Atestare Cetatea De Scaun Bucuresci -cover
Amintirile zilei Istoria românilor

14 Octombrie în istoria românilor

Cetatea de scaun București, Costache Conachi, Ciprian Porumbescu, P.P. Negulescu, Gabriela Chaborski, Ion Musceleanu, Mihail Cernea, Ion Lazăr, Serghei Covaliov

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Prima mențiune documentară a Bucureștilor ca Cetate de scaun

 

Cuvioasa Parascheva

1 Sf. Cuv. Parascheva

Cuvioasa Parascheva sau Sfânta Vineri, este o sfântă venerată în Biserica Ortodoxă Română și în alte biserici de rit oriental, sfânta patroană (ocrotitoare) a Moldovei. În anul 1641, moaștele sale au fost aduse la Iași de către domnul Vasile Lupu și așezate în ctitoria sa, Biserica Sfinții Trei Ierarhi. Aducerea moaștelor la Iași a fost un gest de recunoștință din partea patriarhului Partenie I și a membrilor Sinodului Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol pentru faptul că Vasile Lupu a plătit toate datoriile Patriarhiei Ecumenice. Din anul 1889, moaștele sale au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iași. Cuvioasei Parascheva îi sunt atribuite minuni și vindecări miraculoase. De ziua sa, la Iași are loc în fiecare an un pelerinaj la care participă sute de mii de credincioși din toată țara.

Mai mult: Istoria moaștelor Prea Cuvioasei Parascheva [CrestinOrtodox.ro] 

 

Hramul orașului Chișinău

2 Hramul Chişinăului. Biserica Măzărache

Ziua orașului este sărbătorită la 14 octombrie, de marea sărbătoare religioasă Acoperământului Maicii Domnului (pe stil vechi) – sărbătoarea primei biserici a Chișinăului, Biserica Măzărache, cu hramul Acoperământul Maicii Domnului. Fondată în 1752, se înalță pe dealul de unde a început construcția orașului Chișinău, care s-a întins în jurul izvorului de la poalele dealului. În anul 1436, considerat ca an de fondare al Chișinăului, pe acest loc era doar o fântână și o așezare tătărească, în apropierea unei păduri.

 

1465 – Prima mențiune documentară a Cetății de scaun a Bucureștilor

Oraș medieval, Bucureștiul a fost fondat undeva în secolul XIV-XV. Adevăratele sale origini încă nu sunt pe deplin cunoscute. De-a lungul vremii s-au enunțat mai multe teorii cu privire la acest subiect. S-a vorbit despre întemeierea orașului de către Mircea cel Bătrân, pe baza unui document dat de el din Cetatea Dâmboviței, despre care mulți spun că este de fapt vechea denumire a orașului. Alții îi atribuie înființarea orașului ciobanului Bucur, de la care ar veni și numele orașului. În fine, alții îi atribuie chiar și lui Negru Vodă întemeierea orașului. 1465a Radu Cel FrumosSe prea poate ca Mircea cel Bătrân să fi construit aici o fortificație pe care să o folosească în cazul unui atac al turcilor otomani. La fel, și Vlad Țepeș ar fi putut ridica cetatea pentru a se folosi de ea în contextul operațiunilor sale de la sud de Dunăre contra acelorași turci. Ceea ce se cunoaște sigur este că primul document în care este menționat orașul București este unul din anul 1459, dat de Vlad Țepeș către niște boieri. Primul domnitor care a stat cu adevărat la București, și l-a folosit ca reședință, este fratele și urmașul lui Vlad Țepeș, Radu cel Frumos, care a emis de aici și câteva documente. Unul, de la 12 noiembrie 1463, vorbește despre întărirea unor moșii către mai mulți boieri. Altul, de la 30 mai 1464, vorbește despre întărirea stăpânirii mănăstirii Cozia peste Sevestreni. Au mai fost și altele însă cel mai important este cel din 14 octombrie 1465 dat „în scaunul de cetate București, în anul 6974”.

1465b Documentul Lui Radu Cel Frumos

Bucureștiul avea să devină capitală permanentă a Țării Românești mai târziu, în decembrie 1659, după preluarea tronului de către Gheorghe Ghica (20 noiembrie 1659–1 septembrie 1660), Târgoviște, distrus de campaniile turco-tătare din 1658–1659, încetând să mai fie reședință domnească.

1777 – S-a născut Costache Conachi

14 octombrie 1777, Țigănești, Galați – 4 februarie 1849, Țigănești

Scriitor, mare boier și mare proprietar, om politic din Moldova. A fost educat de către un refugiat francez. A studiat ingineria, limbile clasice, greaca modernă, turca și franceza. A început cu lucrări de hotărnicie pentru proprietățile de terenuri și a continuat până la retragerea din cauza vârstei și a problemelor de sănătate. 1777-1849 Scriitor Costache ConachiEra considerat cel mai bun inginer hotarnic, al timpului, din Moldova. A fost comis, ispravnic al ținutului Tecuci, staroste al ținutului Putna, agă al târgului Iași, ispravnic al ținutului Tecuci, vornic al obștii la Iași, vornic al poliției, mare vornic, mare postelnic (președinte al Departamentului Afacerilor Străine), mare logofăt. Figură contradictorie în epocă, pleda pentru luminarea poporului, a făcut un proiect de reformă a învățămîntului în Moldova pe principiul „studiul trebuie să aibă un scop moral”. A luat parte la redactarea Regulamentului Organic, formulînd unele articole care aveau în vedere unirea Principatelor. Este unul dintre primii poeți moldoveni moderni. Circulînd ca populare până au fost publicate în volum, versurile îl dezvăluie ca pe un adevărat poet, superior Văcăreștilor, precursor al lui Eminescu. Lirica sa este prin excelență erotică, senzuală și sentimentală. A făcut și unele traduceri din literatura franceză.

1802 – Puternic cutremur de pământ în Țara Românească

Cutremurul s-a produs în Vrancea, la 14/26 octombrie 1802, ora 12:55 și se apreciază că a avut o magnitudine de 7,7–7,9 grade și a ținut 2 minute și 30 de secunde, cel mai puternic seism vrâncean. Unda sa de șoc s-a simțit și în Moscova, Sankt Petersburg, Insula Creta și Marea Egee. În Bulgaria, orașele Ruse, Varna și Vidin au fost aproape complet distruse. Bucureștiul a fost grav afectat, aici prăbușindu-se Mănăstirea Cotroceni, Biserica Sf. Nicolae, Turnul Radu Vodă, Hanul Șerban Vodă și multe alte construcții. Turnul Colței s-a prăbușit parțial, cauzând moartea unui negustor ambulant.

1802 Turnul Colțea, înainte și După Cutremur
Turnul Colțea, înainte și după cutremur

Conform unor martori, în București, în timpul cutremurului, „un zgomot înfiorător a îngrozit lumea”. În multe locuri din București și din țară s-au format crăpături adânci și lungi în pământ, din care a țâșnit, pe alocuri, apă fierbinte și „murdară, urât mirositoare”. Este cel mai puternic cutremur consemnat vreodată în România și unul dintre cele mai puternice din istoria europeană.

1812 – Cetatea Ismail a primit statutul de oraș și numele Tucikov

În baza raportului prezentat de amiralul P.V. Ciciagov, țarul Alexandru I a dat Dispoziția Imperială din 14 octombrie 1812, prin care Cetatea Ismail și suburbia din preajma cetății, cu un număr de circa 1.500 case și prăvălii, populată de coloniști armeni, greci, bulgari, evrei și alte naționalități, să se numească orașul Tucikov, denumire ce s-a păstrat pînă la mijlocul secolului al XIX-lea.

1812 Ismail, 1909

Numele a fost dat în onoarea generalului-maior rus S.A. Tucikov (1767 – 1839), care a fost guvernator al Ismailului în perioada 1830–1836, el fiind cel care a fondat localitatea, până atunci neexistând decât Cetatea Ismail.

1813 – S-a născut Scarlat V. Vârnav

14 octombrie 1813, Hilișeu, Dorohoi – 6 ianuarie 1868, Bârlad

Călugăr și om politic, partizan al Unirii Principatelor. Familia și-a trimis fiul să urmeze calea preoției la Mănăstirea Secu, unde s-a și călugărit sub numele de Sofronie. A fugit de la mănăstire la Cernăuți și apoi la Paris. A fost student la Sorbona unde a urmat Literele și Filosofia, dar și Dreptul la L’Ecole de Droit. 1813-1868 Monah Scarlat V. VârnavA fost primul casier al primei societăți de studenți români din Franța, pusă sub auspiciile lui Lamartine. Există voci care au afirmat că a fost fondatorul bisericii române din Paris. Cunoscuții i-au spus „Popa Vârnav”. El era una dintre figurile cele mai simpatice și mai originale ale acelei epoci din Moldova – un tip agitat, imaginativ și destul de nestatornic, muncit de gânduri, inteligent, care făcea mai multe lucruri deodată; entuziast exploziv și efemer. Pe de altă parte, era un patriot de școală nouă, un reformator care dorea să schimbe mentalitățile autohtone conform cu ideile care i-au plăcut în peregrinările sale prin Apusul Europei. Era un om bogat, risipitor, și avea legături importante în societate. În 1850 s-a călugărit din nou, tot sub numele Sofronie, la Mănăstirea Neamțului, unde a fost și stareț. De la intrarea în tagma bisericească, s-a consacrat actelor filantropice, îngrijind cu deosebire copii săraci. A fost fratele medicului Constantin Vârnav și unchiul inginerului, politicianului și prefectului Scarlat C. Vârnav.

1833 – S-a născut Constantin Barozzi

14 octombrie 1833, București – 15 aprilie 1921, București

Ofițer de carieră specializat în geniu, general, geodez, cartograf și politician,  membru de onoare (din 1905) al Academiei Române. A urmat Școala Militară de Ofițeri din București (1854–1856). 1833-1921 General Constantin BarozziȘi-a continuat studiile la Institutul Geografic al Armatei din Viena specializându-se ca ofițer de geniu. Întors în țară, a fost numit director de studii, subdirector și în final director al Școlii Militare din București. A luat parte la lucrările Comisiei internaționale însărcinată cu delimitarea frontierei dintre România și Austro-Ungaria (1885) și, respectiv, cu Bulgaria (1886), la diferite congrese internaționale de geodezie. A urcat treptele ierarhiei militare până la gradul de general de divizie (1892). Din inițiativa sa, în 1895, a luat ființă Institutul Geografic al Armatei, îngrijindu-se și de activitatea de procurare a aparaturii necesare. A fost membru fondator și vicepreședinte al Societății Geografice Române.

1853 – S-a născut Ciprian Porumbescu

Ciprian Gołębiowski; 2/14 octombrie 1853, Șipotele Sucevei, Imperiul Austriac/Suceava – 6 iunie 1883, Stupca/Ciprian Porumbescu, Suceava

Compozitor și violonist, cu un imens potențial artistic, stins prea devreme. 1853-1883 Compozitor Ciprian PorumbescuA început studiul muzicii la Suceava și Cernăuți, apoi a continuat la Konservatorium für Musik und darstellende Kunst în Viena, cu Anton Bruckner și Franz Krenn. În această perioadă l-a frecventat, la Viena, pe Eusebius Mandyczewski, compozitor bucovinean, cu care s-a perfecționat, în particular, la teoria muzicii. Între 1873–1877 a studiat teologia ortodoxă la Cernăuți, unde a și condus societatea studențească Arboroasa. Printre cele mai populare lucrări ale sale sunt: Balada pentru vioară si orchestră, Op. 29, opereta Crai nou. A compus muzica pentru celebrul cântec patriotic Pe-al nostru steag e scris Unire, muzică ce este folosită astăzi și de către Albania pentru imnul național, de asemenea, a scris și melodia fostului imn al României, Trei culori.

Balada • Violoncel Laurentiu Gherman, Harpă Tan Keng Hong

1857 – S-a născut Gheorghe Ionescu – Gion

14 octombrie 1857, Pitești – 29 iunie 1904, București

Profesor, istoric, ziarist, publicist, cronicar literar și teatral, membru corespondent (din 1889) al Academiei Române. În anii de liceu s-a evidențiat în studiul Istoriei și al limbilor moderne, ceea ce a contribuit la obținerea poziției de meditator al copiilor naturali ai Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, călătorind cu ei prin Italia și Spania, cu scopul cunoașterii monumentelor istorice din cele două țări. A continuat studiile la Universitatea din București, unde a fost studentul apropiat al lui Hasdeu și Odobescu, sub influența cărora a rămas toată viața. 1857-1904 Istoric Gheorghe Ionescu-gionA obținut o bursă din partea Ministerului Instrucțiunii Publice, desăvârșindu-și studiile la Paris și Bruxelles, întorcându-se în țară în 1884, cu titlul de Doctor în Litere și Filosofie. A debutat în publicistică în anul 1876, în ziarul Telegraful din București, unde colabora, ca și la Binele public, încă din perioada studiilor în străinătate. A fost redactor la Românul, apoi la Revista nouă, colaborând și la alte publicații. A început activitatea didactică la douăzeci și șase de ani, mai întâi fiind profesor de Istorie la Școala normală de institutori din capitală, și, după desființarea acesteia, profesor de Limba franceză la liceul „Matei Basarab”. Pe o durată scurtă a fost inspector școlar și apoi secretar general al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, inspector general în învățământul secundar, vicepreședinte al Ateneului Român. Din scrierile sale: Portrete istorice, Istorie a Bucurescilor, Istoria națională în istoria universală.

1863 – S-a născut Grigore Basarabescu

14 octombrie 1863 – 1932

Unul dintre generalii Armatei României din primul război mondial, fratele generalului Ioan Basarabescu. A îndeplinit funcția de comandant de divizie de cavalerie în campania anului 1916. 1863-1932 Grigore BasarabescuDupă absolvirea Școlii Militare de Ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 4 Roșiori, al Brigăzii 2 Călărași și al Diviziei 2 Cavalerie. În timpul primului război mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 2 Cavalerie (15/28 august–28 septembrie/10 octombrie 1916). A fost distins cu Ordinul Coroana României, în grad de ofițer (1910) și Ordinul Steaua României, în grad de ofițer (1913). A lăsat cartea De-ale noastre (1914).

1864 – S-a născut Nicolae Severeanu

14 octombrie 1864, Flămânzi, Botoșani – 9 martie 1941, Buzău

Psalt, muzicolog și folclorist, compozitor de muzică psaltică, corală și autor de lucrări didactice. A început să învețe muzica psaltică la Mănăstirea Neamț, cu fratele Damaschin, pentru ca apoi să frecventeze școala de profil de acolo, fiind elevul arhimandritului Veniamin Nițescu (1878–1881), fiind totodată și psalt al mănăstirii. A fost apoi canonarh la Mitropolia din Iași, psalt și protopsalt la bisericile Domnița Bălașa, Sf. Nicolae-Tabacu, Sf. Ecaterina și Sf. Spiridon-Nou din București, profesor de muzică la gimnaziul din Turnu-Severin, la Buzău, unde, pe lângă catedra de muzică vocală de la liceu, ocupa și postul de protopsalt al Episcopiei, pe care l-a onorat cu vocea sa frumoasă timp de 30 de ani. A fost fondator și dirijor al Societății Corale Doina Buzăului, Corului Bisericii Greci (Negustori) din Buzău și al Societății Cântăreților Bisericești „Ioan Cucuzel” din București. A compus muzică corală: Opt coruri pentru cor mixt și voci egale, muzică psaltică: Anastasimatarul, Irmologhionul și a scris Gramatica musicii bisericești și lucrări didactice: Curs elementar de Musică orientală (bisericească) aprobat de Sfântul Sinod pentru uzul Seminariilor și Școalelor de cântăreți.

Anastasimatarul bisericesc Glasul I

1872 – S-a născut Petre P. Negulescu

14/ 26 octombrie 1872, Ploiești – 28 septembrie 1951, București

Filosof, profesor universitar și om politic, membru titular (din 1936) al Academiei Române. S-a înscris la Facultatea de Științe a Universității bucureștene, dar, audiind o prelegere a lui Titu Maiorescu, s-a transferat la Facultatea de Litere, fiind remarcat de acesta ca student eminent. A făcut parte, alături de C. Rădulescu-Motru, S. Mehedinți, Mihail Dragomirescu, Ion A. Rădulescu-Pogoneanu, I.Al. Brătescu-Voinești, din grupul selectat de Maiorescu pentru a-i urma direcția și a le preda conducerea Convorbirilor literare. 1870-1951 Filosof P. P. NegulescuÎi primea în casa lui vestită, din strada Mercur 1, într-un cenaclu anume organizat, le supraveghea și stimula lecturile, pregătindu-i pentru a-i urma direcția și a le preda conducerea revistei. A fost licențiat cu teza Critica apriorismului și a empirismului, ulterior publicată în volum. S-a specializat, cu o bursă de studii, în Germania și Franța. Reîntors în țară a fost numit, la intervenția Profesorului, conferențiar de Filosofie la Universitatea din Iași. În 1895, împreună cu ceilalți colegi de generație, a preluat conducerea celei mai importante reviste a țării, Convorbiri literare. În 1910, la moartea lui Maiorescu, s-a transferat la București, la catedra fostului său profesor. În 1917 a devenit membru fondator și fruntaș al unei noi formațiuni politice, Liga Poporului, devenită Partidul Poporului sub conducerea generalului Averescu iar din 1919 a fost senator, ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, președinte al Camerei Deputaților. A scris: Impersonalitatea și morala în artă, Filosofia în viața practică, Filosofia Renașterii (2 vol.), Geneza formelor culturii, Istoria filosofiei contemporane (5 vol.).

1885 – S-a născut Marin Drăcea

14 octombrie 1885, Izvoru–Vânătorii Mici, Giurgiu – 14 iunie 1958, București

Inginer silvic, profesor la Facultatea de silvicultură a Politehnicii din București, promotorul introducerii în România a silvotehnicii moderne, ales post-mortem (din 2010) membru al Academiei Române. În 1905 s-a înscris la Școala Superioară Silvică de la Brănești, primul la examenul de admitere, absolvind în 1910 cu deosebit succes, fiind reținut asistent universitar. 1885-1958 Inginer Silvic Marin DrăceaÎn 1912 s-a specializat în Germania, s-a înscris pentru doctorat la Universitatea din München, cu tema Contribuțiii la cunoașterea salcâmului din România, cu o privire specială asupra culturii sale din Oltenia, prezentată în 1923 (după război), obținând titlul de Doctor în Silvicultură cu Summa cum laude și fiind numit profesor titular la Școala Politehnică din București, Secția Silvică. În 1927, cu o bursă a fundației Rockefeller, s-a specializat în SUA, la Universitatea Yale, la stațiunea experimentală forestieră Apalachian Forest Experiment Station Ashville și la The Forest Products Laboratory Madison, în tipurile de arborete, de organizarea lucrărilor de cercetare, de organizarea administrației pădurilor și tehnologia și industrializare a lemnului. A continuat activitatea didactică, profesor titular de Silvicultură și Tehnologia lemnului la Facultatea de Silvicultură a Politehnicii din București, până în anul 1947 când a fost forțat să se pensioneze. A determinat înființarea Institutului de Cercetări și Experimentație Forestieră (ICEF), cu atribuții de rezolvare științifică a problemelor puse de toate pădurile țării. În 1933 a luat conducerea institutului, pornind opera de creare a științei silvice românești cu 14 ingineri silvici cercetători și 10 cadre ajutătoare. A fost președinte al Societății Inginerilor Silvici Progresul silvic și membru corespondent al Society of American Forester (Washington).

1891 – S-a născut Gabriela Chaborski

14 octombrie 1891, Bârlad – 25 noiembrie 1936, București

Biochimistă română de origine poloneză, prima femeie conferențiar universitar din România. A studiat la Facultatea de Științe Fizico-Chimice din București, pe care a absolvit-o în 1916. 1891-1936 Biochimistă Gabriela ChaborskiLucrarea de doctorat, susținută la Geneva (1919), avea la bază o nouă formă de levură (ciupercă unicelulară), pe care o descoperise făcând analiza unei banane intrată în fermentație, Recherche sur les levures termophiles et cryophites. Imediat după obținerea doctoratului a fost încadrată asistentă în Laboratorul de chimie anorganică a Facultății de Științe din cadrul Universității din București, șef de lucrări în cadrul aceluiași laborator (1921), titularizată conferențiar de la 1 ianuarie 1928. A elaborat metode originale de separare și dozare a unor elemente, precum și lucrări referitoare la studiul moleculei. A colaborat intens la publicația Natura – Revistă pentru răspândirea științei, scoasă de Editura Cultura Națională, a publicat articole proprii sau realizate în colaborare, dar a promovat și alte realizări pe tărâm științific.

1903 – S-a născut Ion Musceleanu

14 octombrie 1903, Caracal – 17 aprilie 1997, București

Pictor, profesor. A urmat Academia de arte frumoase din București, având profesori pe Fritz Stock, Dimitrie Paciurea, G.D. Mirea. A fost profesor de desen la Râmnicu Vâlcea. A debutat la Salonul Oficial de Pictură și Sculptură cu acuarela Case (1930). Peisagist și portretist de factură impresionistă, a prezentat evidente afinități cu Lucian Grigorescu, abordând, de cele mai multe ori, pictura în aer liber.

1903-1997 Pictor Ion Musceleanu

Colorist fin, din paleta cromatică artistul a folosit doar tonurile calde, cu o intensitate redusă, sugerând o atmosferă de discreție și, în același timp, de poezie prin compozițiile sale A fost prezent cu regularitate în expozițiile anuale de stat, municipale și republicane. A participat, de asemenea, la expoziții colective de artă românească peste hotare: la Minsk, Bratislava, Atena, Berlin, Ankara, Istanbul, Paris, Moscova, Praga, Londra.

Biografie ilustrată: Musceleanu Ion [Artindex]

1907 – S-a născut Petrache Lupu

12 octombrie 1907, Maglavit, Dolj – 14 decembrie 1994, Maglavit

Cioban care a pretins că a avut mai multe viziuni divine în cursul anului 1935. Orfan de tată, s-a îmbolnăvit de vărsat, în urma căruia a rămas surd și gângav. A fost scutit de armată în 1931, cu diagnosticul „otită medie supurată, bilaterală, cu perforația timpanelor și ușoară idioție”. De la vârsta de 12 ani a devenit cioban, a rămas analfabet, având un vocabular redus. De-a lungul a trei săptămâni – în 31 mai, 7 iunie și 14 iunie 1935 – Petrache Lupu a avut o serie de trei revelații, prezentate în relatările vremii: „Iată ce spune. Vineri, întâia Vineri, a fost în sat. La scăpătatul soarelui s’a întors la târlă. în drum, lângă tufa de plop, i s’a arătat un om bătrân, un moș. Era gros, zice Petrache și arată cu brațele: așa de gros. Avea păr mare și alb tot părul. Barba până la-brâu, albă. Mustața mare, albă. Haina albă ca mătasa. Nu călca pe pământ. Plutia la două palme dela pământ. Răspândia un miros frumos. L-a întrebat pe Petrache unde se duce, și Petrache a răspuns că se duce la târlă, îi era frică. Moșul – așa zice el – Moșul i-a spus să meargă să spună oamenilor și preoților să țină duminecile și sărbătorile. Când popa trage clopotul, nu numai unii să vină la biserică și alții la furat porumb în țarină. Copiii să cinstească părinții. Dacă nu se vor face buni, cu foc vor fi pedepsiți. A trecut o săptămână, dar Petrache n’a spus nimic, nimănui. Nu că i-ar fi fost frică de cineva, dar ca să nu râdă lumea. A doua Vinere iarăși i s’a arătat Moșul. L-a întrebat: de ce n’ai făcut ce ți-am poruncit? El s’a rugat să-l ierte. Moșul i-a spus: Să-ți faci datoria. Dar iarăș a trecut o săptămână și n’a spus nimănui. Nu că s’ar fi temut, dar să nu râdă lumea. În Vinerea a treia, în acelaș loc, lângă tufa de plop ia eșit Moșul în cale. Cu glas gros și tare ca tunetul l-a întrebat: De ce n’ai spus oamenilor? De ce nu ți-ai făcut datoria ? El s’a rugat din nou să fie iertat. Să mergi, zicea Moșul, să mergi să spui. El a zis că nu poate să meargă la lume. Cum să merg la lume, să râdă lumea? Moșul i-a spus să nu se teamă. El îi va ajuta să nu se teamă de nimeni, când va spune ce-i poruncește Moșul„.

1907-1994 Petrache Lupu

Ulterior, fenomenul a căpătat rapid amploare. A contribuit și presa vremii, care a acoperit pe larg subiectul: Sfarmă Piatră, Gândirea, Dimineața, Realitatea Ilustrată, etc. În decurs de aproximativ un an (1935–1936), se estimează că peste 2 milioane de oameni ar fi fost în pelerinaj la Maglavit. În 1935 s-a pus piatra de temelie pentru construirea unui așezământ monahal pe locurile unde Petrache Lupu a susținut că a avut viziunile. Deși fenomenul „Maglavit” și-a diminuează din intensitate în timpul celui de-al doilea război mondial, a rămas îndeajuns de puternic pentru a îngrijora autoritățile comuniste în politica lor de instaurare a ateismului. Petrache Lupu a fost arestat în august 1949 și închis fără judecată la închisoarea Jilava. Eliberat în luna octombrie a aceluiași an, și-a încetat aparițiile publice.

1908 – S-a născut Lascăr Sebastian

Sebastian Salmen; 14 octombrie 1908, București – 9 octombrie 1976, București

Gazetar, traducător și dramaturg. A urmat Conservatorul de Artă Dramatică din București, numai 2 ani. A fost redactor la Adevărul, la Agerpres, iar din 1955 redactor-șef de secție la Flacăra, un publicist plin de vervă. A debutat în Cultura proletară (1926), având apoi o bogată activitate publicistică. A colaborat la Adevărul literar și artistic, România literară, Bilete de papagal, Rampa, Viața românească etc. S-a remarcat ca traducător din literaturile antice și moderne. Din scrierile sale: Oameni. Portrete literare, Colivia cu sticleți (în colaborare); Cu pâine și sare. A tradus din Anatole France, Henryk Sienkiewicz, Miguel de Unamuno, Petrarca, Horațiu, Gustave Flaubert etc.

1908 – S-a născut Mircea Pavelescu

14 octombrie 1908 – 11 iulie 1980

Poet, nepotul lui Cincinat Pavelescu. A fost licențiat al Facultății de Matematică a Universității din Bucuresti (1929), dar și al Academiei Navale din Constanța (1931). A fost ofițer de marină la Constanța, funcționar la Președinția Consiliului de Miniștri, delegat al Guvernului la Administrația Porților de Fier, la Orșova, redactor la revista Urzica. A debutat cu versuri în revista Graiul nostru (1925), iar editorial cu volumul de versuri Pasărea paradisului (1938). A colaborat la Adevărul literar și artistic, Bilete de papagal, Universul literar, Convorbiri literare, Kalende, Jurnalul literar, Vremea, Contemporanul, România literară etc. Din operele sale: Arca lui Noe, Ursulețul călător, Versuri. În ultimii ani, s-a manifestat mai ales ca autor de poezii umoristice și versuri pentru copii, epigramist. A tradus din V.G. Korolenko, V. Karbovskaia (în colaborare) și V. Siveditis.

1911 – A apărut la București revista Rampa

A apărut din inițiativa lui N.D. Cocea și Alexandru Davila, ca organ de informație, de critică și de îndrumare pentru artiști și pentru public, având ca model ziarul teatral Comoedia care apărea în Franța.

1911 Revista Rampa

Din primul număr s-au vândut 3.000 de exemplare și a fost nevoie să se mai tipărească alte 7.000, pentru a putea satisface cererea nesperat de mare. Pe toată durata apariției, titlul cotidianului a rămas neschimbat, dar subtitlul a variat, de-a lungul timpului. Între anii 1911–1946, Rampa a apărut de șase ori pe săptămână, iar între 1946–1948, săptămânal. După o întrerupere de doi ani (1913–1915), revista și-a reluat apariția, existînd pînă în anul 1948. Revista Rampa nouă ilustrată a fost mult timp singurul cotidian de specialitate din lume.

1912 – Guvernul Titu Maiorescu (1) și-a încheiat activitatea. S-a instalat Guvernul Titu Maiorescu (2)

Guvernul Titu Maiorescu (1) a fost un Consiliu de Miniștri conservator, care a guvernat în perioada 28 martie–14 octombrie 1912, un guvern de tranziție, cu misiunea să ducă tratative cu Take lonescu pentru a alcătui un guvern de concentrare conservatoare, sub conducerea lui P.P. Carp. 1912 Premier Titu MaiorescuTratativele însă, au eșuat.

S-a format Guvernul Titu Maiorescu (2), Titu Maiorescu formând, sub conducerea sa, un guvern nu de concentrare ci de colaborare cu conservatorii takiști, premierul păstrând și portofoliul Ministerului de Externe. A fost un Consiliu de miniștri din membri ai Partidului Conservator și ai Partidului Creștin Democrat, care a guvernat în perioada 14 octombrie 1912–31 decembrie 1913. Din această funcție, Titu Maiorescu a prezidat în iulie 1913 Pacea de la București, privind armistițiul cu Bulgaria în al doilea război balcanic. În urma tratatului încheiat, România a primit Cadrilaterul.

1912-1980 Actor Nucu Păunescu1912 – S-a născut Nucu Păunescu

14 octombrie 1912, București – 2 octombrie 1980, București

Actor de teatru și film. A absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din București în 1930. A jucat la Teatrul „Nottara”. Din filmele sale: În sat la noi, Mitrea Cocor, Nepoții gornistului, Valurile Dunării, Balul de sâmbătă seara, Săptămâna nebunilor, Haiducii lui Șaptecai, Zestrea domniței Ralu, Ștefan cel Mare–Vaslui 1475, Prin cenușa imperiului, Trepte spre cer, Ultima noapte de dragoste, Drumul oaselor.

Prin cenușa imperiului (1976) • Regia: Andrei Blaier. Cu: Gheorghe Dinică, Gabriel Oseciuc, Cornel Coman, Ștefan Sileanu, Ferenc Bencze, Ernest Maftei, Constantin Rauțchi, Nucu Păunescu, Irina Petrescu, Florina Cercel, Boris Ciornei, Corneliu Gîrbea, Andrei Codrarcea

1914 – A încetat din viață Ioan Mihaly de Apșa (25 ianuarie 1844 – 14 octombrie 1914)

Jurist, istoric; luptător pentru drepturile limbii române; colecționar de numismatică și obiecte tradiționale; membru corespondent al Academiei Române.

1916 – Armata a 4-a română a încheiat retragerea

Armata 4 română, care acționa în nordul țării, aflată sub comanda generalului Constantin Prezan, a încheiat retragerea și a ocupat poziții pe crestele Carpaților Orientali la 1/14 octombrie, în condițiile în care armata austriacă exercita o presiune moderată asupra sa.

1917 – S-a născut Viorel Alecu

14 octombrie 1917, Iași – 27 mai 2000, București

Prozator, istoric și critic literar, publicist, gazetar, profesor de limba română, autor de manuale. A urmat studii filologice la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi (1936–1940), în timpul cărora a participat la înfiinţarea societății Noua Junime de către G. Călinescu şi a publicat în Jurnalul literar. Ulterior a fost profesor de Limba şi literatura română la Iaşi, Câmpulung Muscel, Bacău şi Bucureşti. Între 1967–1982 (când s-a pensionat) a fost cercetător la Institutul de Cercetări Pedagogice din Bucureşti. A obţinut titlul de Doctor în Filologie cu teza Opera literară a lui G. Călinescu în 1973. A colaborat la Jurnalul literar, Bacăul, Moldova, Ateneul cultural, România literară, Luceafărul, Convorbiri literare, Ramuri etc. A publicat: Curentele literare în literatura română, Opera literară a lui G. Călinescu, Studierea literaturii române în liceu, Împăcare,  G. Călinescu şi „Jurnalul literar”, Ultimii ani.

1918 – A încetat din viață Vasile Mangra (Vincențiu Mangra; 25 mai 1850 – 14 octombrie 1918)

Teolog, istoric, pedagog; mitropolit al Transilvaniei; unul din conducătorii luptei românilor transilvăneni pentru obținerea de drepturi național-politice, din cauza poziției sale politice fiind scos din dipticele Bisericii Ortodoxe Române; membru titular al Academiei Române.

1919 – S-a născut Mircea Șerbănescu

14 octombrie 1919, Cernăuți – 21 iulie 2012, Timișoara

Prozator și publicist, membru fondator și secretar literar (1951–1979) al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor. A urmat liceul în Turnu Severin, Craiova și Timișoara. După absolvirea Academiei de Înalte Studii Comerciale din București (1938–1942), a revenit în Timișoara, unde s-a stabilit și și-a continuat activitatea ziaristică deja începută din 1940–1941 la publicația Vestul. 1919-2012 Scriitor Mircea ȘerbănescuDupă stagiul militar pe frontul din Bucovina, a lucrat ca ziarist, redactor la Românul, Făclia Banatului, Drapelul roșu, colaborând și la Colț de țară, Fruncea, Scrisul Bănățean, România literară etc. Deși publicații la care a lucrat erau patronate politic (Românul de PNL, Făclia Banatului de PSD, iar, mai târziu Luptătorul bănățean de PCR), nu s-a angajat în niciun partid. A debutat cu povestirea Bătrânul lăutar la revista Colț de țară, urmată în același an (1937) de volumul de proză scurtă Cadavrul ambulant, fiind autorul a numeroase lucrări de proză scurtă, romane, antologii de anticipație, articole și memorialistică: Prea târziu, Rătăcire, Prețul tăcerii, Privind cinematografic, Cerc și dragoste, Fata din tren, Fântâna cu apă vie, Floare și îngheț, Ieșirea din vis, Anotimpuri literare, Romanul dragostei dintâi, Dincoace de Palia de la Orăștie, Neîntoarcerile etc.

1923 – S-a născut Victor Kernbach

14 octombrie 1923, Chișinău, RSSM/R. Moldova – 16 februarie 1995, București

Prozator, poet, eseist, traducător, cercetător al mitologiei românești și universale și al paleoastronauticii, autor de science fiction. După ocupația sovietică a Basarabiei, în vara lui 1940, s-a refugiat cu familia în București. A lucrat la Vremea, apoi la Evenimentul zilei, patronat de Pamfil Șeicaru. 1923-1995 Scriitor Victor KernbachÎn 1942 s-a înscris la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București, dar a întrerupt cursurile timp de doi ani, pentru a pleca pe front. A revenit în 1946 și a obținut licența în Litere și Filosofie, continuând în paralel activitatea jurnalistică. Debutul literar a avut loc cu publicarea eseului literar, Aspecte din literatura rusă. Ca poet, a publicat în 1957 cartea Rime, iar în 1966 Freamăt galactic, o lucrare în care accentul este pus pe condiția umană privită dintr-o perspectivă cosmică. Este autorul unui Dicționar de mitologie generală, sursă de informare de mare valoare. Alte opere: Luntrea sublimă, Lumini pe strada mare, Vântul de miercuri, Miturile esențiale, Penumbra dedicațiilor.

1924 – Biserica Ortodoxă Română a trecut, oficial la calendarul gregorian

Statul român a adoptat calendarul gregorian la 14 aprilie 1919. În urma conferinței pan-ortodoxe de la Constantinopol din 1923, Biserica Ortodoxă Română a hotărât înlocuirea calendarului iulian cu cel gregorian, ziua de 1 octombrie devenind 14 octombrie. 1924 Scrisoarea Pastorală A Ep. Roman CiorogariuÎn scrisoarea pastorală adresată cu ocazia Crăciunului din anul 1924, Roman Ciorogariu, episcopul de Oradea, s-a simțit dator să explice modificarea pe înțelesul tuturor: „Un învățat italian a apropiat anul calendariului de anul ceriului, ștergând din calendar cele zece zile cu care el întârzia și în anul 1582 a scris 15 octombrie în loc de 5 octombrie. Biserica Ortodoxă n-a primit acest calendar îndreptat, pentru că anul acestui calendar îndreptat tot nu este egal cu anul ceriului, nici Paștele nu se socotește cum le socotim noi, nici sfinții de peste an în acest calendar nu sunt aceiași cu cei din calendarul vechiu. Așa am rămas noi tot cu calendarul vechiu, cu toate că știam că e greșit. În veci însă nu puteam să rămânem cu el, căci după un timp oarecare s-ar fi întâmplat ca primăvara după calendar să cadă în timpul verii, vara să fie toamna și toamna să fie iarna; Nașterea Domnului s-o prăznuim primăvara, Paștile vara și Rusaliile toamna. Vremea nu așteaptă, ea merge înainte, iar noi cu calendarul rămânem în urmă. Și atunci învățații bisericii noastre au făcut ceea ce a făcut mai înainte acel învățat italian, și ceea ce ar face fiecare om, al cărui ceasornic întârzie: au tăiat cele 13 zile cu care anul calendariului nostru întârzia față de anul ceriului, au dus deci înainte anul calendariului, cum muți înainte ceasornicul ce întârzie și la 1 octombrie din anul acesta am scris 14 octombrie”.

1928 – S-a născut Paul Lavric

1928 Paul Lavric

14 octombrie 1928, Berea, Satu Mare

Actor de teatru și film. Este absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” (promoția 1955). A jucat la Teatrul Dramatic din Brașov și în numeroase filme: Sfînta Tereza și diavolii, Stejar – extremă urgență, Cursa, Trei zile și trei nopți, Iarna bobocilor, Iarba verde de acasă, Jachetele galbene, Bietul Ioanide, Munții în flăcări, Castelul din Carpați, Croaziera, Glissando, Bătălia din umbră, Trenul de aur, Primăvara bobocilor etc.

Castelul din Carpați (1981) • Regia Stere Gulea. Cu: Cornel Ciupercescu, Maria Bănică, Octavian Cotescu, Zoltán Vadász, Adrian Mazarache, Marcel Iureș, Irina Petrescu, Ion Caramitru, Paul Lavric [hangiul evreu Ionas], Ovidiu Iuliu Moldovan, Dorel Vișan

1929 – S-a născut Niculae Gheran

14 octombrie 1929, București – 4 aprilie 2023

Scriitor, editor, critic și istoric literar. Este licențiat în Litere al Universității București. Și-a desfășurat activitatea în sistemul editorial de stat. 1929-2023 Scriitor Niculae GheranA debutat cu articolul Câteva observații pe marginea unei colecții literare adresate satului în Contemporanul (1953) și debutul editorial, cu monografia Gh. Braescu (1963). A colaborat la Tânărul scriitor, Contemporanul, Viața Românească. Ramuri, Tribuna. Steaua, Vatra etc. Pe parcursul a patru decenii a realizat ediția critică în 23 de volume a operei complete a romancierului Liviu Rebreanu. A mai publicat volumele: Tânărul Rebreanu, Liviu Rebreanu: Amiaza unei vieți, Sertar, Tudor Arghezi: 1880–1967, Cu Liviu Rebreanu și nu numai, (evocări și documente), Liviu Rebreanu prin el însuși, Arta de a fi păgubaș etc.

1930 – Debutul rubricii Noutăți teatrale europene la Radio

1930 Noutăți Teatrale Europene. Victor Ion PopaScriitorul Victor Ion Popa a inițiat, la Radiodifuziunea Română, rubrica bilunară Noutăți teatrale europene. Victor Ion Popa a fost un om de teatru și literat polivalent care a adus, prin opera sa dramatică, regizorală și pedagogică, o contribuție însemnată la evoluția teatrului românesc dintre cele două războaie mondiale. Din 1929, a fost regizor la Teatrul radiofonic ale cărui începuturi, de la repertoriu la regia specifică acestui gen de teatru i se datorează în cea mai mare măsură.

1931 – S-a născut Mihail M. Cernea

14 octombrie 1931, Iași

Sociolog, antropolog, membru titular (din 2012) al Academiei Române. Absolvent al Facultății de Filosofie din București (1954), a devenit cercetător la fostul Institut de Filosofie al Academiei Române. Și-a luat doctoratul în 1962 la Universitatea din București. După unele stagii de specializare în străinătate (Paris, Palo Alto), a făcut studii de sociologie rurală și industrială, de antropologie socială a dezvoltării. 1931 Mihail CerneaRealizările sale în domeniul dezvoltării, în elaborarea politicilor sociale și promovarea sociologiei ca instrument de acțiune și reformă socială au dus la recunoașterea valorii și statutului sociologiei românești în întreaga lume. În 1974 s-a stabilit în SUA, ca rezident, păstrând cetățenia română. Banca Mondială i-a oferit poziția de prim sociolog, calitate în care a desfășurat o vastă activitate de cercetare în domeniul sociologiei și antropologiei dezvoltării. După 25 de ani la Banca Mondială, a fost membru în Consiliul Științific al CGIAR, consilier social superior în Fondul Ambiental Global (GEF), Senior Fellow Brooking Institutions. Din scrierile sale: Despre dialectica construirii socialismului, The cooperative farm as an organization: An attempt to conceptualization, Resurse umane ale întreprinderii, Sociologia cooperativei agricole, Sociologia americană, Tendințe și controverse, Putting People First: Sociological Variables in Development, Anthropological Approaches to Resettlement: Policy, Practice, Theory (în colaborare cu Scott Guggenheim), Social Organization and Development Anthropology, Social Assessment for Better Development (în colaborare cu Ayse Kudat), Resettlement and Development (2 vol.), The Economics of Involuntary Resettlement: Questions and Challenges etc.

1933 – S-a născut Dan Beizadea

14 octombrie 1933, Chiriacu, Giurgiu –31 octombrie 2006, București

Compozitor, solist instrumentist (acordeon), membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Din 1953 a fost timp de patru ani acordeonist la Teatrul Marinei Militare din Constanța. A fost dirijor la Teatrul de estradă din Pitești, Teatrul de estradă din Baia Mare, Teatrul de estradă din Suceava. Cel mai mult a lucrat ca dirijor la secția de estradă a Ansamblului Doina al Armatei din București. A colaborat și cu Teatrul „Ion Vasilescu” din București. A debutat componistic în 1965 cu șlagărul Nu glumi cu dragostea. A compus peste o mie de cântece, pentru nume sonore ale muzicii ușoare românești, muzică pentru numeroase spectacole de revistă. A întreprins, ca șef de formație o serie de turnee în țările africane Tunisia, Congo, Camerun (1974), apoi în Germania (1975, 1980, 1981). A fost dirijor al mai multor formații muzicale, instrumentist în orchestra Teatrului „Ion Vasilescu” din București. A compus muzică corală: Stejar din glia milenară, muzică ușoară: Cine n-a iubit, muzică de scenă: Așa-mi place.

Dan Beizadea / Andreea Andrei – Ești eternitatea mea!Mihaela Runceanu

1934 – S-a născut Ion Lazăr

14 octombrie 1934, Cigmău, Hunedoara – 25 februarie 2022

Tenor, solist al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca. A absolvit cursurile Institutului Teologic din Sibiu și ulterior pe cele ale Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București. Prin repartiție, în 1965 a ajuns la Opera clujeană, fiind angajat mai întâi în cor și apoi solist. Primul pas în marele repertoriu de tenor l-a făcut în 1967, când a debutat în rolul Pinkerton din opera Madama Butterfly de Giacomo Puccini. 1934-2022 Ion Lazăr TenorRepertoriul pe care și l-a construit a fost unul de tenor spinto-dramatic, abordând opere precum Ernani, Aida, Don Carlo de Giuseppe Verdi, Tosca, La fanciulla del West de Giacomo Puccini, Cavalleria rusticana de Pietro Mascagni, Samson și Dalila de Camille Saint-Saëns, Carmen de Georges Bizet sau Horia de Nicolae Bretan. A evoluat și în operete românești – Ana Lugojana de Filaret Barbu și Lăsați-mă să cânt de Gherase Dendrino, partituri interpretate cu succes, fie la Cluj-Napoca, fie în cadrul colaborărilor cu teatrele lirice din România sau a turneelor efectuate în Germania și Italia. În anul 1972 a realizat, la Berlin, o serie de înregistrări în compania Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii din capitala Germaniei. După Revoluția din 1989, în baza studiilor teologice, a fost timp de câțiva ani profesor de Religie; de asemenea, a predat ore de Canto la Seminarul și Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și a colaborat cu Liceul de muzică din municipiu. A scris și o serie de cărți cu tematică religioasă, istorică, și muzicală.

Momente muzicale cu tenorul Ion Lazar

1935 – A încetat din viață Niculae Cantonieru (13 martie 1899 – 14 octombrie 1935)

Ofițer, prozator și publicist.

1936 – S-a născut Grigore Nica

14 octombrie 1936, Ploiești – 3 septembrie 2009, California, USA

1936-2009 Compozitor Grigore NicaCompozitor, pedagog și violonist. A studiat compoziția la actuala Universitate Națională de Muzică din București cu maestrul Aurel Stroe. A fost redactor muzical la Societatea Romană de Radiodifuziune, membru al Orchestrei din San Sedro, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Romania și al Uniunii Compozitorilor din Los Angeles. A publicat studii, articole, cronici muzicale și recenzii în revistele Muzica și Contemporanul. Creația sa cuprinde muzică vocal-simfonică, muzică de cameră, muzică simfonică, vocală și numeroase opusuri corale.

1937 Foot-ball - Camil Petrescu

1937 – Primul număr al revistei Foot-ball

Subintitulată Revistă săptămânală pentru deprinderea jocului curat în sport, artă, literatură și viață socială, revista era condusă de scriitorul Camil Petrescu.

Sub pseudonimele N. Grămătic și Ion Răscoală, Camil Petrescu relata inclusiv de pe stadioane, opiniile scriitorului fiind la fel de pertinente ca ale unui specialist.

1944 – Masacrul de la Moisei

După 23 august 1944, au început luptele pentru recâștigarea Transilvaniei de Nord; la începutul lunii octombrie, frontul înainta în interiorul Ardealului, fiind eliberate primele teritorii. În aceste condiții au avut loc și crimele din Moisei. Trupele maghiare, aflate în retragere din Transilvania de Nord, pe Valea Izei, au ucis 29 de români în două case de lemn de la periferia comunei Moisei. Au fost identificate 31 de victime, dintre care doi au rămas în viață. Cei doi supraviețuitori sunt Vasile Petean, originar din comuna clujeană Pălatca, și Vasile Ivașcu, care ulterior a înnebunit parțial.

1944 Monumentul Martirilor Români De La Moisei De Gheza Vida
Monumentul martirilor români de la Moisei, de Gheza Vida

Dintre cele 31 de victime, 24 erau originari din județul Mureș, 3 din județul Cluj și 4 din județul Maramureș. Acești țărani ardeleni erau internați în lagărele de muncă din orașul Vișeu de Sus, fiind acuzați de trădare de patrie, patriotism românesc, partizanat. În condițiile înaintării forțelor militare aliate, cei mai mulți dintre cei încorporați în unități de muncă obligatorie au dezertat, încercând să treacă linia frontului și să se întoarcă acasă. Unii au reușit, alții, între care și cei uciși la Moisei, au fost prinși de jandarmii unguri de front și duși într-un lagăr improvizat în casa unui evreu transilvănean deportat în lagărele de exterminare naziste. Prizonierii din lagărul de la Vișeu de Sus au fost urcați de militari unguri într-un camion și transportați la Moisei, comuna fiind în prealabil complet evacuată de locuitori. 12 dintre ei au fost închiși într-o căsuță de lemn, fiind împușcați de către soldații maghiari, care trăgeau prin geamuri și ușă. În continuare au fost uciși și ceilalți români. Masacrul s-a întâmplat pe la orele 15, în aceeași noapte, militarii incendiind satul și arzând circa 300 de case. Cadavrele intrate deja în putrefacție, au fost îngropate la două săptămâni după comiterea masacrului, când localnicii au revenit la gospodăriile lor.

1944b Placă Memorială Moisei

Deasupra gropii comune s-a înălțat o troiță de lemn, înlocuită dupa câțiva ani de un obelisc din piatră.

1944c-2011 Canoist Serghei Covaliov

1944 – S-a născut Serghei Covaliov

14 octombrie 1944, Mila 23–Crișan, Tulcea – 16 mai 2011, Letea–C.A. Rosetti, Tulcea

Canoist care a concurat în competițiile de canoe la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70. A participat la două ediții ale jocurilor olimpice, concurând în cursa de canoe-dublu (C-2) 1.000 m, alături de Ivan Patzaichin, și câștigând o medalie de aur la Mexico 1968 și una de argint la München 1972. A câștigat de asemenea trei medalii de aur la campionatele mondiale (C-2 1.000 m: 1966, 1970, 1973), una de argint (C-2 1.000 m: 1971) și una de bronz (C-2 10.000 m: 1971).

1946 – Proiectul de Tratat de pace

Proiectele tratatelor de pace după al doilea război mondial au fost definitivate la 12 iulie 1946, cu prilejul conferinței miniștrilor de externe ai celor patru mari puteri (G. Bidault – Franța, E. Bevin – Marea Britanie, J.F. Byrnes – SUA și V. Molotov – URSS.

Textul Tratatului de pace cu Puterile Aliate și Asociate, care urma să fie semnat cu România, a avut o primă lectură, la 20–22 iunie, cu miniștrii de Externe, iar în ședința din 26–28 iunie au fost supuse analizei clauzele economice incluse în textul documentului. În țară, s-a constituit o Comisie formată din experți și diplomați și diferite grupuri de lucru specializate din diferite ministere (al Finanțelor, Comerțului Exterior, Căilor Ferate, Banca Națională etc.) care au lucrat pe versiunea de tratat primită la 19 iulie de Ministerul român al Afacerilor Externe și de președinte Consiliului de Miniștri Petru Groza și miniștrii Gheorghe Gheorghiu Dej și Ion Gheorghe Maurer. La 31 iulie 1946, a fost publicat la Londra, Paris, Moscova și Washington, textul proiectului, iar în 3 august, presa română a transmis opiniei publice textul propriu-zis, format din preambul și 38 de articole, organizate în opt părți și șase anexe.

La 14 octombrie, în cea de-a 39-a ședință plenară a Conferinței de Pace de la Paris, s-au desfășurat discuțiile finale pe marginea Tratatului de pace cu România, urmând a fi semnat la data de 10 februarie 1947.

1947 – S-a născut Adrian Tomescu

14 octombrie 1947 – 16 mai 2009

Pianist, profesor și acompaniator. Orientat în special către genul muzicii de cameră, a cântat împreună cu artiști importanți, cum ar fi soprana Angela Gheorghiu, clarinetistul Aurelian Octav Pop, violoniștii Mariana Sârbu și Alexandru Tomescu, fiul său. Calitatea activității de acompaniator a lui Adrian Tomescu a fost recompensată cu numeroase premii, printre care cel acordat de Uniunea Criticilor Muzicali, sau medalia „George Enescu” pentru promovarea muzicii romanești peste hotare. Împreuna cu soția sa, Mihaela Tomescu, reprezentanți ai Fundației Remember Enescu, s-au implicat activ în educarea artiștilor din Botoșani, elevi ai Liceului de Artă „Ștefan Luchian”, în desfășurarea acțiunilor de tip Master Class, la care a participat și Alexandru Tomescu.

1947 – S-a născut Radu Goldiș

14 octombrie 1947, București

Chitarist și compozitor de muzică de jazz originar din România, actualmente stabilit în Statele Unite ale Americii. 1947 Chitarist Radu GoldișAbsolvent al Conservatorului „Ciprian Porumbescu”, secția Muzicologie, a fost influențat de Kenny Burrell, Joe Pass, Wes Montgomery și Rune Gustafsson. A colaborat cu mulți jazzmeni români cunoscuți, de exemplu Johnny Răducanu și Eugen Gondi. Este compozitorul muzicii filmelor românești Zile fierbinți, Accident, E-atât de-aproape fericirea, Al patrulea stol (împreună cu Adrian Enescu) și muzica filmului româno-american Punctul zero (împreună cu Petru Mărgineanu). A colaborat recent cu Margareta Pâslaru.

Horia Moculescu – Singuratatea mea • Radu Goldiș

1948 – S-a născut Marian Papahagi

14 octombrie 1948, Râmnicu-Vâlcea – 18 ianuarie 1999, Roma

Filolog, critic și istoric literar. A fost licențiat al Facultății de Filologie al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1968) 1948-1999 Filolog Marian Papahagiși al Facultății de Litere și Filosofie din Roma (1972), Doctor în Filologie cu o temă de literatură italiană veche la Universitatea din București (1988). Debutul absolut a fost cu critică literară în revista Amfiteatru (1966). A fost membru fondator al grupării Echinox, profesor de romanistică și prorector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, director al Centrului Cultural Român de la Roma, coautor la Dicționarul esențial al scriitorilor români Alte lucrări: Exerciții de lectură, Eminescu sau despre Absolut, Literatura braziliană, Eros și utopie, Intelectualitate și poezie, Cumpănă și semn, Interpretări pe teme date, Rațiuni de a fi.

1948 – S-a născut Nicolae Negru

14 octombrie 1948, Ciutulești, Florești

Scriitor, jurnalist și analist politic din Republica Moldova, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, Uniunii Scriitorilor Români și al Uniunii Jurnaliștilor din Moldova. A absolvit Universitatea Tehnică a Moldovei din Chișinău în 1970. 1948 Scriitor Nicolae NegruA lucrat pentru Jurnal TV, Vocea Basarabiei și Jurnal de Chișinău, iar în prezent este editorialist la Ziarul Național și moderatorul unei emisiuni la canalul 10TV. A lucrat pentru Moldova-Film, Nistru-Basarabia, Literatura și Arta, Columna și a publicat în Contrafort, Contrapunct (București), Convorbiri literare (Iași). Nicolae Negru și Petru Bogatu au realizat emisiunea Negru și Bogatu la postul de televiziune Jurnal TV. În prezent, este editorialist la publicația online Ziarul Național și realizatorul emisiunii Anatomia Puterii la canalul 10TV. A scris piese de teatru: Minte-ma, minte-ma…, Femeia invizibilă, Actorul Crap, Revine Marea Sarmațiană și ne întoarcem în Carpați etc. A fost distins cu Ordinul Republicii (2012), Medalia Aniversară Centenarul Marii Uniri (2021).

1951 – S-a născut Ștefan Sameș

14 octombrie 1951, Dobroești, Ilfov – 17 iulie 2011, București

Fotbalist care a jucat ca fundaș central la echipele: Universitatea Craiova, Steaua București (cu care a câștigat de două ori campionatul: 1975–1976 și 1977–1978) și de două ori Cupa României (1976 și 1979), Rapid București și a fost selecționat de 47 de ori la echipa națională de fotbal a României (1973–1982). A fost căpitanul FC Steaua București și, ulterior, antrenor al centrului de copii și tineret de la Steaua.

1952 – S-a născut Lucian Vlădescu

14 octombrie 1952, Moreni, Dâmbovița

Compozitor, profesor, dirijor. Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul București (1971–1975) cu Mircea Chiriac, Liviu Comes, Ștefan Niculescu, Dan Constantinescu, Ovidiu Varga, Emilia Comișel etc. 1952 Dirijor Lucian VlădescuA fost profesor de Pian și de Ansamblu instrumental la Școala Populară de Artă din Târgoviște, referent la Orchestra de Cameră Radio din București, maestru de cor și dirijor de orchestră la Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” din București. A întreprins turnee artistice în SUA, Marea Britanie, Franța, Olanda, Israel, Italia, Germania. A compus muzică de teatru: Prințul, operetă/musical; muzică vocal-simfonică: Lumina mea, cantată pentru cor mixt și orchestră; muzică simfonică: Concert pentru pian, instrumente de suflat și percuție; muzică de cameră: Suită în stil preclasic, pian, Temă cu variațiuni, în caracter popular românesc, pian, Rondo pentru pian, Sonata pentru vioară solo, Trio pentru pian, vioară și violoncel; muzică corală: Cântare României, Balaurul; muzică vocală: Jazzonia, Home Sick Blues, Fantezie de jazz.

Dan Mizrahy / Mircea Block – Eu te iubesc romanță • Orchestra Romanța, Dirijor Lucian Vlădescu, Ssolist Lorand Cristian

1955 Basist Iulian Vrabete1955 – S-a născut Mugurel Vrabete

Iulian Vrabete; 14 octombrie 1955, Craiova

Basistul trupei Holograf din 1987, chitarist, compozitor și textier al multora dintre hiturile celebrei trupe, cunoscut și ca prezentator a multor emisiuni despre muzică rock. A urmat Facultatea de Arhitectură, practicând această profesie. S-a pregătit la Școala populară de artă. În timpul facultății a înființat formația Basorelief, la Club A, la absolvire (1982) a mers la Alba Iulia, unde a cântat cu trupa Mass Media, după care s-a stabilit la București.

Edy Petroșel, Tino Furtună, Mihai Pocorschi / Mihai Pocorschi – Vino • Holograf: Dan Bittman, Tino Furtună, Edy Petroşel, Mihai Pocorschi, Marty Popescu, Mugurel Vrabete

1958 – S-a născut Carmen Trocan

14 octombrie 1958, București

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” București în 1984, clasa Sanda Manu, 1958 Actriță Carmen Trocana urmat de studii postuniversitare de Comunicare și Relații Publice la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicarii a Universității București, (2002), la Facultatea de Psihologie, Universitatea „Titu Maiorescu” București (2002–2006), DePaul University Chicago. După ce a luat un premiu important la Gala tinerilor actori, ediția a II-a, Costinești, pentru recitalul de poezie Baladă somnambulă de F.G. Lorca, a mers la Teatrul din Oradea, a realizat un alt recital F.G. Lorca, Ay! ay! ay!, a jucat un rol important – Ana din Satul blestemat de Mircea Bradu și, la fel ca mulți alții, s-a mutat la București. A jucat în numeroase filme, ca: Sfârșitul nopții, Viraj periculos, Primăvara bobocilor, Pădurea de fagi, Martori dispăruți, Tinerețe frântă, Crucea de piatră etc.

Sfârșitul nopții (1982) • Regia Mircea Veroiu. Cu: Mircea Diaconu, Gheorghe Visu, Ion Vîlcu, Cornel Patrichi, Simona Măicănescu, Carmen Trocan, Adriana Șchiopu

1961 – S-a născut Romulus Gabor

14 octombrie 1961, Ponor–Pui, Hunedoara

Fost fotbalist care a jucat în postul de atacant. A început să joace fotbal la 13 ani, la Jiul Petroșani, s-a transferat la Corvinul Hunedoara, unde a jucat până la retragere. 1961 Fotbalist Romulus GaborA făcut parte din echipa națională de tineret a României, care s-a clasat pe locul 3 la Campionatul Mondial de Fotbal pentru Tineret – ediția Australia 1981, câștigând finala mică împotriva echipei Angliei, prin golul înscris de Romulus Gabor. La acest campionat, a obținut trofeul Gheata de bronz pentru cele 4 goluri marcate și trofeul Balonul de aur, fiind declarat cel mai bun jucător al competiției, performanță încă neegalată de un alt fotbalist român. Tot ca jucător, de această dată în echipa națională de seniori, a participat la Campionatul European de Fotbal, ediția din Franța, 1984, performanță pentru care în martie 2008 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III. A început activitatea de antrenor la Corvinul Hunedoara, la început ca antrenor-jucător, actualmente este antrenor secund la CFR 1907 Cluj.

1974 – S-a născut George Dorobanțu

14 octombrie 1974, Constanța

1974 Regizor George DorobanțuRegizor, producător, scenarist de film. A regizat: Fade Out (a realizat și scenariul), Aliaj – o repetitie (a realizat și montajul, imaginea), Guru/Kiddo (a realizat și scenariul, montajul, imaginea), Elevator (a realizat și montajul, imaginea – Premiul Zilelor Filmului Românesc TIFF pentru debut, 2008), Bani (a realizat și scenariul, montajul, imaginea), Bucharestless (a realizat și montajul, imaginea), Omega Rose.

Elevator (2008) Trailer

1976 – S-a născut Sorina Micșunescu

Sorina Raluca Micșunescu; 14 octombrie 1976, București

Balerină și coregrafă. După ce a absolvit Liceul de Coregrafie „George Enescu” din București (1995), 1976 Balerină Sorina Micșunescua continuat studiile la Universitatea „Spiru Haret”, Facultatea de Educație Fizică și Sport – Specializarea kinetoterapie. Din 1996 a fost balerină în ansamblul de balet al Teatrului Național de Operetă și Musical “Ion Dacian”, dansând în Țara Surâsului, Văduva veselă, Vânzătorul de păsări, Sânge Vienez etc. În paralel, din 1999 a fost actor, mim și coregraf al Operei Comice pentru Copii, pentru spectacole precum: Farmacistul, Pimpinone, Un pedagog de școală nouă, Bastiene și Bastienne, Coana Chirița, Piatra din casă, iar din 2002, solistă a Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”.

1978 – A încetat din viață Cezar Grigoriu (8 mai 1929 – 14 octombrie 1978)

Interpret de muzică ușoară, regizor de teatru, film și televiziune, membru, împreună cu frații săi, în formația de muzică ușoară Trio Grigoriu.

1979 – S-a născut Ionuț Pungă

14 octombrie 1979, Brăila

Fost atlet, specializat în probele de triplusalt și 110 m garduri. A fost de patru ori campion național, în 1999, 2000 și 2002 la triplusalt și în 1999 la 100 m garduri. 1979 Atlet Ionuț PungăPrima sa performanță a fost medalia de argint la Zilele Olimpice ale Tineretului European 1995 la 110 m garduri. Apoi a avut cele mai bune rezultate la triplusalt: medalia de bronz la Campionatul Mondial de Juniori U 20 Sydney 1996, medalia de argint la Campionatul European de Juniori U 20 Ljubljana 1997, campion mondial la Campionatul Mondial de Juniori U 20 Annecy 1998, locul 5 la Campionatul Mondial în sală Maebashi 1999, locul 4 la Universiada de la Palma de Mallorca 1999, medalia de aur la Campionatul European de Tineret U 23 Göteborg 1999. A participat la Jocurile Olimpice Sydney 2000, ocupând locul 14. A câștigat medalia de bronz la Campionatul European de Tineret U23 Amsterdam 2001.

1980 – Decret privind asistența bolnavilor psihic

Consiliul de Stat a adoptat Decretul nr. 313/14 octombrie 1980 privind asistența bolnavilor psihic periculoși, publicat în Buletinul Oficial nr. 83/16 octombrie 1980. A fost utilizat abuziv împotriva unor adversari politici ai regimului comunist din România.

1980 – S-a născut Victoraș Iacob

14 octombrie 1980, Râmnicu Vâlcea

1980 Fotbalist Victoraș IacobFost fotbalist care a jucat pe postul de atacant al echipei Steaua București, fiind golgheterul ei în cupele europene în sezonul 2005–2006. A jucat în cinci meciuri pentru naționala de tineret a României. A strâns 183 de meciuri pe prima scenă a fotbalului românesc, înscriind 49 goluri. A mai activat în Germania, la FC Kaiserslautern și în Grecia, la Iraklis Salonic, unde a terminat al treilea în clasamentul golgheterilor din Superliga Greciei, sezonul 2010–2011, cu 11 goluri.

1981 – S-a născut Mihai Morar

14 octombrie 1981, Baia Mare

Prezentator de televiziune și de radio, redactor și DJ. A prezentat emisiunea matinală la Radio Zu, împreună cu Daniel Buzdugan și emisiunea Răi da’ Buni pe postul de televiziune Antena Stars și a fost jurat la emisiunea X Factor, în primul sezon.

1982 – S-a născut Adrian Vasile

14 octombrie 1982, București

1982 Antrenor Adrian VasileFost jucător și actualmente antrenor de handbal. Ca handbalist, a jucat la Steaua București (2001–2011), cu care a câștigat: locul I la Liga Națională (2008), Cupa României (2007, 2008, 2009) și Cupa Challenge EHF (2006). Din 2014 a antrenat CSM București (secund, din 2019 principal), cu care a cucerit Campionatul – 2015, 2016, 2017, 2018; Cupa României – 2016, 2017, 2018, 2019; Supercupa României – 2016, 2017; Liga Campionilor EHF – 2016; Bucharest Trophy – 2014, 2015. Între 2017–2020 a fost antrenorul secund al echipei naționale a Muntenegrului, sub conducerea lui Per Johansson. A fost antrenorul principal al echipei naționale a României (2021–2022).

1984 – S-a născut Celia

Cristina Ioana Socolan; 14 octombrie 1984, Deva, Hunedoara

Cântăreață. Și-a început cariera artistică în anul 2005, când s-a alăturat grupului muzical Elegance. Alături de colaboratoarea sa Isabela „Issa” Casian, interpreta a lansat și primul material discografic de studio din cariera sa, Cine te iubește, un disc de muzică dance care a fost lansat în același an. A părăsit Elegance în 2005, continuând o carieră solo. În prezent, s-a stabilit împreună cu familia în Australia.

Celia – Șoapte

1983 – A încetat din viață Horia Stancu (8 august 1926 – 14 octombrie 1983)

Medic endocrinolog, cercetător științific la Spitalul „C.I. Parhon” din București și prozator, autor de romane istorice; fiul scriitorului Zaharia Stancu.

1986 – S-a născut Irina Rădulescu

14 octombrie 1986, București

Actriță de scenă și film, fiica actorilor Dem Rădulescu și Adriana Șchiopu. 1986 Actriță Irina RădulescuA absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale“, în 2010. În 2008 (în anul doi de facultate), s-a angajat la Teatrul Mic, după ce a debutat în rolul Miranda din spectacolul Furtuna, după William Shakespeare, regizat de Cătălina Buzoianu. A jucat în Visul unei nopți de vară după Shakespeare, Volpone după Ben Jonson, …ESCU de Tudor Mușatescu, Nevermore. În 2019, și-a făcut debutul în cinematografie, în lungmetrajul Urma, regizat de Dorian Boguță, în rolul Ana, sora personajului principal.

Urma (2019) Prima parte • Regia Dorian Boguță. Cu: Teodor Corban, Dragoș Bucur, Mădălina Ghenea, Irina Rădulescu, Marin Grigore, Lucian Ifrim

1994 – A încetat din viață Aurel Tita (8 ianuarie 1915 – 14 octombrie 1994)

Traducător, poet, profesor; a scris și piese de evocare istorică pentru copii, jucate în teatrele de păpuși din țară.

1998 – A încetat din viață Radu Scutelnicu (24 august 1938 – 14 octombrie 1998)

Inginer constructor, inițiator și coautor al mai multor invenții și inovații în domeniul construcțiilor hidrotehnice.

2013 – Revolta de la Pungești

14 octombrie 2013 – noiembrie 2014

A izbucnit la câteva zile după ce compania americană Chevron a obținut permisul de construcție a sondelor de explorare a gazelor de șist în județul Vaslui. Mai mult decât atât, compania a obținut toate avizele necesare de la autoritățile statului pentru explorarea solului în perimetrul Siliștea. Protestatarii au intitulat aceste manifestații drept Mișcarea de rezistență de la Pungești. Manifestațiile au început cu aproximativ 150 de protestatari, aceștia blocând accesul utilajelor Chevron pentru instalarea sondelor de explorare. Protestele au escaladat în următoarele trei zile. Ulterior, mișcarea a fost suspectată de influențe rusești.

Revolta de la Pungești – 7 decembrie 2013

2013 – A încetat din viață Käty Van Der Mije-Nicolau (Alexandra Ecaterina Nicolau; 22 iulie 1940 – 14 octombrie 2013)

Profesoară de limba chineză, șahistă olandeză de origine română.

2014 – Orașele Chișinău și Cernăuți s-au înfrățit

Orașele Chișinău din Republica Moldova și Cernăuți din Ucraina s-au înfrățit, cu ocazia a 578 de ani de la fondarea orașului Chișinău. Acordul de înfrățire a fost semnat a de către Dorin Chirtoacă, primar general al municipiului Chișinău și Oleksiy Kaspruk, primar al municipiului Cernăuți. La festivitățile dedicate Hramului orașului Chișinău, au participat delegații străine din 10 țări. Cele peste 50 de persoane invitate la sărbătoare au reprezentat România, Suedia, Ucraina, Georgia, Austria, Turcia, Serbia, Bosnia-Herțegovina, Kosovo și Italia.

2015 – A încetat din viață Florența Mihai (2 septembrie 1955 – 14 octombrie 2015)

Jucătoare de tenis de câmp; a jucat în două finale (simplu și dublu mixt) la turneul de tenis de la Roland Garros în 1977; antrenor emerit.

2018 – A încetat din viață Achim Mihu (12 iunie 1931 – 14 octombrie 2018)

Sociolog, antropolog, filosof și profesor; a contribuit substanțial la consolidarea învățământului sociologic și antropologic clujean.

2020 – A încetat din viață Grigore Smeu (26 octombrie 1928 – 14 octombrie 2020)

Poet, prozator, filosof și estetician.

2022 – A încetat din viață Mariana Nicolesco (28 noiembrie 1948 – 14 octombrie 2022)

Soprană recunoscută pe plan mondial; a cântat pe cele mai renumite scene ale lumii; președintă de onoare a juriului Concursului Internațional de canto „Hariclea Darclée”; membră de onoare (din 1993) a Academiei Române.

2023 – A încetat din viață Valentin Ciucă (23 martie 1943 – 14 octombrie 2023)

Critic de artă și eseist, membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Artiștilor Plastici, secția de critică, al Asociației Internaționale a Criticilor de Artă–UNESCO, al Academiei Oamenilor de Știință din România; și al Academiei Di Pontzen, Napoli.

 

#amintirilezilei #istoriaRomaniei #romanifrumosi

----------

*Ediție revizuită și adăugită

1 comentariu la „14 Octombrie în istoria românilor