14 Mai în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Ziua națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste

 

1441 – Prima consemnare a numelui Teleorman

Prima atestare documentară a județului Teleorman a fost în Hrisovul lui Vlad Dracul Voievod, prin care domnitorul întărea Mănăstirii Glavacioc o ocină pe Neajlov și altele în Butești și „Mircești ot Teleorman” (localizată în actualul sat Comoara, din comuna teleormăneană Drăgănești Vlașca). Vlad Dracul, cunoscut și ca Vlad al II-lea (cca 1393/1397 – 7 decembrie 1447), a fost domnul Țării Românești (între 1436–1442 și 1443–1447). Membru al familiei Basarabilor și fiu al lui Mircea cel Bătrân, este tatăl lui Vlad Țepeș și al lui Radu cel Frumos. Prima atestare cartografică a județului datează de la 1700, stolnicul Constantin Cantacuzino alcătuind o hartă care a fost tipărită la Padova.

1536 – Nicolaus Olahus a publicat, la Bruxelles, lucrarea istorică Hungaria

 

Nicolaus Olahus (1493 – 1568) a fost un umanist, istoriograf și om politic de origine română care a activat în Regatul Ungariei, ocupând demnitatea de arhiepiscop de Esztergom (în latină Strigonium), regent al Ungariei și apoi guvernator al țării. Hungaria este prima lucrare, scrisă de un român, care abordează tema latinității poporului român și a limbii române și a unității etnice a celor trei provincii românești, Moldova, Muntenia și Transilvania.

Mai mult: Nicolaus Olahus, Ungaria, 1536 [Tipărituri vechi românești]

1600 – Campania lui Mihai Viteazul în Moldova – Iași

Mihai Viteazu a plecat de la Suceava spre Iași, capitala țării, unde a luat măsuri pentru instaurarea propriei administrații.

Între altele, el a dorit să pună domn pe Ștefan, un fiu al lui Petre Șchiopul, dar boierii moldoveni l-au cerut, în scaunul de la Iași, pe fiul său, Nicolae Pătrașcu. În cele din urmă a numit la conducerea Moldovei un grup de patru boieri din Țara Românească, dar cancelaria sa a emis documente prin care el se intitula „domn al Țării Românești și Ardealului și a toată țara Moldovei” (prima dată, la 6 iulie 1600). De asemenea, s-a confecționat o stemă comună a celor trei state – Țara Românească, Transilvania și Moldova.

Pentru prima dată, cele trei Țări Române se aflau sub aceeași cârmuire, ceea ce era un eveniment remarcabil, chiar dacă semnificațiile lui n-au fost înțelese de contemporani.

1742 – A încetat din viață Radu II Tempea

c. 1691, Făgăraș sau Brașov – 14 Mai 1742, Brașov

Protopop al românilor ortodocși brașoveni. A învățat la școala de pe lângă biserica Sf. Nicolae din Scheii Brașovului, apoi a ajuns el însuși dascăl, diacon și preot la aceeași biserică (hirotonit în 1716, la București, de Antim Ivireanul), apoi protopop al Brașovului și al Țării Bârsei (hirotesit în 1735), funcționând până la moarte. A fost un apărător al Ortodoxiei și al drepturilor românilor transilvăneni și autorul cronicii românești Istoria besearicei Șcheailor Brașovului, lucrare care se remarcă prin expresivitatea limbii, colorată cu arhaisme și elemente ale lexicului popular.

1812 – S-a născut Costache Negri

14 mai 1812, Iași, Principatul Moldovei – 28 septembrie 1876, Târgu Ocna, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești

Scriitor, publicist, diplomat, fruntaș al mișcării unioniste din Moldova. A făcut studii la Chișinău și Odessa, în 1834 fiind trimis în Franța și Italia pentru studii superioare. S-a întors în Moldova la sfârșitul anului 1841, dar declanșarea revoluției de la 1848 l-a găsit la Paris, voluntar în gărzile revoluționare; a prezentat guvernului francez noul tricolor românesc. În martie 1848 i s-a interzis să se întoarcă în Moldova. Împreună cu un grup de exilați moldoveni a ajuns la Brașov, unde a participat la întocmirea Declarației de principii și a proclamației de demitere a domnitorului Mihail Sturdza. A coordonat munca și propaganda comitetului revoluționar din Moldova, aflat în exil în Bucovina. Noul Domn, Grigore Alexandru Ghica, l-a numit în diverse funcții judecătorești și administrative: Pârcălab de Covurlui, delegat al domnitorului la Constantinopol și Viena, pentru a susține Unirea Principatelor Române. A făcut parte din Comitetul Unirii din Iași, a fost deputat și vicepreședinte al Adunării Ad-hoc. Prieten bun cu Alexandru Ioan Cuza, a sprijinit toate acțiunile și reformele domnitorului Unirii. Prin misiunile pe care le-a avut peste hotare pentru susținerea Unirii Principatelor, poate fi socotit primul diplomat al Principatelor Române. Complotul care a dus la detronarea lui Cuza l-a determinat să renunțe la viața politică. S-a retras la Târgu Ocna și și-a dedicat ultimii ani ai vieții pasiunilor sale de-o viață: numismatica și colecționarea de tablouri.

1839 – S-a deschis la Iași Expoziția plantelor și florilor exotice

A fost prima expoziție de acest fel din Principatele românești, deschisă la 14/26 mai 1839.

Evenimentul a fost consemnat în presa vremii: „Astăzi 14 mai, va începe în grădina domnească de la Socola expoziţia plantelor şi a florilor exotice” [Albina Românească].

1848 – Întrunirea conducătorilor revoluției din Transilvania la Catedrala de la Blaj

Cu o zi înainte de deschiderea Marii Adunări Naționale, conducătorii românilor din Transilvania au ținut, în catedrala din Blaj, o consfătuire pentru a stabili programul de desfășurare a Marii Adunări din 3/15–5/17 mai 1848. „Aici se afla inteligența română din statul bisericesc, civil, nobilitar și militar din Transilvania; oarecâți din Banat și de la Criș…George Sion, Russo, Lascăr Rosetti, Curius, Ionescu, Teodor Moldovanu și alți frați de-ai noștri din Moldova” spunea Alexandru Papiu-Ilarian [Revoluția română de la 1848]. Punctul central al consfătuirii a fost discursul lui Simion Bărnuțiu, a cărui idee principală era aceea a afirmării națiunii române ca națiune politică de sine-stătătoare. Respingând planul de uniune a Transilvaniei la Ungaria, Bărnuțiu s-a pronunțat pentru autonomia provinciei. „Datoria națiunii române este aceea: de a-și proclama libertatea și independența, de a declara că pe viitor nu se va mai considera obligată decât prin legile la a căror elaborare și adoptare va participa ea însăși”, prin reprezentanții săi aleși „după drepturi și cuviință” [Istoria românilor. Constituirea României Moderne (1821–1878)]. Prin acest discurs, a fost formulat conceptul de națiune română.

1848 – S-a născut Bonifaciu Florescu

14 mai 1848, Budapesta – 18 decembrie 1899, București

Publicist, poet, traducător și critic literar, autor de manuale. Era fiul nelegitim al lui Nicolae Bălcescu și al Alexandrinei (Luxița) Florescu, fiica marelui logofăt Iordache Florescu. Luxița Florescu și-a adoptat în 1858 propriul fiu și s-a îngrijit de educația lui. A urmat Facultatea de Litere la Academia din Rennes, obținând licența în 1872. Întors în țară, a fost profesor „provizor” la Catedra de Istorie universală critică de la Facultatea de Litere din Iași, apoi profesor de Istorie și de Limba și literatura franceză la Liceul Sfântul Sava din București, Gimnaziul „Mihai Viteazul”, Liceul Militar și Seminarul „Nifon” din capitală. A scris manuale, un dicționar, o antologie: La Poesie lyrique francaise du X-eme au XX-eme siecle, a scris Histoire de la litterature francaise jusqu’a Malherbe. Membru al Partidului Liberal și prieten cu Pantazi Ghica, a colaborat la gazetele acestuia, în opoziție cu Junimea și Titu Maiorescu. Împreună cu Macedonski, a inițit editarea Literatorului. A fondat Portofoliul român și Duminica (alături de I.C. Săvescu); a condus Țara literară, a întemeiat Revista albastră și Biblioteca omului de gust. A colaborat la Revista orientală, România literară, Revista literară, Vestea, Peleșul, Analele literare etc. A scris versuri și proză în română: Ritmuri și rime, Aquarele și poezii în proză și în franceză: Quelques vers. Au profit des blessés, A tradus din Alexander Pope, Pierre de Ronsard, Voltaire, Molière, Alfred de Musset, Henri Murger, Walter Scott, Johan Ludvig Runeberg, José María de Heredia, Theodore de Banville, Edgar Allan Poe, Henry Wadsworth Longfellow, Sándor Petőfi, din folclorul rus, chinez, albanez, indian, italian.

1868 – S-a născut Vladimir Hertza

14 mai 1868, Chișinău, Basarabia, Imperiul Rus/Moldova – 3 august 1924, Chișinău

Jurist și om politic, precum și primul primar al orașului Chișinău după Marea Unire din 1918. Și-a făcut studiile la Gimnaziul nr. 1, cea mai prestigioasă instituție de învățămînt din Basarabia, absolvitnd în 1866. Se pare că apoi a absolvit un liceu juridic din Iaroslav. După ce s-a căsătorit, fără învoirea tatălui său, tânărul a dus în Italia o viață de cântăreț ambulant. Apoi, risipind toată averea părintească s-a statornicit în România. În 1917 a fost instituit în funcția de vicepreședinte al Partidului Național Moldovenesc și al Societății Culturale Moldovenești, jucând un rol însemnat în actul Unirii. A fost președintele Zemstvei județului Orhei, primul președinte al Comisiei Școlare Moldovenești. Între anii 1918–1919 a fost primar al orașului Chișinău. A fost delegat și la conferințele de pace, tratând chestiunea Basarabiei.

1871 – S-a născut Caton Theodorian

14 mai 1871, Craiova – 8 ianuarie 1939, București

Dramaturg, prozator și traducător. Orfan de la 6 ani, și-a început educația la Institutul privat „C. Dima Popovici” din Craiova, condus de mama sa, urmând apoi Colegiul și Liceul militar „D.A. Sturdza” din Craiova, unde a fost coleg cu scriitorul Traian Demetrescu. În 1887 a fugit de acasă, însoțind ca sufleur, copist și figurant trupa de teatru a lui Teodor Popescu. A călătorit o vreme prin Austria, Franța și Italia. A lucrat în redacțiile ziarelor Adevărul și Naționalul, a condus publicații efemere provinciale, precum Lumina, care a găzduit debutul său literar (1890). A luat parte la întemeierea revistei Sburătorul. A fost vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români, membru în Comitetul de lectură al Teatrului Național din București, membru fondator și președinte al Societății Autorilor Dramatici Români. A frecventat cercul Literatorul al lui Alexandru Macedonski, publicând fragmente de poezie și proză în revista omonimă. Prima sa carte a fost colecția de schițe și nuvele Petale din 1891, cu o prefață de Macedonski; în același timp, a debutat ca dramaturg la Craiova, cu Manopere electorale (Manevre electorale) și Patima (Patimile). Alte scrieri: Prima durere, Sângele Solovenilor, La masa calicului, Povestea unei odăi, Bujoreștii, Nevestele domnului Pleșu, Epice și dramatice, Jucării sfărâmate etc.

1881 – S-a născut Marius Bunescu

14 mai 1881, Caracal – 31 martie 1971, București

Pictor, grafician. Și-a petrecut primii 20 de ani din viață fără a avea un contact efectiv cu pictura, fiind autodidact într-o perioadă în care a încercat mai multe meserii, de la contabil la desenator tehnic. În timpul studiilor la Academia Regală din München, a asimilat impresionismul în varianta sa germană și l-a practicat o perioadă, dar s-a eliberat curând de această influență, tematica de care s-a simțit cu predilecție atras, peisajul orașului și imaginea solidității acestuia, aflându-se în incompatibilitate cu modul în care atmosfera tratată impresionist se interpune clarității subiectului. A debutat în 1911, la Salonul Oficial din București, cu cinci lucrări pe care le-a și vândut, iar prima expoziție personală a deschis-o în 1919, la librăria Minerva. Un an mai târziu, a început lunga carieră administrativă, primind conducerea Muzeului „Anastase Simu”, și mai târziu, după moartea colecționarului, a Casei Memoriale „Anastase Simu”. Alături de pictură și administrare muzeală, s-a remarcat și în domeniul organizării unui cadru instituțional care să susțină viața artistică, fiind succesiv membru fondator, secretar și președinte al Sindicatului Artelor Frumoase. După 1949, a preluat conducerea Pinacotecii Naționale a Muzeului de Artă al RPR, iar un an mai târziu, s-a ocupat de amenajarea Galeriei Naționale. Personalitatea sa impresionează prin aportul pe care l-a adus vieții artistice românești, atât în planul creației, ca pictor și grafician, cât și în plan administrativ, ca fondator și director al unor muzee și galerii bucureștene.

Imagini: Marius Bunescu [Gabi, My heart to your heart]

1901 – S-a născut Alexandru Brătășanu

14 mai 1901 – 29 noiembrie 1972, București

Scenograf și pictor, profesor universitar. A studiat la Paris, la Academia Julien, Academia Ranson și cu profesorul Fernand Leger. Remarcabil scenograf de teatru dramatic și renumit profesor de scenografie la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, a fost maestrul multor scenografi valoroși. Este unul dintre fondatorii Teatrului Țăndărică. La acest teatru a semnat scenografia mai multor spectacole puse în scenă în perioada 1945–1949: Cu Țăndărică spre mările Sudului, Sirena cea mică de Lucia Demetrius după Hans Christian Andersen etc. Alături de scenografii Elena Pătrășcanu, Lena Constante, Ileana Popescu, a mai semnat și alte spectacole: Pădurea fermecată, Nea Matache leneșul, Țăndărică la circ, Sperietoarea veselă etc. și la Teatrul de Marionete Arad, în 1951, Galoșul fermecat, regia Sanda Diamantescu și Cristian Frangopol.

1901 – S-a născut Mihail Magiari

14 mai 1901, Salonic – 4 noiembrie 1983, București

Avocat macedo-român, proprietar de terenuri, antreprenor, traducător din limba bulgară, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România. Licențiat în drept și științe economice, a fost avocat în Silistra, prefect al Județului Durostor în timpul guvernării lui Octavian Goga, având și o însemnată activitate latifundiară. După retrocedarea Cadrilaterului, a fost administrator al morii statului din Piatra Neamț, care aproviziona întregul județ, a deschis o întreprindere de prelucrare a lemnului adus cu plutele din munții Bicazului și un depozit de desfacere a lemnului și materialelor de construcție în București. În 1942 a înființat ziarul Ceahlăul care își continuă activitatea și în prezent. În timpul războiului a ajuns și s-a stabilit la București. A fost persecutat de regimul comunist, i s-a interzis orice participare efectivă la activitatea politică sau economică. A devenit Doctor în Drept și Știinte Economice în 1947 și a început o îndelungată carieră de traducător din Bulgară. A fost membru al Fondului Literar, al Uniunii Scriitorilor.

1912 – S-a născut viață Ovidiu Gologan

14 mai 1912, Constanța – 26 aprilie 1982, București

Cineast, operator și director de imagine de film. „Ovidiu Gologan și-a început biografia artistică în 1936, ucenicind alături de Amedee Morin și Iosif Bertok, pentru a debuta în documentar în 1940 cu „Derbiul de la Băneasa”; a devenit apoi reporter de război și coautor la filmele „România contra bolșevismului” și „Războiul nostru sfânt”, pentru ca în 1946, la 1 iunie, să fie singurul operator care va filma executarea Mareșalului Antonescu. Artist polivalent, Ovidiu Gologan are o filmografie considerată de biograful său „impresionantă” nu numai prin varietatea subiectelor, ci mai ales prin numărul extrem de mare de filme pe al căror generic apare nurnele său în calitate de asistent, scenarist, regizor și operator” [Călin Stănculescu]. A fost directorul de imagine al filmelor apreciate la Festivalul de la Cannes Moara cu noroc și Pădurea spânzuraților, dar și pentru Aventurile lui Tom Sawyer și Moartea lui Joe Indianul (în colaborare cu Robert Lefebvre), Castelul condamnaților, Ciprian Porumbescu (în colaborare cu Aurel Kostrakiewicz). A fost reporter de război, a regizat filme documentare: Inspecția Domnului Mareșal pe front (1941), Vizita Majestății Sale Regele pe front, 10 Mai 1942, O zi de târg la Sighișoara, Junii din Brașov, Ouă încondeiate, Cetatea Deva, Cântece și dansuri populare din Banat etc. După cel de-al doilea război mondial a colaborat cu Ion Popescu-Gopo, Paul Călinescu și Gheorghe Vitanidis.

1914 – S-a născut Tiberiu Alexandru

14 mai 1914, Ilimbav, Sibiu – 20 aprilie 1997, București

Folclorist, etnomuzicolog, organolog. Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul din București, în perioada 1931–1936, cu Ioan D. Chirescu, Ion Nonna Otescu, Dimitrie Cuclin, Constantin Brăiloiu, George Breazul și Ștefan Popescu. Începând din 1935 a devenit colaborator al lui Constantin Brăiloiu la Arhiva de Folklore a Societății Compozitorilor Români, devenită în 1949 Institutul de Folklor. A fost dirijor al Reuniunii române de cântări și muzică din Caransebeș, profesor suplinitor de muzică la Liceul „C. Diaconovici-Loga” din Timișoara. A fost, pe rând: profesor suplinitor, șef de lucrări, lector, șef de catedră, și profesor de Folclor la Conservatorul din București. A fost membru la International Folk Music Council for Traditional Music, vicepreședinte și președinte al Consiliului național român al acestui for internațional. A întreprins numeroase culegeri de folclor în țară (notabile, cele din Banat) și în Egipt, a susținut comunicări științifice la congrese internaționale, a publicat studii, articole, prezentări de discuri, note, cronici, recenzii în Muzica, Revista de folclor, Muzică și poezie, Contemporanul, Albina, Cântarea României, Tribuna României etc. Din volumele sale: Muzica populară bănățeană. Notă monografică, Instrumente muzicale ale poporului român, Muzica populară românească, Folcloristică. Organologie. Muzicologie. Studii (2 vol.).

1914 – S-a născut Ștefan Pascu

14 mai 1914, Apahida, Cluj – 2 noiembrie 1998, Cluj-Napoca

Istoric, profesor universitar, membru supleant al CC al PCR, membru titular (din 1974) al Academiei Române și președinte al Filialei Academiei Române din Cluj-Napoca. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (1938) cu mențiunea Magna Cum Laude, Accademia di Romania din Roma (1942), a fost laureat al Școlii de paleografie, diplomatică și arhivistică de la Vatican (1942). A devenit Doctor în Istorie și Filosofie în 1942. A fost profesor, decan și rector (1968–1976) al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, director al Bibliotecii Academiei din Cluj, Președinte al Comisiei internaționale de demografie istorică. Personalitate marcantă a culturii românești din a doua jumătate a secolului XX, a fost specialist în istoria evului mediu și modern, cu o activitate științifică bogată în variate domenii istoriografice, elaborând opere fundamentale cu privire la evul mediu românesc și la mișcarea pentru libertate și unitate națională. Din scrierile sale: Istoria Transilvaniei, Răscoale țărănești în Transilvania, Formarea Națiunii Române, Avram Iancu. Erou și martir, Istoricul Academiei Române. 125 de ani de la înființare, Istoria României. Compendiu, Monumente istorice de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, Istoria gândirii și creației științifice românești.

1915 – S-a născut Nicolae Corlățeanu

14 mai 1915, Hîncești, Basarabia, Imperiul Rus/Moldova – 21 octombrie 2005, Chișinău

Lingvist moldovean, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie și Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți (1939). A fost șef al Catedrei de limbă și literatură națională a Universității de Stat din Chișinău, șef de sector, director-adjunct și director al Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Moldovei, profesor la Universitatea de Stat din Chișinău. A fost doctor habilitat, profesor universitar, Om emerit în Știință, laureat al Premiului Național pentru Știință, Cavaler al Ordinului Republicii, susținător fervent al limbii române pentru limba vorbită și scrisă la est de Prut. Opere: Studiu asupra sistemei lexicale moldovenești din anii 1870-1970, Cuvântul în vâltoarea vieții, Scriitorul în fața limbii literare, Răspântii, Neologismul în opera eminesciană.

1917 – A încetat din viață Emil Rebreanu (17 decembrie 1891 – 14 mai 1917)

Ofițer român din Austro-Ungaria, erou român din primul război mondial, fratele lui Liviu Rebreanu; executat pentru dezertare și spionaj, după ce fusese prins în timp ce încerca să treacă la conaționalii români.

1920 – S-a născut Ursula Bedners

14 mai 1920, Sighișoara – 12 noiembrie 2005, Sighișoara

Poetă, prozatoare și traducătoare de limbă germană, membră a Uniunii Scriitorilor din România din 1978. A publicat articole în revistele Kunst und Kultur, Neue Literatur. În 1985 a primit Premiul 2 al publicației Karpatenrundschau. Din scrierile sale: Im Netz des Windes (versuri), Poeme (traduse în limba română de Adrian Hamzea), Der Meisterdieb und andere Geschichten aus Siebenbürgen (povestiri).

1923 – A încetat din viață Jacques M. Elias

Jacques Menachem Elias; 1844, București – 14 mai 1923, București

Industriaș, bancher, moșier și filantrop evreu, cetățean român, membru post-mortem al Academiei Române. Născut într-o familie evreiască de rit spaniol (sefard), a fost un important om de afaceri – proprietar de fabrici de zahăr (Fabrica de Zahăr Sascut Târg, Bacău), bancher (președintele și acționarul Băncii Generale Române) și industriaș. În cei aproape 80 de ani de viață, a reușit să strângă o mare avere, deținând moșii de mii de hectare, ferme agricole, imobile în țară și în străinătate (Viena, Berlin, Roma și Paris), 2 hoteluri din București (Continental și Patria), 2 mine de mercur în Dalmația, fabrici și milioane de lei în acțiuni la New York, Bruxelles, Londra, Praga, Belgrad, Viena, Berlin etc. Prin testament, redactat la 2/15 decembrie 1914, cum nu avea nici ascendenți și nici descendenți în viață, el a desemnat ca legatar universal Academia Română, căreia i-a lăsat toată averea mobilă și imobilă „oriunde s-ar afla această avere, în țară și în străinătate” (evaluată pe atunci la 1 miliard de lei).

1927 – A încetat din viață Grigore Cerchez (5 octombrie 1850 – mai 1927)

Inginer civil, arhitect și profesor; unul dintre adepții și susținătorii curentului neoromânesc; cea mai cunoscută lucrare a sa este sediul Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din Capitală.

1933 – S-a născut Florin Brătescu

14 mai 1933, București – 9/10 Aprilie 2024, București

Jurnalist, crainic la Radiodifuziunea Română și primul crainic-prezentator al televiziunii publice. Din 1948 a scris la revista Pionierul. Pentru că nu avea „origine sănătoasă”, a trebuit să lucreze în fabrică, pentru a-și însuși o „concepție muncitorească”, într-un colectiv de muncitori; a lucrat la Uzinele 23 August, strungar în fier, doi ani. A fost delegat la Congresul corespondenților muncitori și țărani (1951), a devenit reporter la Scînteia Tineretului. Din 1957 a devenit crainic în radio, fiind transferat la TVR în 1960 ca prezentator și realizator de jurnale. Ca prezentator, a fost primul idol al românilor – primea zeci de mii de scrisori de la admiratori. A realizat emisiunea Reflector, una dintre cele mai apreciate și longevive emisiuni de televiziune. A fost licențiat în Literatură română și Ziaristică (1977). La TVR, a fost crainic, redactor, prezentator, redactor principal și șef de rubrică, după 1989, redactor-șef și purtător de cuvânt, realizând emisiuni politice. A fost fondator al postului de televiziune Antena 1 (1993) și al postului de radio Romantic.

1934 – S-a născut Anatol Ciobanu

14 mai 1934, Ruseni, Edineț, Regatul României/RSSM – 8 aprilie 2016, Chișinău, R. Moldova

Filolog, profesor, reprezentant de seamă al lingvisticii române, membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei.  A studiat la Universitatea de Stat din Moldova, în 1956 obținând diploma cu Magna cum laude și, la propunerea catedrei, a rămas să-și continue studiile la aspirantură (doctorantură), avându-l îndrumător științific pe profesorul Nicolae Corlățeanu. A fost asistent, lector, lector superior, conferențiar, profesor (din 1976), prodecan al Facultății de Filologie (1964–1968), șef al Catedrei de Lingvistică generală și romanică, șef al Catedrei de Limba română. Domeniul său de cercetare a cuprins sintaxa (funcțională, transformațională, contrastivă), sociolingvistica, lingvistica generală, cultivarea limbii, punctuația, limbile clasice (latina) etc. A fost autorul a peste 600 de publicații, inclusiv opt monografii, zece manuale, 14 materiale didactice, două dicționare și circa 600 de articole științifice, note, recenzii, articole pentru enciclopedii, rezumate.

1938 – S-a născut Ion Moise

14 mai 1938, Târgu Mureș – 4 noiembrie 2012, Bistrița

Scriitor, jurnalist, eseist, membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și din Internațional Organization of Jurnalists (Praga, 1973). A absolvit Facultatea de Filologie din Cluj (1963) și a urmat un curs post-universitar de Ziaristică la București (1973–1974). A fost profesor la Liceul „Bogdan Vodă” din Vișeul de Sus, redactor la ziarul Ecoul din Bistrița, directorul Școlii Generale din Viișoara, bibliotecar la Biblioteca Județeană din Bistrița, redactor la Ecoul, apoi Răsunetul, până în anul 2000. A fost membru fondator al revistei Minerva, mentorul Cenaclului „George Coșbuc” din Bistrița pe care l-a coordonat peste trei decenii, redactor șef adjunct al revistei bistrițene Mișcarea Literară. A debutat în 1968 în revista Tribuna din Cluj, cu schița Soarele și a colaborat la revistele: Tribuna, Vatra, Steaua, Transilvania, Cronica, Familia, Luceafărul, Viața Românească etc. A debutat editorial cu romanul Orologiul în 1982. Au urmat romanele: Numai cu tine, omule, Ploaia nopții de iunie, Ochiul Dragonului; a publicat un Dicționar al viselor, un volum de eseuri, Axiome posibile și volumul Martiri sub Steaua lui David (în colaborare cu Titus Zăgrean).

1945 – A încetat din viață Gheorghe Popa-Lisseanu (2 octombrie 1866 – 14 mai 1945)

Istoric, filolog, membru corespondent al Academiei Române.

 

Ziua națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste

Instituită prin Legea nr. 127/30 mai 2017 pentru instituirea Zilei naționale de cinstire a martirilor din temnițele comuniste, în amintirea faptelor petrecute în noaptea de 14 spre 15 mai 1948, când au fost arestați numeroși tineri, intelectuali, români care s-au opus regimului comunist.

1948 – Eliminarea „dușmanilor poporului”

În noaptea de 14/15 mai a început o amplă operațiune de arestare a „dușmanilor poporului”, desfășurată de autoritățile represive comuniste, în cooperare cu serviciile secrete ale ocupantului sovietic, care viza Mișcarea Legionară, studențimea, organizațiile subversive (regimului comunist), dar și Biserica, cultele religioase și partidele politice. Au fost arestați de către regimul comunist marea majoritate a tinerilor, a intelectualilor, a multor români, care, prin exemplul de neascultare și reală libertate exprimată în fața regimului dictatorial ateu, au pătimit asemenea primilor creștini. Arestările au continuat pe tot parcursul anului 1948, Peste 10.000 de oameni au fost aduși în aresturile miliției și securității, anchetați, ulterior condamnați și aruncați în închisori.

 

1948 – Clubul sportiv Dinamo București

S-a semnat actul de naștere al Clubului Sportiv Dinamo București, într-o clădire din str. Lipscani, prin fuziunea echipelor de fotbal Unirea Tricolor București, o echipă din prima divizie, preluată în luna ianuarie a aceluiași an de Ministerul Afacerilor Interne și Ciocanul București, din Divizia A. Echipa proaspăt înființată a jucat sub denumirea Dinamo A. Numele echipei provine din vechiul cuvânt „dinamikos” (mișcare). Din anul 1951, clubul are sediul pe Șos. Ștefan cel Mare.

1949 – A încetat din viață Vasile Bârcă (2 ianuarie 1884 – 14 mai 1949)

Om politic român din Basarabia; membru al Sfatului Țării; primar al Chișinăului; ministru în timpul României Mari.

1951 – A încetat din viață Tancred Constantinescu (18 mai 1878 – 14 mai 1951)

Om politic, matematician și inginer, ministru al Industriei și Comerțului în Guvernul Ion I.C. Brătianu; deținut al regimului comunist, s-a stins în  închisoarea Sighet.

 

Ziua dreptului internațional umanitar

Marcată din anul 2014, la propunerea Comisiei Naționale de Drept Internațional Umanitar

1954 – România a ratificat Convențiile de la Geneva din 12 august 1949

Acestea reglementează, în principal, Dreptul internațional umanitar, completate de cele două Protocoale adiționale semnate în 1977 referitoare la protecția victimelor conflictelor armate. Instituirea acestei zile confirmă atașamentul țării noastre față de valorile dreptului internațional umanitar.

1955 – Semnarea Tratatului de la Varșovia

La 11–14 mai 1955, în Palatul Consiliului de Stat din Varșovia, a avut loc cea de-a doua Conferință a statelor europene pentru asigurarea păcii și securității în Europa, la care au luat parte Republica Populară Albaneză, Republica Populară Bulgară, Republica Democrată Germană, Republica Socialistă Cehoslovacă, Republica Populară Polonă‚ Republica Populară Română, Republica Populară Ungară și URSS. Statele menționate au fost integrate într-un sistem politico-militar dominat de Uniunea Sovietică, sistem care îngloba forțele militare ale statelor socialiste.

Semnarea Tratatului de prietenie, colaborare și asistență mutuală între țările socialiste europene, cunoscut în istorie drept Pactul de la Varșovia a avut loc în ziua de sâmbătă, 14 mai 1955. Avea, la nivel declarativ, un triplu scop: apărarea comunismului, dezvoltarea și întrajutorarea statelor socialiste și susținerea militară reciprocă în cazul unei agresiuni. Primul comandant al Forțelor Armate Unite ale Pactului de la Varșovia a fost numit mareșalul Uniunii Sovietice, Ivan Stepanovich Konev. Pactul a intrat în vigoare la 5 iunie 1955. În urma schimbărilor din Europa Centrală și de Est din anii 1989 și 1990, Tratatul de la Varșovia și-a încetat valabilitatea la 1 iulie 1991.

Mai mult: Fragment de istorie: Semnarea Tratatului de la Varșovia (14 mai 1955) [Agerpres]

1956 – S-a născut Domnița Petri

14 mai 1956, Nepos–Feldru, Bistrita-Nasaud

Poetă. Este absolventă a Facultății de Automatică a Institutului Politehnic din București. A debutat în volumul colectiv Ascendență, apărut la Bistrița, urmat de broșurile 9 dimineți (Bistrița, 1975) și Spații posibile (1979). A fost membră a cenaclului Amfiteatru și a colaborat cu versuri la România literară, Steaua, Convorbiri literare, Amfiteatru, Familia, Luceafărul etc. Lirica sa cuprinde placheta Timpul sevei, urmată de: Eclipsa, Celălalt, Traversare marcată. A primit: Premiul Editurii Junimea (1974), Premiul Tinere condeie (1975), Premiul Festivalului național de poezie „Nicolae Labiș” (1975) etc. A emigrat în Statele Unite ale Americii, unde lucrează pentru Adobe.

1957 – A încetat din viață Camil Petrescu (9/21 aprilie 1894 – 14 mai 1957)

Romancier, dramaturg, poet, estetician, filosof și gazetar.

1959 – S-a născut Marcel Coraș

14 mai 1959, Arad

Fost fotbalist care a jucat pe post de atacant la UTA Arad, Politehnica Iași, Sportul Studențesc, Victoria București, Universitatea Cluj și la echipa națională de fotbal a României (1982–1988).

În sezonul 1988–1989, a marcat 36 de goluri în Campionatul României pentru echipa Victoria București și a câștigat trofeul Gheata de argint a Europei. În 2008 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III.

1965 – S-a născut Costel Câmpeanu

14 mai 1965, Bacău

Fotbalist care a jucat în postul de portar, retras din activitate. A jucat la Viitorul Gheorgheni, FCM Bacău, Dinamo București, Gloria Bistrița, Progresul București, Ceahlăul Piatra Neamț, fiind al patrulea fotbalist ca număr de prezențe în Liga I (470). A fost antrenor al cluburilor Aerostar Bacău, Pambac Bacău, FCM Onești. În prezent este profesor de educație fizică și sport la un liceu în Bacău.

1968 – Vizita oficială în România a președintelui Republicii Franceze, generalul Charles de Gaulle

A fost prima vizită după război a unui șef de stat vest-european în România (14–18 mai). Nicolae Ceaușescu a trăit primul său mare triumf. Vizita generalului Charles de Gaulle însemna debutul întâlnirilor sale cu mari personalități. De Gaulle l-a decorat cu Marea Cruce a Legiunii de Onoare, cea mai înaltă distincție a statului francez. Pentru de Gaulle a fost ultima călătorie de purtător al simbolurilor Franței. Studenții baricadeseră Cartierul Latin iar contestațiile tinerei generații răbufniseră în marile centre universitare.

Charles de Gaulle în România (1968)

1970 – S-a născut Selymes Tibor

14 mai 1970, Bălan, Harghita

Fost fotbalist și actual antrenor, a jucat din postul de fundaș stânga pentru echipele FC Brașov, Dinamo, Cercle Brugge, Anderlecht, Standard Liege, Debreceni VSC, AEL Limassol și pentru echipa națională de fotbal a României, la Campionatele Mondiale de Fotbal din 1994 și 1998. În 2008 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III. A antrenat: Astra Ploiești, FCM Târgu Mureș, Petrolul Ploiești.

1980 – A încetat din viață Hilda Jerea (17 martie 1916 – 14 mai 1980)

Pianistă concertistă și în ansambluri camerale și compozitoare.

1981 – Primul zbor al unui român în spațiul cosmic, Dumitru Prunariu, cu nava Soiuz–40

Zborul a durat 7 zile, 20 de ore și 42 de minute și 52 de secunde, după un parcurs circumterestru de 5.260.000 de kilometri, activitatea spațială desfășurându–se la bordul stației orbitale Saliut 6 (14–22 mai). Dumitru Prunariu este primul și singurul român care a ajuns în spațiul cosmic.

Prunariu – Întâlniri de gradul omenesc

1988 – A încetat din viață Emil Alexandru Negruțiu (14 august 1911 – 14 mai 1988)

Inginer agronom; profesor universitar și rector la Universitatea de agronomie din Cluj-Napoca, membru corespondent al Academiei Române.

1992 – A încetat din viață Victoria Mierlescu (18 septembrie 1905 – 14 mai 1992)

Actriță de teatru și film; a jucat la Teatrul Național „I.L. Caragiale” și la Teatrul de Comedie din București; primul actor invitat la microfonul Radiodifuziunii Române.

1994 – A fost inaugurat Hotelul Sofitel

Face parte din complexul World Trade Center din București.

1998 – Hotelul Athénée Palace a fost inclus în rețeaua de hoteluri Hilton

Hotelul, construit între 1912–1914, după planurile arhitectului francez Theophile Bradeau, avea 149 de camere și 10 apartamente decorate în stilul Ludovic al XIV-lea. A fost extins în 1936 și 1965. Închis în 1994, Athénée Palace a fost cumpărat la licitație de către Hilton Worldwide, una din cele mai vechi și extinse lanțuri hoteliere din lume, care a început o renovare și extindere de 42 milioane dolari, redeschizând hotelul ca Athénée Palace Hilton, inaugurat în octombrie 1997, fiind inclus în rețeaua de hoteluri Hilton la data de 14 mai 1998.

2002 – A încetat din viață Vasile Țepordei (5 februarie 1908 – 14 mai 2002)

Preot, scriitor și ziarist basarabean; deținut politic al regimului sovietic, în mai multe lagăre siberiene.

2002 – A încetat din viață Florica Mitroi (15 februarie 1944 – 14 mai 2002i)

Poetă și ziaristă.

2011 – A încetat din viață Gheorghe Mihăilă (7 septembrie 1930 – 14 mai 2011)

Lingvist, filolog și istoric literar; membru titular al Academiei Române.

2016 – A încetat din viață Neculai Alexandru Ursu (3 august 1926 – 14 mai 2016)

Lingvist, filolog, editor și istoric literar; membru corespondent al Academiei Române.

2017 – A încetat din viață Tatiana Iekel (10 octombrie 1932, Iași – 14 mai 2017, București)

Actriță de teatru, voce, film și televiziune; a jucat toată viața de artistă pe scena Teatrului Mic din București; prima soție a actorului Florin Piersic și mama actorului Florin Piersic Jr.

2018 – A încetat din viață Ștefan Manea (6 iunie 1937 – 14 mai 2018)

Chimist, specialist în plantele medicinale și aromatice; fondatorul Hofigal.

2023 – A încetat din viață Ana Hompot (17 februarie 1955, Deva – 14 mai 2023, Cluj-Napoca)

Poetă, scriitoare și publicistă oarbă; anticomunistă.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

 

----------

*Ediție revizuită și adăugită