15 Aprilie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Bojdeuca lui Ion Creangă din Iași

 

1400 – Prima atestare documentară a orașului Bacău

La 6 octombrie 1408, Domnul Moldovei Alexandru cel Bun, a acordat un privilegiu comercial negustorilor din Liov: „Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi că am încheiat cu sfetnicii și cu orășenii din târgul Liov și cu tot poporul lor și am făcut așezământ despre vămi, în țara noastră, și am încheiat cu dânșii ca să umble în țara noastră cu mărfurile lor. Și le-am rânduit vămi și le-am ușurat să dea vamă, în țara noastră astfel […] Iar cine va merge spre părțile tătărăști, va plăti pentru 12 cântare, în Suceava, o rublă de argint, în Iași treizeci de groși […] Iar cine va duce vite la tătari va plăti la vama principală, în Suceava, de vită patru groși, iar în Iași doi groși […] iar pentru o sută de oi, în Suceava șaizeci de groși, iar în Iași treizeci de groși […]”

Până cu puțin timp în urmă, se considera că același document reprezintă și prima atestare documentară a Bacăului. Cercetătorul Ștefan S. Gorovei, demonstrează că Bacăul are actul de naștere în timpul domniei lui Petru I Mușat (1391–1432) În 1399, orașul este menționat în documentul lui Iuga Vodă, prin care se dă carte de judecată între spătarul Răducanu cu răzeșii satului Brătila, din ținutul Bacăului. La 15 aprilie 1400, aflăm că în Bacău se află o parte a Cavalerilor Ioaniți, numiți mai târziu Cavalerii de Malta. O scrisoare este trimisă în Civitas Bachovien de Papa Bonifaciu al II-lea. În 1409 studia la Cracovia, studentul băcăuan Gregorias de Bachwya. Ceva mai târziu, în 5 martie 1431, localitatea este numită civitas Bako.

1495 – A început domnia lui Radu cel Mare în Țara Românească

Radu cel Mare (1467 – 23 aprilie 1508), fiu al lui Vlad Călugărul, a domnit împreună cu tatăl sau din 1492 și apoi l-a succedat, începând din 15 aprilie 1495 și până la moarte. În timpul domniei sale a fost introdus tiparul în Țara Românească și a fost tipărită prima carte, Liturghierul lui Macarie în limba slavonă (1508). Principala sa ctitorie este Mănăstirea Dealu, lângă Târgoviște.

1647 – S-a tipărit cartea Urmarea lui Hristos la Mănăstirea Dealu

Tradusă din latină în slavonă și tipărită de boierul cărturar Udriște Năsturel (cumnatul domnului muntean Matei Basarab), la tipografia de la Mănăstirea Dealu din Târgoviște, după cartea lui Thomas Kempis, De imitatione Christi (Imitațiunea lui Cristos / Urmarea lui Hristos). În predoslovia (prefața) cărții, dedicată mitropolitului Varlaam al Moldovei, Udriște Năsturel afirma latinitatea limbii române.

1690 – A încetat din viață Mihai Apafi I (3 noiembrie 1632 – 15 aprilie 1690)

Nobil maghiar; principe al Transilvaniei între 1661–1690.

1762 – S-au înființat regimentele grănicerești românești: I la Orlat și II la Năsăud

Prin decret imperial, semnat de împărăteasa Maria Terezia, care prevedea înființarea milițiilor de graniță, adică a regimentelor de grăniceri austriece, în Transilvania urmau să fie înființate, în urma decretului imperial, două regimente de grăniceri români, două regimente de grăniceri secui, un regiment de dragoni români și un regiment de husari secui. Regimentul I de Graniță de la Orlat (Walachen Grenzinfanterieregiment) a reprezentat un corp de armată constituit în cadrul Graniței Militare din Transilvania, Siebenbürgische Militärgrenze, înființat în 1764 de catre autoritățile imperiale pentru a servi drept cordon sanitar la frontiera sudica a Transilvaniei. Al doilea Regiment Valah de Infanterie Grănicerească nr. 17 de la Năsăud, (2. Walachen Grenzinfanterieregiment) cunoscut și ca Districtul Grăniceresc Năsăudean, a fost o unitate militară constituită aproape integral numai din românii din această zonă.

1812 – S-a născut Maria Burada

15 aprilie 1812, Iași – 11 februarie 1886, Iași

Prima femeie din Moldova care a tradus piese de teatru în limba română. S-a născut într-o familie de boieri cu origini aromâne, fiică a șătrarului Ioan Isăcescu și a primit o educație aleasă în familie (cunoștea limbile greacă, franceză, rusă, germană). În 1847, la vârsta de 35 de ani, a tălmăcit melodrama în patru acte Clopotarul de la Sf. Pavel de Joseph Bouchardy. Piesa, care s-a jucat la Iași la 15 martie 1848, a stârnit un larg ecou în publicul ieșean din preajma anului revoluționar 1848. A înființat și a condus un pension de fete la Iași (1831), primul de acest fel din teritoriul românesc. Întreaga sa familie a rămas un reper în cultura noastră. Soţul său a fost primul profesor român de pian și chitară, pasiune pe care au moştenit-o şi cei doi băieţi. În plus, cel mic este descoperitorul culturii Cucuteni iar cel mare a fondat Corului Mitropolitan din Iași. De asemenea, în casa familiei sale era însufleţită mereu de mari artişti ai scenei ieşene. Tot în vechea capitală a Moldovei, unde traducătoarea a trăit toată viaţa, a deschis o școală pentru copiii țiganilor robi la boieri.

1821 – S-a născut Ioan Axente Sever

15 aprilie 1821, Frâua/Axente Sever, Sibiu – 13 august 1906, Brașov

Profesor și revoluționar pașoptist. A studiat teologia și filosofia la Blaj, după care s-a mutat la București. La izbucnirea revoluției era profesor de Limba latină și română, la Colegiul Sf. Sava din București. A fost unul dintre conducătorii mișcării de eliberare națională a românilor din Transilvania în Revoluția de la 1848. A participat alături de Avram Iancu la rezistența din Munții Apuseni. După înfrângerea revoluției, a continuat să aibă un rol de frunte în viața politică și culturală a românilor din Transilvania. A făcut parte din conducerea Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, ASTRA.

1862 – S-a născut Nicolae Leon

15 aprilie 1862, Băiceni, Botoșani – 4 octombrie 1931, Iași

Biolog, profesor universitar. A început, în 1881, studii superioare de medicină la Iași, la care a renunțat pentru a studia științele naturale, înscriindu-se în 1884 la Universitatea din Jena unde s-a specializat în zoologie. A fost unul dintre principalii susținători ai teoriei evoluționismului în România. A fost profesor în învățământul mediu (Liceul Militar și Liceul Național din Iași, Liceul Sf. Gheorghe din București), profesor titular la catedra de Zoologie Medicală a Facultății de Medicină a Universității din Iași, decan al Facultății de Medicină și rector al Universității ieșene. A avut ca principal domeniu de studiu parazitologia înființând primul laborator de parazitologie din țară și fiind primul profesor din România care a predat sistematic un curs de Parazitologie. A fost interesat deopotrivă de parazitologia medicală, realizând primele cercetări epidemiologice privind malaria în România, cercetări ce au stat la baza planurilor de eradicare a acestei boli, dar și de cunoașterea insectelor dăunătoare agriculturii.

1870 – Mihai Eminescu a început colaborarea cu Convorbiri literare

Venere și Madonă este prima poezie publicată de Mihai Eminescu în selecta revistă a Junimii, Convorbiri literare din Iași (în numărul 4, din 15 aprilie 1870). Poetul, în vârstă de douăzeci de ani, a trimis-o redacției prin poștă, din Viena, reușind să atragă imediat atenția asupra lui, deși nimeni de la Junimea nu auzise până atunci de el.

Venere și Madonă

Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este,

Lume ce gândea în basme și vorbea în poezii,

O! te văd, te-aud, te cuget, tânără și dulce veste

Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alți zei.

 

Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce scânteie,

Braț molatic ca gândirea unui împărat poet,

Tu ai fost divinizarea frumuseții de femeie,

A femeiei, ce și astăzi tot frumoasă o revăd.

 

Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată,

Sufletu-mbătat de raze și d-eterne primăveri,

Te-a văzut și-a visat raiul cu grădini îmbălsămate,

Te-a văzut plutind regină printre îngerii din cer

 

Și-a creat pe pânza goală pe Madona Dumnezeie,

Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin,

Fața pală-n raze blonde, chip de înger, dar femeie,

Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin.

[…]

1879 – S-a născut Elena Popea

15 aprilie 1879, Brașov – 19 iunie 1941, București

Pictoriță. A studiat Filologia la Leipzig și apoi Pictura la Berlin, la Damenakademie (Academia de artă feminină) din München și în coloniile artistice de la Landsberg am Lech și Stornberg See, unde i-a avut profesori pe Angelo Jank, Jordan Jakob și Caroline Kempter. A continuat studiile de arte plastice la Paris cu Lucien Simon și, după primul război mondial, cu André Lhote la Academia particulară de pictură din Montparnasse. Debutul său expozițional a avut loc în anul 1905 prin participarea la Expoziția națională organizată de Societatea ASTRA la Sibiu. A expus ulterior atât în țară, la București și Cluj (Tinerimea artistică, Salonul oficial), cât și în străinătate, la Paris la Salonul Independenților și Muzeul Jeu de Paume, Londra la Galeriile Claridge și Amsterdam.

Galerie de imagini: Popea Elena [Artindex]

 1886 – S-a născut Aurel Angelescu

15 aprilie 1886, Ploiești – 6 aprilie 1938, București

Matematician care a contribuit la dezvoltarea algebrei și teoria funcțiilor, membru titular (din 1938) al Academiei de Științe din România. A urmat liceul la Ploiești, iar revista Gazeta Matematică i-a dezvoltat gustul pentru matematici, fiind un asiduu corespondent al acestei publicații. După terminarea liceului a plecat la Paris; la Sorbona, și-a luat licența în Matematici, iar în 1916 a devenit Doctor în Științele Matematice cu teza Sur les polynômes généralisant les polynômes de Legendre et d’Hermite et sur le calcul approché des intégrals multiples (Despre polinoamele care generalizează polinoamele Legendre și Hermite și despre calculul aproximativ al integralelor multiple). S-a întors în țară și, la propunerea lui Gheorghe Țițeica, a ocupat  postul de profesor agregat de Teoria Funcțiilor la Facultatea de Științe a Universității din Cluj (1919), fiind titularizat în 1922. În 1930 a fost chemat profesor titular de Algebră superioară și Teoria numerelor la Facultatea de științe a Universității din București (succesor al lui Traian Lalescu), unde a funcționat până la deces. A scris circa 60 de memorii și articole. Cea mai valoroasă lucrare a sa este Lecțiuni de calcul diferențial (1927).

1893 – S-a născut Eugen Coca

15 aprilie 1893, Cureșnița, raionul Soroca – 9 ianuarie 1954, Chișinău

Violonist, dirijor și compozitor moldovean, membru al Uniunii Compozitorilor din Republica Moldova, membru al Societății Compozitorilor Români (din 1935). De mic a învățat să cânte la vioară cu tatăl său, Costache Coca, lăutar renumit din părțile Sorocii. A devenit violonist în orchestra Teatrului dramatic și în orchestra de muzică populară condusă de lăutarul A. Poleacov, a fost apoi violonist în Orchestra simfonică din Eupatoria, în orchestra Teatrului de operă „Sibiriakov” din Kostroma și trupa S. Zimin din Moscova. A fost profesor de armonie, teorie și compoziție și dirijor la Școala de muzică din Cetatea Albă, violonist la Orchestra Radio București, dirijor al Orchestrei simfonice a Filarmonicii din Chișinău și al Orchestrei Radio Chișinău. A compus lucrări de scenă, simfonice, instrumentale de cameră, corale, vocale, muzică de film; a prelucrat melodii folclorice. Mai cunoscute sunt două simfonii și două poeme simfonice. Una din capodoperele sale este opera Pasărea Măiastră, bazată pe o legendă populară.

Eugen Coca – Doina • Tatiana Costiuc

1893 – A încetat din viață Petru M. Câmpeanu

1809 – 15 aprilie 1893, Miclăușeni, Iași

Filolog, traducător; profesor universitar, personalitate a epocii, membru de onoare al Academiei Române. A urmat studii de Drept și Filosofie la Universitatea din Pesta, unde a devenit Doctor în Filosofie cu teza Principia Philosophiae Universalis (1834). Ca și alți cărturari ardeleni, s-a stabilit în Moldova, fiind numit profesor la Academia Mihăileană, la catedra de Filosofie, apoi cea a Legilor. A avut o activitate didactică laborioasă: cursuri de filosofie care promovau direcția realist-idealistă a lui Kant, cursuri de Drept roman, Drept natural, Științe politice, studii ale limbii, elaborând manualul Gramatica românească (1848, ediția a doua 1880) sau Enciclopedia în limba română. A participat la organizarea Teatrului Național, fiind unul din cei patru directori, alături de Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi (1840).  Încă de la venirea sa la Iași, a fost ales membru al Comitetului academic, cenzor și inspector de studii. În anul 1849, odată cu desființarea Academiei Mihăilene, s-a retras din învățământ, stabilindu-se la moșia de la Miclăușeni a lui G.D. Sturdza. A desfășurat o intensă activitate de traducător, publicând traduceri de nuvele, povestiri, istorioare, foiletoane, preluate din reviste italiene.

1896 – A apărut Epoca literară

Supliment săptămânal al ziarului Epoca din București, sub conducerea lui Ion Luca Caragiale.

1905 – S-a născut Aurel Decei

15 aprilie 1905, Gura Râului, Sibiu – 24 aprilie 1976, București

Istoric și orientalist, diplomat. A fost Licențiat al facultății de Litere și Filosofie din Cluj și doctor al universității din același oraș, cu teza Românii din veacul al IX-lea până în al XIII-lea în lumina izvoarelor armenești, diplomat al Școlii de limbi orientale din Paris. Eminent istoric, specializat în istoria Orientului Apropiat, vorbind 12 limbi (între care persana, turca, araba), cu o cunoaștere profundă a istoriei românilor, fusese numit în anul 1944 atașat de presă în cadrul Ambasadei României la Ankara. Rechemat în țară, după ce Ana Pauker a devenit ministru de externe, în noiembrie 1947, el a ales să rămână în Turcia, unde datorită pregătirii sale excepționale a fost angajat într-un post superior la Arhivele Naționale ale statului turc. S-a implicat în activitățile politice și culturale ale exilului românesc, făcând parte dintre membrii de frunte ai Comitetului Național Român în Exil, a militat împotriva abolirii monarhiei și contra instaurării regimului comunist. A fost răpit de Securitate la Berlin, unde fusese invitat la un simpozion de orientalistică, transportat la București, anchetat, torturat, ținut trei ani de zile în celula condamnaților la moarte și apoi, în 1964, eliberat, apoi ținut închis într-un apartament conspirativ. Profesorul căruia i se spărseseră timpanele în urma bătăilor suferite la Securitate, ajuns mentor neoficial al atâtor tineri, într-un climat de așa zisă relaxare din 1976, a fost asasinat într-un spital oarecare. Dintre lucrările sale: Relații româno-orientale, Istoria Imperiului otoman, 1300–1656 etc.

1913 – S-a născut Rodica Suțu

Rodica Lucia Suţu; 15 aprilie 1913, Iași – 8 mai 1979, București

Pianistă și compozitoare, membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A făcut studiile muzicale la Conservatorul din Iași (1922–1930) și la Școala Normală de Muzică din Paris cu Alfred Cortot, Nadia Boulanger și alții. A lucrat ca pianistă-solistă și maestru de sunet la Radiodifuziunea Română și conferențiar la clasa de Pian la Institutul Pedagogic din București. A compus muzică de teatru: Ghici-ghici, muzică de cameră: Obsession, op.1; Perpetuum mobile pentru pian, op. 21, muzică vocală: Lieduri pe versuri de Mihai Eminescu, Otilia Cazimir, trubaduri armeni, muzică ușoară: O zi și înc-o zi. A desfășurat o susținută activitate concertistică în țară și peste hotare.

Mansi Barberis – Sonată pentru vioară și pian (1957) • Petre Lefterescu & Rodica Șuțu

1914 – A încetat din viață Theodor C. Văcărescu (17 aprilie 1842 – 2/15 aprilie 1914)

Ofițer de carieră, istoric, jurnalist, diplomat, om politic, membru al celebrei familii Văcărescu.

1918 – Bojdeuca lui Ion Creangă din Iași a fost declarată muzeu

Bojdeuca este o casă din cartierul Țicău, Iași, în care a locuit, între anii 1872–1889, marele povestitor Ion Creangă, având două camere dispuse de o parte și de alta a unui antreu.
Pragul acestei case a fost trecut de multe ori de Mihai Eminescu, bun prieten al lui Creangă. La vremea sa, Ion Creangă era recunoscut pentru faptul că la căsuța sa din Țicău deținea un grup destul de mare de pisici (aproximativ 30), iar fiecare purta câte un nume asociat unei persoane reale din viața sa. A fost prima casă memorială din România; primul muzeograf care a prezentat Bojdeuca celor ce veneau să o viziteze a avut dreptul să locuiască în mica bucătărioară din stânga intrării, împreună cu soția, trei copii și bunica.

Mai mult: Istoria bojdeucii lui Ion Creangă. Căsuța cumpărată pe 50 de galbeni austrieci de Iulian Pruteanu-Isăcescu [Historia]

1918 – La Chișinău a apărut ziarul Sfatul Țării

Avea subtitlul Organ Cotidian al Basarabiei, fiind editat sub direcția lui Ion Costin și Nicolae Alecsandri.

1921 – A încetat din viață Constantin Barozzi (14 octombrie 1833 – 15 aprilie 1921)

General geodez și cartograf; șef al statului major al Armatei de operații în războiul de Independență; politician; membru de onoare al Academiei Române.

1924 – S-a născut Stephen Fischer-Galați

Stephen Alexander Fischer; 15 aprilie 1924, București – 10 martie 2014, Boulder, Colorado

Istoric american originar din România. Provenea dintr-o familie de origine germană, venită în România odată cu cel care avea să devină Regele Carol I. A plecat în SUA cu familia sa din România, chiar la începutul celui de-al doilea război mondial. Și-a luat doctoratul la Universitatea Harvard și a devenit Distinguished Professor la Universitatea Colorado. A fost director al Centrului pentru studii slave și est-europene. Din 1967, a editat publicația East European Quarterly. Între 1951–1953, a lucrat la Departamentul de Stat al SUA, iar în vremea administrației Nixon a devenit consultant pentru problemele est-europene al Casei Albe. Din scrierile sale: România nouă: de la Democrația Populară la Republica Socialistă, Estul Europei și Războiul Rece, România în secolul al XX-lea.

1924 – A încetat din viață Eduard Caudella (22 mai/3 iunie 1841 – 15 aprilie 1924)

Compozitor de muzică de operă, violonist, dirijor, profesor și critic muzical.

1927 – S-a nascut Aurel Berinde

15 aprilie 1927, Oradea – 23 august 2004, Timișoara

Istoric și prozator, membru al Asociației Istoricilor Bănățeni. A absolvit Facultatea de Construcții. A fost profesor, apoi director al Liceului de Construcții din Timișoara. Preocupat de optimizarea procesului de învățământ, a publicat cartea Instruirea programată, pentru învățământul liceal și tehnic-profesional. Literar, a început cu poezie, apoi a scris proză scurtă, publicată în reviste din Timișoara. Pasionat de istorie, a cercetat în special perioade mai puțin cunoscute din istoria românilor, în special cea de la retragerea aureliană până la întemeierea țărilor românești medievale. A publicat alături de Simion Lugojan, cartea Contribuții la cunoașterea limbii dacilor, demers lingvistic care a atribuit etimologia unui număr mai mare decât cel oficial de cuvinte din vocabularul limbii române, limbii dacilor, aproximativ 700. A mai publicat: Geneza romanității răsăritene, Din istoria dacoromânilor și macedoarmânilor (aromânilor), Geneza romanității răsăritene. Studiile, realizate cu vaste surse pluridisciplinare (istorice, lingvistice, epigrafice, etnografice, arheologice) prezintă o sinteză a formării și continuității romanității răsăritene, în nordul și sudul Dunării, demontând tezele învechite privind formarea poporului român și a limbii române, susține așezarea elementului romanic peste elementul autohton tracic, elementul slav având o influență periferică. Sunt scoase la iveală multe aspecte ignorate ale istoriei românilor și aromânilor, care ne prezintă continuitatea elementului tracic aflat sub influența Imperiului Roman.

1931 – S-a născut Ala Cupcea

Ala Bulat;  15 aprilie 1931, Bălți, RSSM/R. Moldova – 6 februarie 1989, Chișinău

Scriitoare, ziaristă și traducătoare. A studiat la Universitatea de Stat din Chișinău. Între anii 1959–1986 a desfășurat o rodnică activitate ziaristică la Radioul moldovenesc, mai întâi redactor, iar din 1966 șef al secției Emisiuni literar-dramatice. A tradus piese radiofonice, piese de teatru, nuvele de Lev Tolstoi, Constantin G. Paustovski, Leonid N. Andreev, Mark Twain, Anton P. Cehov. A semnat versiunea românească a romanelor: Frații Erșov de Vsevolod A. Kocetov, În pofida morții de Vladislav Titov, O viață de Guy de Maupassant, Istoria unei urbe de Mihail Saltîkov-Șcedrin, Halta viscolelor de Cinghiz Aitmatov. A primit distincții guvernamentalem acordate pentru merite deosebite în domeniul culturii, titlul de Lucrător emerit al culturii din RSSM. A fost căsătorită cu actorul și regizorul Valeriu Cupcea.

1934 – S-a născut Ion Vianu

15 aprilie 1934, București

Medic psihiatru și scriitor, fiul criticului literar Tudor Vianu. A fost student al secției de Limbi clasice a Facultății de Filologie din București, în paralel preparator la Clinica Universitară de Psihiatrie din București (1952–1954). A emigrat în Elveția în anul 1977, după ce s-a implicat în mișcarea lui Paul Goma, fiind printre puținii care au avut curajul să semneze Apelul lansat de acesta, apoi s-a făcut cunoscut pentru luările de poziție la postul de radio Europa Liberă împotriva tentativei de folosire a psihiatriei ca armă politică. După Revoluția din 1989 s-a implicat într-un mod foarte activ în denunțarea psihiatriei politice comuniste și a scris articole cu conținut politic în revistele 22, Dilema Veche, în ziarul România liberă etc. După pensionare s-a întors în țară și s-a dedicat meseriei de scriitor, cu care a cochetat încă din tinerețe, publicând mai multe volume de proză sau eseistică. Din scrierile sale, trebuie menționate romanele Caietele lui Ozias și Vasiliu, foi volante (din trilogia neterminată Arhiva Trădării și a Mâniei), Paramnezii, Necredinciosul, Blestem și Binecuvântare (culegere de eseuri), Investigații mateine (un eseu biografic și critic despre Mateiu Caragiale).

1935 – S-a născut Gheorghe Firca

15 martie 1935, Grădinari, Caraș-Severin – 1 ianuarie 2016

Muzicolog și compozitor. A urmat Conservatorul din București (1954–1959) și cursuri de specializare la Seminarul de muzicologie al Universității din Saarbrücken. A devenit Doctor în Muzicologie în 1979 cu teza Structuri și funcții în armonia modală. A fost secretar muzical la Filarmonica din Timișoara, conducător de studii muzicale la Opera de Stat din Timișoara, documentarist muzical principal la Uniunea Compozitorilor din București, redactor la revista Muzica, inspector muzical și director general în Ministerul Culturii, redactor principal la Editura Științifică și Enciclopedică, cercetător științific, cercetător științific principal și coordonator al sectorului muzical din Institutul de Istoria Artei al Academiei Române. A publicat studii, articole, prefețe, recenzii în Muzica, Studii de muzicologie, Lucrări de muzicologie (Cluj-Napoca), Revue roumain d’histoire de l’art, Revue roumaine, ASTRA (Brașov), Amfiteatru, Tribuna și Steaua (Cluj-Napoca), Transilvania (Sibiu), Semenicul și Flamura (Reșița), România literară, Contemporanul, Scînteia, România liberă, Drapelul roșu (Timișoara), Kultur (Viena), Zvuk (Sarajevo), International review of the aesthetics and sociology of music (Zagreb). A susținut emisiuni de radio și televiziune, concerte-lecții, conferințe, comunicări științifice în țară și străinătate.

Gheorghe Firca – Doamne, strigat-am • Corul „Ion Vidu” Lugoj, Dirijor: Lucian Oniţa)

1936 – S-a născut Petre Ivănescu

15 aprilie 1936, București – 1 aprilie 2022, Essen, Renania de Nord-Westfalia, Germania

Handbalist și antrenor german originar din România, unul dintre liderii primei mari generaţii de handbal în 7. A jucat pe postul de inter dreapta la Dinamo București, echipă cu care a câștigat campionatul național de 13 ori și Cupa Campionilor Europeni în 1965. A jucat 205 meciuri pentru echipa națională a României, cu care a câștigat două Campionate Mondiale (1961 și 1964). La Campionatele Mondiale din 1961 a fost desemnat golgheter, împreună cu cehoslovacul Zdeněk Rada (24 de goluri). A rămas în 1967 în RFG, unde a activat mai întâi ca jucător și apoi ca antrenor. A antrenat la nivelul Bundesligii peste 30 de ani, timp în care a câştigat, printre altele, titlul cu Gummersbach în 1982 şi 1983 şi cu Tusem Essen (1986). A fost, de asemenea, antrenor al naţionalei masculine a Germaniei, precum şi al naţionalei României, între 2003–2005.

1937 – A încetat din viață Gabriel Popescu (8 aprilie 1866 – 15 aprilie 1937)

Grafician, cel dintâi gravor român cu studii în domeniu; fondator și titular vreme de mai multe decenii al catedrei de gravură a Școlii Naționale de Arte Frumoase din București.

1939 – S-a născut Nicolae Săulescu

Nicolae N. Săulescu; 15 aprilie 1939, București

Inginer și cercetător agronom, membru corespondent (din 1990) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Agricultură din cadrul Institutului Agronomic „Nicolae Bălcescu”. După absolvire, a lucrat trei ani la un CAP, apoi a intrat în cercetare la Stațiunea de Cercetări Agricole Lovrin, în domeniul ameliorării grâului. Și-a perfecționat pregătirea la Krasnodar, la CIMMYT în Mexic, vizitând diverse centre de ameliorare și genetică a grâului din SUA, Canada și Marea Britanie, unde a intrat în contact cu principalele școli și tendințe din acest domeniu de pe plan mondial. Din 1971 a lucrat la Institutul Național de Cercetare–Dezvoltare Agricolă Fundulea, anul următor a susținut teza de doctorat Contribuții la precizarea metodicii de ameliorare pentru creșterea capacității de producție la grâul de toamnă la Institutul Agronomic „N. Bălcescu” din București. Are contribuții la fundamentarea teoretică și la crearea experimentală a unor soiuri de grâu: Lovrin 24, Fundulea 29, Flamura 85 etc. S-a căsătorit cu scriitoarea Monica Pillat. A fost profesor invitat la Universitatea Statului Oregon din SUA, este membru al Societății Americane de Agronomie (ASA) și al Societății pentru Cultura Plantelor din America (CSSA). A continuat să fie profesor universitar asociat la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară București, îndrumător de doctorate.

1940 – A încetat din viață Alexandru Plămădeală (9 octombrie 1888 – 15 aprilie 1940)

Sculptor și pictor; profesor la Școala de Arte Plastice din Chișinău (care azi îi poartă numele); a fondat Pinacoteca municipală din Chișinău.

1941 – Greva minerilor din Valea Jiului

Înaltul Decret nr. 335, care legifera introducerea Stării de necesitate în toate exploatările miniere din Valea Jiului pe timpul războiului, dar și condițiile deosebit de grele, programul prelungit de muncă, uneori de 10–12 ore, munca obligatorie în zilele legale de odihnă, lipsa alimentelor de strictă necesitate, a medicamentelor, a hainelor și încălțămintei i-au nemulțumit pe mineri, care nu au mai putut suporta regimul la care erau supuși de conducerea minei și de organele militare. La 15 aprilie, minerii de la Petrila au refuzat să mai intre în subteran, declarând grevă. La scurt timp li s-au alăturat toți ortacii de la minele care aparțineau de SAR–Petroșani și Societatea Lonea. Greva a devenit generală, și a culminat în ziua de 30 aprilie, când minerii petrileni s-au blocat în subteran, de unde nu au putut fi scoși decât după măsura criminală de oprire a sistemului de aeraj general al minei. Greva s-a încheiat la 5 mai. Prin durata și amploarea ei, această grevă este cea mai mare din perioada interbelică, la ea participând peste 10.000 de mineri din toată Valea Jiului.

1944 – Al doilea bombardament anglo-american asupra Bucureștiului și Ploieștiului

Cel de-al treilea bombardament de zi american a avut magnitudinea însumată a primelor două. Aceleași ținte au fost atacate, dar acum simultan: 257 de bombardiere și 187 de avioane de vânătoare pentru București și 137 de bombardiere pentru Ploiești. Atacul a folosit pentru prima dată un sistem de radar nou, de vizare a țintei prin plafonul de nori, dar sistemul fiind mult prea nou, bombele nu au ajuns acolo unde trebuiau, adică în Gara de Nord, ci chiar în centrul orașului. Universitatea a fost distrusă parțial. La București au fost 195 de morți; 18 incendii au distrus case în mai multe cartiere, ridicând numărul imobilelor distruse complet la 186. Exact la fel s-a întâmplat și la Ploiești. Deși s-au apărat cu mai mult de 50 de aparate grupate pentru fiecare oraș, românii și germanii nu au reușit să doboare decât 4 bombardiere și 4 avioane de vânătoare la București și 3 bombardiere la Ploiești.

1944 – Primul bombardament de noapte al aviației britanice asupra României, la Turnu-Severin

La ora 23:00, în seara de Paște, în noaptea care a urmat dublului atac asupra Bucureștiului și Ploieștiului, a început primul bombardament al aviației anglo-americane asupra Severinului și primul pe timp de de noapte asupra României: 83 de avioane: 30 de bombardiere Wellington, de producție engleză, având o escortă de 53 de avioane de vânătoare, au atacat Turnu Severin. Au fost folosite atât bombe explozive, cât și bombe incendiare. Orașul a fost luminat continuu de rachete luminoase, pentru ca bombardamentul să fie cât mai precis. În cursul nopții s-au înregistrat circa 38 de morți A doua zi, alte 100 de avioane au aruncat cu bombe deasupra orașului. Experimentații britanici care dansau deasupra Dunării în lumina lunii, zburând la 60–70 de metri deasupra apei, pentru a nu distruge bombele de 500 de kilograme la impactul cu oglinda apei, zburau acum lejer la 5.000 de metri, bombardând cu ajutorul noului radar H2Y orașul dunărean, dar mai ales portul său, unde barjele germane încărcate cu petrol adus de la Giurgiu înaintau spre Budapesta și Viena. Atacurile din 15 și 16 aprilie au lovit portul, instalațiile portuare, gara, regimentul, aerodromul și parțial orașul, distrugerile fiind apreciabile: tancuri cu benzină incendiate, parcul de vagoane și locomotive distrus în proporție de două treimi.

Turnu Severin – gara după bombardamentele din 1944

1944 – S-a născut Laurențiu Mircea Popescu

15 aprilie 1944, Câmpulung – 3 august 2015, București

Medic, profesor universitar, membru titular (din 2001) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Medicină Generală din București (1961–1967), unde a obținut titlul de Doctor în Științe Medicale, în 1972. Și-a continuat specializarea în Olanda, la Universitatea din Leiden (1977) și în SUA (1981). A fost profesor, rector (1992–2004) al Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila“ din București, președinte al Secției de Științe Medicale a Academiei Române (2006–2014), director general al Institutului Național „Victor Babeș” din București, președinte al Academiei de Științe Medicale (2006–2011), senator în legislatura 2000–2004. A publicat studii privind leziunile miocardice produse de ischemia cardiacă asupra contracției musculare netede și a mecanismelor de apărare imună. Este autorul unui atlas de histologie.

1945 – S-a înființat Uniunea Femeilor Antifasciste din România, UFAR

Uniunea Femeilor Antifasciste din România (UFAR), constituită la 15 aprilie 1945, din inițiativa Anei Pauker, era o organizație politică, prima organizație feminină importantă a mișcării comuniste din România. Organizația avea ca obiectiv obținerea solidarității tuturor femeilor din România și lupta împotriva fascismului. Actiunile UFAR vizau: educarea socială și politică a femeilor, acțiuni caritabile, îmbunătățirea accesului la sistemul de sănătate al femeilor, participarea la efortul general de război. UFR a făcut parte ulterior din Federația Democrată a Femeilor din România (FDFR) și Uniunea Femeilor Democrate din România (UFDR).

1946 – S-a născut Zamfir Dumitrescu

15 aprilie 1946, București – 6 februarie 2021, București

Pictor și politician, membru al Parlamentului României în legislatura 2004–2008. Încă din timpul studenției, ca ucenic al maestrului Corneliu Baba, pictura i-a devenit mod de viață, un alt fel de a explora și a înțelege lumea. Un punct de reper pentru viața artistică a pictorului, pentru personalitatea sa, a fost Norvegia, țara în care, timp de un deceniu și jumătate s-a simțit ca… acasă. In acea perioadă a pictat și a expus atât în Norvegia, cât și în Suedia. Onoarea de a fi ales pentru a realiza portretele monarhilor Norvegiei și Suediei, dovedește, în același timp, că atât patria lui Grieg, cât și țara lui Strindberg l-au adoptat și l-au apreciat pentru arta și talentul său. A fost profesor universitar la Universitatea de Arte din București. A avut expoziții personale la Institutul Cultural Roman din Londra, la Haifa, Israel, la Galeriile Dominus, Orizont București, la Stord, Voss, Bergen, Oslo, Etne, Haugesund, Skudeneshavn în Norvegia, la Galeria Nawrocki, Dortmund, Germania etc.

Biografie ilustrată: Dumitrescu Zamfir [Artindex]

1946 – S-a născut Șerban Popa

Corneliu Serban Popa; 15 aprilie 1946, București

Artist plastic, specializat în ceramică, sticlă, metal, bijuterii dar și textile. A absolvit Liceul de Artă „Nicolae Tonitza” din București în 1965 și Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Facultatea de Arte Decorative, secția de Ceramică-Sticlă-Metal, cu Magna cum laude în 1971. După ce a locuit în Franța și Germania, s-a stabilit în Canada, din 1984, dar din 2019 a revenit in Romania. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1977, membru al American Romanian Academy of Arts and Sciences, membru al Liaison Design Montreal Canada, membru al Glass Art Society. Lucrările sale sunt expuse în multe țări, din România, Franța, Germania, Belgia, Olanda, Elveția etc. până pe continentul nord american, în Canada la Montreal. A avut peste 25 de expoziții personale.

Biografie ilustrată: Album despre Corneliu Serban POPA [Colecția Patzelt]

1949 – Înființarea Filarmonicii de Stat „Gheorghe Dima” Brașov

Societatea Filarmonică din Brașov și-a inaugurat viața publică de concert cu evenimentul artistic Kronstadter Philarmonische Gesellschaft, la 6 mai 1878, sub bagheta lui Anton Brandner; impunându-se ca dirijor, compozitor și pedagog, acesta poate fi considerat inițiatorul și fondatorul societății. Activitatea Societății filarmonice brașovene a fost întreruptă de ultimii doi ani ai primului război mondial, reluându-și activitatea în 1919, când brașoveanul Paul Richter a fost ales dirijor al Orchestrei Societății. După 66 de ani, timp în care pe podiumul și la pupitrul orchestrei s-au aflat personalități de excepție (Johann Strauss în 1848, Joseph Joachim și Johannes Brahms în 1878, Richard Strauss în 1921, Felix von Weingartner în 1923, George Enescu în 1923, 1928, 1930, Edwin Fischer), Societatea filarmonică brașoveană s-a desființat în 1944, viața muzicală fiind totuși continuată, timp de două decenii, de dirijorul Dinu Niculescu, care a reușit să adune fonduri și să reorganizeze orchestra. Stimulată de colaborarea unor mari dirijori ca George Georgescu și Constantin Silvestri, orchestra a obținut succese triumfale și a câștigat, pe drept cuvânt întreaga atenție a lumii muzicale. După cel de-al doilea război mondial, din 15 aprilie 1949, a renăscut sub denumirea Filarmonica de Stat „Gheorghe Dima” Brașov, în prezent, Filarmonica Brașov.

Haydn, Mozart, Ceaikovski •  Orchestra de cameră a Filarmonicii Brașov, Vioară: Sebastian Tegzeșiu, Violoncel: Filip Papa

1949 – Premiera dramei Bălcescu de Camil Petrescu

Drama lui Camil Petrescu a avut premiera pe scena Teatrului Național din București, în regia lui Sică Alexandrescu, cu renumitul actor Mihai Popescu în rolul titular.

Bălcescu de Camil Petrescu Teatru radiofonic • George Aurelian, N. Neamțu-Ottonel, Florin Scărlătescu, George Demetru, Sandu Rădulescu, Dan Nasta, Simona Bondoc, Eugenia Dragomirescu

1950 – S-a născut Mircea Ciobanu

15 aprilie 1950, București – 9 ianuarie 1991, Geneva

Pictor, sculptor, scriitor, grafician, arhitect, sticlar și jurnalist, stabilit în Elveția în 1981. A urmat Institutul de Arte Plastice, secția Pictură, la clasa maestrului Corneliu Baba . A fost, înainte de a împlini vârsta de 35 de ani, cel mai important artist din Elveția, lăsând în urmă o operă impresionantă, nu numai prin valoarea sa artistică, ci și prin numărul lucrărilor. Pictorul trecea drept un tip ciudat în Bucureștiul anilor ‘70: un bărbat de o frumusețe tulburătoare, cu un talent artistic ieșit din comun, carismatic și foarte bine educat, remarcat de cam toată lumea, de la doamnele care licitau poate prea îndrăzneț o frântură din atenția sa, până la intelectualii vremii, fascinați de inteligența lui, sau colecționari, majoritatea din misiunile diplomatice străine la București, care nu ezitau să-i ofere sprijin. Era preferatul dramaturgului Paul Everac, mergea la petreceri exclusiviste cu crema Bucureștiului, printre care Catinca Ralea și soțul ei, Emanoil Petruț. A fost prieten (și coleg, la Sfântul Sava) cu Adrian Năstase, iar faimoasa galeristă franceză de origine ucraineană Katia Granoff, pe care a cunoscut-o personal în Elveția și care i-a oferit un sprijin salvator, îl considera un expresionist latin care-și trăgea seva din pictura lui Goya sau El Greco.

Biografie ilustrată:  Album despre Mircea Ciobanu [Colecția Patzelt]

1957 – Acordul româno-sovietic privind statutul juridic al trupelor sovietice staționate pe teritoriul României

Semnat la nivelul miniștrilor de externe, acordul a fost urmat de mai multe convenții speciale, referitoare la acordarea ajutorului reciproc în problemele urmăririi și judecării infracțiunilor și în rezolvarea proceselor civile, ivite în legătură cu staționarea trupelor sovietice, la modul și condițiile de folosire a cazărmilor, clădirilor de serviciu, depozitelor, aerodromurilor, câmpurilor de instrucție, energiei electrice, serviciilor comunale, la repararea localurilor folosite de trupele sovietice, la realizarea transporturilor feroviare și telecomunicațiilor, la aprovizionarea cu materiale, la efectivele trupelor sovietice și locurile lor de dislocare. Regulamentul de lucru al Comisiei mixte româno-sovietice, constituită pe baza Acordului din 15 aprilie 1957, a fost aprobat abia peste un an, la 10 aprilie 1958. Din păcate, asemeni tuturor altor tratate semnate de reprezentanții URSS, a fost încheiat fără cea mai mică intenție de a fi respectat…

1961 – Iolanda Balaș a stabilit al unsprezecelea record mondial la săritura în înălțime

Marea atletă Iolanda Balaș a sărit la București până la înălțimea de 1,87 de metri.

1961 – S-a născut Rodica Ciobanu

15 aprilie 1962 – 11 martie 2015, București

Ziaristă. A absolvit Facultatea de Litere a Universității din Craiova. A lucrat inițial în învățământ, după care s-a dedicat presei. A fost reporter la departamentul Politic al publicației Azi, șef al secției Politic la Adevărul și Gândul, iar în ultimii șase ani a fost senior-editor la Gândul.

 

1964 – Plenara lărgită a CC al PCR

A avut loc în perioada 15–22 aprilie 1964, iar documentul care a rezultat este cunoscut sub numele de Declarația din aprilie. Declarația, cu privire la poziția PCR în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale, condamna pretențiile PCUS de a domina mișcarea comunistă internațională sub pretextul internaționalismului proletar. Declarația marchează începutul oficial al politicii independente a României în cadrul lagărului comunist. Tot de la această plenară a plecat și ideea „neamestecului în treburile interne” ale altor state, idee care avea să fie reluată, ca un fel de refren obligatoriu, până în decembrie 1989.

1967 – S-a născut Nicolae Condrea

15 aprilie 1967, Constanța

Arhiepiscop, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. A urmat Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna” din Sibiu, susținând teza de licență Eclesiologia euharistică a Mitropolitului Ioan Ziziulas”. A fost profesor de religie în București. În anul 1994, cu o bursă de studii la Universitatea ”Marc Bloch” din Strasbourg, a obținut Diploma DEA, iar în 2001 a obținut titlul de Doctor în Teologie cu teza Probleme de psihologie la Evagrie Ponticul. A intrat în rândul clerului, fiind hirotonit diacon (1997), apoi preot celib și a înființat și slujit parohia Nașterea Domnului din Stuttgart. Întors în țară după studii, a fost secretar patriarhal. La Congresul special electoral al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române în America și Canada (Troy, Michigan, 2002), a fost numit Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române a celor două Americi, Arhiepiscop cu rangul de Arhimandrit. A fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor (2004).

1967 – A încetat din viață Nicolae Colan (28 noiembrie 1893 – 15 aprilie 1967)

Episcop al Vadului, Feleacului și Clujului; arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului; membru al Academiei Române.

1969 – S-a născut Bogdan Cristinoiu

15 aprilie 1969, București

Compozitor și orchestrator de muzică ușoară, fiul compozitorului Ion Cristinoiu. A studiat muzica din copilărie, a studiat apoi și artele vizuale. Este autorul celebrei melodii Un actor grăbit, piesa anului 1991, cântată de Laura Stoica. Deși avea talent de compozitor și un studio propriu de înregistrări, a preferat să plece în SUA. Acolo a studiat artele vizuale, îmbinând astfel pasiunile sale pentru sunet și imagine la Hollywood.

Un actor grăbit • Laura Stoica

1978 – A încetat din viață Sergiu Malagamba (Serghei Malagamba; 6 februarie 1913 – 15 aprilie 1978)

Compozitor, aranjor muzical, dirijor și baterist; unul dintre pionierii jazz-ului românesc.

1988 – A încetat din viață Modest Morariu (11 august 1929 – 15 aprilie 1988)

Poet, eseist, prozator și traducător.

1993 – Radio PRO FM

PRO FM este un post de radio din România și Republica Moldova, deținut de trustul RCS & RDS. A început să emită pe 15 aprilie 1993. Prima intervenție LIVE din istoria radioului a avut loc între Adrian Sârbu și Gabi Dobroiu, iar lansarea oficială a radioului a avut loc la Casino Victoria. În prezent are format de format radio digital pentru Internet.

1994 – A încetat din viață Sabba S. Ștefănescu (20 iulie 1902 – 15 aprilie 1994)

Geofizician, profesor universitar; fondator al școlii române de geofizică; membru al Academiei Române.

2000 – Prima operație reușită de transplant hepatic

În România, primul transplant hepatic la om a fost efectuat de echipa condusă de Irinel Popescu în iunie 1997, dar pacientul a decedat în perioada postoperatorie. Până în anul 2000 au mai fost efectuate încă trei operații de transplant, fără ca bolnavii să supraviețuiască. Primul transplant urmat de supraviețuirea pacientului a fost efectuat la 15 aprilie 2000, de la donator decedat, de către aceeași echipă, din care a făcut parte și dr. A. Slim, de la Spitalul Niguarda din Milano. Bolnavul suferea de ciroză hepatică determinată de o hepatită cu virus B. Transplantul de ficat a fost introdus de atunci ca metodă terapeutică, trecând de la etapa de pionierat, la stadiul de procedeu de rutină în România.

2002 – A încetat din viață Radu Săplăcan (2 aprilie 1954 – 15 aprilie 2002)

Poet și critic literar; redactor-șef la Gazeta someșană; redactor la Studioul de Radio–TV Cluj.

 

Ziua Națională a Transplantului

 

În România se sărbătorește începând cu anul 2005, urmând modelul european.

 

2008 – A încetat din viață Dan Mateescu (15 noiembrie 1911 – 15 aprilie 2008)

Inginer, specialist în studii teoretice și experimentale în domeniul construcțiilor metalice; membru titular al Academiei Române.

2008 – A încetat din viață Dan Grigorescu (13 mai 1931 – 15 aprilie 2008)

Istoric și critic literar, critic de artă și istoric al artei, anglist, eseist, traducător; profesor de literatură comparată; membru titular al Academiei Române.

2014 – A încetat din viață Nina Cassian (Renée Annie Cassian; 27 noiembrie 1924 – 15 aprilie 2014)

Personalitate a culturii române, poetă eseistă, traducătoare și compozitoare.

2015 – A încetat din viață Maria Deac Poenariu (25 martie 1923 – 15 aprilie 2015)

Pictoriță iconară pe sticlă; membră a Academiei Artelor Tradiționale din România.

2016 – A încetat din viață Alexandru Neculae Boriga (2 decembrie 1944 – 15 aprilie 2016) Statistician, inginer și profesor; specialist în statistica atletică; politician, prefect de Dâmbovița.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită