Palatul Fundaţiei Universitare Carol I #myphoto -cover
Amintirile zilei Istoria românilor

14 Martie în istoria românilor

Palatul Fundației Universitare Carol I, Alexandru Macedonski, Cecilia Cuțescu-Storck, Regatul Romaniei, Ștefan Constantinescu, Iurie Darie, Al. Pesamosca, Carmen Galin

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Palatului Fundației Universitare „Carol I”

 

1837 – A apărut la Iași Alăuta Românească

Prima revistă literară din Moldova, supliment al gazetei Albina românească, sub redacția lui Gheorghe Asachi, a apărut între 14 martie 1837–3 februarie 1838. 1837 Alăuta Românească, primul numărO nouă serie a revistei a apărut în 1838, sub redacția lui Mihail Kogălniceanu. Revista a fost suprimată la 1 septembrie 1838, datorită tendințelor ei de critică socială la adresa orânduirii feudale din acel timp.

1848 – Nobilii din Transilvania au solicitat alipirea Transilvaniei la regatul Ungariei

La dieta de la Pozsony/Bratislava, în dimineața zilei de 14 martie, László Madarász a propus în cadrul tablei deputaților să se treacă neîntârziat la unirea cu Transilvania. În urma cuvântării lui Kossuth, la ședința de seară s-a afirmat: „unirea forțelor națiunii” se dorește să se înțeleagă și ca unire cu Transilvania. Iar când delegația dietei s-a întors de la Viena după o călătorie încununată de succes – printre altele, cu numirea lui Batthyány ca prim-ministru – la 18 martie Kossuth a propus să se solicite regelui să convoace neîntârziat dieta Transilvaniei, pentru „a proclama determinarea și dispoziția, dacă există așa ceva în Transilvania, pentru unire”. La 22 martie, Kossuth avea deja în mână un proiect de lege privitor la unire, elaborat, se pare, de Dénes Kemény. Pentru moment însă, acesta n-a ajuns în fața dietei.

1854 – S-a născut Alexandru Macedonski

14 martie 1854, București – 24 noiembrie 1920, București

Poet, prozator, dramaturg și publicist, membru post-mortem (din 2006) al Academiei Române. A urmat Colegiul Național „Carol I” din Craiova, pe care l-a absolvit în anul 1867. Supranumit poetul rondelurilor, inspirându-se din literatura franceză, este primul reprezentant al simbolismului în literatura română. A publicat prima poezie, Dorința poetului (1870) în Telegraful român din Sibiu și a debutat editorial cu volumul de versuri Prima Verba în 1872. 1854-1920 Poet Alexandru MacedonskiLa vârsta de 22 de ani a scris prima sa piesă de teatru, Gemenii. Inițiator al cenaclului și revistei literare Literatorul, a susținut modernizarea poeziei românești, fiind într-o continuă polemică cu junimiștii. Aceste polemici i-au afectat serios cariera literară și viața, rămânând notabile polemicile sale cu Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu și Ion Luca Caragiale. Pe de altă parte, a încurajat, la începuturile activității lor scriitoricești, numeroși tineri talentați, printre care George Bacovia și Tudor Vianu, pe care i-a publicat în revista sa Literatorul, iar în revista Liga ortodoxă au debutat, printre alții, Tudor Arghezi și Gala Galaction. A publicat volume de poezie: Excelsior, Flori sacre, Poema rondelurilor, de proză: Dramă banală, Cartea de aur, Thalassa și teatru: Moartea lui Dante Alighieri.

1857 – A încetat din viață Alexandru Sihleanu (6 ianuarie 1834 – 14 martie 1857)

Poet romantic; a redactat, împreună cu Alexandru Odobescu și Gheorghe Crețeanu, ziarul Junimea română.

1866 – Legea învoielilor agricole

Corpul ponderator, compus în majoritate zdrobitoare din moșieri, a cerut la 22 ianuarie/3 februarie 1865 guvernului lui Alexandru Ioan Cuza să alcătuiască o lege care să-i garanteze executarea pe calea administrației comunale rurale a contractelor de munci făcute de țărani. Guvernul Nicolae Crețulescu (2) a alcătuit un proiect de Lege pentru tocmeli de lucrări agricole și pentru executarea lor, pe care l-a înaintat Adunării elective la 7/19 decembrie 1865 pentru a-l aproba, dar aceasta nu l-a luat în discuție decât după răsturnarea lui Cuza, votându-l cu mici modificări la 10/22 martie 1866, Corpul ponderator aprobându-l și el la 14/26 martie. Legea reglementa contractele sau învoielile dintre moșieri și țărani, care aveau ca obiect arendarea unor suprafețe de pământ. Învoiala încheiată între moșier și țăran era transcrisă într-un registru special ținut de către primăria comunei. Legea a fost înăsprită în vremea guvernării conservatoare a lui Lascăr Catargiu (11 februarie 1866–10 mai 1866), când s-a instituit execuția silită a tocmelilor agricole. Din momentul transcrierii, contractul devenea autentic și era învestit cu formulă executorie, la simpla cerere a moșierului. Primarul îl punea în executare fără vreo judecată, printr-un sistem care se abătea în mod vădit de la dispozițiile Codului civil și ale Codului de procedură civilă.

1879 – S-a născut Cecilia Cuțescu-Storck

14 martie 1879, Câineni, Vâlcea – 29 octombrie 1969, București

Pictoriță cu o puternică influență în viața culturală interbelică. Din 1899 a frecventat Académie Julien din Paris, sub tutela lui Jean Paul Laurens și Benjamin Constant. În acest timp, a expus constant în Franța și în România. La Paris lucrările sale au fost acceptate la Salonul de Toamnă, iar în 1906 a avut prima expoziție personală la Galerie Hessèle pe Rue Lafitte. La București a fost cooptată in gruparea Tinerimea artistică, iar lucrările ei au fost expuse alături de cele ale lui Constantin Brâncuși. 1879-1969 Pictoriță Cecilia Cuțescu-StorckÎn timpul șederii la Paris, în 1903, s-a căsătorit cu violonistul Romulus Kunzer, cu care a avut un fiu, Romeo, devenit și el pictor important. Căsătoria însă, nu a durat mult. În 1906 artista a revenit în țară definitiv și s-a stabilit la București, iar trei ani mai târziu s-a căsătorit cu sculptorul Frederic Storck, cu care a avut două fiice: Gabriela Storck, devenită arhitect, și Cecilia (Lita) Botez, ceramistă. A devenit tot mai interesată de artele decorative și pictura murală monumentală. În 1916 a devenit profesoară la catedra de Arte Decorative a Academiei de Arte Frumoase din București, fiind prima femeie profesor la o universitate de artă de stat din Europa. A creat numeroase picturi murale în clădiri publice din București, dintre care cea mai importantă este marea frescă Istoria Negoțului Românesc (1933) din aula Academiei de Studii Economice. A reprezentat România la Bienala de la Veneția (1924 și 1928), iar în 1937 a fost aleasă președinta Sindicatului de Arte Frumoase. În 1943 artista a publicat o carte autobiografică intitulată Fresca unei vieți, iar in 1966 volumul a fost întregit și revizuit sub titlul O viață dedicată artei.

Biografie ilustrată  [Artindex]

1881 – România a fost declarată Regat

La 14/26 martie, Adunarea Deputaților și Senatul de la București au votat modificarea Constituției din 1866, prin care au proclamat solemn România Regat. 1881a Proclamarea Regatului RomâniaÎn Constituție se specifica, printre altele, faptul că din acel moment șeful statului va fi numit Rege, iar România, regat sau monarhie constituțională, Regatul României. Prințul Carol I al României a primit (pentru sine și pentru urmașii săi) titlul de Rege al Românei. El a fost încoronat la 10 mai 1881. În urma proclamării Regatului, țara noastră și-a consolidat poziția pe plan internațional, în special în Europa, dând, în același timp, un impuls mișcării de emancipare națională a românilor de dincolo de Munții Carpați.

1881 – Notificarea Japoniei privind proclamarea Regatului României

În scrisoarea de notificare a proclamării Regatului României din 14 martie 1881, Mihail Kogălniceanu scria: 1881b Notificarea Japoniei. CiornaDorința noastră cea mai vie este de a vedea că relațiile de prietenie și simpatie dintre România și Imperiul Japoniei se întăresc prin raporturi strânse și efective, având în vedere schimbul de produse agricole și industriale ale celor două țări, în avantajul lor economic și comercial reciproc!”.

1883 – S-a născut Grigore Tabacaru

14 martie 1883, Hemeiuș, Bacău – 9 martie 1939, București

Pedagog, gazetar, publicist, personalitate notabilă din istoria începuturilor științelor pedagogiei și psihologiei. 1883-1939 Pedagog Grigore TabacaruA popularizat în România psihologia fiziologică, pe atunci în vogă, și a urmărit și studiat pedagogia experimentală despre care a și scris la 20 de ani prima lucrare: Caracterul, a înființat și a condus o serie de reviste al căror scop a fost educația națională, popularizarea cercetărilor din domeniul psihologiei și pedagogiei. Va rămâne în istoria culturii și pentru editarea operelor complete ale lui Ion Creangă cât și pentru fundarea Societății Ateneul Cultural, cu ajutorul căreia va scoate Ateneul literar, primul nume al revistei Ateneu de azi. A fost și autor de manuale pentru învățământul primar și gimnazial.

1889 – S-a născut Coriolan Tătaru

14 martie 1889, Șintereguț, Solonoc-Dăbâca, Austro-Ungaria/Corneni–Aluniș, Cluj – 22 ianuarie 1957, Cluj

Medic dermatolog, profesor universitar, om politic, considerat fondatorul școlii clujene de dermatologie. A urmat Facultatea de Medicină la Cluj (1907–1912), obținând titlul de Doctor în Medicină în anul 1913. A participat la stagii de perfecționare la Viena, Paris, Londra (1921), în Germania și Ungaria (1922). A fost preparator la Institutul de Anatomie Patologică, apoi la Clinica Dermato-Venerologică Cluj, unde a urcat toate treptele universitare devenind profesor titular în 1923, calitate în care a condus Clinica dermato-venerologică și a fost decan şi prodecan al Facultăţii de Medicină. 1889-1957 Medic Coriolan TătaruA fost printre primii medici din lume care au preconizat tratamentul intensiv și precoce în sifilis, dar și primul dermatolog din România care s-a ocupat de problema dermatozelor profesionale și a bolilor alergice cutanate. A pus bazele primului dispensar antivenerian din România, la Cluj şi a organizat serviciile de dermatologie judeţene din Transilvania. A înființat și condus revista Clujul medical, a colaborat la revista Dermato-Venerologia. A înfiinţat primul muzeu de mulaje şi fotografii dermatologice din lume, păstrat sub denumirea Colecția muzeală prof. „C. Tătaru”. A fost preşedinte al Societăţii Ştiinţelor Medicale din Cluj, al Societăţii de Dermatologie şi Sifilografie, al Consiliului Clinicilor, al Comitetului Regional Cluj al Federaţiei de Sport din România, Director General al Societății de Salvare. A fost primar al Clujului (24 iulie 1931–12 ianuarie 1932), a fost membru al Partidului Naţional Agrar subsecretar de stat, pe lângă președinția Consiliului de Miniștri, funcție cunoscută ca Ministru al Ardealului. A primit Premiul Academiei Române (1958), a fost distins cu ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (1932). Coautor al primului tratat de dermatologie în limba română, a fost autor a peste 160 de articole de specialitate.

1894 – S-a născut Nichita Smochină

14/27 martie 1894, Mahala–Dubăsari, Herson, Imperiul Rus/ Tiraspol, R. Moldova – 14 decembrie 1980, București

Jurist, filosof al dreptului, publicist, istoric, etnograf, folclorist, antropolog, sociolog, slavist, profesor, membru de onoare (din 1942) al Academiei Române. S-a născut într-o familie de țărani înstăriți, descendenți ai răzeșilor români, la hotarele Moldovei istorice. A absolvit liceul rus din Dubăsari cu medalie de aur, în 1910. În 1912 s-a însurat cu Agafia Ciobanu. În primul război mondial a fost mobilizat în armata țaristă și din 1915 a luptat pe frontul de est, împotriva germanilor, ca telegrafist, fiind decorat cu Medalia Sfântul Gheorghe gr.IV „pentru vitejie” (1915). A luptat apoi pe frontul din Persia și Turcia, a fost decorat cu mai multe Ordine, fiind înnobilat de către țarul Nicolae al II-lea. În nou constituita Republica Populară Ucraineană a apărat interesele românilor. În decembrie 1917, împreună cu Gheorghe Mare, a organizat Congresul moldovenilor transnistreni de la Tiraspol, unde au fluturat tricolorul românesc. 1894-1980 Activist Nichita SmochinăDupă ocuparea Transnistriei de către Armata Roșie a fost declarat „persona non grata” și condamnat la moarte. A reușit să treacă în România, peste Nistrul înghețat, împreună cu soția. Din inițiativa sa, la 21 ianuarie 1921 s-a constituit Comitetul de Ajutorare a românilor de peste Nistru și, împreună cu ministrul pentru Basarabia, Pan Halippa, a obținut fonduri de ajutorare, spații de cazare și locuri de muncă pentru refugiații din Transnistria. În 1925 a obținut licența în Filosofie și licența în Drept. În 1926, după aproape 7 ani, a reușit să-și recupereze cei doi copii din Transnistria. A obținut o bursă pentru doctorat la Universitatea Sorbona Paris (1930–1934), unde a fost profesor de Limba română la Ecole pour la Propagation des Langues Etrangeres en France, Sociétés Savantes a Universității Sorbona și membru al Școlii Române de la Fontenay-aux-Roses. În perioada pregătirii tezei de doctorat, pe lângă publicarea unor lucrări științifice, a desfășurat o intensă activitate de prezentare a situației popoarelor subjugate din URSS. A ținut conferințe, a publicat articole despre masacrele sovietice împotriva românilor transnistreni, s-a întâlnit cu o serie de lideri ai emigrației din Ucraina, Rusia, Georgia, Azerbaidjan, a participat la lucrările Ligii Națiunilor de la Geneva, etc. După 23 august 1944 a fost declarat dușman al Sovietelor. Colegii din Academie l-au salvat, angajându-l cu nume fals administrator al moșiei de la Titulești. După confiscarea averii Academiei s-a refugiat în satele de munte din vestul țării. Trădat, a fost anchetat și reținut în numeroase rânduri.

1895 – Inaugurarea Palatului Fundației Universitare „Carol I”

Într-o scrisoare adresată Președintelui Consiliului de Miniștri la 3 mai 1891 – document care poate fi considerat un adevărat act de întemeiere – Regele Carol I își declara „dorința de a înființa un așezământ spre binele tinerimii universitare de la toate facultățile din țară, înzestrat cu o bibliotecă totdeauna deschisă”, ca instituție de stat, sub administrația Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. 1895 Fundația Universitară Carol IClădirea a fost construită pe locul cumpărat de Rege și a fost proiectată de arhitectul francez Paul Gottereau, autor al Palatului CEC și al vechiului Palat Regal. Lucrările, începute în 1891, au fost finalizate în 1893. Următorii doi ani, până în 1895, aveau să fie consacrați dotării și amenajării. Biblioteca a fost dotată inițial cu 3.400 volume, în marea lor majoritate dăruite de Regele Carol I și Regina Elisabeta. Instituția a devenit ulterior Biblioteca Centrală Universitară.

1897 – S-a născut Ion Pavel

Ionel S. Pavel; 14/27 martie 1897, București – 6 martie 1991, București

1897-1991 Medic Ion PavelMedic diabetolog, membru (din 1976) al Academiei de Medicină din Franța, membru titular (din 1976) al Academiei Române. Principalele sale domenii de activitate au fost diabetul și fiziopatologia biliară, fiind considerat fondatorul diabetologiei românești. În 1939 a inițiat Registrul de Diabet. În 1944 a publicat monografia Le Diabète, prima de acest gen din România și printre puținele publicate în lume, pentru care a primit în 1946 premiul Academiei de Știință de la Paris. În 1941, a înființat, la Spitalul Cantacuzino, Centrul antidiabetic care ulterior s-a transformat în Clinica de diabet.

1898 – S-a născut Ștefan Constantinescu

14 martie 1898, Târgu Ocna – 23 februarie 1983, București

Pictor și profesor universitar. Înclinația sa pentru desen a fost observată din timpul copilăriei, unchiul său, Alecu Teodoru, ducându-l la București pentru a învăța să picteze icoane de la un meșter cunoscut la acea vreme, Gheorghe Serafim. 1898-1983 Pictor Ștefan Constantinescu. AutoportretAlături de Gheorghe Popescu, s-a remarcat printre cei mai prestigioși pictori muraliști ai timpului. Atras de arta monumentală, a realizat mai multe fresce și mozaicuri, picturi murale la Mangalia, Geneva, Viena, decorarea pavilionului românesc la Expozițiile Internaționale de la Paris (1937) și New York (1939). Din anul 1926 a început să participe la saloanele oficiale de pictură. După această perioadă a avut numeroase expoziții personale: 1956 (desen), 1970 (pictură și grafică), 1971 (pictură), în țară și străinătate (Sofia, Budapesta, Moscova, Berlin, Helsinki, Geneva, Viena, Roma etc.). A realizat expoziții personale în București (1956 și 1970) și Tel Aviv (1971). S-a remarcat în peisagistică, situat în genul postimpresionismului, majoritatea lucrărilor implicând natura ca subiect principal. A participat la primul război mondial, ca voluntar, fiind rănit. A fost căsătorit cu actrița Clody Bertola; deși s-au despărțit, a fost iubirea vieții lui.

Galerie [Artindex]

1899 – S-a născut Mircea Damian

Constantin Mătușa; 14 martie 1899, Izvoru, Olt – 6 iunie 1948, București

Prozator, gazetar și publicist. A lucrat ca învățător, s-a înrolat la cavalerie, cu toate că nu se împăca de fel cu disciplina militară, a intrat slujbaș la Oficiul de poduri și șosele din Bistrița sau ca impiegat la un tribunal; 1899-1948 Gazetar Mircea Damiancum provincia i s-a părut prea constrângătoare pentru aspirațiile pe care le nutrea, a descins în București. Prozele lui au trezit imediat interesul – în primul rând al lui Camil Petrescu – iar pamfletele, de o violență ieșită din comun, l-au făcut temut, dar i-au adus și necazuri. A publicat în coloanele diferitelor publicații: Universul literar, Universul, Viața literară, Bilete de papagal, Ultima oră, Gazeta literară, Adevărul literar și artistic, Excelsior, Familia, Revista Fundațiilor Regale, a fost redactor la Universul literar, Azi, Lumea românească, a condus periodicele Vitrina literară, Pumnul, București, Fapta. Scrieri: Eu sau frate-meu?!…, Celula nr. 13, De-a curmezișul, Bolșevicul, Rogojina.

1911 – S-a născut George Drumur

George Pavelescu; 14 martie 1911, Horecea-Mănăstirii, Cernăuți, Ducatul Bucovinei/Ucraina – 7 iunie 1992, Timișoara

Scriitor, publicist, muzicolog și traducător. A fost licențiat al Institutului Regal de Științe Administrative al României, Școala superioară de documentare și de științe administrative, al Conservatorului de muzică și artă dramatică din Cernăuți și absolvent al Facultății de matematică-fizică din Timișoara. 1911-1992 Scriitor George DrumurA fost secretar de redacție al revistei Iconar, prim-redactor al revistei Bucovina literară, redactor șef al publicației Deșteptarea, director al editurii Bucovina literară, președintele Cercului Bucovina literară, toate din Cernăuți. A fost funcționar la Mitropolia Bucovinei și la Fundațiile culturale române, director al Căminului cultural „Egumenul Artemon” din Horecea-Mănăstirii, profesor la diverse școli din Cernăuți, Brezoi, Vâlcea, secretar casier la Conservatorul de Muzică din Timișoara, șef de serviciu, apoi prim secretar la Institutul de Artă din Timișoara, secretar literar-muzical la Opera de Stat din Timișoara. A debutat în 1931 cu două poezii în revista Junimea literară din Cernăuți, urmate de volumele: Solstiții, Suflete în azur, Vatra cu stele, Însemnele anilor, Neodihna cuvintelor.

1914 – S-a născut Visarion Aștileanu

14 martie 1914, Cluj – 6 august 1984, Arad

Preot român unit, secretar al episcopului Iuliu Hossu, apoi paroh romano-catolic și ulterior episcop ortodox al Episcopiei Aradului, deținut politic. 1914-1984 Episcop Visarion AștileanuA studiat la Academia Teologică Unită din Cluj (1933–1935), continuând cu studii de Filosofie și Teologie în Colegiul De Propaganda Fide din Roma, unde a fost trimis de episcopul Iuliu Hossu. La Roma a obținut licența (1941) și Doctoratul în Teologie (1942). Între anii 1952–1955 a fost deținut politic ca preot greco-catolic, sub acuzația de a fi organizat rezistența unită în Episcopia de Cluj–Gherla. După eliberarea sa, ca urmare a amnistiei din 5 octombrie 1955, a funcționat ca paroh romano-catolic la Biserica Sfinții Apostoli Petru și Paul din Răducăneni, în actualul județ Iași. În 1958 a trecut la Biserica Ortodoxă Română, unde a funcționat mai întâi ca inspector patriarhal, apoi ca episcop vicar patriarhal.

1919 – S-a născut Alexandru Paleologu

14 martie 1919, București – 2 septembrie 2005, București

Scriitor, eseist, critic literar, diplomat și om politic. A studiat la Universitatea București, unde a fost licențiat al Facultății de Drept. În 1944, a devenit referent la Comisia Română de Aplicare a Armistițiului, iar între 1946–1948 a fost atașat de legație la Ministerul Afacerilor Externe al României, dar a fost dat afară din diplomație de către Ana Pauker. 1919-2005 Scriitor Alexandru PaleologuÎn 1959 a fost arestat în lotul Noica-Pillat, alături de alți 22 de intelectuali de prestigiu, anchetați și condamnați pentru motivul „uneltire contra regimului comunist”, fiind, la rândul său, condamnat la 14 ani de muncă silnică, cu confiscarea averii și 7 ani degradare civică și grațiat în 1964. După revoluția română din 1989, a fost numit Ambasador al României în Franța, începând cu 31 decembrie 1989, și demis în iunie 1990 din cauză că simpatiza cu „golanii” din Piața Universității (numindu-se chiar „ambasadorul golanilor”), cât și din cauza vederilor sale monarhiste. A fost membru al Partidului Alianței Civice, fiind ales senator. A publicat cărți de eseuri și critică literară: Spiritul și litera: încercări de pseudocritică, Bunul-simț ca paradox, Alchimia existenței, Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor, Interlocuțiuni, Moștenirea creștină a Europei, Amicus Plato sau… Despărțirea de Noica. În 2000 a primit Premiul de Excelență în Cultură Română.

1920 – S-a născut Pavel Bellu

14 martie 1920, Vrăniuț–Răcășdia, Caraș-Severin – 9 ianuarie 1988, Cluj Napoca

Poet, prozator și eseist. A urmat Facultatea de Filosofie și Litere (1945–1948), în 1975, și a devenit Doctor în Filosofie cu teza Tragicul senin. A lucrat ca profesor de Psihologie, Logică și Literatură română în licee clujene, secretar literar la Teatrul Național din Cluj, economist, director al filialei Fondului Plastic din Cluj. A făcut parte din redacțiile revistelor Luceafărul (Timișoara), Tinerețea, Generația de mâine (Oravița) și a colaborat la Colț de țară, Fruncea, Făclia, Vestul, Vremea, Universul literar, România de mâine, Orizont, Steaua, Tribuna. A debutat la 16 ani, cu poezia Un trandafir, în revista școlară Luceafărul (Timișoara), iar editorial cu volumul de versuri Candelabre albastre, în 1936. Alte scrieri: Flori de piatră, Elogiul simplității, Blaga în marea trecere, Arhitectura gândului, Focul rece, Lebăda solară.

1924 – S-a născut Marcian Bleahu

14 martie 1924, Brașov – 30 iulie 2019, București

Geolog, speolog, geograf, alpinist, explorator, scriitor și politician. A absolvit, în 1949, Facultatea de Științe (Secțiile de Științele Naturii și Geografie) din cadrul Universității București, 1924-2019 Geolog Marcian Bleahuîn 1974 a obținut Doctoratul cu o teză despre geologia și morfologia carstului și a peșterilor, la Universitatea din Cluj. Cunoscut pentru contribuțiile științifice la dezvoltarea teoriilor tectonicii globale (cu aplicații în studiul geologiei Carpaților), pentru pionieratul și dezvoltarea speologiei dar și pentru popularizarea științei și a ecologiei în România, a fost una dintre cele mai importante personalități științifice din a doua jumătate a secolului XX din România. A scris 41 de cărți și 126 de lucrări științifice de specialitate, peste 400 de articole cu diferite subiecte. A fost conferențiar cu peste 500 de apariții publice, inclusiv la radio și televiziune, un pionier al utilizării multimedia în cadrul conferințelor.

1928 – S-a născut Petre Mihăescu

14 martie 1928, București – 17 august 2011, București

Compozitor, solist și dirijor, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Romania (din 1971). A învățat la Academia Regală de Muzică cu profesorii Mihail Jora, Ion Ungureanu. 1928-2011 Compozitor Petre MihăescuDirectorul celebrului Friederichstadt Palast din Germania l-a numit „Kopf electronic” (cap electonic) pentru măiestria cu care își conducea colectivul artistic. De-a lungul timpului, a compus peste 100 de piese, majoritatea fiind catalogate ca șlagăre ale vremii. O viață compozitor, dirijor și director la Teatrul „Constantin Tănase”, a fost de asemenea și un bun instrumentist excelând la saxofon și clarinet. A fost căsătorit pentru scurt timp cu cântăreața Lucky Marinescu, apoi cu Ioana Mihăescu, timp de 50 de ani.

Ai plecat râzând – Muzica Petre Mihăescu • Mirabela Dauer

1929 – S-a născut Iurie Darie

Darie Maximciuc; 14 martie 1929, Vadul Rașcov, Soroca/Șoldănești, Republica Moldova – 9 noiembrie 2012, București

Actor de scenă, film, radio, televiziune și voce. Dotat cu talent la desen, dar având și reale însușiri pentru scenă, 1929-2012 Actor Iurie Dariea dat examen atât la Institutul de Arte Plastice, cât și la cel de Artă Teatrală și Cinematografică, reușind la ambele, dar alegându-l pe cel din urmă, pe care l-a absolvit în 1952. În cinematografie a debutat în 1953, în Nepoții gornistului, în regia lui Dinu Negreanu, iar în 1969, a fost ales de regizorul Mircea Drăgan pentru a juca în seria Brigada Diverse. A interpretat roluri memorabile în peste 40 de producții cinematografice, printre care Băieții noștri, S-a furat o bombă, Vacanță la mare, Dragoste la zero grade, Atunci i-am codamnat pe toți la moarte, Frații Jderi, În fiecare zi mi-e dor de tine, Oglinda, Punctul zero, Triunghiul morții. Un moment important din cariera sa a fost perioada Teatrului de Comedie, unde a jucat în spectacole de referință: Troilus și Cressida, Umbra, Pălăria, Patru pe o canapea și valetul și multe altele. A fost decorat în 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios.

Dragoste la zero grade (1964) • Iurie Darie, Florentina Mosora, Dem Rădulescu, Coca Andronescu, Dumitru Rucăreanu, Nae Roman etc.

1930 – S-a născut Alexandru Pesamosca

14 martie 1930, Constanța – 1 septembrie 2011, București

Cunoscut chirurg pediatru. A absolvit Facultatea de Medicină Generală la București în anul 1954 și a fost repartizat la Niculești-Jianu/Dudești, Brăila, unde a profesat timp de 3 ani. 1930-2011 Medic Alexandru PesamoscaA fost apoi transferat, chirurg pediatru la Spitalul de Copii „Grigore Alexandrescu” și Budimex (actualmente „Marie Curie”). Timp de jumătate de secol, a făcut un număr mare de operații (circa 45.000 după propriile declarații), salvând de la infirmitate pe viață sau de la moarte mii de copii, inclusiv pe cei considerați fără speranță și inoperabili de către ceilalți medici. A operat și în străinătate (China, Franța, Italia, Republica Moldova etc), dobândind prestigiu internațional în domeniul chirurgiei pediatrice încă dinainte de 1989. A locuit din 1999, de când a rămas văduv, într-o cămăruță din Spitalul „Marie Sklodovska-Curie” din București. În ultimii ani nu a mai operat, ci doar a dat instrucțiuni medicilor chirurgi care veneau să-i ceară ajutorul.

1931 – S-a născut Aurel Giurumia

14 martie 1931, Cernăuți – 30 martie 2004, București

Actor de teatru și film. A absolvit în 1954 Institutul de Teatru din Cluj. A jucat întâi la Teatrul Național Cluj, unde a interpretat, roluri în peste 50 de piese, majoritatea în regia lui Victor Ion Popa și Constantin Anatol, 1931-2004 Actor Aurel Giurumiadupă care, din 1968, la Teatrul de Comedie din București, unde a jucat până în 1989. Aici a interpretat roluri de neuitat în Cher Antoine de Jean Anouilh, Mutter Courage de Bertolt Brecht, Jocul dragostei și al întâmplării de Marivaux, Livada de vișini de A.P. Cehov, Concurs de frumusețe de Tudor Popescu. Ultimul său rol la Comedie a fost Chenneviette din Scaiul de Feydeau, în 1989. Sinceritatea interpretării, umorul inconfundabil, directețea replicii și farmecul bonom l-au făcut să realizeze roluri memorabile în lung-metraje și seriale tv, în Alo?… ati gresit numarul!, Doi băieți ca pâinea caldă, Pirații din Pacific, Gloria nu cântă, Eu, tu și Ovidiu, Totul despre fotbal, Saltimbancii, Vara sentimentală, Mușatinii, Toate pânzele sus.

Totul despre fotbal (1978) • Petre Gheorghiu, Aurel Giurumia, Paul Lavric, Ovidiu Schumacher, Gheorghe Dinică, Jean Constantin, Mihai Mereuță, Sebastian Papaiani, Monica Ghiuță, Nicu Constantin, Rică Răducanu etc.

1933 – S-a născut Alexandru Popescu Mihăești

14 martie 1933, Mihăești, Vâlcea – 2 aprilie 2021

Filolog, lingvist, psihopedagog, profesor universitar, scriitor și publicist; unul dintre corifeii culturii vâlcene. A parcurs toate treptele ierarhiei didactice, de la profesor de gimnaziu la cea de profesor universitar, a fost ales decan, prorector şi director la nivel naţional al departamentului de Pregătire a Personalului Didactic la Universitatea „Spiru Haret”. A fost prim-vicepreşedinte naţional al Societăţii Profesorilor de Muzică şi Desen. A fost autorul unor cărţi de referinţă în domeniile lingvisticii şi pedagogiei, precum: Omonimia. Dicţionar de omonime, Probleme fundamentale ale instruirii şi educării, Criterii psihopedagogice de organizare eficientă a situaţiilor de învăţare, iar în colaborare: Terminologie lingvistică, Dicţionarul de sinonime sau Enciclopedia judeţului Vâlcea etc., fiind formatorul multor generații de tineri pedagogi și cercetători în domeniul științelor educației. A publicat peste 300 de studii şi articole în reviste de specialitate; s-a remarcat şi prin cele nouă cărţi scrise pe parcursul a aproape o jumătate de secol, începând cu Dicţionarul de terminologie lingvistică şi încheind cu  Lexiconul de cuvinte rare şi ieşite din uz. Pentru rezultate deosebite în cercetarea ştiinţifică a fost distins cu Medalia Meritul pentru Învăţământ, acordată de preşedinţia României (2004), titlul de Om al anului, acordat de American Biografical Institut (1995 şi 2002) etc.

1938 Regizoare Ada Pistiner

1938 – S-a născut Ada Pistiner

14 martie 1938, Iași

Regizoare de film documentar. Absolventă a Facultății de Filologie din cadrul Universității București (promoția 1960) și a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” (promoția 1968). A făcut filme documentare: Alb negru, Muzeul Storck, Filmați la noi, Protecția cui?, Stratul cel mai adânc al orașului și un singur film de lung metraj, Stop cadru la masă.

Stop cadru la masă (1979) •  Aleksandr Kaliaghin, Anda Călugăreanu, Dorina Lazăr etc.

1940 – S-a născut Luminița Cazacu

14 martie 1940, București – 28 februarie 2011, Franța

Regizoare și scenografă de film de animație la Animafilm. A absolvit Facultatea de Arte Plastice și Institutul de Arte Frumoase, Secția Muzeologie. 1940-2011 Regizoare Luminița CazacuÎn 1971, a obținut premiul Leul de argint la Festivalul de film de la Veneția pentru filmul de debut Bună dimineața, Poveste, iar în 1984, la Tomar (Portugalia), premiul special al juriului la Festivalul internațional de film pentru copii. De asemenea, a obținut și numeroase premii naționale, printre care Premiul UCR pentru film de lungmetraj de animație pentru Călătoriile lui Pin-Pin. A făcut parte din diverse jurii și a fost redactor la reviste pentru copii, revista Mihaela a lui Nell Cobar fiind una dintre ele, a realizat cărți de colorat, a pictat. Filme: După-amiezele Penelopei, Condiția Penelopei, Penelopa și Scufița Roșie, Aventurile lui Pin-Pin.

Călătoriile lui Pin-Pin

1942 – S-a născut Mihai Dolgan

14 martie 1942, Vladimirești, Sângerei – 16 martie 2008, Chișinău

1942-2008 Compozitor Mihai DolganCompozitor și interpret de muzică ușoară din Republica Moldova. În 1949 a fost deportat cu părinții în Siberia, unde a fost încarcerat în GULAG. Revenit în țară, a lucrat ca acordeonist la Casa de cultură din Sângerei. A fost fondatorul formației legendare Noroc (1967). A lucrat la diverse filarmonici din Rusia. Din 1974 a fost conducătorul formației Contemporanul, unde s-au lansat majoritatea talentelor – interpreți vocali și instrumentali din Moldova.

Noroc (Contemporanul) – Toamnele

1945 – Armata română a început luptele pentru eliberarea orașului Banska Bystrica (Cehoslovacia)

Trupele Armatei 4, după lupte grele de zi și de noapte și cu pierderi importante, în strânsă legătură cu trupele aliate, au cucerit zona industrială dintre Brezno și Banská Bystrica. Cu toată apărarea îndârjită a inamicului, zeci de fabrici și mult material brut pentru industria grea au rămas în mâinile trupelor noastre. Această fază a operației a fost terminată prin cucerirea de către armatele aliate, în strânsă legătură cu trupele Armatei 4, a importantului oraș și nod de comunicații Banská Bystrica” [Generalul Nicolae Dăscălescu, comandantul Armatei 4 române]. Luptele au fost încheiate la 25 martie.

1945 – A încetat din viață Ion A. Rădulescu-Pogoneanu (14 august 1870 – 14 martie 1945)

Pedagog; profesor la Universitatea din București; membru corespondent al Academiei Române.

1946 – S-a născut Carmen Galin

Eugenia-Carmen Galin; 14 martie 1946, Iași – 13 martie 2020

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1967, șefă de promoție, având  profesori pe Sanda Manu, Ion Cojar, Dinu Negreanu și Mihai Mereuță. 1946-2020 Actriță Carmen GalinA fost căsătorită cu regizorul Dan Pița. A jucat pe scenă la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, Teatrul Național din Cluj-Napoca, Teatrul Mic, Teatrului Național din București, retrăgându-se din activitate și din viața publică în anul 1995. A fost asistent universitar la IATC (1981–1997). S-a dedicat apoi acțiunilor umanitare. A jucat memorabil în filme ca: Drum în penumbră, Ilustrate cu flori de câmp, Premiera, Mere roșii, Iarna bobocilor, Ora zero, Bietul Ioanide, Saltimbancii, Ana și „hoțul”, Faleze de nisip, Trenul din zori nu mai oprește aici. A fost distinsă cu Premiul pentru interpretare feminină al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru rolurile din filmele Saltimbancii și Ana și hoțul, Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria D, „Arta Spectacolului” (2004).

Ilustrate cu flori de câmp (1975) • Draga Olteanu-Matei, Eliza Petrăchescu, Carmen Galin, Elena Albu, Gheorghe Dinică etc.

1955 – S-a născut Marta Petreu

Rodica Marta Crișan; 14 martie 1955, Jucu de Jos, Cluj

Profesoară, poetă, eseistă și editoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A devenit Doctor în Filosofie la Universitatea din București, cu teza Valențele estetice ale anamorfozei logice (1992). S-a format în ambianța intelectuală a mișcării literare Echinox de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, unde a fost profesoară de Istoria filosofiei românești. 1955 Poetă Marta PetreuEste redactor-șef (din 1990) al revistei Apostrof, publicație mensuală editată de Uniunea Scriitorilor din România și de Fundația Culturală Apostrof. A scris romanul Acasă, pe Câmpia Armaghedonului și volumele de poezie: Aduceți verbele, Loc psihic, Cartea mâniei, Apocalipsa după Marta, Scara lui Iacob. A publicat numeroase eseuri, lucrări de istoria filosofiei etc. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1981, 1997), Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor (2003, 2005, 2006), Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2003), Premiul „Nichita Stănescu“ (1997), Premiul „Henri Jacquier” (2001), Marele Premiu „Lucian Blaga“ (2002), Premiul internațional „Lillian Hellman/Dashiell Hammett Grant“ pe 2001, acordat de Human Rights Watch, Premiul „Tudor Arghezi“ (2008) și multe altele.

1962 – Conferința Comitetului celor 18 pentru dezarmare

Pentru reglementarea dezarmării postbelice, Organizația Națiunilor Unite a creat Comisia pentru Dezarmare a Națiunilor Unite, în subordinea Consiliului de Securitate, care primea mandatul de pregătire a propunerilor pentru un tratat de reglementare, limitare și reducere echilibrată a tuturor forțelor armate și a tuturor armamentelor, inclusiv eliminarea tuturor armelor de distrugere în masă. După 1959, s-a întrunit, ocazional, din 1960, negocierile pentru dezarmare desfășurându-se în cadrul a numeroase organisme-forumuri diplomatice de negocieri multilaterale în domeniul dezarmării: Comitetul de dezarmare a celor zece națiuni (1960), Comitetul celor 18 pentru Dezarmare (1962–1968), Conferința Comitetului pentru Dezarmare (1969–1978), Conferința pentru Dezarmare (din 1979). Conferința din 1962 avut loc la Geneva. La lucrări a participat și o delegație din România, condusă de Corneliu Mănescu.

1965 – A încetat din viață Dimitrie Leonida (23 mai 1883 – 14 martie 1965)

Inginer specialist în energetică; profesor universitar; om de știință; unul dintre pionierii electrificării României; organizatorul primului muzeu tehnic din țară.

1966 – Premiera filmului Răscoala

Film dramatic românesc, regizat de Mircea Mureșan, ecranizare după romanul cu același nume al lui Liviu Rebreanu. 1966 Afiș RăscoalaÎn rolurile principale: Ilarion Ciobanu, Emil Botta și Nicolae Secăreanu. Filmul a câștigat premiul Opera Prima la Festivalul Internațional de Film de la Cannes și Premiile pentru regie, muzică și interpretare masculină (Ilarion Ciobanu) la Festivalul național al filmului de la Mamaia (1966).

Răscoala (1966) 

1972 – A încetat din viață Ion Enescu (23 august 1884 – 14 martie 1972)

Medic, profesor universitar; unul dintre întemeietorii cardiologiei românești.

1989 – A încetat din viață Dumitru Florea-Rariște (21 mai 1914 – 14 martie 1989)

Poet, traducător, critic literar și profesor.

1990 – Legea electorală

La 14 martie 1990, Consiliul Provizoriu de Uniune Națională (CPUN) – organism provizoriu de conducere înființat după căderea regimului comunist – a votat Legea electorală în baza căreia aveau să se desfășoare primele alegeri parlamentare și prezidențiale din România postcomunistă, la 20 mai 1990. Decretul-lege nr. 92 din 14 martie 1990 pentru alegerea Parlamentului și a Președintelui României cuprindea în același text legislativ atât referiri la alegerile prezidențiale, cât și la cele parlamentare. Ultimul articol al Decretului-lege abroga Legea electorală a Republicii Socialiste România nr. 67/1974.

1990 – Societatea Română de Criminologie și Criminalistică

A fost înființată în 14 martie 1990, având un rol important în cunoașterea fenomenului criminalității din țara noastră, prin elaborarea unor studii specifice de diagnoză și prognoză. În același an, Societatea Română de Criminologie și Criminalistică a devenit membră a Societății Internaționale de Criminologie.

1992 – Reînhumarea lui Nicolae Titulescu

La Biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului a avut loc ceremonia reînhumării rămășițelor pământești ale lui Nicolae Titulescu, respectându-se dorința testamentară a marelui om politic și diplomat român, decedat în Franța, de a fi îngropat la Brașov.

1992 Reînhumare Titulescu, foto Mihai Alexe Agerpres

1995 – A încetat din viață Gheorghe Hrimiuc-Toporaș (1 ianuarie 1947 – 14 martie 1995)

Istoric literar, profesor și cercetător; a făcut parte din colectivul care a redactat Dicționarul literaturii române: 1900–1950.

1998 – A încetat din viață Boris Deșliu (16 aprilie 1917 – 14 martie 1998)

Avocat, poet, eseist și prozator.

1999 – A încetat din viață George Richard Ursul (11 octombrie 1937 – 14 martie 1999)

Istoric canadian de origine românească; fiu al unei familii de preoți români ortodocși din Bucovina, care a emigrat în SUA la începutul secolului; vice-consul onorific al României în SUA.

2003 – A încetat din viață Lucian Boz (9 noiembrie 1908 – 14 martie 2003)

Critic literar, eseist, poet și traducător, unul din reprezentanții de seamă ai „Generației 1927”; a înființat revista literară Ulise; stabilit în Franța în 1946.

2012 – A încetat din viață Șerban Rădulescu-Zoner (Șerban Constantin Rădulescu-Zoner; 29 mai 1929 – 14 martie 2012)

Istoric, om politic; fost deținut politic al regimului comunist; deputat; președinte al Alianței Civice.

2013 – A încetat din viață Michaela Niculescu–Mica (Michaela Anca Niculescu; 6 noiembrie 1981 – 14 martie 2013)

Actriță și cântăreață, traducător, specialist IT; redactor și producător de carte la Editura Humanitas; lector universitar.

2017 – A încetat din viață Ileana Ciuculete (20 septembrie 1952 – 14 martie 2017)

Interpretă de muzică populară din zona Olteniei.

2017 – A încetat din viață Temistocle Epaminonda–Epa (30 iulie 1951 – 14 martie 2019)

Artist fotograf, operator imagine de film și realizator de imagine din Pitești.

2019 – A încetat din viață George Litarczek (22 decembrie 1925 – 14 martie 2019)

Medic anestezist, profesor universitar, membru de onoare al Academiei Române, cetățean român și american.

2019 – A încetat din viață Adela Petre (10 iunie 1929 – 13/14 martie 2019)

Creatoare de artă populară, deținătoare a titlului UNESCO de „Tezaur Uman Viu”, renumită pentru țesăturile din păr de capră realizate la război.

2021 – A încetat din viață Aurora Cornu (6 decembrie 1931 – 14 martie 2021)

Scriitoare, actriță, regizoare de film și traducătoare; prima soție a lui Marin Preda; stabilită în Franța.

2023 – A încetat din viață Richard Wagner (10 aprilie 1952 – 14 martie 2023)

Scriitor și publicist de limba germană originar din România; al doilea soț al scriitoarei Herta Müller.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită

1 comentariu la „14 Martie în istoria românilor