15 Februarie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Consacrarea și inaugurarea Catedralei Sfântul Iosif din București

 

1690 – Tratatul secret de alianță între Moldova și Imperiul Habsburgic

Domnul Moldovei, Constantin Cantemir, a încheiat la 5/15 februarie 1690 la Sibiu un tratat din 5 articole cu Sfântul Imperiu Roman, reprezentat prin generalul imperial Donat Heissler. Clauzele documentului prevedeau garantarea domniei ereditare familiei Cantemir, neimpunerea religiei catolice și ajutor reciproc în caz de invazie polonă. În schimb, Moldova era obligată să le plătească imperialilor un tribut de 50.000 de galbeni. Articolul al doilea prevedea: „Domnul va fi întărit pe viață, iar fiului său mai mare i se va conferi titlul de conte”.

1794 – S-a născut Alexandru Șterca-Șuluțiu

15 februarie 1794, Abrud – 7 septembrie 1867, Blaj

Arhiepiscop, primul mitropolit greco-catolic (unit) din Transilvania. A studiat în Abrud, Alba Iulia și Seminarul teologic din Blaj. După căsătorie și hirotonire a fost numit preot capelan la Bistra, dar a rămas văduv. Funcționând în continuare la Bistra, a fost promovat paroh și protopop, a fost transferat paroh în Șimleu și vicar foraneu al Silvaniei. A fost ales episcop la Blaj și întâiul mitropolit după restaurarea Mitropoliei românești a Transilvaniei. A fost un bun organizator, administrator, gospodar și, în același timp, un om de cultură. Sub păstorirea sa, s-a cumpărat domeniul bazilian de la Bucerdea Grânoasă. A lăsat ca fundații domeniile sale de la Cenade, Șpring și Vidrasău, „pentru văduvele preoților, pentru studenți și alte scopuri culturale” visând înființarea unei universități românești. A lucrat și luptat mult pentru drepturile politice ale românilor. A fost un distins orator. Au rămas de la el mai multe lucrări în manuscris. A fost distins cu mai multe titluri, ordine și medalii ale vremii.

1823 – S-a născut Melchisedec Ștefănescu

Mihail Ștefănescu; 15 februarie 1823, Gârcina, Neamț – 16 mai 1892, Roman, Neamț

Cleric ortodox, episcop și istoric, politician, membru titular (din 1870) al Academiei Române. A studiat la Seminarul de la Socola, apoi la Academia duhovnicească din Kiev (1848–1851), unde a obținut titlul de magistru în teologie și litere. A fost profesor la Seminarul de la Socola, profesor și director la Seminarul din Huși, locțiitor de episcop la Huși, locțiitor, apoi episcop eparhiot al noii eparhii a Dunării de Jos, cu reședința în Ismail, episcop al Romanului, unde a păstorit până la moarte. Însuflețit patriot, a luptat pentru unirea Principatelor, fiind ales membru în Divanul Ad-Hoc, a sprijinit reformele lui Al.I. Cuza și războiul de independență, a fost ministru al Cultelor, membru de drept în Senatul României. Prin testament, a creat o fundație din care să se acorde burse de studii la Academia duhovnicească din Kiev; biblioteca și colecția sa numismatică le-a dăruit Academiei Române.

1834 – S-a născut V.A. Urechia

Vasile Alexandrescu-Urechia; 15 februarie 1834, Piatra Neamț – 22 noiembrie 1901, București

Istoric, scriitor, om politic, membru fondator al Academiei Române. A studiat la Academia Mihăileană, apoi și-a petrecut mare parte a anilor ’50 în Franța, luându-și bacalaureatul în 1856, și studiind Literele la Sorbona. Acolo a înființat ziarul unionist Opiniunea, organ al românilor din străinătate. A debutat literar în 1850 cu fabula Zimbrul și vulpea în publicația Zimbrul, iar în anul următor a publicat o broșură cu o nuveletă prelucrată după o anecdotă franceză, Grinda de aur sau Previderea unui părinte bun. A fost profesor la Universitatea din Iași, iar ulterior la Universitatea din București, membru corespondent al Academiei Spaniole. În 1858 a editat ziarul unionist Zimbrulu și Vulturulu. Ca istoric, a avut o orientare eclectică. A editat numeroase culegeri de documente și hrisoave interne și externe, a scris o Istorie a românilor în 14 volume (1891–1892) și o Istorie a școalelor în 4 volume (1892–1901), a abordat majoritatea genurilor și speciilor literare. În calitate de om politic, a fost deputat și senator de Covurlui și de Galați.

1838 – S-a născut Eusebiu Popovici

27 februarie 1838, Cernăuți – 28 septembrie 1922, Cernăuți

Preot istoric, profesor universitar, membru de onoare (din 1908) al Academiei Române. A urmat studii teologice în Cernăuți (1856–1859), apoi cursuri de specializare la Universitatea din Viena. Reîntors acasă, a fost custode al Bibliotecii de Stat din Cernăuți, profesor suplinitor la catedrele de Vechiul Testament și Limbi Semitice și Istorie Bisericească și Drept canonic ale Institutului teologic din Cernăuți, apoi, din 1875, profesor titular la Catedra de Istorie Bisericească a Facultății de Teologie a Universității din Cernăuți. A fost de șase ori decan al Facultății și de două ori rector al Universității. Profesor renumit, specialist în Vechiul Testament, în limbile semitice, în istoria bisericii și în drept bisericesc, a predat, în limba germană, cursul de Istorie Bisericească Universală, cel mai complet pentru vremea aceea din Răsăritul Ortodox (tradus apoi în limbile română, sârbă și bulgară); de asemenea, a fost autorul a numeroase studii publicate în revista Candela, în Archiv für Katholisches Kirchenrecht din Mainz etc. A tradus în limba română De Bello Gallico de Cezar și Exerciții pentru sintaxa limbii latine de Hauber. În 1863 a fost hirotonit preot, apoi promovat protopresbiter și arhipresbiter stavrofor. După moartea soției s-a călugărit, ajungând arhimandrit de scaun (vicar) al Arhiepiscopiei Cernăuților (1913–1918). A avut o bogată activitate în administrație, în calitate de inspector școlar, membru în Consiliul Școlar al Austriei și consilier consistorial de onoare.

1840 – S-a născut Titu Maiorescu

15 februarie 1840, Craiova – 18 iunie 1917, București

Avocat, critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician și scriitor, prim-ministru al României, ministru de Interne, membru fondator al Academiei Române. În 1858 a absolvit studiile liceale la Academia Tereziană, la Viena, ca șef de promoție. S-a înscris la Universitatea din Giessen, unde în 1859 a obținut titlul de Doctor în Filosofie cu distincția Magna cum laudae. A continuat studiile la Universitatea Sorbona din Paris, unde a obținut licența în Litere, Filosofie și Drept (1861). Personalitate remarcabilă a României sfârșitului secolului al XIX-lea și începutului secolului XX, Maiorescu a fost autorul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond, baza junimismului politic și „piatra de fundament” pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici. A fost întemeietor al criticii românești moderne, fondatorul Junimii. Din opera literară: O cercetare critică asupra poeziei române, Direcția nouă în poezia și proza română, Comediile domnului Caragiale, Eminescu și poeziile sale, Povestirile lui Sadoveanu, Retori, oratori, limbuți, Beția de cuvinte. De-a lungul vieții a scris permanent în Jurnalul său, pe care l-a început din perioada studiilor la Viena. Acesta se întinde pe zece volume, fiind cel mai lung jurnal intim din literatura română.

1841 – S-a născut Mihail C. Șuțu

15 februarie 1841, București – 9 iulie 1933, București

Istoric și numismat, membru titular (din 1909) al Academiei Române. A studiat la Paris la l’École centrale des arts et métiers, fiind licențiat inginer. Din această perioadă a căpătat o mare admirație și pasiune pentru istoria antică. A fost cel dintâi explorator arheologic al Dobrogei, ale cărei antichități le-a studiat imediat după războiul de independență, debutând în literatura de specialitate cu studiul Privire asupra monumentelor antice din Dobrogea (1881). A fost guvernatorul Băncii Naționale a României (1899–1904). A fost unul dintre primii numismați din sud-estul Europei, președinte al Societății Române de Numismatică și a donat întreaga sa colecție de monede și antichități Academiei Române. A publicat lucrarea Introduction a l’etude des monnaies de l’Italie antique.

1845 – Terenul Cișmigiului

Domnul Țării Românești, Gheorghe Bibescu a trecut terenul Cișmigiului în proprietatea Sfatului Administrativ al Bucureștilor. Terenul era destinat creării unei grădini publice. În același an, arhitectul Carl Meyer, venit în țară încă din decembrie 1843, a întocmit proiectul, iar în 1846 a început amenajarea grădinii, terminate în linii mari în decembrie 1846, dar continuată și în anii următori. Inaugurarea oficială va avea loc abia în martie 1860.  În același timp Domnul a cerut sfatului orășenesc să se preocupe de îmbunătățirea rețelei stradale.

1850 – S-a născut Ion Andreescu

15 februarie 1850, București – 22 octombrie 1882, București

Pictor și profesor, membru post-mortem (din 1948) al Academiei Române. Începând din 1869 a urmat Școala Națională de Arte Frumoase, recent înființată (1864), condusă de Theodor Aman. A fost profesor la catedra de Desen liniar și Caligrafie a Seminarului episcopal din Buzău, la gimnaziul comunal „Tudor Vladimirescu”, apoi la școala de meserii din aceeași localitate. Profesor de desen într-un oraș provincial, Andreescu s-a dedicat picturii cu o fervoare pe care nimic din atitudinea sa anterioară nu părea s-o anunțe. Pictura apare la tânărul solitar, înclinat spre meditație, ca iruperea unei nevoi de comunicare, de exprimare, consumată superior și fără veleitățile publicității. Susținător al înnoirilor aduse de arta reprezentanților Școlii de la Barbizon, Andreescu a fost recunoscut ca unul dintre cei mai importanți peisagiști români. Interesat în egală măsură de diferite genuri ale picturii, a creat peisaje, portrete și naturi statice.

Biografie ilustrată [Artindex]

1851 – S-a născut Spiru Haret

15 februarie 1851, Iași – 17 decembrie 1912, București

Matematician astronom și pedagog, sociolog, membru titular (din 1892) al Academiei Române. A urmat studii superioare la Sorbona. A studiat matematica și fizica, a devenit Doctor în Filosofie cu teza Sur l’invariabilité des Grandes axes des orbites planétaires. Teza sa a fost publicată în Annales de l’Observatoire de Paris, fiind primul român care a obținut un doctorat la Paris. Om politic liberal, renumit pentru organizarea învățământului modern românesc din funcția de ministru al Educației, pe care a deținut-o de trei ori. A predat Mecanica rațională la Facultatea de Științe, secția Fizico-Matematici, a Universității din București, dar și la Școala de ofițeri de artilerie și geniu, a predat Trigonometria, Geometria analitică, Geometria elementară plană și în spațiu și Geometria descriptivă la Școala de poduri și șosele. A fost cel mai mare reformator al școlii românești din secolul al XIX-lea Prin elaborarea și aprobarea Legii învățămîntului din 1898, a reorganizat învățămîntul de toate gradele. A impus, pentru prima dată în România, obligativitatea învățămîntului primar și utilizarea acelorași programe școlare la sate și orase. A avut o însemnată contribuție în introducerea calendarului „pe stil nou”.

1857 – S-a născut Emanuil Grigorovitza

15 februarie 1857, Rădăuți – 6 decembrie 1915, București

Filolog, critic și istoric literar, traducător și prozator, reprezentant de seamă al culturii bucovinene, considerat primul germanist modern din România. A urmat Facultatea de Filologie, secția Germană și Franceză, începută la Universitatea din Cernăuți (1877–1878) și terminată la Universitatea din Iași, unde a audiat cursurile lui A.D. Xenopol. Personalitate de o erudiție remarcabilă, a obținut primul Doctorat în Filosofie la Berna în 1893, cu mențiunea Magna cum laude , unde s-a specializat și în slavistică și al doilea Doctorat la Universitatea din Berlin (1901). A început cariera de profesor în Silezia, s-a mutat în Bucovina, stabilindu-se în 1878 în România. A fost profesor la Școala Companiei Căilor Ferate din Pașcani, Liceul Național din Iași, apoi în București: la Școala Normală, Liceul Sf. Sava, Școala Superioară de Război, Seminarul particular „Nifon”, Liceul „Gheorghe Lazăr” și Școala de Infanterie. Numi! conferențiar universitar la Iași (1907), a refuzat, preferând Capitala. A colaborat la Conservatorul, Junimea literară, Luceafărul, Flacăra, Vatra etc. Pe lângă activitatea de scriitor, apreciată în cercul Junimii: De la hotare, Povestiri răzlețe, Schitul Cerebului, Piatra Muierii, Cum a fost odată, Povestiri din Bucovina, Duduia Pulcheria, Cucoana Raluca, a fost autor de manuale didactice, dicționare, studii de filologie, critică și istorie literară, traduceri, antologii: Întiia carte de lectură germană, Dicționar german-român etc. A fost distins cu Medalia Bene merenti, Ordinul „Sf. Stanislav” (rusesc), Ordinul „Sf. Sava” (sârb) și cu medalia Avântul Țării.

1864 – A apărut revista România militară

La data de 15/24 februarie 1864 a apărut la București, din inițiativa unui grup de tineri ofițeri, revista România militară fiind o publicație independentă. Avea inscripționată pe copertă deviza: Știință, artă și istorie militară. Prin Înaltul decret regal al Regelui Carol I din 1 ianuarie 1898, a devenit revista oficială a Marelui Stat Major.

1868 – S-a născut Constantin Rădulescu-Motru

3/15 februarie 1868, Mehedinți – 6 martie 1957, București

Filosof, psiholog, pedagog, om politic, dramaturg, membru titular (din 1923) și președinte (1938–1941) al Academiei Române. În 1885 s-a înscris simultan la Facultatea de Drept și la Facultatea de Litere și Filosofie, ambele din cadrul Universității București. În 1888, a obținut licența în drept cu teza Despre contracte, cu Magna cum laude, iar în 1889 a fost licențiat în Filosofie cu lucrarea Realitatea empirică și condițiile cunoștinței. Între 1890–1893 a studiat un semestru la München cu Carl Stumpf, apoi, timp de trei ani, a lucrat în laboratorul vestitului psiholog Wilhelm Wundt la Leipzig. A urmat studii de psihologie, fizică, fiziologie, chimie, psihiatrie și matematică și a frecventat cursul de filologie română, ținut de profesorul Gustav Weigand. În 1892 și-a adaugat numele Motru la cel de Rădulescu. A devenit Doctor în Filosofie cu teza Zur Entwickelung von Kant’s Theorie der Naturkausalität. Henri Bergson a citat teza lui în lucrarea Introduction à la Metaphysique. A înființat Studii filosofice, ulterior Revista de filosofie. A fost bibliotecar la biblioteca Fundației Universitare „Carol I”, director al Teatrului Național din București. Din lucrările sale: Problemele psihologiei, Cultura română și politicianismul, Sufletul neamului nostru. Calități bune și defecte, Țărănismul. Un suflet și o politică, Ideologia statului român, Etnicul românesc. Comunitate de origine, limbă și destin. A fost o personalitate marcantă a României primei jumătăți a secolului al XX-lea.

1869 – A încetat din viață Constantin Hurmuzachi (12 noiembrie 1811, Cernăuți, Bucovina, Imperiul Austriac/Ucraina – 15 februarie 1869, Viena, înmormântat la Dulcești, Neamț)

Avocat la Chișinău și în Sankt Petersburg; publicist; om politic unionist și ministru.

1876 – A apărut Revista literară și științifică

A apărut la București, în perioada 15 februarie–15 mai 1876, lunar, sub conducerea lui Bogdan Petriceicu Hașdeu (partea literară) și dr. Dimitrie Brândză (partea științifică). La 1 iulie a fuzionat cu Revista contimporană și a apărut sub numele Revista contimporană literară și științifică (1 iulie–1 august 1876).

1884 – Consacrarea și inaugurarea Catedralei Sfântul Iosif din București

Catedrala a fost construită, între anii 1873–1884, după planurile arhitecților Carol Benesch și Friedrich Schmidt din Viena. Clădirea are 40 m lungime și 22 m lățime. Catedrala a fost consacrată de arhiepiscopul Ignatius Paoli la 15 februarie 1884; au fost prezenți „toți preoții Arhidiecezei, toți seminariștii, întregul corp diplomatic acreditat la București, președintele Consiliului de Miniștri, președintele Senatului, primarul Capitalei și mulți alții”. Hramul catedralei a fost ales în cinstea Sfântului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria, sărbătorit în ziua de 19 martie.

Mai mult: Catedrala Sfântul Iosif online [Catedrala online]

1890 – Relații diplomatice România – Italia

Guvernul I.C. Bratianu a ridicat Reprezentanța Diplomatică de la Roma la rangul de Legațiune. Misiunea de a fi primul Trimis Extraordinar și Ministru Plenipotențiar al României independente în Italia i-a fost încredințată lui Nicolae Kretzulescu, la 3/15 februarie 1890.

1896 – S-a născut Ștefan S. Nicolau

15 februarie 1896, București – 15 octombrie 1967, București

Medic virolog, fondatorul și directorul Institutului de Inframicrobiologie din București, membru titular (din 1948) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Medicină de la București și Cluj. S-a specializat la Paris, apoi a lucrat la Institutul Pasteur din Paris și la Institutul Național de Cercetări Medicale din Londra. A fost profesor la Facultatea de Medicină din Iași, apoi din București, unde a creat prima Catedră de Inframicrobiologie din lume. A fost membru al Academiei de Științe Medicale din România, al Academiei de Științe din Moscova, al Societății Franceze de Hematologie, al Societății Franceze de Chimioterapie și Serologie, președinte al Secției de Științe Medicale a Academiei Române. Principalele sale cercetări se referă la originea tisulară a imunității în viroze, septinevrita în viroze neurotrope, neuroinfecții, rikettsioze și pararikettsioze; a fost unul din promotorii concepției despre originea virală a cancerului. A publicat numeroase lucrări originale în domeniul herpesului, turbării, febrei aftoase, febrei galbene, hepatitelor virale.

1897 – A încetat din viață Dimitrie Ghica (31 mai 1816, București – 15 februarie 1897, București)

Om politic conservator; membru al Curții de Apel București; prefect al Poliției; primar al Capitalei; prim-ministru al României; fiul domnului Țării Românești, Grigore Dimitrie Ghica.

1904 – A apărut ziarul Adevărul de dimineața

Publicație cu apariție cotidiană, de orientare centru-stânga din perioada interbelică. Ziarul a apărut de la 2/15 februarie 1904, cu titlul Adevěrul de dimineața, având director pe Constantin Mille, la Editura Adevěrul din București, cu întreruperi, până în 1938. A fost primul cotidian românesc matinal, ieșind de sub tipar la ora 5 dimineața. Începând cu data de 16/29 noiembrie 1904 și-a schimbat numele în Dimineața. Adevěrul de dimineața, iar din 8/21 decembrie 1904, Dimineața s-a separat total de Adevěrul, impunându-se rapid ca unul dintre cele mai importante ziare ale vremii. A adus noutăți absolute în presa românească: primul ziar tipărit color, primul ziar care a avut suplimente dedicate femeilor, copiilor, dar și artei, a publicat primul roman foileton românesc și a susținut debutul multor scriitori români.

1904 – S-a născut Ion Huber-Panu

15 februarie 1904, București – 28 octombrie 1974, București

Inginer geolog, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. S-a pregătit la Academia de Mine din Freiburg, obținând în 1930 titlul de Doctor Inginer. A fost conferențiar al cursului de Prepararea minereurilor și cărbunilor la Școala Politehnică din București, apoi profesor la Institutul Politehnic din București, profesor și șef de catedră la Institutul de Mine din București, iar după desființarea institutului (1957), profesor de Tehnologia substanțelor minerale utile la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie din București, până la sfârșitul vieții. A creat primul laborator de preparare a substanțelor minerale utile din România, pentru uzul studenților întocmind un Curs de preparare a minereurilor și cărbunilor (1935). A avut și câteva funcții tehnice în domeniul minier: inspector general tehnic al Direcției Generale a Minelor, inginer consilier și director al Direcției Miniere din Ministerul Minelor și Petrolului. Majoritatea cercetărilor organizate sub conducerea sa au fost folosite la punerea în valoare de noi zăcăminte, la proiectarea de noi uzine de preparare sau la orientarea valorificării raționale a materiilor prime minerale din România. Rezultatele cercetărilor au fost publicate în numeroase lucrări, studii și articole: Stadiul actual al bazelor teoretice ale flotației, Prepararea substanțelor minerale utile, Cercetări în domeniul preparării minereurilor, aplicarea lor în practică și orientarea lor viitoare, Contributions à l’étude de la flottation à air dégagé de la solution, Un model matematic al procesului flotației în mașini multicelulare, a colaborat la Manualul inginerului de mine (1956).

1910 – S-a născut Paul Daniel

Daniel Paul Ionescu; 15 februarie 1910, București – 7 octombrie 1983, București

Prozator, publicist, editor. A copilărit în vechile mahalale bucureștene Delea Nouă, Popa Nan, Lucaci. A făcut studii liceale, neterminate, la Colegiul Sf. Sava și, în paralel, Școala Comercială (1921–1928). Adolescent, a editat reviste efemere: Țânțarul, Idealul tinerimii. La 17 ani s-a călugărit la Mănăstirea Cernica, unde s-a împrietenit cu Al. Sahia. A debutat literar în Bilete de papagal (1928). Îndrumat de T. Arghezi, G.M. Zamfirescu, I.C. Vissarion și B. Fundoianu (căsătorit cu sora lui, Rodica), a intrat în presă, fiind corector, redactor, secretar de redacție și chiar redactor-șef la diverse ziare. A colaborat la ziarele Argus, Adevărul, Chemarea, Dimineața, Epoca, Jurnalul, Timpul etc. și revistele România literară, Vremea, Zodiac, Herald, Stînga, Cuvîntul liber, Adevărul literar și artistic, Universul literar, Luceafărul, Argeș, Ateneu etc. A frecventat cenaclul Sburatorul, fiind remarcat de E. Lovinescu, citind aici majoritatea textelor primelor sale volume: Republica Barba-Rasă (1938) și Un sătul de viață (1945). A calatorit în Iugoslavia, Cehoslovacia, Italia și Franta, la Paris, unde se stabilise cumnatul său, B. Fundoianu, prin care a legat numeroase cunoștințe în lumea artistică și literară pariziană.A devenit prieten, printre altii, cu Constantin Brâncuși și Louis Jouvet. A mai publicat: Strada liniștită (volum antologic din creația proprie), Borsalino – veritabil și proză pentru copii: Strada sabiei de lemn. A îngrijit volume din opera lui B. Fundoianu, în colaborare cu G. Zarafu.

1912 – S-a născut Andrei Lupan

15 februarie 1912, Mihuleni, Șoldănești, Imperiul Rus/Moldova – 24 august 1992, Chișinău, Moldova

Poet, dramaturg, eseist și publicist și om de stat din Republica Moldova, membru titular (din 1961) al Academiei de Științe a RSS Moldovenești. A absolvit Institutul Agricol din Chișinău (1941). A debutat cu poezia Biografie în 1932 în paginile ziarului bucureștean Adevărul literar și artistic, după care a publicat sporadic poezii în presa vremii scrise în manieră barbian-argheziană. În anii celui de-al doilea război mondial, a colaborat cu Comitetul Moldovenesc pentru Radiodifuziune și cu ziarul Moldova Socialistă, evacuate la Moscova. Dintre cărțile sale: Poezii, Intrare în baladă, Frate al pământului, Legea găzduirii, Sat uitat etc.

1920 – S-a născut Lucian Emandi

15 februarie 1920, Pecica, Arad – 19 ianuarie 1998

Poet, teolog, profesor, om politic, membru al Partidului Național Țărănesc, deținut politic. A urmat cursurile Facultății de Teologie „I.V. Felea” din Arad. Datorită regimului comunist nu a urmat canonul preoției. A fost directorul ziarului Tribuna, apoi administrator al Episcopiei Aradului. Fiind membru al Partidului Național Țărănesc, a fost arestat, un an, la Lugoj. A publicat mai multe volume de versuri: Cântarea fiului pierdut, Pescuitorii de năluci, Lumina inimii, Îmblânzitorul de taine.

1921 – S-a născut V.Em. Galan

Valeriu Emil Galan; 15 februarie 1921, Săveni, Dorohoi/Botoșani – 2 ianuarie 1995, București

Scriitor, prozator care a scris romane inspirate de transformarea socialistă a agriculturii, proză de atmosferă, comedii și reportaje. S-a afirmat în domeniul literaturii în primii ani de după evenimentele istorice din 23 august 1944. A lucrat ca ziarist, colaborând în mod susținut la diferite cotidiane, mai ales la Scînteia, cu reportaje despre viața nouă de după preluarea puterii de către comuniști, despre oameni și fapte ale socialismului. A început să scrie apoi schițe remarcate prin umorul lor sănătos: Calul lui Moș Eftimie, Memoriile agentului Teică Pasăre. I-a apărut primul roman, Zorii robilor (2 vol., 1950), urmat de romanul Bărăgan (2 vol.). A fost autorul scenariului filmului Comoara din Vadul Vechi (1964), ecranizare a nuvelei La răzăși, filmul de debut al lui Lucian Pintilie (asistent regie) și a lui Ion Caramitru (actor).

Comoara din Vadul Vechi (1964) • Ștefan Mihăilescu-Brăila, Ion Caramitru, Mariana Pojar, Corina Constantinescu, Gheorghe Dinică etc.

1923 – S-a născut Petre Solomon

15 februarie 1923, București – 28 octombrie 1991

Poet, traducător, eseist și publicist. A studiat la Liceul Comercial Cultura, Colegiul pentru evrei „Onescu” până în aprilie 1944, când a plecat în Palestina, revenind în august 1946. În continuarea studiilor de limbă și literatură engleză începute în cadrul cursurilor organizate de University of Cambridge la Haifa, și-a luat licența la Facultatea de Litere a Universității din București. A lucrat în redacția Editurii Cartea Rusă, apoi la Agerpres, de unde a fost demis în 1952, după excluderea din partid, din pricina interludiului palestinian. A debutat în 1944 cu versuri în revista Orizont, publicând de-a lungul anilor mai multe volume de poezii: Lumina zilei, Drum spre oameni, Relief, Între foc și cenușă, Umbra necesară, Exerciții de candoare, Culoarea anotimpurilor, Timpul neprobabil, Hotarul de hârtie. Cartea sa Paul Celan – l’adolescence d’un adieu, a fost publicată în Franța. Traducător apreciat, s-a remarcat prin versiunile românești ale unor opere fundamentale din literatura universală (Shakespeare, Dickens, Byron, Graham Greene, Jack London, Walter Scott, Shelley, Tagore, Mark Twain, etc.). A fost soțul pictoriței Yvonne Hasan și tatăl regizorului Alexandru Solomon.

1927 – S-a născut Dinu C. Giurescu

15 februarie 1927, București – 24 aprilie 2018, București

Istoric și politician, membru titular (din 2001) și vicepreședinte (2014–2018) al Academiei Române. A fost licențiat al Facultății de Istorie de la Universitatea din București, în 1950. În anul 1968 a obținut titlul științific de Doctor în Istorie. A fost profesor la Universitatea de Artă, Secția Istoria și Teoria Artei-Muzeografie și la Universitatea București, Facultatea de Istorie, deputat în Parlamentul României. A fost președinte al părții române în Comisia româno-bulgară de istorie. În 1988 a emigrat în SUA, unde a publicat The Razing of Romania’s Past, o analiză a politicii regimului Ceaușescu. A revenit în țară după 1989, a fost profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universității din București.

1930 – S-a născut Romulus Zaharia

15 februarie 1930, Chișinǎu, Regatul României – 28 iunie 2006, Făget, Timiș

Prozator, reporter, om de film. A urmat Școala de ofițeri de la Măgurele, absolvită cu gradul de sublocotenent, arma Grăniceri (1949). A fost repartizat la Serviciul de presă din cadrul Direcției Generale Politice a Ministerului Afacerilor Interne unde a devenit membru fondator al revistei ostășești Pentru patrie. A urmat apoi școala de redactori și tehnoredactori de edituri de pe lângă Direcția Generală a Presei și Tipăriturilor din București, absolvind și Academia Militară în 1951. A fost secretar general de redacție la Luceafărul, șef serviciu presă la Direcția Rețelei Cinematografice și Difuzării Filmelor și inspector general la Centrul Național al Cinematografiei. A fost autorul romanului Ademenirea (1983), interzis de autoritățile comuniste ale vremii. Fiind supus unor persecuții fizice și morale, a fost nevoit sǎ plece din țară, împreunǎ cu familia. S-a stabilit în SUA în 1986.

1930 – S-a născut Haralambie Corbu

15 februarie 1930, Dubăsarii Vechi, Orhei, Regatul României/R. Moldova – 11 mai 2021, Chișinău

Filolog din Republica Moldova, membru PCUS din 1964, membru titular (din 1984), vicepreședinte (1989–1995) al Academiei de Științe a Moldovei, secția Literatură. A absolvit în anul 1951 Institutul Pedagogic „Ion Creangă”. A avut activitate științifică la Institutul de Istorie, Limbă și Literatură al Filialei Moldovenești a Academiei de Științe a URSS, urmând apoi Doctoratul în Filologie la Institutul de Literatură Universală „M. Gorki” din Moscova. În anul 1975 a devenit Doctor Habilitat în Filologie. Și-a dedicat activitatea valorificării patrimoniului național literar, prin numeroase și relevante monografii, studii, culegeri de articole științifice. A publicat peste 650 de lucrări, inclusiv 28 de cărți de autor, a fost coautor și redactor științific a circa 80 de lucrări colective. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, membru titular al Academiei Internaționale Central-Europene de Științe și Artă, membru al Comitetului de Conducere al Asociației Internaționale de Studii Sud-Est-Europene. I-au fost conferite distincții de stat și academice: Premiul de Stat al Republicii Moldova în domeniul științei și tehnicii (1985), Ordinul Republicii (1996), Ordinul Prietenia Popoarelor (1978), titlul Om Emerit (1996), Medalia „Mihai Eminescu” (1999), Medalia „Dimitrie Cantemir” (2000), Medalia Meritul științific, Laureat al concursului Savantul Anului în domeniul științelor umanistice (2005) etc.

1931 – S-a născut Petre Stoica

15 februarie 1931, Peciu Nou, Timiș – 21 martie 2009, Jimbolia, Timiș

Poet, traducător, jurnalist, publicist, colecționar de presă și bibliofil, considerat scriitorul cu cea mai mare longevitate literară. A urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București, secția Română-Germană. A fost corector la Editura Pentru Literatură și Editura Literaturii Universale din București și redactor principal la revista Secolul 20. A debutat publicistic simultan în revista Steaua din Cluj și Tânărul scriitor din București (1956) și editorial cu volumul Poeme (1957). A fost unul dintre întemeietorii spirituali ai generației ’60 alături de Nichita Stănescu, Matei Călinescu, Mircea Ivănescu, Cezar Baltag, Modest Morariu, Vasile Gordu. A publicat volume de poezie, dintre care: Pietre kilometrice, Arheologie blândă, Orologiu, Trecătorul de demult, O nuntă de cenușă, Caligrafii și culori, Visul vine pe scara de serviciu, Uitat printre lucruri uitate, Carnavalul prenocturn, O nuntă de cenușă etc.

1931 – A încetat din viață Dimitrie Comșa (29 septembrie 1846, Sibiu – 15 februarie 1931, Sibiu)

Economist, agronom, om politic; militant pentru modernizarea agriculturii; fruntaș al Partidului Național Român; unul dintre semnatarii Memorandumului din 1892; membru de onoare al Academiei Române.

1933 – La București a început greva de la Atelierele CFR Grivița

Grevă a muncitorilor feroviari (15–16 februarie), generată de condițiile din ce în ce mai precare de lucru ale ceferiștilor, în contextul Marii Depresiuni la nivel mondial, care a afectat România în mod semnificativ. În prima zi, în jurul orei 9, o delegație formată din Gheorghe Gheorghiu Dej, Chivu Stoica, Constantin Doncea, Ilie Pintilie, etc. a plecat la Direcția generală. Vreo 4.000 de oameni, așezați în jurul cazanelor de carbid, în care se făcuse foc, în fața Administrației de locomotive, așteptau rezultatul discuțiilor. S-au improvizat două tribune. În tot acest timp, muncitorul Constantin Negrea a avut grijă ca sirena să sune la intervalele stabilite. Dar pe la ora unu noaptea s-au terminat lemnele și cărbunii cu care era alimentată sirena.

1933 – S-a născut Iosif Sava

Iosif Segal; 15 februarie 1933, Iași – 18 august 1998, București

Muzicolog, realizator de emisiuni radio și de televiziune, creatorul Seratelor muzicale la TVR. A urmat studiile superioare la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București (1962–1966) cu Constantin Constantinescu, Achim Stoia, George Pascu etc. Între 1951–1955 a urmat și Facultatea de Filosofie de la Universitatea din București, fiind licențiat în 1955. Profesia sa de bază era cea de pianist și clavecinist, pe care și-a exercitat-o în cadrul multor formații de muzică de cameră, dintre care Ars Rediviva, Quodlibet Musicum, Consortium Violae (1974–1987) precum și ca partener de muzică de cameră al multor soliști români de marcă. A făcut turnee artistice în Bulgaria, Germania, Italia, Țările de Jos, Spania, Elveția, Cuba și URSS. A dat și concerte de orgă. Din scrierile sale: Seismograf muzical, Majestatea sa muzica, Muzica și zgomotul lumii.

Magia Seratelor Muzicale Iosif Sava – invitată Leopoldina Bălănuță

1933 – S-a născut Octavian Lazăr Cosma

15 februarie 1933, Treznea, Sălaj

Muzicolog, profesor universitar, membru titular (din 2016) al Academiei Române (singurul muzicolog din istorie care a obținut această recunoaștere). Părinții săi, învățătorii Lazăr și Aurelia Cosma, au fost uciși în masacrul de la Treznea din septembrie 1940, comis de trupele horthyste după cedarea Ardealului de Nord. A studiat la Conservatorul „Gheorghe Dima” din Cluj și la Conservatorul „N.A. Rimski-Korsakov” din Leningrad, clasa prof. Mihail Druskin. A obținut Doctoratul în Muzicologie în 1972, la Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj. A predat mai mult de jumătate de secol la Universitatea Națională de Muzică din București, fiind primul îndrumător de doctorat în domeniul Muzică din București, membru în Consiliului Național al Titlurilor și Diplomelor Universitare. A fost secretarul Secției de Critică muzicală și Muzicologie al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, vicepreședinte și președinte ales al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor. A publicat sute de studii și articole în ziare și reviste din România și din multe țări ale lumii, printre care SUA, fosta URSS, Bulgaria, Ungaria, Germania etc.. A apărut în sute de emisiuni radio și tv., la posturile naționale din România și din alte țări. Din lucrările sale: Opera românească (2 vol.), Hronicul muzicii românești (9 vol.), Hronicul Operei Române din București (3 vol.), Simfonicele Radiodifuziunii Române. 1928–1998, Opera Română din Cluj. 1919–1999 (2 vol.), A fost căsătorit cu pianista Elena Cosma. Cei doi sunt părinții muzicologului Mihai Cosma.

1935 – S-a născut Avy Abramovici

15 decembrie 1935, Galați

Violonist și profesor israelian de origine română. A absolvit studiile muzicale la Conservatorul din București la clasa lui Ionel Geantă în anul 1958. În 1957 a fost câștigătorul bursei „George Enescu” și laureat al concursului național „George Enescu”. Între anii 1958–1960 a condus Orchestra de Studio a Conservatorului „Ciprian Porumbescu”, după care, timp de 24 de ani a fost prim-violonist și concert-maistru al Filarmonicii „George Enescu” din București și profesor de vioară la Academia de Muzică. În 1984, a emigrat în Israel, s-a stabilit la Ierusalim, unde este profesor la Conservator si la Academia de Muzică (Jerusalem Music Academy), la care este și șeful departamentului de instrumente cu coarde.

Anatol Vieru – Concert pentru vioară și orchestră • Avy Abramovici și Orchestra simfonică Radioteleviziunii Române, Dirijor Paul Popescu

1936 – S-a născut Tita Bărbulescu

15 februarie 1936, Topoloveni, Argeș – 4 decembrie 2021

Interpretă de muzică populară românească. S-a născut într-o familie numeroasă și a învățat să cânte de la tatăl său, Nicolae Bărbulescu, vestit lăutar al plaiurilor argeșene. A cântat în Corul Căminului Cultural Topoloveni-Călinești, cu care a participat la Concursul căminelor culturale, obținând locul I pe țară, ca solistă vocală a corului. A urmat Școala Populară de Artă din București, avându-i profesori pe Gheorghe Oancea și Ana Armășeșcu. S-a angajat la Orchestra populară Doina Argeșului din Pitești, efectuând numeroase culegeri de folclor de la vechii lăutari argeșeni. Cu Orchestra Doina Argeșului a făcut primele imprimări la radio: Sus’ la munte la Muscel, Lele, lelișoara mea, Din Pitești păn’ la Trivale, Argeșene, argeșene etc. A lucrat la Teatrul „Ion Vasilescu” din București, la Ansamblurile Doina Olteniei din Craiova și Flacăra Prahovei din Ploiești. De-a lungul carierei, a colaborat cu mari cântăreți și dirijori ai timpului, efectuând numeroase turnee în țară și în străinătate: Bulgaria, Anglia, Spania, Austria, Turcia, Cehoslovacia etc. A cântat alături de marii interpreți: Maria Tănase, Maria Lătărețu, Ion Luican, Emil Gavriș, Dan Moisescu, Alexandru Grozuță, Ioana Radu, Mia Braia, Rodica Bujor, Ion Dolănescu, Maria Ciobanu și mulți alții. Cele mai valoroase imprimări le-a făcut cu Orchestra Radio condusă de Victor Predescu, Ionel Budișteanu, Radu Voinescu și Paraschiv Oprea. A participat în peste 500 de spectacole, recitaluri și festivaluri, a realizat peste 30 de discuri și casete audio, adunând pe acestea cântece din zona natală, romanțe și cântece de petrecere.

Tita Bărbulescu – Sus la munte la Muscel

1939 – S-a născut Constantin Stoiciu

15 februarie 1939, Iași

Scriitor, jurnalist, editor, scenarist și regizor. Este licențiat al Facultății de Filosofie a Universității din București (1962–1967). A fost redactor de film la Studioul cinematografic București, redactor la secția de proză de la România literară, reporter special al ziarului Scînteia tineretului, producător de film la Casa de filme nr.1, redactor principal la Contemporanul. A realizat scenariile filmelor Diminețile unui băiat cuminte, Legenda, Decolarea, Filip cel Bun. În 1981 a părăsit țara și s-a stabilit în Canada, la Montréal, unde, în 1983, a pus bazele editurii Humanitas. A scris cartea Viața e o plimbare cu pălăria pe cap.

Decolarea (1971) • Liviu Ciulei, Emil Hossu, Monica Ghiuță, Emanoil Petruț, Carmen Galin, Radu Gheorghe

1941 – România a fost inclusă în grupul țărilor supuse blocadei britanice în cel de-al doilea război mondial

După sosirea misiunii militare germane în România, Anglia și-a retras întreaga misiune diplomatică și a sistat funcționarea consulatelor. Personalul diplomatic a părăsit România și ni s-a recomandat să intervenim pe lângă guvernul suedez pentru ca acesta sa preia apărarea intereselor României. Odată cu ruperea relațiilor diplomatice, România era inclusă în blocul țărilor supuse blocadei britanice, oficialitățile engleze considerand că Iuliu Maniu era singura persoană care ar fi putut să conducă mișcarea de rezistență. Deși între România și Marea Britanie nu exista o stare de război declarat, mai multe cargouri, între care și Steaua Română, au fost sechestrate pe rutele normale de navigație și escortate spre porturi aflate sub jurisdicția englezilor, iar membrii echipajelor românești de la bordul cargourilor sechestrate au fost internați în lagărul de la Premnagar, în India.

1941 – S-a născut Doina Curticăpeanu

15 februarie 1941, Sovata, Mureș

Critic și istoric literar, profesor universitar, membră a Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj. A urmat Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, absolvită în 1963. A predat la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, parcurgând treptele de la asistent la profesor în cadrul catedrei de Literatură română comparată, teoria literaturii și folclor. A debutat cu un studiu în revista Studia Universitatis „Babeș-Bolyai” (1965), iar editorial, cu volumul Orizonturile vieții în literatura veche românească (1520–1743) în 1975. A colaborat cu studii, eseuri, articole și recenzii la Steaua, Tribuna, Echinox, Revista de istorie și teorie literară, Familia, precum și la volume colective de studii literare. Alte scrieri: Vasile Alecsandri – prozator (Profilul memorialistului), Odobescu sau Lectura formelor simbolice, Universul literaturii vechi.

1942 – A încetat din viață Vasile Demetrius (1 octombrie 1878, Șcheii Brașovului, Austro-Ungaria/Brașov – 15 martie 1942, București)

Scriitor; director al colecțiilor de cărți Căminul și Biblioteca pentru toți.

1944 – S-a născut Alexandru Bocăneț

15 februarie 1944, București – 4 martie 1977, București

Regizor și realizator de filme și emisiuni de televiziune. A absolvit Secția de Actorie, a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din capitală, în 1965, la clasa Ion Finteșteanu, începând, încă din studenție, să lucreze pentru Radioteleviziune, apoi ca regizor la Televiziunea Română. A făcut primele emisiuni de music-hall și show-uri la Televiziunea Română. Dintre realizările sale la Televiziunea Română se remarcă serialul de divertisment Profil pe 625 de linii cu trio-ul Florian Pittiș, Anda Călugăreanu și Dan Tufaru, emisiunea Gala Lunilor cu Florin Piersic, Carmen Stănescu, Stela Popescu și Orchestra condusă de Sile Dinicu. Scenografia și costumele spectacolelor erau semnate de Doina Levintza, care i-a devenit soție. A apucat să semneze regia a doua filme: Un orfelin iubea o orfelină și Gloria nu cântă. A murit la cutremurul din 4 martie 1977, alături de Toma Caragiu, la care se afla în vizită să sărbătorească finalizarea filmului său, Gloria nu cîntă. Trupurile lor au fost găsite sub dărâmături la șase zile de la marele seism. Regizorul avea doar 33 de ani.

În noaptea asta, toată lumea e a mea! Spectacol TV de Revelion • Dem Rădulescu, Mihai Fotino, Carmen Stănescu, Ștefan Tapalagă, Marina Voica, Anda Călugăreanu, Mihaela Mihai, Dan Tufaru

1944 – S-a născut Florica Mitroi

15 februarie 1944, Giurgița, Dolj – 14 mai 2002 București

Poetă și ziaristă. A urmat cursuri de drept în cadrul Universității din București (1962–1963), abandonând ulterior studiile. A debutat în 1966 în revista literară Luceafărul și editorial în 1969 cu volumul Rugăciune către Efemera pentru care i s-a decernat Premiul Uniunii Scriitorilor, apoi a publicat încă două volume de poezie, Diapazon, Între Cer și Pământ pentru ultimul primind din nou Premiul Uniunii Scriitorilor. A semnat în paginile mai multor publicații pamflete agresive, pe alocuri obscene, însă dovedind o înzestrare deosebită în arta scrisului. A fost considerată disidentă în perioada comunistă, a avut o viață tumultuoasă. În anii ’80 a plecat în Israel și ulterior în Canada, la începutul anilor ’90 a devenit cunoscută printr-o serie de scrieri și fapte violente.

1945 – S-a născut Cornel Cotuțiu

15 februarie 1945, Beclean, Bistrița-Năsăud

Scriitor, profesor, membru al Uniunii Scriitorilor. A absolvit în 1971 Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1971). A debutat revuistic cu povestirea Luna în Tribuna (1964) și editorial cu volumul de nuvele În căutarea altui final (1978). A colaborat la revistele: Steaua, Vatra, Astra, Familia, Pagini botoșănene, Euphorion, Convorbiri literare, Cadran (Bistrița), Pagini românești (Montréal), Cuvântul adevărului și Aici România (Edmonton), la posturi de radio și TV din țară. Redactor, apoi redactor-șef al revistei de literatură, artă și cultura Minerva, redactor al publicației Floare de colț. Din 1981 s-a stabilit în Portugalia.

1946 – S-a născut Viorica Bucur

15 februarie 1946, București – 22 august 2011, București

Critic de film, profesor universitar și una din figurile emblematice ale Televiziunii Române. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cineamtografică, secția Teatrologie-Filmologie, promoția 1969, fiind angajată în Televiziunea Română. A realizat, timp de 15 ani, Gala desenului animat – singura emisiune dedicată desenelor animate, în timpul regimului comunist (1974–1992), fiind supranumită de generații întregi Mama desenului animat. A realizat o serie de emisiuni de noutăți din lumea filmului, de istorie a cinematografiei și recenzii de film, emisiunile Istoria filmului mut și Istoria filmului sonor. A creat genericul emisiunii Telecinemateca, probabil cel mai cunoscut generic al unei emisiuni românești. A fost profesor universitar doctor de Istoria filmului la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București, membră a Federației Internaționale a Presei Cinematografice (FIPRESCI) și a Uniunii Cineaștilor din România. În 2007 a primit Premiul pentru activitate publicistică „Ion Cantacuzino”.

Gala desenului animat Generic

1947 – Relații diplomatice România – Marea Britanie

După ce, în 1941, Marea Britanie a rupt relațiile diplomatice cu România, reprezentanții politici la București ai SUA (Burton Y. Berry) și Marii Britanii (J.H. Le Rougetel) au remis Ministerului român al Afacerilor Externe, la 5 februarie 1946, note similare prin care au comunicat că guvernele lor sunt gata să recunoască guvernul român și să stabilească relații diplomatice, la nivel de reprezentanțe politice. La data de 15 februarie 1947, reprezentanțele politice ale României și Marii Britanii au fost transformate în legații, iar în 1963, legațiile au fost ridicate la nivel de ambasadă.

1947 – S-a născut Oscar Berger

15 februarie 1947, Timișoara – 23 august 2013, Timișoara

Jurnalist, regizor, editor, scenarist și producător. Mama sa era nemțoaică iar tatăl evreu, fapt care îl îndreptățea să spună că „sunt mai român decât voi toți”. A urmat Facultatea de Electrotehnică din Timișoara, absolvită în 1969. Dar pasiunea sa era filmul. A activat la cinecluburile timișorene Gaudeamus și CFR, în 1969 a plecat la București, unde a fost, pe rând, scenarist, asistent de regie, regizor secund și regizor principal la studioul de la Buftea. A primit numeroase premii pentru scurt-metrajele pe care le-a realizat, dar numele său apare și pe lung-metraje. În decembrie 1974 a emigrat, pentru început, în Israel, apoi în Germania și în Statele Unite. Revoluția din decembrie 1989 l-a prins la New York. Fără să stea pe gânduri, s-a urcat în avion, a mers la Frankfurt, a organizat un prim transport de ajutoare umanitare și a pornit spre România. Aici s-a implicat în zona militantismului civic, devenind membru activ al Societății Timișoara, iar din 1995 și-a asumat editarea ziarului Timișoara. Dacă înainte de 1989 era urmărit de Securitate pentru că era considerat a fi un „element dușmănos”, în mai 2011, Regele Mihai l-a decorat cu Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate.

1947 – S-a născut Roxana Eminescu

Roxana Stătescu; 15 februarie 1947, București

Cercetătoare a istoriei literaturilor și civilizațiilor de limbă portugheză, critic literar, jurnalistă, profesoară și traducătoare. Din 1966 și-a schimbat numele după al mamei, Iolanda Eminescu, al cărei bunic a fost Matei Eminescu, unul din cei 10 frați ai lui Mihai Eminescu. A studiat la Universitatea București, unde a obținut diploma de licență în franceză. A urmat un curs de Limbă și civilizație portugheză la Coimbra (1971). În 1978 a susținut teza de doctorat în Filologie Romanică intitulată Fernando Pessoa, portughez universal. A fost cercetătoare la Institutul de Istoria Artei, secția Teatru și la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, secția Teoria Literaturii și Literatură Comparată. În paralel, a predat cursuri de Limba portugheză la Facultatea de Limbi Străine a Universității din București. În 1981, din motive politice, s-a exilat în Franța. Pe lângă cariera în învățământ, de conferențiar de Limba și literatura portugheză la Universitatea din Brest, a fost cercetătoare la CREPAL, centrul de cercetare al lusofoniei de la Sorbona, Paris. S-a specializat în ariile romanului contemporan, teoriei literare a formelor scurte și a literaturii intime (gen epistolar, jurnal intim și memorii). Din scrierile sale: Preliminarii la o istorie a literaturii portugheze, As coordenadas do romance português contemporâneo, Geneviève Hennet de Goutel, Écrits de guerre et d’amour.

1949 – Problema lichidării marii proprietăți agricole

„Problema” a apărut pentru prima oară pe ordinea de zi a ședințelor Secretariatului Biroului Politic al CC al PRM. Regimul comunist a desfășurat, în perioada 1949–1962, procesul de colectivizare. Acest proces a dus la confiscarea aproape în totalitate a proprietăților agricole private din țară și comasarea lor în ferme agricole administrate de stat, țăranul român fiind transformat în muncitor la stat. În linii mari colectivizarea agriculturii în România a fost similară cu cea efectuată în URSS. La 3 martie 1949, apărea publicat în presă textul Decretului 83, intitulat Pentru completarea unor dispoziții din Legea nr.187/1945, act normativ apărut ulterior debutului exproprierii și prin care au fost preluate proprietăți care nu făcuseră obiectul exproprierii din anul 1945.

1950 – S-a născut Dan Alexandru Condeescu

15 februarie 1950, București – 15 august 2007, București

Critic, istoric și stilist literar, antologator de ediții, eseist, director al Muzeului Literaturii Române. A absolvit în 1974 Facultatea de Limbă și literatură română, secția Română-Franceză, la Universitatea din București. Debutul său literar s-a produs în anul 1972 cu articole de critică, istorie și stilistică literară, în reviste studențești și de specialitate: Amfiteatru, Limbă și literatură, Luceafărul. A publicat numeroase articole, studii, prefețe in revistele literare ale vremii, fiind în același timp redactor al revistei România pitorească. Ca director al Muzeului Literaturii Române (1990–2007), a fost redactorul-șef al revistei editate de muzeu, Manuscriptum, a înființat Editura Muzeului Literaturii Române, a coordonat o serie de expoziții și colecții inedite și a organizat o largă varietate de activități cu scriitori, artiști, regizori și actori, cum ar fi colocvii, spectacole, lecturi publice, poeme-teatru, cluburi de lectură, cenacluri și expoziții literare. A fost unul dintre cei mai apropiați, profunzi și exhaustivi critici literari ai lui Nichita Stănescu. Scrieri: Ordinea cuvintelor, antologie selectivă a poeziilor publicate de Nichita Stănescu, Planeta Moft, eseu dedicat lui Ion Luca Caragiale.

1955 – Înființarea școlilor profesionale și tehnice

Prin Decretul nr. 14/15 februarie 1955 privind organizarea școlilor profesionale de ucenici, a școlilor tehnice și a școlilor tehnice de maiștri, care a dispus, printre altele, ca în locul școlilor medii tehnice, care școlarizau pe bază de concurs de admitere desfășurat anual, absolvenți de școală generală cu 7 sau 8 clase, să ia ființă școli tehnice cu durată de 2–3 ani, care să școlarizeze pentru calificare profesională absolvenți de liceu teoretic cu sau fără examen de bacalaureat.

1955 – S-a născut Florin Totan

15 februarie 1955, București

Contrabasist, dirijor, supranumit „Andre Rieu de România”. Născut într-o familie de muzicieni – tatăl său fiind un important compozitor, dirijor și profesor – și-a început parcursul muzical cu studiul contrabasului, câștigând numeroase concursuri naționale. A absolvit Universitatea Națională de Muzică București în anul 1980. A studiat apoi Dirijatul cu profesorul Constantin Bugeanu, o mare autoritate a școlii dirijorale românești, cu Sergiu Celibidache la Munich și Mainz, la Academia Muzicală Chigiana din Siena, Italia, sub tutela prestigiosului Franco Ferarra și a urmat cursuri de măiestrie cu Richard Schumacher la Berlin. A câștigat două competiții internaționale de dirijat, la Murzzuschlag, Austria (1990) și Berlin (1991). A condus numeroase turnee de succes în întreaga lume: Austria, Croația, Anglia, Franța, Finlanda, Italia, Israel, Germania, Belgia, Portugalia, Spania, Serbia, Turcia, Egipt, SUA, Mexic, El Salvador, Brazilia și Elveția. A participat la Crans Montana Forum, în fața unor audiențe formate din unii dintre cei mai importanți lideri mondiali, dintre care: Bill Clinton, Prințul Albert de Monaco, Prințul de Lichtenstein, Premierul rus V. Tchernomirdyn (1999, 2000). A fost invitat să dirijeze orchestre prestigioase precum: Berlin Symphony Orchestra, Orchestra de Cameră Prusacă și Ruhr Chamber Philharmonic (Germania), London Schubert Players, Derby Symphony Orchestra, Charnwood Orchestra, Southampton Youth Orchestra și Hampshire Sinfonietta (Anglia), Porto National Orchestra, Porto Festival Orchestra, Porto Sinfonietta și Orchestra de Cameră din Braga (Portugalia), City of Cadiz Orchestra, Alcoy Symphony Orchestra și Barcelona Chamber Orchestra (Spania), Modern Ensemble (Austria), Sofia Music University Symphony Orchestra (Bulgaria), Savaria Symphony Orchestra (Ungaria), Orchestral Ensemble from Bruxelles (Belgia), Pori Sinfonietta (Finlanda), Amadeus Choir and Orchestra din Paris (Franța), Royal Strings of St George, Genova Philharmonic, Bergamo Chamber Orchestra, Milano Clasica Chamber Orchestra și Catanzaro Symphony Orchestra (Italia), Herzliya Chamber Orchestra (Israel), Cairo Symphony Orchestra (Egipt), Orchestrele Simfonice din Adana și Antalya (Turcia), AIMS Symphony Orchestra of Dallas, University of Tenessee Symphony Orchestra, Kansas Chamber Orchestra și Denver University Symphony Orchestras (SUA), Vancouver Civic Symphony Orchestra (Canada), Acapulco Philharmonic (Mexic), National Symphony Orchestra of El Salvador, Minas Gerais Symphony Orchestra of Belo Horizonte (Brazilia). Cel mai îndrăgit proiect al său, IN MEMORIAM CELIBIDACHE (București) a adus cursuri de măiestrie despre tehnica și filosofia muzicală ale marelui dirijor pentru tineri aspiranți din întreaga lume. A mai susținut cursuri de măiestrie și seminare în Portugalia, Italia, Spania, Franța, Brazilia și SUA (Denver și Kansas City). A colaborat cu soliști: naistul Gheorghe Zamfir (București-Paris), pianista Babette Hierholzer (Berlin-New York), Jean Francois Dichamp (Paris), Hanna Jaszik (Varșovia-Bruges), violoncelistul Xavier Philipps (Paris), Amit Peled (Tel Aviv-Baltimore) și soprana Cellia Costea (București-Atena).

Felix Mendelssohn – Simfonia a 4a „Italiana” Partea 1 • Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, Dirijor Florin Totan

1956 – S-a născut Aurelian Titu Dumitrescu

15 februarie 1956, Caracal, Olt

Poet, eseist, jurnalist, cel mai apreciat discipol al lui Nichita Stănescu, membru al Uniunii Scriitorilor din România. În liceu, a debutat cu un reportaj în revista Facla, colaborând apoi la Cronica, Ramuri, Convorbiri literare, Familia, Flacăra, Cutezătorii, Luceafărul, România literară etc. A studiat la Facultatea de Ziaristică din cadrul Academiei „Ștefan Gheorghiu”, absolvită în 1984, susținîndu-și examenul de licență, cu teza Simple observații asupra sincronismului și protocronismului. A fost redactor de rubrică la revista Flacăra, secretar general de redacție la Filatelia, a înființat și condus revista Europa, a fost redactor șef-adjunct la Viața Românească. Din anul 2013, este inspector în cadrul Arhivelor Naționale. A scris și publicat peste 50 de volume de poezie, eseuri despre literatură și artă plastică, precum și de publicistică.

1956 – A încetat din viață Iuliu Mureșianu (29 ianuarie 1900, Blaj – 15 februarie 1956 Cluj)

Compozitor, dirijor și pedagog; autor de suite simfonice, concerte, lieduri, piese corale etc.; fiul lui Iacob Mureșianu.

1957 – S-a născut Doina Ruști

15 februarie 1957, Comoșteni, Dolj

Romancieră contemporană, profesoară universitară și scenaristă, membră în Uniunea Scriitorilor din România, PEN Club Romania. A urmat Facultatea de Filologie la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași (1976–1980), și a absolvit masterul în 2000, la Universitatea București. S-a impus în special prin romane cu tematică diversă și construcție solidă. Fantoma din moară (2008), roman amplu despre comunismul românesc, a fost distins cu Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România, iar Lizoanca la 11 ani (2009) a primit Premiul „Ion Creangă“ al Academiei Române. Alte romane: Omulețul roșu, Patru bărbați plus Aurelius, Mămica la două albăstrele, Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București, Zogru (Premiul Uniunii Scriitorilor), Manuscrisul fanariot. 

1960 – S-a născut Stelian Acea

15 februarie 1960, Timișoara

Pictor și artist fotograf, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1993. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” Cluj-Napoca, secția Pictură, promoția 1987. A participat la expoziții colective și personale în țară: Timișoara, Baia Mare, Arad, Oradea, Timișoara, București și străinătate: Szeged (Ungaria), Karlsruhe (Germania), Serfaus–Nauders, Pfunds, Graz (Austria), Samnaun (Elveția) și la tabere naționale de artă (Gărâna, Moldova Nouă, Mraconia). Are lucrări în colecții private din Germania, Elveția, SUA, Canada, Grecia, Timișoara, Cluj-Napoca, Târgu Mureș.

Biografie ilustrată [Artindex]

1963 – A încetat din viață Radu Vlădescu (27 aprilie 1886, Sibiciu de Sus, Buzău – 15 februarie 1963, București)

Medic veterinar, biochimist; profesor de medicină veterinară la Facultatea de medicină veterinară din București; membru titular al Academiei Române și al academiilor de medicină și medicină veterinară din Paris.

1965 – A încetat din viață Emil Monția (6 ianuarie 1882, Șicula, Arad – 15 februarie 1965, Șiria, Arad)

Compozitor clasic, culegător de folclor și avocat; unul dintre membrii Marelui Sfat Național Român, aleși în Adunarea de la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918.

1968 – S-a născut George Ivașcu

15 februarie 1968, București

Actor și regizor de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în anul 1993. În cei peste 25 de ani de carieră a jucat pe scenele de la Teatrul de Comedie, Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, fiind managerul și fondatorul, alături de Radu Beligan, al Teatrului Metropolis din București. Este conferențiar universitar la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București. A inițiat proiectul Aleea Celebrităților din Piața Timpului și al cotidianului online de cultură Ziarul Metropolis. A fost ministru al Culturii.

Naufragiații Rodica Popescu Bitănescu & George Ivașcu

1969 – Inaugurarea liniei ferate electrice București–Brașov

La 15 februarie 1969 a fost inaugurată linia ferată electrificată București–Brașov, prima de acest fel din România. S-a utilizat cel mai avantajos sistem din punct de vedere tehnico-economic si energetic: curent alternativ monofazat de frecvență industrială 50 Hz, la tensiunea de 25 kW.

1971 – A încetat din viață Ion Calovia (14 octombrie 1929, Călărași – 15 februarie 1971, București)

Scriitor, poet, traducător din limba rusă pe segmentul literaturii pentru copii.

1988 – A încetat din viață Israil Bercovici (20 decembrie 1921, Botoșani – 15 februarie 1988, București)

Dramaturg, regizor, biograf și memorialist, care a servit Teatrul Evreiesc de Stat din România (1955–1982); a scris poezii în limba idiș.

1990 – A luat ființă prima societate pe acțiuni cu capital privat din România, după 1989

Alpha Construcții și Investiții Imobiliare, înființată de Dinu Patriciu, a obținut Autorizația de funcționare nr. 1, devenind astfel prima firmă privată înființată în România în era postcomunistă. Firma avea ca obiect de activitate efectuarea de proiecte de arhitectură. Dinu Patriciu a rămas președintele Alpha Construcții și Investiții Imobiliare până în 1998.

1990 – A încetat din viață George Ciucu (12 iulie 1927, Cristian, Brașov – 15 februarie 1990, București)

Matematician, profesor; rector al Universității din București; membru corespondent și secretar general (1974–1990) al Academiei Române.

1992 – A încetat din viață Marcel Olinescu (4/17 septembrie 1896, Dorohoi – 15 februarie, 1992, București)

Grafician, gravor, jurnalist, prozator, poet, pedagog, folclorist.

1995 – România a ratificat Convenția privind interzicerea armelor chimice

Reprezentanții statului român au depus la secretariatul general al ONU instrumentele de ratificare a Convenției privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării și folosirii armelor chimice, precum și distrugerea acestora, semnată la Paris, la 13 ianuarie 1993.

1999 – Miron Cozma a fost condamnat la 18 ani de închisoare

Judecatorii Secției Penale a Curții Supreme de Justiție l-au condamnat pe Miron Cozma 15 ani de închisoare pentru „instigare în condițiile participațiunii improprii la infracțiunea de subminare a puterii de stat”, plus un spor de trei ani de închisoare pentru gravitatea faptelor comise, precum și șapte ani interzicerea unor drepturi civile. Mineriada din septembrie 1991 a dus la căderea guvernului Petre Roman. Curtea l-a condamnat pe Miron Cozma pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis inițial în judecată. Hotărârea CSJ a fost una definitivă, deoarece Miron Cozma a fost condamnat pentru o infracțiune contra statului, împotriva căreia nu mai poate fi formulată nicio contestație.

2000 – Au început negocierile de aderare a României la Uniunea Europeană

În decembrie 1999, la Helsinki Consiliul European a decis începerea negocierilor de aderare cu șase țări candidate, printre care și România. În cadrul reuniunii Consiliului UE pentru Afaceri Generale dedicată lansării Conferinței Interguvernamentale din februarie 2000, au fost deschise oficial negocierile de aderare cu România. Din cele 31 de capitole ce urmau a fi negociate, s-a început cu cele referitoare la învățământ, cultură și audio-vizual. Obiectivul României a fost de a obține statutul de membru cu drepturi depline în 2007.

2002 – A încetat din viață Titus Moisescu (12 noiembrie 1922, Bughea de Jos, Argeș – 15 februarie 2002, București)

Muzicolog, bizantinolog și editor.

 

Ziua Internațională a Copilului cu Cancer

Marcată din 2003, la inițiativa Confederației Internaționale a Organizațiilor Părinților cu Copii Bolnavi de Cancer, în amintirea zilei de 15 februarie 2002, când părinți din întreaga lume s-au unit pentru prima oară pentru a ajuta ca toți micuții bolnavi de cancer să capete cel mai bun tratament și îngrijire.

*** Trimite SMS la 8844 cu mesajul SPITAL – donezi 2 euro lunar trimite SMS la 8864 cu mesajul SPITAL – donezi 4 euro lunar pentru Primul Spital Național de Copii pentru Cancer, Boli Grave și Traumă

 

2007 – Inaugurarea postului de radio Antena Sibiului

La Facultatea de Jurnalistică a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu exista primul studio de radio–școală din învățământul jurnalistic românesc, Cibinium, care avea, la momentul respectiv, în dotare aparatură digitală. Prin colaborarea între Societatea Română de Radiodifuziune, prin Radio Cluj și Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Jurnalistică, Radio Cibinium a fost transformat în Antena Sibiului.

2010 – A încetat din viață Constantin Bărbulescu (20 decembrie 1927, Turnu Severin – 15 februarie 2010)

Economist și inginer, profesor universitar; un ilustru francmason; membru corespondent Academiei Române.

2013 – A încetat din viață Traian Brădean (4 iulie 1927, Comlăuș, Arad – 15 februarie 2013, București)

Pictor, grafician; profesor la Universitatea Națională de Arte București din București; unul dintre maeștrii artei contemporane românești.

2016 – A încetat din viață Dan Mihăilescu (12 aprilie 1929, Liești, Galați – 15 februarie 2016, Brașov)

Scriitor, publicist, psiholog, estetician și profesor, membru al Uniunii Scriitoriilor din România.

2017 – A încetat din viață Marta Miclescu (1 septembrie 1920, Gugești, Vaslui – 15 februarie 2017, Breaza, Prahova)

Poetă și scriitoare; membră a Uniunii Scriitorilor din România; a avut o implicare deosebită în viața culturală a orașului Breaza.

2021 – A încetat din viață Luca Novac (15 septembrie 1941, Var–Obreja, Severin, Regatul României/Caraș-Severin – 15 februarie 2021, Timișoara)

Taragotist și instrumentist bănățean, supranumit „Taragotul de Aur al Banatului”.

2021 – A încetat din viață Ștefan Tudor (3 martie 1943, Poienarii Burchii, Prahova – 15 februarie 2021)

Canotor; laureat cu bronz la Jocurile Olimpice de vară München 1972.

 

Ziua Națională a Lecturii

Prima sărbătorire a acestui eveniment a fost în anul 2022. Se organizează în școli, obiectivul urmărit fiind de a promova lectura ca obicei cotidian, fără a presupune discutarea fragmentelor citite sau realizarea unei analize pe text. Unităţile de învăţământ pot organiza activităţi de încurajare a lecturii pentru comunitatea socială din care fac parte.

Ziua Națională a Lecturii are, de asemenea, o semnificație istorică. Pe 15 februarie s-au născut personalități culturale de seamă ale României: V.A. Urechia, Titu Maiorescu, Spiru Haret, Constantin Rădulescu-Motru etc., care au jucat un rol important în dezvoltarea educației românești, precum și în promovarea lecturii.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită