15 Iunie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: România rupându-și cătușele pe Câmpia Libertății (Tablou de Constantin Daniel Rosenthal)

 

1340 – Prima mențiune documentară a Târgului Siret

În urma cercetărilor arheologice efectuate în zona localității Siret, s-au descoperit dovezi de locuire permanentă începând din neolitic. În 1326 a fost menționată existența la Siret a unei mănăstiri franciscane cu hramul Trupul Domnului, în care sunt înmormântați doi călugări franciscani polonezi uciși de lituanieni. În 1334, într-o corespondență a călugărilor franciscani este amintită o mănăstire a acestora situată în orașul Siret, Civitas Sereth. Prima atestare documentară apare în 1339, în portulanul lui Angelio Dulcert. Conform altor surse istorice, 15 iunie 1340 este data primei atestări documentare a Siretului. Într-o scrisoare a călugărilor dominicani către papă din 1340 este descris orașul Siret ca fiind capitala unui mic ducat numit Valachia. Acest document dovedește faptul că orașul Siret a fost capitala principilor locali încă dinainte de înființarea statului medieval Moldova și în același timp justifică alegerea primilor principi ai Moldovei de a-și stabili tot aici capitala. De asemenea, se poate spune că Siret este primul centru urban medieval din Moldova. Alături de Baia, este unul din cele mai vechi orașe; s-a dezvoltat de timpuriu ca centru economic și comercial pe culoarul Siretului, pe drumul comercial care unea orașele dunărene de Lvov.

1389 – Bătălia de la Kossovo Polje (Câmpia Mierlei, Serbia)

A avut loc în ziua de Sf. Vitus (15/28 iunie) în 1389, între o coaliție de boieri sârbi și Imperiul Otoman. S-a soldat cu înfrângerea de către armata turcă a armatei sârbe, condusă de cneazul Lazăr, aliat cu bosniecii și cu macedonenii. Voievodul Țării Românești, Mircea cel Bătrân, a participat cu oastea sa, ca aliat al sârbilor împotriva turcilor. Vestul și sud-vestul Serbiei au fost supuse Imperiului otoman.

1521 – A încetat din viață Tamás Bakócz

Bakócz Tamás; 1442, Ardud, Satu Mare – 15 iunie 1521, Strigonium, Ungaria

Preot și călugăr dominican. Tatăl său, Ferenc Bakócz, iobag al familiei Drágffy la Ardud, a avut cinci băieți, dintre care trei (Bálint, Tamás și Ferenc) au ajuns preoți. A studiat Teologia la călugării dominicani din Mintiu, apoi la Wrocław și la Padova. În 1464 a obținut titlul de Doctor în Filosofie la Universitatea din Cracovia de unde a mers mai departe la Academia din Ferrara. În jurul anului 1470 s-a întors în Ungaria, la curtea regelui Matia Corvin. Între 1475–1480 a participat la trei campanii antiotomane, ajutându-l pe Matia Corvin cu sfaturi importante și a devenit unul dintre cei mai importanți consilieri regali. În 1480 a devenit prelat de Titel, în 1487, episcop de Eger, apoi arhiepiscop-mitropolit de Strigonium. După moartea Regelui Matia, Regele Vladislav al II-lea al Ungariei i-a oferit titlul de prim-cancelar al Ungariei (1490) apoi paznic al Coroanei Sfinte (1493–1499). A fost cardinal la Sfântul Scaun, iar în 1510 a primit și titlul de Patriarh al Constantinopolului, titlu simbolic dar foarte important, sugerând că este cea de a doua putere după papă. Prin aceste titluri a devenit factor important în războaiele din Italia, echilibrând în mod permanent între taberele rivale. La conclavul din 1513 a fost unul din candidații cu șanse de a fi ales papă.

1685 – Constantin Cantemir a urcat pe tronul Moldovei

Constantin Cantemir (8 noiembrie 1612, Silișteni – 16 martie 1693) a fost un boier a cărui carieră militară i-a adus recunoașterea și respectul dușmanilor, boierilor locali, dar și al suzeranului. A deținut mai multe dregătorii: vornic de Bârlad, armaș, serdar și mare clucer, strîngând o avere considerabilă. Cu ajutorul lui Șerban Cantacuzino, domnul Țării Românești și al boierilor refugiați, majoritatea din Țara de Jos, a ajuns pe tron la vârsta de 73 de ani (15/24 iunie1685–16/25 martie 1693). „Și au socotit cu toții pre Constantin Cantemir clucerul, fiind om bătrân, ca de șaptedzăci de ani și om prost, mai de gios, că nice carte nu știe, socotind boierii că l-ar purta precum le va fi voia lor. Și de va fi rău, încă nu va trăi mult, că era bătrân” (B. Murgescu, O domnie la cumpăna veacurilor: Constantin Cantemir). Ca domn și-a luat numele de Constantin vodă. A fost tatăl lui Antioh și Dimitrie Cantemir. A participat la luptele dintre polonezi, austrieci și turci, ducând o politică oportunistă. Era de partea turcilor, dar le comunica regelui polonez Jan Sobieski și austriecilor, planurile acestora. A deținut tronul până la moarte.

1839 – S-a născut Sofia Cocea

15 iunie 1839, Fălticeni – 27 octombrie 1861, Vaslui

Publicistă, poetă, traducătoare, profesoară. A absolvit Școala Centrală din Iași; cererea prin care solicita caimacamului Nicolae Vogoride o bursă pentru a urma în străinătate studii de pedagogie a fost respinsă. A fost profesoară la Târgu Neamț și Vaslui. În anii premergători Unirii Principatelor a colaborat la cele mai însemnate gazete unioniste: Tribuna, Reforma, Gazeta poporului, Zimbrul, Foiletonul Zimbrului, Românul, Dacia, Steaua Dunării, Gazeta de Moldavia. Prin concepțiile ei politice, susținute cu vivacitate stilistică și pasiune în cele 42 de articole publicate, Cocea se încadrează în grupul publiciștilor și scriitorilor care, în deceniul următor revoluției de la 1848, au pregătit atmosfera favorabilă Unirii.

1841 – S-a născut Dimitrie Grecescu

15 iunie 1841, Cerneți, Mehedinți – 2 octombrie 1910, București

Botanist, medic, membru titular (din 1907) al Academiei Române. A urmat Școala Națională de Medicină și Farmacie condusă de Carol Davila, fiind licențiat în medicină în 1863, pentru ca ulterior să obțină doctoratul în Medicină, cu o lucrare de Botanică medicală (1868). A predat Botanica medicală la Facultatea de Medicină din București (1869–1903), a fost director al Grădinii Botanice de la Cotroceni, pe care a dezvoltat-o. Adunând și determinând, cu sprijinul studenților săi, plante din toate zonele țării, a alcătuit cel mai complet ierbar de la noi, Ierbarul florei României, iar ulterior relațiile cu botaniștii de peste hotare i-au prilejuit alcătuirea unui Ierbar european. Anul 1898 a marcat apariția lucrării sale cele mai importante, carte fundamentală a științei românești, Conspectul Florei României. Plantele sunt aici clasificate riguros și extrem de judicios, iar alături de denumirea lor științifică figurează și cea populară. A fost membru fondator al Societății Științelor Medicale din București, membru al Societătii Naturaliștilor din Moscova și al Societății de Botanică din Franța, fiind considerat un întemeietor al botanicii medicale din România.

1848 – Revoluția de la 1848 în Țara Românească – Marea Adunare de pe Câmpia Libertății

Guvernul provizoriu revoluționar al Țării Românești se afla încă la Craiova. Însoțit de o oaste alcătuită din dorobanții aflați sub comanda lui Nicolae Pleșoianu, cărora li s-au alăturat numeroși țărani, a pornit spre Capitală. A avut loc Marea Adunare de pe Câmpia Filaretului, numită apoi Câmpia Libertății, în timpul careia s-a depus juramântul pe Constituție și s-a aprobat Guvernul provizoriu constituit cu o zi înainte. A fost sfințit drapelul național tricolor, adoptat prin decret la 14 iunie de către Guvernul revoluționar de la București.

În aceeași zi, a avut loc o întrunire la vârf ruso-turcă la Istanbul. În timp ce turcii priveau cu neutralitate evenimentele din Țara Românească, rușii, care urmăreau cucerirea strâmtorilor Bosfor și Dardanele și extinderea imperiului țarist în Balcani, au găsit în revoluțiile române un bun prilej de reîncepere a ostilităților, declarând că nu vor tolera un focar revoluționar la granița imperiului lor.

1874 – Legea generală a vămilor

Prima lege vamală modernă și sistematizată a fost promulgată la 15 iunie 1874 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1875. Elaborarea proiectului a durat aproape opt ani, era opera unui colectiv de specialiști care au observat cu precizie elementele economico-financiare ale epocii, ansamblul normelor de drept public și privat, celelalte probleme referitoare la situația sistemului vamal.

1875 – Societatea de Geografie

Societatea Geografică Română a fost înființată la București, prin strădaniile lui George Ioan Lahovary și Alexandru Cantacuzino, susținuți și încurajați de Domnitorul Carol I care a participat la ședința de inaugurare, prin Înaltul Decret nr. 1120 din 15/27 iunie 1875, cu scopul de a reuni cercetătorii și specialiștii români din domeniul geografiei, după modelul societăților științifice occidentale.

Primul pas în constituirea formală a Societății a fost făcut prin rostirea de către Domnitorul Carol I, în Palatul Academiei din București, a următoarelor cuvinte: „Salutând societatea geografică Română, a cărei înființare îndeplinește una din vechile mele dorințe, bucuria Mea este cu atât mai mare, cu cât sunt încredințat că lucrările ei vor fi de un folos nemărginit pentru viitorul țărei, a cărei dezvoltare economică și politică o urmărește Europa cu un interes crescând”. Printre membrii fondatori s-au mai numărat Emanoil Bacaloglu, Petre S. Aurelian, Alexandru Odobescu, V.A. Urechia etc. Societatea a editat, între anii 1898–1901, Marele dicționar geografic al României.

1886 – S-a născut Alexandru Nicolae Donici

15 iunie 1886, Chișinău – 13 mai 1936, Geneva

Antropolog, etnograf, scriitor și publicist din Basarabia, stabilit în Elveția. A absolvit liceul în 1905 și a emigrat în Franța, fiind urmărit pentru viziunile sale politice de către autoritățile monarhiei rusești. A urmat studii universitare la Paris și Geneva, obținând cu brio licența în Științe Naturale. În 1918 s-a stabilit definitiv la Geneva. Ilustrul profesor Eugène Pittard, fondatorul Muzeului de Etnografie din Geneva, a Institutului Suedez de Antropologie și a revistei Les Archives suisses d’anthropologie générale l-a angajat pentru „muncă benevolă” în laboratorul său de antropologie. A fost autorul a peste 50 de lucrări științifice, care se păstrează la Geneva, dintre care: Crania Scythica: Contribution à l’étude anthropologique du crâne scythe et essai relatif à l’origine géographique des scythes, În negura vremurilor. Omul diluvial în Europa, Contribution a l’étude anthropologiques de roumains. Les mésures et les indices du crâne humain en Bessarabie.

1889 – A încetat din viață Mihai Eminescu (Mihail Eminovici; 15/27 ianuarie 1850 – 15/27 iunie 1889)

Poet, prozator și jurnalist; socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.

Ultima poezie Aceste versuri au fost găsite în halatul poetului, într-un carnețel, după moartea acestuia

1892 – Articolul Poezia viitorului de Alexandru Macedonski

Alexandru Macedonski a publicat articolul Poezia viitorului în revista Literatorul, un adevărat manifest presimbolist. Prin simbolism – se spune în articol – ca și prin instrumentalism, care este „tot un simbolism, cu deosebire că sunetele joacă în instrumentalism locul imaginilor”, poezia „și-a creat un limbaj al ei propriu, limbaj în care se simte în largul ei…”, propunând exemplul lui Baudelaire, Mallarmé, Maeterlinck, Péladan și Moréas.

1893 – S-a născut Ion Marin Sadoveanu

Iancu-Leonte Marinescu; 15 iunie 1893, București – 2 februarie 1964, București

Prozator, poet, dramaturg, eseist. A făcut studii de filosofie la București și la Paris. După primul război mondial a fost șef de cabinet la Ministerul de Interne, din 1926 a fost inspector al teatrelor, apoi inspector general, director general al teatrelor și operelor. Destituit, a devenit redactor la Timpul, dramaturg al Teatrului Național până în 1944, redactor la Universul, director al Teatrului Național din 1956, membru al Comisiei Naționale UNESCO din 1958. A debutat cu un poem în Revista celor șase (1912); debutul în volum s-a produs în 1926 cu Dramă și teatru. După cîteva încercări în genul dramatic: Metamorfoze (dramă în versuri), Anno domini și Molima, considerate de autor drept experiențe de debutant, scriitorul a abordat romanul. A profesat cu competență cronica dramatică și a publicat studii despre teatru: De la mimus la baroc, Drama și teatrul religios în Evul mediu. A tradus din Heinrich von Kleist, Stendhal, Shakespeare, Ibsen, Goethe, Heine etc. A publicat un volum de poezii Cântece de rob, a mai publicat povestiri, eseuri, memorialistică, note de călătorie, o povestire science-fiction: Akho și Tao. S-a distins și ca un excelent conferențiar. Alte scrieri: Sfîrșit de veac în București, Ion Sîntu. A fost căsătorit cu actrița și regizoarea Marieta Sadova. A fost decorat cu Ordinul Muncii cl.II (1963).

Ion Marin Sadoveanu – Sfârșit de veac în București Teatru radiofonic (1970) • Toma Caragiu, Fory Etterle, Clody Berthola, Ștefan Mihăilescu Brăila, Eugenia Bosânceanu, Octavian Cotescu, Sorin Gheorghiu, Ileana Stana Ionescu, Traian Stănescu, Matei Gheorghiu, Dan Damian etc.

1903 – S-a născut Victor Brauner

15 iunie 1903, Piatra Neamț – 12 martie 1966, Paris

Pictor suprarealist, stabilit din 1938 în Franța. A frecventat Școala de Arte Frumoase din București (1919–1921) și Academia Liberă de Pictură a lui Horia Igiroșanu. A vizitat orașele Fălticeni și Balcic, începând să picteze peisaje cezanniene. Apoi, după propria-i mărturisire, a trecut prin toate fazele: dadaism, abstracționism, expresionism. În 1924 a avut loc prima sa expoziție personală, la București, la Galeriile Mozart. În această perioadă l-a cunoscut pe poetul Ilarie Voronca, cu care a înființat revista 75 HP, în care Victor Brauner a publicat manifestul Pictopoezia și un articol, Supra-raționalismul. A pictat și expus Cristos la Cabaret, Fata din fabrică, a participat la expoziția Contimporanul (1924). În primul său voiaj la Paris (1925–1927), a colaborat la revista unu, revistă de avangardă, cu concepții dadaiste și suprarealiste, în care a publicat reproduceri după majoritatea tablourilor și desenelor sale. În 1930 s-a instalat la Paris, unde l-a întâlnit pe Constantin Brâncuși, care l-a inițiat în arta fotografică; s-a împrietenit cu poetul Benjamin Fondane și cu Yves Tanguy, care l-a introdus mai târziu în cercul suprarealiștilor. A locuit pe strada Moulin Vert, în același imobil cu Giacometti și Tanguy. A pictat Autoportretul cu ochiul scos, temă premonitorie. În 1935 a revenit la București, s-a înscris în Partidul Comunist din România, pentru scurtă vreme și fără o înregimentare expresă. În 1938 s-a întors în Franța. La 28 august, și-a pierdut ochiul stâng într-o dispută violentă, între Dominquez și Esteban Frances.

Biografie ilustrată: Brauner Victor [Artindex]

1907 – România a participat la a doua Conferință a Păcii de la Haga

Cea de-a doua conferință s-a reunit la inițiativa din 1904 a președintelui american Theodore Roosevelt, dar fiind amânată datorită războiului dintre Rusia și Japonia, s-a ținut între 15 iunie–18 octombrie 1907. A avut rolul de a extinde deciziile primei conferințe, cu modificări și adăugiri, cu îndreptarea eforturilor în principal asupra războiului maritim. Britanicii au încercat să asigure limitarea armamentului, dar au întâmpinat rezistență din partea altor puteri conduse de Germania, care se temea că Marea Britanie încearcă să împiedice creșterea flotei germane.

1909 – S-a născut Virgil Teodorescu

15 iunie 1909, Cobadin, Constanța – 24 iunie 1987, București

Poet, prozator, eseist și traducător, reprezentant al mișcării literare de avangardă, membru corespondent (din 1974) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie din București, absolvită în 1935. Debutul literar a avut loc în 1928, în paginile revistei Bilete de papagal. În 1932 a editat la Constanța revista de avangardă Liceu, împreună cu Tașcu Gheorghiu și Mircea Pavelescu, iar în anii ’40 s-a alăturat celui de-al doilea val suprarealist. A scris poezii în română și franceză, precum și într-un limbaj poetic inventat de el, numit „leopardă”. A fost președintele Uniunii Scriitorilor din România (1974–1978). Opere: Poem în leopardă, Blănurile oceanelor, Scriu negru pe alb, Repaosul vocalei, Armonia contrariilor, Cît vezi cu ochii. În paralel cu opera sa, a tradus din numeroși autori precum Guillaume Apollinaire sau George Gordon Byron.

1911 – S-a născut Viorel Huși

Viorel Herșcovici; 15 iunie 1911, Huși – 25 octombrie 1972, București

Pictor și grafician. Din 1929 până la sfârșitul lui 1933, după dorința tatălui său, a urmat, cu întreruperi, cursurile Facultăților de Medicină din Tours și Paris. Fiind mai atras de pictură, a hotărât să se specializeze la École des Beaux-Arts din Paris, fiind admis pe baza unei mape cu lucrări prin care a impresionat comisia de examinare. A fost primit în atelierele profesorilor Lucien Simon și Dévambez. În primăvara anului 1931, deși avea de învățat pentru examenele de medicină, și-a făcut timp să viziteze sistematic Muzeul Luvru, și a trimis lucrări la Salonul Oficial de primăvară de la București. În 1933 a abandonat studiile de medicină și s-a întors la Huși, apoi s-a mutat la București, unde a studiat în atelierul lui Camil Ressu între 1933–1935, dar s-a întors de multe ori la Huși, de care se simțea legat, astfel că de pe urma sa au rămas 36 de lucrări care poartă în denumire toponimul Huși. A debutat la Salonul Oficial din 1927 participând apoi la manifestări artistice colective până în 1940, iar din 1957 la Anualele de stat, saloane de desen sau de gravură. Lucrările sale se află în colecțiile Muzeului de Artă al României, în Cabinetul de stampe al Academiei Române și în colecții particulare din țară și străinătate.

Imagini: Pictorul Viorel Huși – galerie de tablouri [Din Huși]

1911 – S-a născut Eliza Petrăchescu

15 iunie 1911, Vaslui – 4 martie 1977, București

Actriță de teatru și film. Tatăl său, un funcționar mărunt care se ocupa din partea prefecturii de organizarea de spectacole de teatru, obișnuia să o ia cu el la toate reprezentațiile teatrale din oraș. Așa s-a îndrăgostit de arta dramatică. Obișnuia să organizeze în curtea proprie spectacole în care juca împreună cu prietenele de la școală. Erau invitați vecinii și părinții care trebuiau chiar să plătească o taxă de intrare (creioane, crete, cinci sau zece bani, bomboane sau ciocolată). Dar actriță avea să devină întâmplător. La o expoziție de caricaturi la Iași, a venit la ea un domn care a întrebat-o direct: „Nu vrei să te faci actriță? Am nevoie de dumneata într-o piesă”. Era regizorul Ion Sava. A acceptat și așa a început totul. A absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din Iași, fiind studenta preferată a actritei Agatha Bârsescu. Din 1929 până în 1941 a jucat în peste 40 de roluri pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași. În 1941 i-a fost recomandată lui Liviu Rebreanu de regizorul Ion Sava, ajuns de la Iași la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București. S-a transferat în capitală și s-a afirmat ca tragediană. Pe marele ecran a debutat în 1964, în Pădurea îndrăgostiților și a jucat în ultimul film în anul 1976, când a apărut în rolul Profira din Tănase Scatiu. Alte filme: Bijuterii de familie, Codin, Nunta de piatră, Felix și Otilia, Ilustrate cu flori de câmp. A murit la cutremurul din 1977, când blocul în care locuia, pe Brezoianuîn București, s-a prăbușit.

Ilustrate cu flori de câmp (1975) • Regia Andrei Blaier. Cu: Draga Olteanu-Matei, Eliza Petrăchescu, Carmen Galin, Elena Albu, Dan Nuțu, Gheorghe Dinică, Paul Ioachim

1914 – S-a născut Saul Steinberg

15 iunie, 1914, Râmnicu Sărat – 12 mai, 1999, Manhattan, New York, SUA

Caricaturist, desenator și grafician american, evreu originar din România. A studiat Filosofia la Universitatea București, după care s-a înscris la Politehnica din Milano, unde a studiat Arhitectura, absolvind în 1940. În timpul șederii la Milano a contribuit în mod activ la publicația satirică Bertoldo. După terminarea studiilor și în împrejurările create de introducerea legilor anti-semite în Italia de către guvernul fascist, Steinberg a părăsit țara. A petrecut un an în Republica Dominicană în așteptarea obținerii vizei americane, perioadă în care a contribuit cu desene la numeroase publicații străine. În 1942, revista The New Yorker i-a sponsorizat intrarea în Statele Unite, începând astfel o legătură fructuoasă dintre Steinberg și această publicație. Pentru restul vieții sale, Steinberg a contribuit cu aproape 90 desene de copertă și peste 1.200 de alte desene pentru The New Yorker. În perioada celui de al doilea război mondial, Steinberg a lucrat pentru serviciile de informații militare, fiind staționat în China, Africa de Nord și Italia. La sfârșitul războiului a reînceput să lucreze pentru diverse reviste periodice americane, stilul său îmbinând o cunoaștere enciclopedică a artei europene cu stilul american popular de ilustrații, formând astfel un nou stil ilustrativ urban. Cea mai cunoscută operă a sa a fost coperta revistei The New Yorker, View of the World from 9th Avenue (29 martie 1976), o schiță a lumii ce face referință la geografia mentală a lumii văzută de locuitorii din Manhattan. Cunoscut mai ales datorită operelor sale cu caracter comercial, Steinberg, unul dintre cei mai iubiți artiști ai Americii, și-a expus opera în numeroase muzee și galerii de artă.

Galerie de grafică: Saul Steinberg [The Saul Steinberg Foundation]

1920 – S-a născut Marosi Peter

15 iunie 1920, Tg. Mures – 7 septembrie 1998

Critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj. A făcut studii teologice, filosofice si filologice la Cluj. A debutat absolut în revista Brassoi Lapok (1935). A publicat volumele: Fenyesebb a lancnal a kard (Sabia e mai strălucitoare decât lanțul), Salamon Erno, monografie, A romaniai magyar irodalom törtenete (Istoria literaturii maghiare din România, coautor), Vilag vegen virradat (Aurora la capătul lumii), articole.

1924 – S-a născut Hédi Fried

15 iunie 1924, Sighetu Marmației – 19 noiembrie 2022

Psihologă și scriitoare evreică din România, supraviețuitoare a Holocaustului, stabilită în Suedia din 1945. În 1944, împreună cu familia sa și cu alți evrei din Sighetu Marmației, a fost deportată de autoritățile maghiare din nord-vestul Transilvaniei în lagărul de concentrare de la Auschwitz. Părinții și rudele ei apropiate au murit acolo. A fost transferată apoi în lagărul de muncă forțată de la Bergen-Belsen apoi, cu ajutorul Crucii Roșii s-a stabilit în Suedia, unde a ajuns cu vaporul M/S Rönnskär. A lucrat în Suedia ca psiholog și a participat la educarea tinerelor generații, promovând toleranța și înțelegerea între oameni. A publicat cinci cărți cu conținut autobiografic, traduse în peste 20 de limbi. Au fost traduse în limba română: Frânturi dintr-o viață. Drumul la și de la Auschwitz, A treia viață, Pendulul Vieții – Fragmente, experiente, reflecții – Date istorice și îndrumător pentru profesori. A fost distinsă cu medalia Illis Cvorum și a fost numită Europeanul Anului în 1997; a primit în 1998 Natur & Kulturs Kulturpris, premiu cultural pentru opera literară;. în 2015 a fost distinsă cu Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler, „în semn de profund respect pentru suferințele îndurate, în timpul celui de-al doilea război mondial, în lagărele de concentrare de la Auschwitz-Birkenau, pentru contribuția deosebită avută la promovarea valorilor toleranței și la mai buna cunoaștere a istoriei Holocaustului – o tragedie pe care omenirea nu trebuie să o mai cunoască”, și în 2017 cu Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania. În decembrie 2017 i s-a acordat Premiul „Olof Palme” pentru „eforturile neobosite de apărare a egalității în drepturi a tuturor oamenilor, precum și pentru munca de o viață de a face cunoscute atrocitățile produse de nazism și rasism, violență și prejudecăți”.

1926 – S-a născut Savel Stiopul

Savel Leontin Știopul; 15 iunie 1926, Cluj – 28 septembrie 2007, București

Regizor, actor și scenarist de film. A urmat cursurile Institutului Național de Artă Teatrală și Cinematografică, absolvit în 1951. A avut o bogată activitate publicistică și de cultură cinematografică: Despre natura cinematografului și alte eseuri, Incursiune în istoria filmului românesc, Sărmanul Cain. Alături de activitatea regizorală, a avut și apariții episodice în filme de ficțiune. Filme regizate: Femeile luptă pentru pace, București, oraș înflorit, Amintirea unei artiste, Aproape de soare, Ultima noapte a copilăriei, Aventuri la Marea Neagră, Ultimele zile ale verii, Falansterul, Proprietarii de stele.

Ultima noapte a copilăriei (1969) • Regia Savel Știopul. Cu: Liviu Tudan, Anton Tauf, Cornel Guriță,  Irina Gărdescu, Constantin Diplan

1929 – S-a născut Petru Petrescu

15 iunie 1929, Piatra Neamț – 14 septembrie 2011

Pictor și plastician; membru titular (din 1966) al Uniunii Artiștilor Plastici din România; membru titular (din 1968) al Accademia di Pontzen, Italia. A urmat Institutul de Artă din Iași fiind student al maestrului Vasile Dobrian. A lucrat în diverse moduri: pictură în ulei și acrilic, acuarele, xilogravură, monotipie, icoane pe sticlă, vitralii, sculptură, frescă, ceramică. Între 1960–2010 a participat la 105 saloane oficiale, expoziții naționale, interjudețene, județene, la 60 expoziții personale și de grup, la 42 expoziții internaționale. Figurează în 105 albume și cataloage naționale și în 42 albume internaționale. A fost distins cu medalia de aur Majdanek (Polonia, 1991).

Galerie imagini: Petru Petrescu [Petru Petrescu]

1929 – A încetat din viață Traian Lalescu (12/24 iulie 1882 – 15 iunie 1929)

Matematician; profesor universitar la București și la Timișoara; primul rector al Școlii Politehnice din Timișoara; membru post-mortem al Academiei Române.

1930 – S-a născut Lucian Giurchescu

15 iunie 1930, Petroșani, Hunedoara – 10 ianuarie 2022

Regizor de teatru, stabilit la Copenhaga din 1979. A absolvit Regie teatru la Institutul de Teatru din Bucuresti în 1953. A făcut parte din echipa Teatrului de Comedie încă de la înființarea acestuia, în 1961. Câteva dintre spectacolele regizate pe scena acestui teatru: Burghezul gentilom de Moliere, Sveijk în cel de-al doilea Război Mondial, Dispariția lui Galy Gay, Mutter Courage și Cercul de cretă caucazian de Bertolt Brecht, Rinocerii și Ucigaș fără simbrie de Eugen Ionescu, Fizicienii de Fr. Durenmatt, Un Hamlet de provincie, Trei surori, Livada de vișini și Platonov de A.P. Cehov (1967), Cher Antoine de Jean Anouilh, O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, Plicul de Liviu Rebreanu, (1976), iar după 1990, 3 Havel de Vaclav Havel, Papagalul verde de Arthur Schnitzler, Galy Gay de Bertolt Brecht, Doamne… ce măcel! de Yasmina Reza etc. A fost directorul teatrului (1969–1979). S-a stabilit în Danemarca în 1979, dar, între montările din această țară și din alte țări vest-europene, a revenit și a lucrat și în România, după 1989. A revenit la conducerea Teatrului de Comedie între 1990–1994. A regizat în țară la Teatrul de Comedie, Teatrul Național București, Teatrul „Bulandra”, Teatrul Giulești, Teatrul „Nottara”, Teatrul Tineretului Piatra Neamț, Teatrul „Sică Alexandrescu” Brașov, Teatrul Național Cluj și în străinătate la Teatrul Regal Copenhaga, Århus Teater Copenhaga, Teatrul Satiric Sofia, Malmö Stadsteater, Drama Teater Göteborg, Teatrul Național al Tineretului Tel Aviv, Teatrul Municipal Haifa, Theater der Stadt Bonn, Theater der Freundschaft Berlin, Teatrul Național Finlandez Helsinki, Théâtre du Bois de Coulonge Québec etc. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer (2006).

Nocturne In memoriam Lucian Giurchescu [TVR1]

1934 – S-a născut Matei Călinescu

15 iunie 1934, București – 24 iunie 2009, Bloomington, Indiana, SUA

Critic și teoretician literar. A fost licențiat al Facultății de Filologie, secția Engleză, de la Universitatea din București (1957). A fost asistent, apoi lector la catedra de Literatură universală și comparată a Universității din București. A debutat în revista Gazeta literară, cu poezia Odihnă. Plecat din țară în anul 1973, cu o bursă Fulbright, a decis să rămână în SUA. Din 1979 a devenit profesor de Literatură comparată la Indiana University din Bloomington, Indiana, declarat profesor emerit al acestei universități, unde a condus și un centru de Studii Românești, singurul din Statele Unite. A publicat numeroase eseuri și studii de literatură comparată, în reviste ca Partisan Review, World Literature Today, Salmagundi, The Journal of Religion, The Denver Quarterly, Southeastern Europe, History of European Ideas, Cadmos, Comparative Literature Studies, East European Politics and Societies. Din 2003 a revenit definitiv în România. A revenit în publicistica românească în reviste ca 22, Apostrof, România literară, Steaua. În anul 2003 a publicat la editura Polirom o carte absolut cutremurătoare, intitulată Portretul lui M, un portret biografic al fiului său, Matthew, scris la 40 de zile de la moartea lui, la vârsta de 25 de ani, fiul său fiind suferind de autism si epilepsie. A publicat critică și teorie literară: Titanul și geniul în poezia lui Eminescu, Eseuri critice, Clasicismul european, Conceptul modern de poezie: de la romantism la avangardă, volume de versuri: Semn, Umbre de apă, Fragmentarium, Tu: elegii și invenții, și altele: Viața și opiniile lui Zacharias Lichter, Faces of Modernity: Avant-Garde, Decadence, Kitsch, Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecții, Un fel de jurnal, Mateiu I. Caragiale: recitiri.

1934 – S-a născut Silvia Cinca

15 iunie 1934, București

Prozatoare și publicistă, critic cinematografic. În 1962 și-a luat licența la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, secția Critică, devenind redactor la Radiodifuziunea Română și la Televiziune. A debutat editorial în 1966, cu volumul de schițe și povestiri Pisica și vorbele. În 1977 s-a stabilit cu familia în Statele Unite. Din 1980 a fost angajată a postului de radio Europa Liberă (Washington D.C.). În America a scris frecvent la Lumea liberă și Micro Magazin, întemeindu-și în cele din urmă, la Washington, o editură proprie, Moonfall Press. A fost distinsă cu Premiul Academiei Româno-Americane pentru Comrade Dracula și cu Premiul Romfest ’92 (Canada) pentru Radiografii pentru iubire. Alte scrieri: Spargeți oglinzile, Trenul fără stații, Rupere de cercuri, Homo Spiritus. Joumey of Our Magic, Gabriel vorbește din împărăția spiritului, Mesagerul speranței.

1938 – Ora românească pentru străinătate la Radiodifuziunea Română

Radiodifuziunea Română a difuzat la 15 iunie 1938 prima ediție a emisiunii Ora românească pentru străinătate, ediția fiind adresată Angliei.

1938 – S-a născut Eugenia Miulescu

15 iunie 1938, Fumureni, Vâlcea – 1 martie 2005

Poetă. A absolvit Facultatea de Filologie, secția Română-Franceză a Universității București. A fost soția scriitorului Petre Anghel. A colaborat la revistele România literară, Ramuri, Convorbiri literare, Cronica. A fost membră fondatoare a Asociației culturale Societatea de Mâine și membră în comitetul de redacție al revistei Avanpost. A publicat volumele: Cetatea Făgăduinței, Cântec înainte de cină, Posibila trecere, Apocalipsa orașului, Singura lumină.

1939 – A încetat din viață Nicolae M. Condiescu (20 octombrie 1880 – 15 iunie 1939)

General și scriitor; adjutant regal al prințului Carol al II-lea; președinte al Societății Scriitorilor Români; membru de onoare al Academiei Române.

1941 – S-a născut Dan Culcer

15 iunie 1941, Sulina

Critic literar, prozator, poet, traducător și jurnalist, stabilit în Franța din 1992. A urmat studii universitare de Limbă și literatură română la Cluj-Napoca. A fost fondator al revistei Vatra din Târgu-Mureș. A scris studii despre cenzură și a avut tupeul să încerce să le publice în Vatra, sub titlul Listele de uvrajuri prohibarisite. A emigrat și a beneficiat de statutul de refugiat politic în Franța (octombrie 1987–1992), când a obținut cetățenia franceză. A făcut o carieră de grafician pe ordinator și de ziarist, secretar de redacție, în presa sindicală franceză, fiind șef de serviciu editură la Confédération française démocratique du travail (CFDT-Santé) începând cu 1993. Opere: Un loc geometric, Citind și trăind literatura, Serii si grupuri.

1942 – S-a născut Ioan Cațianis

15 iunie 1942 – 30 martie 2021

Flautist, membru al Orchestrei Naționale Radio. Format la actuala Universitate Națională de Muzică din București, Ioan Cațianis s-a numărat printre studenții remarcabili ai profesorului Vasile Jianu. Și-a legat numele de cel al Orchestrei Naționale Radio, atât ca membru cât și ca solist, derulând, de-a lungul timpului, o bogată activitate camerală și solistică, pe scenă și în studiourile de înregistrări. Împreună cu Orchestra de Cameră Radio dirijată de Cristian Brâncuși, a semnat un disc apărut în 1985, care cuprinde concerte pentru flaut de Antonio Vivaldi, André Grétry și Joseph Haydn. De asemenea, a fost membru al Cvintetului de suflători Concordia, înregistrând în 2004, la Editura Casa Radio, un album cu lucrări de Vivaldi, Bach, Mozart și Beethoven, precum și un disc aniversar al ansamblului, în 2003.

Myriam Marbe – Des-cântec • Cvintetul de suflători Concordia (Ioan Cațianis, Vasile Niculae, Florian Popa, Ion Rațiu & Miltiade Nenoiu)

1943 – S-a născut Francisca Băltăceanu

Maria Francisca Băltăceanu; 15 iunie 1943, București

Filolog, teolog și profesoară universitară. A absolvit Facultatea de Limbi romanice, secția Limbi clasice la Universitatea București în 1965. În 1979 a devenit Doctor în Filologie cu teza Locul limbii armene între limbile indoeuropene: relații între armeană și daco-moesiană. A urmat Institutul Teologic Romano-Catolic din București, Facultatea de Teologie didactică (1991–1996). Este specialistă în filologie clasică și ebraică, în hermeneutica Bibliei, precum și unul dintre traducătorii Septuagintei (varianta grecească a corpusului biblic) în limba română. A fost asistentă la Universitatea București, catedra de Limbi clasice, lector la Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice din București, lector, apoi conferențiar la Institutul Teologic Romano-Catolic din București: cursuri de Limba latină, Limba greacă și Științe biblice, din 2004, profesor universitar, din 2005 la Universitatea București, Facultatea de Litere, Centrul de studii ebraice: A fost decan al Facultății de Teologie-Litere (1992–1996) și decan al Facultății de Teologie (1997–2004). A fost distinsă cu Ordinul Național Steaua României (2007).

1959 – S-a născut Ducu Darie

Alexandru Darie-Maximciuc 15 iunie 1959, București – 17 septembrie 2019, București

Regizor de teatru, fiul actorului Iurie Darie și al actriței Consuela Roșu. A studiat Regia de teatru la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, absolvind în 1983. În studenție, a regizat spectacolul Paracliserul de Marin Sorescu, primind Marele Premiu la Festivalul International al școlilor de Teatru „Jacques Lecoq” Riccione, Italia (1981). A lucrat la Teatrul de Stat din Oradea, unde a realizat: Săptămâna luminată de Mihail Săulescu, Jolly-Joker de Tudor Popescu (spectacol interzis – numele său nu a mai apărut în presă timp de un an); Amadeus de Peter Shaffer (Premiul ATM, cea mai bună producție a anului 1986), Zece hohote de râs de Tudor Popescu (cenzurat de patru ori). La Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, a regizat R.U.R. de Karel Capek (Premiile pentru cea mai bună producție și cel mai bun regizor la Festivalul Tineretului Piatra Neamț, 1985). Din 1989 a fost regizor angajat la Teatrul de Comedie București, unde a regizat Visul unei nopți de vară de William Shakespeare (Premiile pentru cel mai bun regizor și cele mai bune costume la Festivalul Național de Teatru „I.L. Caragiale”, 1990), cu care a fost invitat în 1991 de London International Festival of Theatre (LIFT). În 1992 a fost invitat de Oxford Stage Company să regizeze Mult zgomot pentru nimic de William Shakespeare, BBC apreciind montarea drept „un eveniment al stagiunii”. S-a angajat regizor artistic la Teatrul „Bulandra”, unde a montat: Poveste de iarnă de Shakespeare (Premiul Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru – secția română); Trei surori de Cehov (1995, Premiul Asociației Criticilor de Teatru – secția română pentru cel mai bun spectacol și Premiul UNITER pentru cel mai bun regizor); în Japonia Omul cel bun din Seciuan de Brecht și Macbeth de Shakespeare; la Teatrul de Comedie, Iluzia comică după Corneille, spectacol care a obținut numeroase premii. În 2002, Alexandru Darie a devenit directorul Teatrului „Bulandra” din București, iar în decembrie 2006 a fost ales președinte al Uniunii Teatrelor din Europa cu sediul la Paris. A fost distins cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Ofițer, Ordinul Steaua Solidarității Italiene în grad de Cavaler și cu Ordinul Artelor și Literelor în grad de Cavaler din Franța.

Profesioniștii – Alexandru Darie [TVR]

1970 – Mihai Brediceanu a brevetat în SUA polimetronomul

Dirijorul și compozitorul român Mihai Brediceanu este autorul a numeroase piese muzicale pentru teatru, a compus o simfonie, patru dansuri simfonice, o suită pentru orchestra de cameră, piese de cor, muzică de cameră și muzică vocală, dar a realizat și prima înregistrare integrală pe discuri Electrecord a operei Oedip de George Enescu, a cărui creație muzicală a promovat-o în întreaga lume. Personalitate cu preocupări multiple, el este și inventatorul polimetronomului, invenție pe care a brevetat-o în SUA, reușind apoi să o pună în practică. Este un dispozitiv destinat să coordoneze pe cale auditivă și vizuală pulsațiile unei muzici, concepută de compozitori, în politempie structurală. Definiția pe care i-a dat-o Brediceanu a fost aceea de „procedeu și dispozitiv programat pentru spectacole muzicale și coregrafice complexe, folosind simultan mai multe tempouri”, polimetronomul fiind un aparat care produce și transmite interpreților semnale auditive și vizuale prin radio și prin cabluri. Convins că între omul de știință și omul de artă nu există deosebiri fundamentale, el a realizat acest dispozitiv prin implicarea matematicii și a tehnicilor IT în muzică.

1970 – Vizita oficială a lui Nicolae Ceaușescu în Franța

La invitația președintelui Franței, Georges Pompidou vizita s-a derulat între 15–19 iunie. În preambulul vizitei, Ceaușescu a fost intervievat de televiziunea de stat – ORTF (Office de radiodiffusion-télévision française); la sfârșitul interviului el s-a lăudat gazetarilor că instaurase un regim al echității sociale în toate domeniile, România fiind superioară chiar Franței! După demisia lui Charles de Gaulle, guvernul de la Paris a încetat politica de protejare a României. Balanța comercială era în favoarea Franței – România importa tehnologie de vârf la prețuri costisitoare. Francezii au refuzat să-l ajute pe Ceaușescu și în negocierile vamale cu Piața Comună.

1974 – A încetat din viață Cristian Vasile (8 mai 1908 – 15 iunie 1974)

Cântăreț de muzică ușoară cu voce de tenor, din perioada interbelică.

1977 – A fost inaugurat, la Paris, atelierul lui Constantin Brâncuși

Atelierul lui Constantin Brâncuși a fost reconstituit pe esplanada Beaubourg, într-o clădire separată de clădirea Muzeului de Artă Modernă. Spațiul cuprinde 148 de sculpturi și încearcă să redea atmosfera atelierului sculptorului din strada Impasse Ronsin. Pe un spațiu relativ mic, sunt adunate marile sale realizări artistice, care au revoluționat sculptura mondială.

Constantin Brancusi’s Studio in Paris Part 1

1981 – A încetat din viață Ben Corlaciu (Benedict Corlaciu; 6 martie 1924 – 15 iunie 1981)

Poet, prozator și traducător; stabilit în Franța din 1975.

1985 – Ultimul spectacol al Cenaclului Flacăra

După 12 ani (1973–1985) de spectacole de muzică și poezie, Cenaclul Flacăra a fost interzis în anul 1985. Ultima reprezentație, cea care a dus la închiderea Cenaclului de către autoritățile comuniste, s-a desfășurat în noaptea de 15/16 iunie, pe stadionul Petrolul Ploiești. Târziu în noapte, s-a iscat o furtună, combinată cu o ploaie torențială, trăznete și fulgere. Unii spun că Păunescu a cerut mulțimii să rămână în tribune, alții spun că le-a cerut să plece și oamenii au refuzat, dar nu s-a stabilit exact. Ce se știe sigur însă este că furtuna a fost din ce în ce mai puternică, curentul electric a cedat, iar stadionul a rămas în beznă. Oamenii au dat năvală să plece de pe stadion, dar porțile mari era închise. În plus, se deschideau spre interior. În îmbulzeala generală, aceștia au dărâmat porțile, care s-au prăbușit peste ei. S-a încheiat cu 6 morți și 100 de răniți. Episodul sângeros, trecut sub tăcere de autoritățile comuniste, a dus la interzicerea Cenaclului.

1986 – S-a născut Feli

Felicia Donose; 15 iunie 1986, Sebeș, Alba

Cântăreață și compozitoare pop. Debutul în muzică a avut loc în adolescență, când a fost atât vocea și compozitoarea trupei pop-rock, Aliens. A colaborat cu Dj Phantom (Edi Schneider), s-a implicat în câteva proiecte muzicale hip-hop cu Grasu XXL, Puya și Guess Who. A devenit cunoscută odată cu participarea la emisiunea-concurs Vocea României (2012). A dezvoltat o carieră solo, dar a mai colaborat cu B.U.G. Mafia, Speak (Ștefan Sprianu), Smiley, Connectr-R etc.

Feli – Creioane colorate

1990 – Represiunea brutală asupra Fenomenului Piața Universității – Finalul

La orele prânzului minerii au fost urcați în autobuze și transportați la complexul expozițional Romexpo, unde șeful statului, recent alesul Ion Iliescu, le-a mulțumit pentru acțiunea lor vitejească prin care au salvat democrația din România.

Discursul său a fost întâmpinat cu urale. Imediat după aceasta au fost conduși la trenurile care îi așteptau în Gara de Nord și transportați în Valea Jiului.

Violențele au lăsat în urmă opt morți, peste 1.000 de răniți și arestați ilegal, pagube de mai multe milioane de dolari. Minerii din Valea Jiului au comis excese împotriva unor sedii de partide și instituții, precum și împotriva unor persoane. Incidentele aveau să intre în cronica social-politică sub denumirea de Evenimentele din 13–15 iunie, afectând grav imaginea României în lume. După 34 de ani, vinovații nu au fost condamnați.

Mineriada din 14–15 iunie 1990 [Filmări SRI]

1992 – Relații diplomatice România – Republica Kârgâzstan

România a recunoscut independența de stat a Republicii Kârgâze la 20 decembrie 1991. Din 15 iunie 1992, România și Republica Kârgâză au stabilit relații diplomatice. Ambasadorul Republicii Kârgâze la Kiev este acreditat și la București, iar ambasadorul român din Kazahstan este, de asemenea, acreditat și la Bișkek.

1994 – A apărut, la București, primul număr al cotidianului Ziua

Ziua a fost un ziar fondat în 1930 care a reapărut în anul 1994 sub conducerea lui Sorin Roșca Stănescu, printre colaboratori numărându-se Adrian Pătrușcă și Ion Groșan. La începutul anului 1996, Ziua a lansat în premieră în România ediția online a cotidianului național, și trei ani mai târziu prima ediție internațională – Ziua USA pentru românii din SUA și Canada. A fost primul cotidian românesc care s-a lansat pe Internet. La 7 ianuarie 2010, ziarul Ziua și-a încetat apariția, însă un grup de foști jurnaliști ai cotidianului au înființat, în aceeași lună, publicația online Ziua Veche.

2002 – Lansarea postului de televiziune MTV România

Invitat de onoare la spectacolul inaugural a fost cunoscutul interpret de muzică latino Enrique Iglesias, iar primul videoclip difuzat a fost Love To See You Cry. Postul a funcționat până la 1 martie 2019.

 

Enrique Iglesias – Love To See You Cry

2017 – România a fost aleasă membru al Consiliului Economic și Social al ONU (ECOSOC)

România a fost desemntă ca reprezentant al Grupului est-european, la alegerile din cadrul celei de-a 71-a sesiune a Adunării generale a ONU, cu 172 de voturi. Acest nou mandat a fost exercitat la New York în perioada 2018–2019.

2018 – A 19-a Reuniune a Asociației Senatelor din Europa

La Palatul Parlamentului din București, s-au desfășurat lucrările celei de-a 19-a reuniuni a Asociației Senatelor din Europa. Au participat președinți și vicepreședinți ai Camerelor superioare din Austria, Belgia, Bosnia și Herțegovina, Republica Cehă, Elveția, Franța, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Slovenia și Spania, secretarul general al Consiliului Federal din Germania, precum și președintele Senatului irlandez, în calitate de invitat special.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită