28 octombrie 1948, fiind dus, împreună cu alți cinci episcopi greco-catolici, la vila patriarhală din comuna Dragoslavele, iar apoi la mănăstirea Căldărușani, transformată în lagăr de detenție pentru ierarhii uniți. Vasile Aftenie a refuzat scaunul de mitropolit oferit de ortodocși în schimbul trădării credinței. În mai 1949 a fost transferat și izolat în subsolul clădirii Ministerului de Interne și supus unor torturi inimaginabile. Mutilat de bătăi, a fost depus la închisoarea Văcărești unde, torturat „din ordinul generalului Nikolski”, a fost ucis. Întrucât era foarte înalt și nu încăpea în lada de lemn, i-au tăiat picioarele. A fost înhumat la cimitirul Bellu catolic, iar pe crucea de la mormânt autoritățile nu au permis să se scrie decât inițialele și anul decesului: «V.A. = 1950». Curând după aceea, mormântul său a devenit loc de pelerinaj, mii de oameni au venit să se roage la mormântul lui – se spune că s-au întâmplat minuni, la rugăciunile oamenilor, drept răspuns din partea lui Dumnezeu. Papa Francisc a oficiat slujba beatificării sale în data de 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertății din Blaj.

1902 – S-a născut Mircea Socolescu

14 iulie 1902, București – 5 octombrie 1993, București

Geolog și geofizician, membru de onoare (din 1993) al Academiei Române. După absolvirea Facultății de Mine și Mineralogie din București, și-a continuat specializarea în geologie în Franța. A fost profesor la Facultatea de Geologie și Geografie din București. Activitatea sa științifică în domeniul geologiei și geofizicii a fost concentrată în patru cărți și peste 60 de studii publicate în reviste de specialitate din țară și din străinătate. Lucrarea sa, Étude géologique et minière des Monts Métallifères, elaborată în colaborare cu T.P. Ghițulescu, a stat multă vreme la baza programelor de prospecțiuni și explorări pentru mineralizații auro-argentifere și polimetalice. A fost primul cercetător român care, cu mult înainte de fundamentarea teoriei tectonicii globale, a sugerat existența unui plan de tip Benioff în partea internă a Carpaților Orientali. S-a impus, totodată, prin introducerea metodelor magnetice și electromagnetice în prospectarea acumulărilor de substanțe minerale utile. Ca geolog al Trustului de Prospecțiuni și Explorări Miniere, a desfășurat o bogată activitate în domeniul explorării geologice, având o contribuție directă la conturarea noii arii mineralizate sau la extinderea celor cunoscute. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări, între care: Les gisements de fer de manganèse dans la partie supérieure du Bassin de l’Arieș, Carte de correction topographique pour les anomalies gravimétriques et cartes des altitudes moyennes pour la Roumanie, Calculul rețelei de pendul din RPR, Prospecțiuni radiometrice utilizate în interpretări geologice.

1904 – S-a născut Dan Giușcă

14 iulie 1904, București – 10 august 1988, București

Geolog, membru titular (din 1974) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Științe din București; a luat Doctoratul în Științe Chimice la Universitatea din Cluj cu teza Efectul morfotropic al închiderii unor cicluri spiranice (1927). Și-a continuat specializarea în mineralogie la Școala Politehnică din Zürich și la Institutul pentru Cercetarea Silicaților din Berlin. Din 1929 a funcționat neîntrerupt în Laboratorul de Mineralogie, apoi la catedra de Mineralogie a Universității din București, ca șef de lucrări, conferențiar în Petrografie și profesor de Petrografie și Zăcăminte de minereuri. A fost cercetător la Institutul Geologic din București, a condus Întreprinderea de Prospecțiuni (până în 1950) și apoi Întreprinderea de Cercetări Ceramice. În activitatea de cercetare a urmărit, în principal, elucidarea unor probleme privind geneza formațiunilor geologice din România. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în peste 100 de lucrări, studii și articole apărute în publicații de prestigiu din țară și străinătate.

1914 – A încetat din viață Carol Telbisz, baron Telbisz de Obesenyo (19 noiembrie 1854 – 14 iulie 1914)

Jurist; primar al municipiului Timișoara (1885–1914); consilier al Curții Regale Maghiare.

1924 – S-a născut Lucian Bratu

Lucian Fred Bergmann, 14 iulie 1924, București – 9 mai 1998, București

Regizor de cinema. A absolvit Institutul de Arte Frumoase din București (1948) și Institutul Unional de Artă Cinematografică de la Moscova (1955). A regizat filmele: Secretul cifrului, Tudor, Sărutul, Un film cu o fată fermecătoare, Drum în penumbră, Orașul văzut de sus, Mireasa din tren, Angela merge mai departe, Acordați circumstanțe atenuante?, Orele unsprezece etc. A primit Premiul de Stat și Marele Premiu al Festivalului Național de Film de la Mamaia (1964), Marele Premiu al Festivalului de Film de la Costinești (1978), Premiul pentru film utilitar de scurt metraj de la Szolnok (Ungaria), Premiul Special al Juriului și Crucea Sudului la Festivalul Internațional de Film de la Buenos Aires (Argentina).

Drum în penumbră (1972) • Regia Lucian Bratu. Cu: Margareta Pogonat, Cornel Coman, Ileana Stana Ionescu, Carmen Galin, Octavian Cotescu

1927 – S-a născut Szász János

Ioan Spitzer; 14 iulie 1927, Belgrad – 29 iulie 2006, București

Scriitor, poet, jurnalist de limbă maghiară, traducător. În adolescență a făcut parte din organizația sionistă de stânga, Hașomer Hațair, apoi a fost cucerit de ideile comunismului. La Timișoara a pus bazele clubului ATÜDESPI, format din tineri atrași de literatură și artă, printre care, Erik Adler – jurnalist, emigrat în Israel, Gheorghe Türkel (Turcu) – regizor de filme documentare și artistice, Tamás Deák – scriitor, jurnalist, eseist. La 16–17 ani i-a apărut primul volum de poezii la o editură particulară. La cererea mamei, a început studii de Chimie textilă, dar a abandonat și a plecat în 1947 la Cluj, unde a făcut studii de Filologie. A colaborat la revista săptămânală literară Utunk, unde a devenit secretar de redacție, apoi redactor șef adjunct. În 1957 s-a mutat la București, unde a lucrat ca redactor de rubrică la cotidianul Elöre. A fost secretar al Uniunii Scriitorilor din România. A îmbrățișat realismul socialist, la care a renunțat în anii ’60. A fost distins cu Premiul „Joseph Pulitzer” pentru ziariști maghiari (Budapesta, 1995); Premiul pentru întreaga operă, decernat de sociația Ziariștilor Magiari din România (1994); Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1979). A publicat 6 volume de poezii, 3 romane, nuvele și eseuri. Nu a reușit să finalizeze decât trei volume din autobiografia lui. A tradus în limba maghiară O scrisoare pierdută și O noapte furtunoasă de Ion Luca Caragiale și poezii de T.S. Eliot.

1931 – S-a născut Constantin Drăgușin

14 iulie 1931, în Bascovele, jud. Argeș – 28 iunie 2014, București

Preot, profesor, compozitor, muzicolog, dirijor, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (din 1993). A urmat studii teologice și muzicale superioare, primii doi ani la Institutul Teologic Universitar din Sibiu și ultimii doi ani la Institutul Teologic Universitar București, unde a obținut apoi titlul de doctor. A urmat de asemenea cursurile Conservatorului din capitală. În anul 1967 a fost hirotonit preot. A fost pedagog și profesor la Seminarul teologic din București, cântăreț la Catedrala episcopală din Buzău, asistent la Catedra de muzică bisericească, ritual și tipic din cadrul Institutului Teologic din București, profesor la Liceul „George Enescu”, redactor șef adjunct la Editura Institutului Biblic și de Misiune al Patriarhiei, dirijior adjunct al Coralei „Nicolae Lungu” a Patriarhiei, apoi dirijor prim și director al aceleiași Corale. A avut mari satisfacții profesionale în domeniul artistic, ca unul care a interpretat lucrări în primă audiție ale unor compozitori români de mare valoare, dar și prin turneele pe care le-a făcut cu această corală bisericească, promovând muzica noastră românească în Sicilia, Austria, Suedia, Franța, Belgia, Italia, Polonia și Japonia.

Constantin Drăgușin – La Betleem • Grupul vocal Theoforos

1932 – S-a născut Gheorghe Iliescu-Călinești

14 iulie 1932, Călinești, Argeș – 12 martie 2002

Sculptor, reprezentant al sculpturii avangardiste. Tatăl său era cioplitor în lemn (renumit pentru că sculpta cu mult har catapetesme de biserici, pe care le picta Iosif Keber), astfel că Gheorghe Iliescu a învățat încă din copilărie tainele acestui meșteșug. A urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase „Nicolae Grigorescu” din București, secția Sculptură, la clasa Corneliu Medrea, pe care a absolvit-o în promoția 1959.

Prima expoziție personală a artistului, care l-a și consacrat, a avut loc în anul 1966, la Sala Dalles din București, unde i s-a acordat premiul cel mare al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Din operele sale: Legenda Dochiei, Sfinx, Pasăre în zbor, Nodul generațiilor, Timpul.

Biografie ilustrată: Iliescu-Călinești Gheorghe [Artindex]

1932 – S-a născut Theodor Drăgulescu

14 iulie 1932, București – 6 iulie 2002

Compozitor și muzicolog. A urmat studii muzicale la Conservatorul din București (1953–1959) cu George Breazul, Paul Constantinescu, Zeno Vancea, Tudor Ciortea, Mihail Jora, Alexandru Pașcanu, Emilia Comișel etc. A fost secretar muzical la Filarmonica din Ploiești, director al Universității Populare din Ploiești, secretar muzical la Orchestra Simfonică a Cinematografiei din București, redactor muzical și redactor-șef adjunct la Redacția muzicală a Radioteleviziunii Române, consultant artistic la Filarmonica „George Enescu” din București. A scris studii, articole, cronici muzicale și recenzii în Muzica, România literară, Contemporanul, Scînteia și Flacăra Prahovei. A susținut conferințe, prelegeri, concerte-lecții, comunicări științifice, emisiuni de radio și televiziune. A întreprins călătorii documentare, în Austria, Elveția, Italia, Finlanda, URSS, Iugoslavia, RF Germania, Bulgaria, Cehoslovacia, RD Germană, Polonia, Ungaria, RP Chineză și RPD Coreeană. A fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor (1982). A compus muzică de teatru: Surâsul Hiroșimei, Pălăria florentină; muzică vocal-simfonică: Cantata țărănească, pentru cor mixt și orchestră, Cantata de iarnă, pentru tenor și orchestră de cameră, Cantata festivă, pentru cor mixt și orchestră; muzică simfonică: Concert pentru orchestră, Simfonia „Pax Mundi”, Scene moldo-valahe; muzică de cameră: Sonata pentru vioară și pian, Triptic baroc, Puf de păpădie, suită pentru cor de copii; muzică vocală: Trei cântece de codru, Pământul acesta.

Theodor Drăgulescu – Suflet de țară Cantată pentru mezzosoprană, cor mixt și orchestră, pe versuri de Radu Selejan (1981) • Orchestra simfonică și corul Filarmonicii de Stat „Moldova” Iași, Dirijor Ion Baciu, Mezzosoprană Adina Iurașcu

1932 – A încetat din viață Dimitrie Paciurea (2 noiembrie 1873 – 14 iulie 1932)

Sculptor cu un stil simbolic și reprezentațional, grafician, acuarelist și profesor universitar; membru post-mortem al Academiei Române.

1933 – S-a nascut Pavel Boțu

14 iulie 1933, Ceamașir, Ismail, Regatul României/R. Moldova – 17 februarie 1987, Chișinău

Poet și publicist român basarabean originar din Bugeac, care a îndeplinit funcțiile de președinte (1965–1971) și prim-secretar al comitetului de conducere (1971–1987) al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Pe când era student la școala pedagogică din Akerman (azi, Belgorod-Dnestrovskii) a participat la cercul dramatic, cânta la pian și acordeon, a editat gazeta școlii. În anul 1952 a absolvit Școala Pedagogică cu eminență. A fost pedagog de Limba și literatura română, fiind admis la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, Facultatea de istorie și Filologie. După absolvirea institutului, a scris și publicat primele versuri. A scris volume de poezii și proză: Zodiac, Casă în Bugeac, Ruguri, Scrieri alese etc.

1935 – S-a înființat Partidul Național Creștin

Liga Apărării Național-Creștine, condusă de A.C. Cuza a fuzionat cu Partidul Național Agrar, condus de Octavian Goga, formând un partid de extremă-dreapta, Partidul Național Creștin. Președinte suprem a fost A.C. Cuza, iar președinte Octavian Goga.

1939 – S-a nascut Traian Diaconescu

14 iulie 1939, Bălcești, Vâlcea – 24 noimbrie 2019, Iași

Filolog clasicist, traducător, istoric literar și profesor universitar. A absolvit în 1963 Facultatea de Filologie, secția limbi clasice, a Universității din București. Și-a susținut Doctoratul în Filologie clasică în 1974, cu teza Metaforă și univers saturnalic în comedia lui Plautus. Începând din 1963 a trecut prin toate gradele didactice (până la profesor titular și șef de catedră) la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași. A beneficiat de stagii de documentare în străinătate în Perugia, Freiburg im Breisgau, Viena, Atena, Madrid, Salonic și Ianina, Barcelona și Murcia, Lerida etc. A debutat în 1965 la Iașul literar cu studiul V. Alecsandri și marii poeți din epoca lui Augustus și la Analele științifice ale Universității „Al. I. Cuza” din Iași cu studiul M. Eminescu și arta traducerii din poeții greco-latini. A colaborat la Studii clasice, Anuarul de lingvistică și istorie literară, Cronica, Limba română (Chișinău), Studia antiqua et archaeologica, Convorbiri literare etc. Din opera sa literară: Istoria literaturii latine (în colaborare), Prelegeri de literatură latină. Mari clasici latini: Plautus, Cicero, Vergilius, Lerida, numeroase traduceri din Esop, Seneca, Horatius, Platon, Epictet etc.

1939 – A încetat din viață Neculai Costăchescu (18 februarie 1876 – 14 iulie 1939)

Chimist și om politic; profesor la Facultatea de Științe și la Facultatea de Medicină a Universității din Iași; membru de onoare al Academiei Române.

1941 – Luptele Armatei Române pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupația sovietică

Divizia 5 Infanterie a fost puternic contraatacată de cavaleria inamică în zonă Mănăstirii Hirova, dar Regimentele 8 și 9 Dorobanți au rezistat și la ora 10:00 au reluat înaintarea spre Orhei. La nord, diviziile române din Corpul 30 german au întâmpinat greutăți. Divizia 13 Infanterie a reușit să curețe satul Dubna abia după ce Regimentul 399 german a manevrat pe la nord punctul de rezistentă și o parte din trupele sovietice s-au retras pentru a nu fi încercuite. Divizia 14 Infanterie s-a confruntat cu probleme pe Răut, unde a fost forțată să treacă pe defensivă și să respingă atacurile sovietice. Doar Corpul 3 a înaintat fără mari probleme, datorită faptului că inamicul din fața să se retrăgea pentru a nu fi încercuit.

1941 – S-a născut George Anania

14 iulie 1941, Măgurele – 5 aprilie 2013, Măgurele

Scriitor de literatură științifico-fantastică, dramaturg, realizator de scenarii radiofonice, traducător și realizator de antologii românești contemporane. A absolvit Facultatea de Limba și literatura română a Universității București și a lucrat în mai multe instituții culturale, ocupând pentru o perioadă funcția de director-adjunct al studioului Animafilm. A început să scrie în jurul vârstei de 16 ani și, la puțină vreme după aceea, Adrian Rogoz i-a făcut cunoștință cu Romulus Bărbulescu. Astfel a luat naștere cel mai de succes cuplu de autori SF români, care avea să fie recompensat cu Marele premiu pentru întreaga activitate literară la Eurocon-ul desfășurat la Fayence, Franța, în anul 1990. Între 1958–1962, cei doi autori au scris 15–20 de scenarii difuzate la radio, înainte de a finaliza primul lor roman SF, Constelația din ape (1962), care avea să fie serializat în Colecția de povestiri științifico-fantastice. În 1965 a apărut Doando, romanul care i-a consacrat și care s-a bucurat de o primire călduroasă. Din scrierile sale: Corsarul de fier, Ploaia de stele, Test de fiabilitate, O experiență neobișnuită, iar împreună cu Romulus Bărbulescu a scris romane: Constelația din ape, Planeta Umbrelelor Albastre, Ferma Oamenilor de Piatră, Cât de mic poate fi infernul?, povestiri și nuvele: Limanul dragostei, Cel din urmă mesaj, Dintr-un creier de inox etc.

1945 – S-a născut Miruna Boruzescu

14 iulie 1945, Craiova – 4 aprilie 2014, Villecresnes, Val-de-Marne, Franța

Creatoare de costume de teatru și film; soția actorului și scenografului Radu Boruzescu. A realizat costumele actorilor pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum Felix și Otilia, Cu mîinile curate, Un august în flăcări, Duhul aurului și O vară de neuitat. În 1975 s-a stabilit cu familia în Franța. A lucrat în Franța cu Théâtre National de Chaillot, Comédie-Française, Opéra National de Paris și la Festivalurile de vară de la Aix-en-Provence și Avignon; în America de Nord cu Metropolitan Opera (New York), Arena Stage Theater (Washington, DC), Lyric Opera (Chicago) și Vancouver Opera, în Europa Occidentală la Festivalul Maggio Musicale (Florența), Festivalul Spoleto, De Nederlandse Opera (Amsterdam), Théâtre Royal de la Monnaie (Bruxelles), Vlaamse Opera (Antwerpen), Grand Théatre de Genève, Opera din Bonn și Münchner Kammerspiele.

Cu mâinile curate (1972) • Regia Sergiu Nicolaescu, Costume: Miruna Boruzescu. Cu: Ilarion Ciobanu, Sergiu Nicolaescu, Alexandru Dobrescu, Gheorghe Dinică, George Constantin, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Sebastian Papaiani

1947 – „Afacerea“ Tămădău

În dimineața zilei de 14 iulie 1947, la orele 6.30, un grup de fruntași național-țărăniști a fost surprins de autoritățile comuniste pe câmpul de la Tămădău, localitate situată la 46 de km de capitală, în timp ce încerca să se îmbarce în două avioane IAR-39, cu scopul de a fugi peste graniță. Din grup făceau parte: Ion Mihalache, vicepreședinte PNȚ, cu soția, Nicolae Penescu, secretar general PNȚ, cu soția, Nicolae Carandino, directorul ziarului Dreptatea, cu soția, Ilie Lazăr, doctorul Constantin Gafenco, inginerul Gheorghe Popescu, Dumitru și Eugen Borcea. Proiectul fugii peste graniță fusese pus la punct încă din 6 iulie, când Grigore Gafencu, prin fiul fruntașului țărănist Emil Hațieganu, a comunicat posibilitatea fugii în occident. Destinația finală urma sa fie Marea Britanie, pentru a-i informa pe oficialii din statele occidentale despre ceea ce se petrecea cu adevarat în țară. Pentru Iuliu Maniu, faptul era „o datorie morală”, dar, considerându-se „prea batrân”, a refuzat să plece, lăsându-și mai tinerii colegi să ducă la îndeplinire misiunea. Toți cei 14 au fost arestați și duși într-o carceră a Ministerului de Interne. Înscenarea de la Tămădău a fost etichetată drept „act de trădare națională” și transformată într-un caz politic major.

Întreaga „afacere” a fost o înscenare organizată de Partidul Comunist pentru a justifica desființarea PNȚ, lucru care s-a și întâmplat ulterior. La 19 iulie, Adunarea Deputaților a ridicat imunitatea parlamentară a demnitarilor național-țărăniști, pentru a putea fi arestați. S-a interzis activitatea ziarului Dreptatea, iar Iuliu Maniu, împreună cu întreaga conducere a partidului, a fost arestat. La 30 iulie, s-a decis dizolvarea Partidului Național Țărănesc. A fost organizat un proces-spectacol, după modelul sovietic, în care liderii național-țărăniști au fost judecați și condamnați la închisoare, pe perioade lungi (în mod normal, după cum relata N. Carandino, pedeapsa pentru încercarea ilegală de părăsire a țării pedepsele erau între trei și șase luni).

1954 – A încetat din viață Moisei Gamburd (6 octombrie 1903 – 14 iulie 1954)

Pictor român moldovean, unul din cei mai mari pictori basarabeni ai sec. XX; membru al Societății de Arte Frumoase din Basarabia.

1956 – Iolanda Balaș a stabilit primul său record mondial

Primul record mondial al Iolandei Balaș a fost stabilit la 14 iulie 1956 la București, crescând cu 1 cm recordul stabilit anterior de britanica Thelma Hopkins cu aproximativ două luni înainte.

Recordul său a rămas nedepășit până la finala olimpică de la Melbourne 1956, când a fost învinsă de atleta din SUA, Mildred McDaniel cu înălțimea de 1,71 m, care a stabilit un nou record olimpic și mondial; în acea întrecere Iolanda Balaș a avut performanța de 1,67 m, clasându-se pe locul cinci. Săritoarea română a egalat recordul mondial în anul următor. De-a lungul carierei sale sportive, a stabilit nu mai puțin de 14 recorduri mondiale, performanță neegalată până acum.

1960 – S-a născut Mircea Dumitru

14 iulie 1960, București

Filosof și profesor, membru titular (din 2021) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Filosofie la Universitatea București (1981–1985) și un master la Tulane University, New Orleans, SUA. A devenit în 1998 Doctor în Filosofie la Universitatea București cu teza Neo-fregeanism și neo-russellianism în semantica atribuirii de atitudini propoziționale și a referinței directe. S-a specializat în logica filosofică, filosofia limbajului, metafizica analitică a modalității. A fost profesor, decan (2000–2008) al Facultății de Filosofie, Universitatea București, rector al Universității București (2011–2019), din 2017 este președinte al International Institute of Philosophy, iar din 2020 director executiv al Bucharest – US Fulbright Commission. A publicat numeroase cărți: Explorări logico-filosofice, Lumi ale gândirii. Zece eseuri logico-metafizice; studii: Aspecte epistemologice ale axiomatizării, Logica modală ca logică de ordin superior; articole, traduceri din Robert Nozick, Ludwig Wittgenstein, Graeme Forbes etc.

1965 – A încetat din viață Matila Ghyka (Matila Costiescu Ghica; 13 septembrie 1881 – 14 iulie 1965)

Ofițer de marină, diplomat, estetician, scriitor, matematician, inginer și istoric.

1967 – S-a născut Mădălina Manole

14 iulie 1967, Vălenii de Munte, Prahova – 14 iulie 2010, Otopeni, Ilfov

Solistă vocală, compozitoare și instrumentistă de muzică ușoară. A moștenit pasiunea pentru muzică de la mama sa, care cânta muzică populară. A luat lecții de chitară, iar la 15 ani a devenit membră a Cenaclului Tineretului prahovean. A format împreună cu Ștefania Ghiță duetul Alfa și Beta, cu care a participat la spectacolele Cenaclului Flacăra. A terminat Școala de controlori trafic aerian Băneasa și a lucrat timp de 4 ani în acest domeniu. Între anii 1982–1985 a urmat cursurile Școlii Populare de Artă, făcând parte din grupul care i-a avut mentori pe Mihaela Runceanu și Ionel Tudor. A participat la concursuri și festivaluri, a mers în turnee în țară și străinătate, a înregistrat discuri. Discul Fată dragă a fost consemnat la vremea respectivă de revista Billboard, pentru succesul comercial. Suferind de depresie, s-a sinucis.

Mircea Petru / Roxana Popescu – Suflet gol

1967 – A încetat din viață Tudor Arghezi (Ion Nae Theodorescu; 21 mai 1880 – 14 iulie 1967)

Poet, scriitor și publicist; unul dintre autorii canonici din literatura română; membru titular al Academiei Române.

1974 – A încetat din viață Emil Pop (13 aprilie 1897 – 14 iulie 1974)

Botanist; profesor la Facultatea de Științe, la catedra de Anatomia și fiziologia plantelor și director al Centrului de cercetări biologice din Cluj; membru titular al Academiei Române.

1975 – S-a născut Fabian Anton

14 iulie 1975, Ploiești

Scriitor, scenograf și regizor, poet, fotograf, grafician, jurnalist și editor. A urmat Facultatea de Arte Plastice, secția Scenografie. A publicat, încă din 1990, colaborând la publicații precum Thanatos, Ziua, Evenimentul zilei, România literară, Observator cultural, Flacăra, Ziarul de duminică etc. A realizat o serie de convorbiri cu numeroase personalități, dintre care: Emil Brumaru, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Alexandru Paleologu, Elisabeta Rizea, Arsenie Papacioc, Nuni Dona, Nicolae Balotă, Barbu Brezianu, Gaby Michailescu și mulți alții. În 1993 a înființat compania de teatru experimental D.M. Experimental Theatre și, în 1997, Casa de producție Arcultro Media în București.

1982 – Programul de alimentație științifică a populației

La sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80 prețurile la alimente, servicii și bunuri de uz casnic și cotidian, au început să crească, iar lipsurile alimentare au devenit cronice. A fost momentul în care s-au reintrodus cartelele care „funcționaseră” cu aproape treizeci de ani în urmă. Consumul de alimente era raționalizat în fiecare județ, iar circulația liberă a produselor era practic împiedicată. Cartelele la zahăr și ulei erau diferențiate pe categorii de populație: rații mai mari pentru orășeni și mult mai mici pentru locuitorii din mediul rural. Pâinea se vindea în cantități limitate, ajungându-se la situații aberante încât o persoană să nu poată cumpăra decât din localitatea în care domicilia.

Un decret din octombrie 1981 prevedea pedepse cu închisoarea de la șase luni la cinci ani pentru „cumpărarea de la unitățile comerciale de stat și cooperatiste, în scop de stocare, în cantități care depășesc nevoile consumului familial pe o perioadă de o lună” a unor produse precum făina, zahărul, uleiul, mălaiul și orezul. Raționalizarea a culminat în 1982 când ziarul oficial al Partidului, Scînteia, a publicat Programul de alimentație științifică a populației. „Specialiștii” au stabilit că românii ar fi niște „îmbuibați“ care consumau zilnic 3.300 de calorii, consumul fiind redus la 2.700–2.800 de calorii.

1983 – A încetat din viață Virgil Salvanu (4 octombrie 1890 – 14 iulie 1983)

Arhitect al municipiului Cluj; boxer, campion la box al Ungariei și multiplu campion național al României.

1986 – S-a născut Alina Sorescu

14 iulie 1986, București

Cântăreață de muzică ușoară și prezentatoare TV. De la o vârstă fragedă, Alina s-a dedicat domeniului artistic muzical sub îndrumarea tatălui său. Astfel a fost înscrisă în grupul Minisong condus de regretatul Ioan Luchian Mihalea. Debutul la un concurs muzical l-a avut în 1994 la Festivalul de Muzică pentru Copii, iar la vârsta de 11 ani a lansat primul ei album, intitulat Voi fi o stea, compozitor Eugen Mihăescu. În domeniul studiilor muzicale, Alina a absolvit Școala Populară de Artă sub îndrumarea profesoarei Viorela Filip, studiind la secția Canto. În 1999 a făcut un turneu în țări europene ca Franța, Italia, Belgia și Olanda. O piesă intitulată Ca-ntr-un joc de copil a făcut parte dintr-o compilație internațională de melodii pe un CD special.

Nimeni

1987 – A încetat din viață Mihail Fărcășanu (10 noiembrie 1907 – 14 iulie 1987)

Jurist, politician și scriitor (sub pseudonimul Mihail Villara); președintele organizației Tineretului Național Liberal, urmărit de autorități pentru acțiunile sale anti-comuniste, a emigrat în 1946, fiind ulterior condamnat la moarte în contumacie; stabilit în Statele Unite, a fost primul director al Secției române a postului de radio Europa Liberă.

1999 – A încetat din viață Maria Banuș (10 aprilie 1914 – 14 iulie 1999)

Poetă, traducătoare și eseistă; laureată a Premiului special al Uniunii Scriitorilor, precum și a Premiului internațional „Herder”.

1999 – A încetat din viață Cornel Regman (28 noiembrie 1919 – 14 iulie 1999)

Critic și istoric literar; cercetător la Institutul de Lingvistică; conferențiar universitar la Institutul Pedagogic din Constanța.

 

Ziua Statisticianului 2024

♣

Instituită prin Hotărârea de Guvern 592/2002 privind instituirea Zilei statisticianului; se marchează în a doua duminică a lunii iulie (la 12 iulie 1859 Domnitorul Alexandru Ioan Cuza semna Ordonanța Domnească nr. 276 de înființare a Oficiului Central de Statistică Administrativă, actul de naștere a statisticii oficiale în România).

 

2002 – A încetat din viață Henri Wald (31 octombrie 1920 – 14 iulie 2002)

Filosof raționalist, logician, eseist și profesor evreu.

2004 – Denominarea monedei naționale

Legea nr. 348/14 iulie 2004 privind denominarea monedei naționale a fost adoptată de Parlamentul României în 14 iulie, fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 664/23 iulie 2004, urmând a intra în vigoare la 1 iulie 2005.

Conform acestuia, moneda națională urma să fie denominată prin tăierea a patru zerouri.

2008 – A încetat din viață Dan Scurtulescu (20 octombrie 1939 – 14 iulie 2008)

Violonist, profesor, critic muzical.

2010 – A încetat din viață Mădălina Manole (14 iulie 1967 – 14 iulie 2010)

Solistă vocală, compozitoare și instrumentistă; și-a luat viața la aniversarea a 43 de ani.

2017 – A încetat din viață Victor Sahini (Victor Emanuel Sahini; 30 august 1927 – 14 iulie 2017)

Chimist, profesor universitar; membru titular al Academiei Române; membru al Academiei Oamenilor de Știință din România.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită