15 Mai în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Adunarea Națională de la Blaj – Pictură de șevalet, 1898

 

1778 – A încetat din viață Iacob Putneanu (20 ianuarie 1719 – 15 mai 1778, Mănăstirea Putna)

Cărturar și traducător; mitropolit al Moldovei; a desfășurat o intensă activitate pastorală și socială, promovând tiparul românesc și veghind la traducerea de cărți folositoare de suflet; trecut în rândul sfinților. Cu prilejul împlinirii a 550 de ani de la întemeierea Mănăstirii Putna, Sinodul BOR a hotărât trecerea lui în rândul Sfinților, cu zi de prăznuire la 15 mai.

1821 – Oastea revoluționară condusă de Tudor Vladimirescu s-a retras din București

La apropierea turcilor de București, Tudor Vladimirescu, după îndelungi ezitări, a început retragerea pe direcția București–Pitești–Râmnicu Vâlcea (15/27 mai). În cuvântarea adresată ostașilor, Tudor a anunțat hotărârea sa de a-și uni forțele cu eteriștii greci conduși de Alexandru Ipsilanti.

1838 – S-a născut Nicolae Grigorescu

15 mai 1838, Pitaru–Potlogi, Dâmbovița – 21 iulie 1907, Câmpina, Prahova

Pictor, primul dintre fondatorii picturii române moderne, membru de onoare (din 1899) al Academiei Române. La doar zece ani, a intrat ca ucenic iconar în atelierul lui Anton Chladek pentru o perioadă de doi ani. În domeniul picturii religioase a realizat: icoanele și prăznicarele de la biserica din Băicoi, icoanele de la Mănăstirea Căldărușani, icoana Sfântului Spiridon de la biserica Alexa din București, picturile murale de la Mănăstirea Zamfira, picturile de la Mănăstirea Agapia și de la biserica din Puchenii Mari, depășindu-și maestrul și alți pictori contemporani. Remarcat de Mihail Kogălniceanu, a beneficiat de o bursă de studii pentru cinci ani de zile la Paris începând din toamna anului 1861, s-a alăturat pictorilor de la Barbizon și a urmat calea realismului și mai apoi a impresionismului. A participat la războiul de Independență (1877–1878) împreună cu Sava Henția, Carol Popp de Szathmári și G.D. Mirea, însoțind armata română în calitate de pictor de front, realizând la fața locului în luptele de la Grivița și Rahova desene și schițe, care au stat la baza unor mari compoziții. Între 1879–1890, a lucrat îndeosebi în Franța, fie în Bretania la Vitré, fie în atelierul său din Paris. Revenit în țară, a deschis mai multe expoziții personale la Ateneul Român (1891–1904). Din 1890, s-a stabilit la Câmpina și s-a dedicat cu preponderență subiectelor rustice, într-o nesfârșită variație a motivului, a pictat portrete de țărănci, care cu boi pe drumuri prăfuite de țară și numeroase peisaje cu specific românesc.

Biografie ilustrată: Grigorescu Nicolae [Artindex]

1842 – Debutul literar al lui Dimitrie Bolintineanu

Poezia O fată tânară pe patul morții a apărut în Curierul de ambe sexe condus de Ion Heliade Rădulescu. Poezia a fost scrisă în spiritul epocii, evocând moartea timpurie a iubitei, cu multe accenta melodramatice.

O fată tânară pe patul morții

Ca robul ce cântă amar în robie,

Cu lanțul de brațe, un aer duios,

Ca râul ce geme de rea vijelie,

Pe patu-mi de moarte eu cânt dureros.

 

Un crin se usucă și-n laturi s-abate

Când ziua e rece și cerul în nori,

Când soarele-l arde, când vântul îl bate,

Când grindina cade torente pe flori;

 

Așa făr’ de veste pe zilele mele

O soartă amară amar a bătut,

Și astfel ca crinul de viscole rele,

Pe patu-mi de moarte deodat-am căzut. […]

1844 – S-a născut Matei Drăghiceanu

15 mai 1844, Târgoviște – 2 mai 1939, București

Inginer, geolog, membru de onoare (din 1935) al Academiei Române. A urmat Școala de Mine din Paris, fiind primul inginer de mine român. A fost profesor de matematică la Colegiul Sfântu Sava. A realizat prima hartă de soluri din România, la scara 1/500.000 (hartă geologică care însoțea o monografie a județului Mehedinți). Cea mai importantă scriere a sa a fost Elemente de cosmografie în usul școalelor secundare, apărută în 1886.

1847 – S-a născut Ioniță Scipione Bădescu

15 mai 1847, Răstolț, Sălaj – 4 octombrie 1904, Botoșani

Poet, scriitor și publicist. A plecat la Budapesta, pentru studiile universitare, pe care le-a continuat la București și Iași. La Iași a devenit membru al Societății Junimea și s-a împrietenit cu Mihai Eminescu. A avut o intensă activitate publicistică, fiind pe rând redactor la Curierul de Iași, Pressa, Trompeta Carpaților, Timpul din București. A fost numit revizor școlar, mai întâi pentru județele Neamț și Suceava, apoi pentru Botoșani și Dorohoi. Cu această ocazie, în 1886, a scos la Botoșani publicația Curierul român, care a apărut până în 1904, anul morții sale. A colaborat la o serie lungă de publicații, între care Albina (Pesta), Albina Carpaților (Sibiu), Amicul Familiei (Gherla și Cluj), Concordia, Federațiunea (Budapesta), Fenice (Oradea), Foaia societății pentru literatura și cultura română în Bucovina (Cernăuți) și Glasul (București). Singurul volum publicat a fost Poesii originali (Pesta, 1868).

1848 – Marea Adunare de la Blaj

Adunare a românilor din Transilvania, care a avut loc între 3/15–5/17 mai, cu participarea a 30.000–40.000 de persoane, pe câmpul de lângă Blaj, care de atunci poartă numele de Câmpia Libertății. Adunarea a adoptat programul Revoluției române din Transilvania, Petițiunea Națională, care conținea revendicări cu caracter democratic: abolirea dijmei, a clăcii și a iobăgiei, desființarea breslelor și a vămilor, libertatea cuvântului și a tiparului, formarea gărzii naționale, școli de stat în limba română. Tot la această adunare s-a protestat împotriva „uniunii” forțate a Transilvaniei cu Ungaria. Împăratul a fost de acord cu întrunirea, dar să fie ținute două întâlniri separate, în funcție de religie, dar românii au decis că nu era nevoie de o astfel de separare. La locul adunării au fost trimiși doi comisari împreună cu o mică armată pentru a asigura ordinea. Aceștia au constatat după adunare că românii s-au comportat exemplar și nu a fost nevoie de vreo intervenție a forțelor de ordine. După ce românii transilvăneni întruniți la Blaj au declarat că sunt loiali Imperiului Austriac, au depus un jurământ în acest sens deși nu au fost obligați. Apoi au început discuțiile cu privire la problemele de interes național, în final adoptându-se petiția, care a fost trimisă la împărat prin episcopul Andrei Șaguna. Președinți ai adunării au fost episcopii Andrei Șaguna și Ioan Lemeni, iar vicepreședinți Simion Bărnuțiu și George Barițiu. Secretar al adunării a fost canonicul Timotei Cipariu.

1848 – Revoluția de la 1848 în Banat – Adunarea populară a românilor de la Lugoj

În aceeași perioadă cu Adunarea de la Blaj (3/15–5/17 mai 1848), au avut loc adunări ale românilor din Banat, sub conducerea lui Eftimie Murgu, care fusese împiedicat să participe la Adunarea de la Blaj, deși fusese invitat aici în calitate de președinte al Adunării. La începutul lunii iunie, în Banat se înregistrau profunde și semnificative manifestări naționale și circulau tot mai insistent informații în legătură cu intenția românilor bănățeni de a organiza o reuniune consultativă în genul celei de la Blaj. Au hotărât organizarea adunării la mijlocul lunii iunie, la Lugoj. Aici au sosit, cu mult înainte de 15 iunie, Alecu Russo, Lascăr Rosetti, Manolache Costache Epureanu, ca exponenți ai revoluționarilor moldoveni, având un rodnic schimb de idei și preconizând modalități comune de acțiune. A doua adunare populară a românilor din Banat a avut loc la 15/27 iunie la Lugoj. S-au adunat 10.000 de români bănățeni și s-a concretizat printr-o rezoluție în care s-a hotărât înființarea unei armate populare române prin înarmarea imediată a poporului, numirea lui Eftimie Murgu drept conducător al acesteia, introducerea limbii române în administrație, recunoașterea naționalității române etc.

1851 – Discursul lui Nicolae Bălcescu, Mișcarea românilor din Ardeal la 1848

Cuvântarea lui Nicolae Bălcescu rememora experiența personală, trăită printre revoluționarii ardeleni la 1848. „Discursul cetățeanului Bălcescu”, a apărut în publicația Junimea română, la rubrica Dare de seamă asupra banchetului studenților români din 3/15 mai 1851 de la Paris. Al.I. Odobescu a retipărit această cuvântare în volumul care conținea opera capitală a lui N. Bălcescu, Românii supt Michai vodă Viteazul.

1854 – S-a născut Constantin Meissner                                     

15/27 mai 1854, Iași – 9 septembrie 1942, Iași

Pedagog și om politic, membru de onoare (din 1934) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Filosofie din Iași. A continuat studiile la Viena și Berlin. A fost pedagog la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași, secretar general al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. A făcut parte din cercul literar Junimea. A organizat învățământul primar și normal, având importante contribuții la dezvoltarea școlii și pedagogiei românești, prin elaborarea de regulamente, planuri de învățământ, programe și studii privind îmbunătățirea procesului instructiv-educativ. A publicat: Copii cu rele porniri și școalele de îndreptare, Un om, un program, Comemorarea Junimii la Iași.

1859 – S-a născut Iuliu Moisil

15 mai 1859, Năsăud, Principatul Transilvaniei – 28 ianuarie 1947, Năsăud, România

Publicist, personalitate de seamă a culturii, cu importante contribuții la modernizarea învățământului românesc, membru de onoare (din 1943) al Academiei Române. S-a înscris la Politehnica din Viena, unde a studiat chimia industrială și științele naturale, și unde a fost un membru activ al societății România Jună. A revenit acasă în 1885, a fost profesor de fizică la Liceul „Radu Greceanu” din Slatina și la Liceul „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu. A fondat și condus periodicul Amicul tinerimii (1896–1899), societatea bancară Cerbul, fiind președintele acesteia. În 1900, alături de Alexandru Ștefulescu, a ajutat la înființarea Muzeului Gorjului și a fondat prima școală de olărit din Oltenia. În 1906 s-a mutat în București, unde a ajutat la organizarea Expoziției Generale Române, a lucrat ca secretar la Muzeul de etnografie, artă națională, artă decorativă și industrială, a devenit bibliotecar și, ulterior, director la Muzeul Pedagogic. În 1911 a obținut cetățenia română, păstrând permanent legăturile cu românii din Transilvania, fiind șeful secțiunii din Oltenia al Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor. A fost un susținător al unirii Transilvaniei cu România. În 1931 s-a întors în Năsăud; împreună cu Virgil Șotropa și Iulian Marțian a contribuit la înființarea Muzeului Militar al Grănicerilor, a secției locale a bibliotecii Academiei Române și secției locale a Arhivelor Naționale ale României. A condus până la sfârșitul vieții secția din Năsăud a Asociației ASTRA.

 

Ziua medicului Veterinar

1861 – Prima școală românească de medicină veterinară

În 1856, Dr. Carol Davila a fondat în București prima școală de medicină din țările balcanice care avea și cursuri din domeniul bolilor animalelor, Școala pentru învățătură veterinară. La 15 mai 1861 Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul de înființare a Școalei de Arta Veterinăriei, care a funcționat în cadrul Școlii Naționale de Medicină și Farmacie din București, cu un plan de învățământ propriu.

1868 – Pronunciamentul de la Blaj

La adunarea comemorativă de la Blaj, organizată cu prilejul aniversării a două decenii de la revoluția din 1848 (3/15 mai 1868), Ioan Rațiu și George Barițiu au inițiat o serie de declarații politice adoptate într-un act, Pronunciamentul de la Blaj. Exprima protestul împotriva alipirii Transilvaniei la Ungaria, revendica autonomia Transilvaniei pe baza Diplomei leopoldine și a Pragmaticei sancțiuni și repunerea în vigoare a legii prin care limba română a fost declarată limbă oficială în Transilvania, alături de maghiară și germană. În contextul dualismului austro-ungar, Transilvania a avut parte de consecințe nefaste, cunoscând o intensă politică de maghiarizare, fundamentată pe noile legi privind naționalitățile, presa, învățământul, alegerile.

1869 – S-a născut Ștefan Holban

15 mai 1869, Vaslui – 2 decembrie 1939, București

General al armatei române, în timpul primului război mondial; ministru al Apărării. A absolvit Școala de Ofițeri de Cavalerie (1889), apoi a urmat Academia Militară (1898–1900). La începutul primului război mondial avea gradul de colonel. În campania din anul 1916 a fost comandant al Etapelor din Dobrogea, comandant al Diviziei 9 Infanterie, atașat pe lângă Comandamentul armatei ruse din România. În 1917 a fost avansat la gradul de general de brigadă, în 1918, numit comandant al Diviziei 6 Infanterie care a trecut în Transilvania. În ziua de Paști, 20 aprilie 1919, generalul Traian Moșoiu a cucerit Oradea, unde s-a bucurat de o primire exuberantă și a plecat în urmărirea armatelor ungare, spre Tisa. Generalul Holban a rămas la Oradea pentru a organiza și conduce teritoriul. Ulterior, trupele Grupului General Holban (Divizia a II-a de cavalerie și Diviziile I și a II-a de vânători) au ajuns la Budapesta, participând la ocuparea ei oficială din 4 august 1919, alături de comandantul suprem general Gheorghe Mărdărescu și generalii Demetrescu, Moșoiu și locotenent-colonel Ion Antonescu. Generalul Mărdărescu l-a numit Guvernatorul Budapestei. În 1921 a fost avansat la gradul de general de divizie.

1873 – A încetat din viață Alexandru Ioan Cuza (20 martie/1 aprilie 1820 – 3/15 mai 1873)

Militar de carieră; participant activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la lupta pentru unirea Principatelor; primul Domn al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești.

1877 – A apărut la București primul număr al cotidianului România liberă

Contextul istoric în care a apărut România liberă este cel al declarării Independenței României. După ce Principele domnitor Carol I a semnat la 10 mai actul prin care România devenea o națiune suverană și independentă, cărturarul ardelean August Treboniu Laurian și fiul său, Dimitrie August Laurian au hotărât să scoată un ziar care să reflecte noul statut al țării. Ziarul a apărut în perioada 15 mai 1877–14 iunie 1889. Ziua de 15 mai, în care a fost lansat acest cotidian nu a fost aleasă întâmplător – în 3/15 mai a fost aniversată Adunarea Națională de la Blaj din 1848, care a marcat un punct culminant în Revoluția românilor ardeleni. Ziarul a atras nume de prim rang ale culturii românești, printre colaboratorii săi fiind Mihai Eminescu, Barbu Delavrancea, Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu, dar și fondatorul Junimii, Titu Maiorescu. Ziarul a apărut, cu scurte pauze, până în zilele noastre, urmând contextul istoric.

1881 – S-a născut Nicolae N. Beldiceanu

15 mai 1881, Rădășeni, Suceava – 9 iunie 1923, Sibiu

Prozator și publicist, fiul poetului junimist Nicolae Beldiceanu. A făcut studiile secundare la Institutele Unite și la liceul „Ștefan cel Mare” din Iași unde tatăl său era profesor de Limba română. A debutat cu nuvele publicate în revistele Semănătorul și Făt Frumos și în ziare ca Epoca, Voința Națională și Conservatorul. A mai colaborat la Viața Românească și Însemnări literare. Din scrierile sale: Chipuri de mahala, Cea dintâi iubire (schițe), Taina, Chilia dragostei, Fântâna balaurului. Povestiri de război, Ospățul.

1884 – S-a născut Octav Botez

15 mai 1884, Iași – 25 septembrie 1943, Iași

Istoric și critic literar. A urmat Facultatea de Litere a Universității din Iași între 1901–1906. Prima sa lucrare publicată a apărut în 1904 în revista Arhiva, a lui Alexandru D. Xenopol. A trecut în 1909 un examen de calificare pentru Filosofie și Limba franceză și a predat la liceu. În 1923 a obținut titlul științific de Doctor în Filosofie, cu teza Xenopol ca teoretician și filosof al istoriei și, ulterior, i-a fost acordat titlul de Docent în 1930, devenind conferențiar la Facultatea de Litere a Universității din Iași. În 1936, după moartea lui Garabet Ibrăileanu, a devenit profesor titular la Catedra de Istoria literaturii române moderne, deținând această poziție până la moartea sa. Articolele sale au apărut în Arhiva precum și în alte reviste din Iași, în special Viața Românească – el aparținea cercului intelectual asociat cu această publicație. Recenziile sale au fost adunate în volumul de debut Pe marginea cărților (1923), dar a scris numai ocazional critică literară, preferând în schimb istoriografia literară, așa cum a exemplificat în Figuri și note istorico-literare (apărut postum în 1944). Alte scrieri: Copilul în literatura română. Începutul nuvelei românești, Naturalismul în opera lui Delavrancea.

1884 – A încetat din viață Iancu Alecsandri (30 decembrie 1826 – 15 mai 1884)

Prozator și traducător; om politic și diplomat; revoluționar pașoptist; fratele mai mic al poetului Vasile Alecsandri.

1896 – A încetat din viață Victor Vlad Delamarina (Victor Vlad; 31 august 1870 – 3/15 mai 1896)

Marinar, militar, poet și scriitor, acuarelist.

1900 – S-a născut Arthur Kreindler

15 mai 1900, București – 28 mai 1988, București

Medic neurolog, membru titular (din 1948) al Academiei Române. După absolvirea facultății de medicină a Universității din București, a lucrat în clinica de neurologie a spitalului Colentina, sub conducerea lui Gheorghe Marinescu, împreună cu care a publicat în 1935 monogafia Reflexele condiționate și a fost co-autor al cărții Le Tonus des muscles striés, (împreună cu Gheorghe Marinescu, Nicolae Ionescu-Sisești și Oskar Sager), lucrare prefațată de renumitul neurofiziolog englez Sir Charles Sherrington. A fost profesor de Neurologie la Institutul de Medicină și Farmacie din București, director al Institutului de Cercetări în Neurologie al Academiei Române, unde a adunat în jurul său o serie de colaboratori de valoare (State Drăgănescu, Vlad Voiculescu, Th. Horneț, Arcadiu Petrescu, Ion Voinescu etc.). A făcut cercetare în neurofiziologie, neurochimie, neuropatologie, activitate nervoasă superioară, precum și în domeniul neurologiei clinice, a fost autorul primelor encefalografii din țară. Pentru rezultatele cercetărilor asupra epilepsiei, efectuate împreună cu colaboratorii săi, apărute în monografia Epilepsia (1955), a primit în 1957 Premiul de Stat. A publicat numeroase articole în revistele de specialitate din țară și străinătate, a participat cu referate la congrese naționale și internaționale. Dintre cărțile publicate: Anatomo-fiziologia clinică a Sistemului nervos central, Physiologie et Pathophysiologie du Cervelet, Infarctul cerebral și Hemoragia cerebrală, Afazia, Neurologie clinică.

1907 – S-a născut Emil Gulian

15 mai 1907, Giurgiu, Giurgiu – decembrie 1942

Poet și traducător. A urmat cursurile Facultății de Drept din București; deși a obținut și licența în Filosofie (1933), el a optat pentru cariera de avocat, găsind și timpul de a colabora la diferite reviste literare, precum România Literară. În 1934 a publicat unicul său volum de versuri, Duh de basm, fiind inclus de George Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, ca poet interbelic care reprezintă poezia ermetică. Împreună cu soția sa, Ortansa, a devenit primul traducător din limba engleză a poeziilor poetului Edgar Allan Poe. Este mai puțin cunoscut faptul că poetul era un foarte bun traducător din literatura franceză, din care a tradus scrierile lui Paul Claudel, Valery Larbaud, Georges Duhamel și François Mauriac. A publicat cîteva articole de critică și teorie literară în cea mai prestigioasă revistă culturală interbelică, Revista Fundațiilor Regale. A devenit unul dintre corespondenții de război trimiși în linia întâi, a fost capturat ca prizonier de război. În decembrie 1942, pe drumurile înzăpezite și reci către Siberia, Gulian s-a oprit împreună cu ceilalți prizonieri să doarmă într-un grajd și, înghețat, nu s-a mai trezit niciodată. Avea doar 35 de ani.

1918 – A fost înființată revista La Transylvanie

Organ al Comitetului Național al Românilor din Transilvania și Bucovina, coordonat de Traian Vuia, care și-a câștigat mari merite pe plan european în sprijinul unității naționale, al unirii Transilvaniei și Bucovinei cu România și din al cărei comitet de patronaj făceau parte personalități prestigioase ale vieții politice și culturale franceze, activitatea revistei fiind sprijinită și de alte personalități politice și oameni de cultură francezi, în calitate de colaboratori. Eforturile revistei au avut efectul scontat, reușind să influențeze opinia publică în favoarea aspirațiilor naționale ale poporului român. Din inițiativa coloniei române, a misiunii parlamentare și a celei universitare, la Ecole Interaliee de Hautes Etudes Sociales, aveau loc săptămânal conferințe despre România, rostite de oameni de prestigiu ca Thoma Ionescu, D, Hurmuzescu, V. Dimitriu, I. Cantacuzino, P. Negulescu, Take Ionescu, N. Titulescu, E. Pangrati, C. Sipsom, C. Mille, Elena Văcărescu, O. Tafrali, I. Găvănescul etc., la care participa un public numeros, reprezentând cercurile politice și cultural-științifice de vază ale Parisului, precum și reprezentanți diplomației și ai presei.

1920 – Vizita familiei regale române în Bucovina și Basarabia

Pentru prima dată după unirea din 1918, Regele român venea pe teritoriul acestor două provincii, afirmând printr-un gest simbolic prezența autorității regale în Bucovina și Basarabia. Vizita în Bucovina și Basarabia (15–25 mai 1920) reprezenta o continuare firească a celei efectuate cu un an mai devreme în Transilvania, călătoria regelui în teritoriile unite cu România reprezentând un act de afirmare a legitimității și suzeranității. Traseul Regelui Ferdinand I, al Reginei Maria și al Principesei Elisabeta, fiica lor cea mai mare a urmat itinerariul Ițcani, Suceava, Putna, Rădăuți, Cernăuți, Noua Suliță, Hotin, Bălți, Chișinău, Cetatea Albă, Șaba, Leipzig, Basarabeasca, Valul lui Traian, Bolgrad, Reni, Ismail. Localitățile vizitate nu au fost alese întâmplător, au fost vizate în primul rând acele localități legate simbolic de elemente ale românismului și în primul rând de figura emblematică a lui Ștefan cel Mare. Au fost întâmpinați cu o mare căldură, aici mișcarea națională pentru unire fusese foarte puternică.

În Bucovina, cuplul regal a vizitat elementele centrale de identitate națională românească: Cetatea de Scaun a Sucevei, Mănăstirea Putna, lăcașurile de cult din Cernăuți, precum și așezămintele culturale ale minorităților naționale: Casa Polonă, Casa Germană și Templul Evreiesc.

 

Ziua Chimiștilor Militari

1923 – S-a constituit Comitetul Consultativ privind Războiul Chimic

Prin Decizia Ministerială nr. 297/15 mai 1923, publicată în Monitorul Oastei nr. 28/1923,a luat ființă, în cadrul Ministerului de Război, Comitetul Consultativ pentru Chestiunile Tehnice Privitoare la Războiul Chimic, toate problemele legate de pregătirea armatei pe această linie urmând a fi rezolvate de acest Comitet, împreună cu Marele Stat Major. Denumirea acestei structuri a suferit modificări de-a lungul timpului: Secția a IV-a a Gazelor de luptă (din septembrie 1923), Serviciul apărării contra gazelor (1925), Direcția serviciului chimic (1931) etc.

 

1925 – S-a născut Savin Bratu

Raul Baraș, 15 mai 1925, Roman – 4 martie 1977, București

Publicist, editor, critic și istoric literar. Absolvent al Facultății de Litere a Universității din București (1950), a fost, cel puțin la începutul carierei sale literare, unul din reprezentanții curentului proletcultist. În ultimul deceniu de viață, în condițiile relativei liberalizări a controlului ideologic oficial, a abandonat viziunea dogmatică din perioada anterioară și s-a ocupat, cu competență și relevanță, de probleme de teorie literară (a contribuit, între altele, la difuzarea, prin comentare avizată, a contribuțiilor unor importanți reprezentanți ai lingvisticii structurale, ai teoriei literare și ai criticii moderne: Ferdinand de Saussure, Louis Hjelmslev, membrii Școlii formaliste ruse, ai Cercului de la Praga, reprezentanții Noii critici etc.). Din scrierile sale: Moștenirea lui Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu. O biografie a operei, Ipoteze și ipostaze. A murit răpus de cutremurul din 4 martie 1977.

1925 – S-a născut Alexandru Mircescu

15 mai 1925, Târgoviște – noiembrie 2009, Râmnicu-Vâlcea

Inginer chimist, poet, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1993). A urmat studii de Chimie alimentară și 3 ani la Academia de Muzică din București. Din anul 1947, s-a stabilit definitiv la Râmnicu-Vâlcea; în cea mai mare parte a vieții, a lucrat la Întreprinderea de Vinificație din localitate, în ultimul timp în calitate de director. A fost membru fondator al Societății Culturale „Anton Pann”. A primit mai multe premii și distincții, printre care Premiul Opera Omnia, acordat de Fundația Culturală Vâlcea 1 (2007). A publicat volume de proză: Noul Adam; eseuri: Întoarcerea la Dumnezeu, Ziua făgăduinței; versuri: Lângă sunetul liniștii, Ochii dimineții târzii, Amurgul dăruit, Chemările luminii, Am auzit cum cântă îngerii; epigrame, versuri și proză umoristică: Ciulini, Culoarea zâmbetului etc.

1926 – S-a născut Aurel Martin

15 mai 1926, Jibou, Sălaj – 15 mai 1993, București

Istoric și critic literar, traducător. A absolvit cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Cluj în 1950. A lucrat un an redactor la Almanahul literar din Cluj, apoi a urmat cursurile Școlii de Literatură „Mihai Eminescu” din București. A intrat în învățământul superior, preparator la Institutul de Istorie Literară și Folclor al Academiei Române, unde a lucrat sub îndrumarea lui George Călinescu, apoi lector la Institutul Pedagogic din București. A lucrat în paralel și în presă: redactor la Viața militară, redactor-șef adjunct la Tânărul scriitor și redactor la Luceafărul. A debutat publicistic cu critică literară în paginile ziarului Lupta Ardealului din Cluj (1949) și a publicat periodic în revistele Almanahul literar, Viața militară, Tînărul scriitor, Gazeta literară, Luceafărul, România literară, Viața Românească, Steaua, Tribuna etc. Contribuind involuntar la multiplicarea și difuzarea clandestină a unei antologii a poeților legionari, apărută în străinătate și adusă în țară de la Paris de către scriitorul Demostene Botez, a fost arestat în decembrie 1958, a fost deținut timp de un și jumătate în celulele Ministerului de Interne din Uranus și anchetat de Securitate. A fost judecat de Tribunalul Militar București pentru „uneltire contra ordinii sociale”, dar achitat din lipsă de probe. A revenit în redacția revistelor Luceafărul și Gazeta literară, a lucrat ca redactor principal la Editura Politică, redactor-șef la Editura Enciclopedică și director al Editurii Minerva, de unde a fost pensionat forțat pentru că a permis apariția unor lucrări care nu corespundeau cu ideologia partidului. A desfășurat o bogată activitate de critic și istoric literar, publicând mai multe volume de analiză a operelor literare românești clasice și moderne, colaborând la coordonarea generală a Micului dicționar enciclopedic și îngrijind și prefațând ediții variate. Din opera sa: Poeți contemporani, Metonimii, Paranteze.

1926 – S-a născut Venera Antonescu

15 mai 1926, Slatina

Poetă, eseistă și traducătoare. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din București, secția limba și literatura franceză. A lucrat la Catedra de literatură universală și comparată a Universității din București. Și-a susținut Doctoratul în Filologie în 1973 cu o teză intitulată Cuplul tragic Ifigenia – Electra în teatrul francez și german. A publicat în România literară, Luceafărul, Ramuri, Astra, Studii de literatură universală. A debutat în presă în 1942, cu două poeme în proză publicate în Gazeta Oltului, un supliment literar al elevilor din școlile secundare din Slatina. Editorial, a debutat în 1969 cu volumul de versuri Stelele lui Filoctet. Alte volume publicate: Antichitate orientală și clasică, Dincolo de coclauri, Aud înfrunzire, Zorilor zăbranic.

1929 – A fost lansată la Chișinău Doina Basarabiei

Revistă lunară a Societății Literare-Artistice-Pedagogice a Corpului Didactic din Chișinău, România, sub direcția lui A. Elladi. A apărut la data de 15 a fiecărei luni.

1931 – S-a născut Petru Ursache

15 mai 1931, Hărpășești–Popești, Iași – 7 august 2013, Iași

Folclorist, estetician, etnolog și istoric literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași. A urmat Facultatea de Filologie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași (1952–1956). A fost bibliotecar la Biblioteca județeană „Gh. Asachi” din Iași, preparator, asistent, lector, conferențiar și profesor (1992–2001) la catedra de Literatură română și la catedra de Literatură comparată ale Facultății de Litere a Universității „Al.I. Cuza” Iași, unde a predat disciplinele Folclor, Estetică, Etnologie, Mitologie și religie. A obținut în 1971 titlul de Doctor în Filologie cu teza „Șezătoarea” în contextul folcloristicii, despre prima revistă românească de folclor, publicată de Arthur Gorovei în anul 1892, la Fălticeni. A mai predat cursul de Estetică teologică la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași. A debutat în revista Scrisul bănățean (1958), colaborând în cursul îndelungatei sale cariere cu articole, studii și eseuri la revistele Cronica, Convorbiri literare, Dacia literară, Ateneu, Bucovina literară, Saeculum etc. A publicat mai multe volume de folcloristică, estetică și etnologie, a colaborat la Tratatul de dialectologie (1984), a îngrijit peste douăzeci de antologii și ediții critice ale operelor lui Al. Vasiliu, Mircea Eliade, Mihail Sadoveanu, Nechifor Crainic, Al. Dima și Mihai Eminescu și a publicat, în colaborare cu Magda Ursache, antologia de poezie religioasă Duh și slovă (2000). A fost distinst cu titlulul Profesor Emeritus al Universității „Al.I. Cuza” (2001), Premiul de Excelență al Uniunii Scriitorilor (2001, 2006), Premiul Opera omnia al de revistei Convorbiri literare (2001), Premiul Opera omnia acordat de Biblioteca „Vasile Voiculescu”, Buzău (2001).

1931 – S-a născut Sonia Larian

Ariane Lewenstein; 15 mai 1931, București – 23 ianuarie 2016, Paris

Prozatoare. În timpul liceului, a fost redactor la Revista elevilor, apoi redactor la Viața românească, Contemporanul, România literară. A absolvit Facultatea de Filologie, Universitatea din București (1953). A debutat în presă în 1947 și în volum în 1952, cu povestiri pentru copii, Cei dintr-a V-a A. Împreună cu soțul său, criticul literar Lucian Raicu, s-a stabilit la Paris în 1986, după ce plecaseră ințial în Germania, unde aveau o invitație la Universitatea din Heidelberg. Din operele sale: Ghiduș Arcăduș, Șmecherul în paradis, Călătorii extraordinare la grădiniță și la școală, Biblioteca fantastică, Bietele corpuri – roman retras de pe piață de autoritățile comuniste la plecarea din țară și republicat în 2004.

1933 – S-a născut Domnica Gârneață

15 mai 1933, Onești – 27 septembrie 2013, Onești

Prozatoare, membră a Filialei București a Uniunii Scriitorilor din România. A avut o activitate bogată de autoare de romane, care s-au bucurat de deosebit succes, mai ales în rîndul cititorilor tineri, cunoscînd numeroase reeditări și tiraje semnificative. Prima apariție editorială a fost Pe drum de seară, lansată de Mircea Sântimbreanu cu o prefată semnată de Fănuș Neagu: „Ne aflăm în fața unui fenomen, în care această persoană care scrie atât de frumos nu are decât 4 (patru) clase, dar stilul ei este de neconceput, pentru că nu poate un profesionist să scrie și să povestească atât de frumos ca această doamnă”. Alte romane: Sfat rău, Rivala, Tributul, Zorii Mireselor, Dragostea care ucide, Mătușa Rada, Iubirea furată de apă, Inel, inel de aur.

1938 – S-a născut Radu Panamarenco

15 mai 1938, Fundeni, Ilfov – 26 noiembrie 2007, București

Actor de teatru și film. A absolvit Actoria la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București în 1970, la clasa George Carabin – Elena Negreanu, după care a fost actor la Teatrul Odeon din București. A urcat prima dată pe scenă când avea 34 de ani, a jucat în peste 350 de roluri în teatru, film și televiziune. A jucat în filme ca: Bună seara, Irina!, De ce trag clopotele, Mitică?, Stop cadru la masă, Secretul lui Bachus, Întâmplări cu Alexandra, Aici nu mai locuiește nimeni, Detectiv fara voie, Second Hand.

Întâmplări cu Alexandra (1989) • Regia Cornel Diaconu. Cu Mircea Diaconu, Ana Diaconu, Ioana Crăciunescu, Magda Catone, Radu Panamarenco, Geo Costiniu

1938 – S-a născut Horia Pătrașcu

15 mai 1938, Caransebeș, Caraș-Severin – 16 februarie 2016, București

Scriitor și publicist. A urmat cursurile secției de Teatrologie a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din Capitală, a fost director al Căminului Cultural din comuna Zarvești și activist la Casa Raională de Cultură din Caransebeș, a fost redactor la redacția Scenarii a Studioului Cinematografic București, iar din 1973, a fost pe rând redactor și publicist comentator la revista Flacăra. A debutat în Viața Românească (1958), iar debutul editorial, cu volumul Întunericul și profesoara de pian s-a consemnat în 1966. Au urmat volumele: Reconstituirea, Petrecerea, microromanul Cabana, Pentru un călător cu trenul, povestiri. A fost și autorul unor scenarii de film: Căldura, Reconstituirea, Așteptarea, Cumpăna. A primit Premiul pentru proză al revistei Luceafărul, (1964), și premiul atribuit de revista Flacăra pentru cel mai bun reportaj (1973).

Căldura (1969) • Regia Șerban Creangă. Cu: Vladimir Găitan, Emilia Dobrin și Nicolae Wolcz, Sebastian Papaiani, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Nicolae Secăreanu, Ernest Maftei, George Mihăiță

1938 – A încetat din viață Gheorghe Marinescu (28 februarie 1863 – 15 mai 1938)

Medic neurolog; profesor la Facultatea de Medicină din București; fondatorul școlii românești de neurologie; pionier al filmului științific mondial; membru titular al Academiei Române; membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris.

1940 – S-a născut Isai Cârmu

15 mai 1940, Pîrjota, Rîșcani, Moldova – 5 mai 2015, Chișinău, Moldova

Pictor, grafician și portretist din Republica Moldova; membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova. A absolvit Școala Republicană de Arte Plastice „Ilia Repin” din Chișinău (1957–1965) și Institutul Poligrafic din Moskova, Facultatea Grafică (1965–1970). A fost redactor artistic la ziarul Tinerimea Moldovei, la editurile Literatura Artistică și Cartea Moldovenească. A ilustrat peste 500 titluri de carte, a participat la concursuri naționale de carte. A avut șapte expoziții personale la Chișinău, București, Moscova, etc. A fost distins cu titlul Maestru Emerit în Arte (1996), a fost laureat al premiului „Moisei Gamburd” (2000), al Premiului „Igor Vieru” pentru întreaga activitate (2000), Ordinul Gloria Muncii (2000), medalia „Mihai Eminescu” (2000), al Premiului Național al Republicii Moldova (2011) etc.

Mai mult: „Cârmuitor” al graficii de carte, 80 de ani de la nașterea lui ISAI CÂRMU, pictor, grafician [Biblioteca Națională a Republicii Moldova]

1940 – S-a născut Maria Uca Marinescu

15 mai 1940, Gheorgheni, Harghita

Exploratoare, sportivă de performanță și pedagog. A fost o elevă de 10, iar în paralel cu școala a făcut patinaj și pian. Pasionată de sport, a urmat Institutul Național de Educație Fizică și Sport, în studenție fiind campioană națională de juniori la pentatlon și campioană națională universitară la aruncarea discului. Și-a dorit să exploreze lumea – a început cu România, unde, timp de zece ani a văzut cele mai frumoase locuri din țară, iar după 1989 a plecat în lumea largă. Expedițiile sale internaționale au început în China, apoi din Africa în Nepal, din India şi Tibet până în Europa, din America de Nord până în America de Sud, din Alaska până în Mongolia şi Siberia. În 2001, a reușit o performanță unică,  a atins Polul Nord după ce a străbătut 116 km, în 13 zile, şi Polul Sud, după 120 km, străbătuţi în 11 zile, pe schiuri, fiind cea dintâi sexagenară din lume care a atins pe schiuri, într-un singur an calendaristic, cei doi poli ai Pământului.  În 2007 a cucerit Polul Nord Magnetic iar anul următor pe cel sudic, devenind prima femeie care a ajuns la cei patru poli ai pământului, și prima româncă explorator care a ajuns în Antarctica. A deținut funcția de președinte a Comisiei de Sport și Mediu din cadrul Comitetului Olimpic Român. Ca o recunoaștere a meritelor sale excepționale, a fost distinsă cu Ordinele Naționale Pentru Merit în grad de Cavaler și de Ofițer, a primit diplome de excelență din partea Comitetului Internațional Olimpic și al Comitetului Olimpic Român.

1941 – S-a născut Vistrian Roman

Nicolae Roman; 15 mai 1941, Dej – 3 iulie 1994, Cluj

Actor de teatru, film și televiziune. A fost absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografiă „I.L.Caragiale” (promoția 1964). A jucat pe scenele teatrelor „Alexandru Davila” din Pitești, Teatrul Mic din București și Teatrul Național din Cluj. A jucat în multe piese TV, filme și spectacole. După Revoluția din Decembrie 1989, s-a mutat la Cluj-Napoca, având două locuri de muncă – actor la Teatrul Național local și profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai”. Din filmele sale: Vârstele omului, Anotimpul mireselor, Pistruiatul, Acțiunea Autobuzul, Trandafirul galben, Miezul fierbinte al pâinii, Neînvinsă-i dragostea.

Pistruiatul Episodul 2 • Regia: Francisc Munteanu. Cu: Costel Băloiu, Sergiu Nicolaescu, Margareta Pogonat, Vistrian Roman, Ion Dichiseanu

1941 – S-a născut Viorel Comănici

15 mai 1941, București – 5 iunie 2020, Alba Iulia

Actor de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, clasa Mony Ghelerter – Zoe Anghel (promoția 1965). A jucat la Teatrul Național din Târgu Mureș, Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj, apoi la Teatrul „Nottara”. A jucat și în filme: Săgeata căpitanului Ion, Pistruiatul, Porțile albastre ale orașului, Revanșa, Trandafirul galben, Înnebunesc și-mi pare rău, Punctul zero, Occident, Amintiri din Epoca de Aur etc.

Ciuleandra (1984) • Regia Sergiu Nicolaescu. Cu: Ștefan Iordache, Gheorghe Cozorici, Ion Rițiu, Anca Szönyi, Gilda Marinescu, Cornel Gîrbea, Viorel Comănici, Teodor Danetti

1942 – S-a născut Ștefan Câlția

15 mai 1942, Brașov

Pictor, membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania. Între anii 1964–1970, a fost student al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, absolvind ca șef de promoție, la clasa Corneliu Baba. Și-a expus operele în numeroase expoziții în Norvegia, Elveția, Țările de Jos, Danemarca și, bineînțeles, în România. Începând cu 1993 a fost profesor la Universitatea Națională de Arte București, departamentul Pictură. Se consideră pictor al cerului. Acoperă tema compoziții, cu figuri umane. Picturile sale au fost achiziționate, printre altele, de către Muzeul de Artă Contemporană și Det Norske Teatret din Oslo, Norvegia, Muzeul de artă fantastică de la Gruyère, Elveția, precum și de către Muzeul Național de Artă, Muzeul Național de Artă Contemporană, Muzeul Național Brukenthal din Sibiu, Muzeul de Artă din Timișoara.

Biografie ilustrată: Câlția Ștefan [Artindex]

1946 – S-a născut Eugeniu Barău

15 mai 1946, Frecăței, Tulcea – 26 aprilie 2020

Pictor, profesor; membru al Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Tulcea (din 1979). A absolvit Facultatea de Arte Plastice din Timișoara în 1969, după care a lucrat ca profesor de desen la Casa Pionierilor din municipiul Tulcea. Conform Direcției Județene pentru Cultură, picturile lui Barău au fost interzise în perioada 1980–1990 de regimul comunist și de UAP. Expoziții permanente ale operelor sale sunt găzduite de Hotelul Select și de Casa Avramide din Tulcea; a avut expoziții și în străinătate. Criticul de artă Olga Bușneag a scris că Barău „își trage sursele din folclorul românesc, fie basm, fie proverb”, iar Cristina Angelescu i-a comparat picturile cu cele ale lui Pieter Bruegel. În volumul Credință și culoare, pictorul Adrian Pal îl numește pe Barău unul din „monștrii sacri” ai artelor tulcene și afirmă că în operele sale „lumii i se dă sensul adevărat, obraznic, al existenței noastre în pragul Apocalipsei”. Legat de interzicea picturilor sale în perioada comunistă, Barău a mărturisit: „Este normal să fii interzis; să ai curaj, să spui adevărul”.

Imagini: Eugeniu Barău [Blogul Pictorului Eugeniu Barău]

1956 – S-a născut Gino Iorgulescu

15 mai 1956, Giurgiu

Fost fotbalist care a jucat în postul de fundaș central, antrenor. A jucat pentru echipele Dunărea Giurgiu, Progresul București, Sportul Studențesc și pentru Echipa Națională de fotbal a României (1981–1986). Cea mai mare parte a carierei a jucat la Sportul Studențesc. După retragerea din fotbal a îndeplinit funcțiile de antrenor secund al echipei naționale, precum și de președinte al clubului FC Național. A fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III. În prezent este în al treilea mandat de președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal din România (LPF).

1960 – S-a născut Gheorghe Dogărescu

15 mai 1960, Viziru, Brăila – 18 august 2020

Handbalist. A început handbalul la Școala Sportivă nr. 1 din Galați, iar între 1979–1995 a jucat la Dinamo Bucuresti, echipa cu care a cucerit un titlu național, iar in 1982 a participat la finala Cupei Campionilor Europeni. În 1977, a fost selecționat în naționala de juniori a României cu care, în 1981, a câștigat Cupa Țărilor Latine în Spania. A făcut parte din lotul echipei naționale de handbal a României, medaliată cu bronz olimpic la Los Angeles 1984.

1973 – S-a născut Laura Codruța Kövesi

Laura Codruța Lascu; 15 mai 1973, Sfântu Gheorghe, Covasna

Procuror. A absolvit învățământul preuniversitar la Mediaș, unde a evoluat ca baschetbalistă la Club Sportiv Școlar Mediaș, a fost selecționată în echipa națională de baschet feminin-cadete a României, cu care a câștigat în 1989 la Timișoara titlul de vicecampioană europeană. Între 1991–1995 a urmat cursurile Facultății de Drept în cadrul Universității „Babeș-Bolyai”. În 2011, la Universitatea de Vest din Timișoara a obținut titlul de Doctor în Drept cu teza Combaterea crimei organizate prin dispoziții de drept penal. A fost procuror la Sibiu, procuror general al României și procuror șef al Direcției Naționale Anticorupție (2013–2018). La data numirii, în 2006, Kövesi a fost prima femeie și cel mai tânăr procuror general din istoria României, fiind de asemenea, după decembrie 1989, singurul procuror general care și-a dus mandatul până la capăt. Din 2019 ocupă funcția de procuror-șef, la Parchetul European, pe o perioadă de 7 ani.

1982 – A încetat din viață Șerban Nedelcu (13 februarie 1911 – 15 mai 1982)

Jurnalist și prozator.

1984 – S-a născut Andrei Cristea

15 mai 1984, Bacău

Fotbalist care evoluează pe postul de atacant. A început fotbalul în orașul său natal unde a debutat în Divizia A în 2001, pentru clubul local FCM Bacău. A mai jucat la Steaua București, Dinamo București, CSM Politehnica Iași și în zece meciuri pentru echipa națională de fotbal a României. A fost golgheterul sezonului 2009–2010 al Ligii I cu 16 goluri. A primit Medalia Meritul Sportiv clasa a II-a cu o baretă (2006).

 

Ziua Poliției Militare

1990 – S-a reînființat Serviciul Poliție Militară din Armata României

Prin Ordinul ministrului Apărării Naționale, s-a înființat unitățile și subunitățile de poliție militară din Armata României. Fiind o structură specializată a Statului Major General, Serviciul Poliție Militară coordonează activitățile poliției militare din Armata României, pentru îndeplinirea misiunilor specifice pe timp de pace, în situații de criză sau de război.

 

1990 – Relații diplomatice România – Vatican

Relațiile bilaterale oficiale dintre România și Sfântul Scaun au început în 1920, primul diplomat fiind Dimitrie C. Penescu, dar au fost întrerupte unilateral de regimul comunist în 1950. România și Vatican au hotărât reluarea relațiilor diplomatice, după 40 de ani de întrerupere, primul ambasador al României, Gheorghe Pancrațiu, prezentându-și scrisorile de acreditare la 8 iunie 1993.

 

Ziua familiei române

Ziua Internațională a Familiei a fost proclamată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 20 septembrie 1993, cu rezoluția A/RES/47/237, ca eveniment cu dată fixă pe 15 mai a fiecărui an și reflectă importanța pe care comunitatea internațională o acordă familiilor. Începând cu anul 1995, Ziua Familiei este sărbătorită în multe țări de pe planetă cu scopul de a sensibiliza opinia publică și de a sublinia importanța familiei, în condițiile în care oamenii au început să se îndepărteze de această instituție. La propunerea Institutului Român pentru Drepturile Omului, propunere susținută și de Patriarhia Română, ziua de 15 mai a devenit oficial și Ziua familiei române.

 

1993 – A încetat din viață Aurel Martin (15 mai 1926 – 15 mai 1993)

Istoric și critic literar, traducător, publicist, profesor universitar.

1994 – A încetat din viață Traian Filip (11 februarie 1929 – 15 mai 1994)

Prozator, traducător și publicist.

2004 – A încetat din viață Marius Constant (7 februarie 1925 – 15 mai 2004)

Compozitor și dirijor francez de origine română; membru al Academiei de Arte Frumoase; autor a numeroase creații de muzică de balet și operă.

2009 – A încetat din viață Nicolae Filip (3 martie 1926 – 15 mai 2009)

Fizician, profesor universitar; rector al Universitățiia de Stat „Alecu Russo” din Bălți; membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei.

2017 – Licitație – Muză adormită de Constantin Brâncuși

Sculptura din bronz Muză adormită de Constantin Brâncuși a obținut la licitația organizată la Christie’s de la New York suma de 57,3 milioane de dolari, o sumă record pentru Brâncuși, precedentul record, de 37,2 milioane de dolari, datând din februarie 2009, pentru o statuetă din lemn de stejar intitulată Portrait de madame L.R. Lucrarea Muză adormită, realizată în urmă cu mai bine de o sută de ani la Paris este din bronz și este ultima dintr-o serie de șase. În 1909, Brâncuși a creat prima Muza Adormită, din marmură și din această piesă de marmură a făcut o machetă din ghips din care a creat șase piese din bronz. Aceasta este cea de-a șasea sculptură din bronz din această serie. În cadrul acestei serii, se observă că fiecare sculptură este unică, pentru că fiecare piesă a fost finisată altfel.

2018 – Licitație – La Jeune Fille Sophistiquée de Constantin Brâncuși

Casa de licitații Christie’s din New York a stabilit un nou record pentru artistul român cu lucrarea La Jeune Fille Sophistiquée (Tânăra sofisticată – Portrait de Nancy Cunard), fiind vândută cu 71 milioane de dolari. Sculptura provine din colecția Elizateth Stafford, care a cumpărat-o împreună cu soțul ei direct de la Brâncuși, în urma unei vizite la studioul acestuia în 1955 și este descrisă ca o sculptură unică, pe care Brâncuși a conceput-o la Paris în 1928, pentru a ajunge la forma finală în metal în 1932.

2018 – A încetat din viață Cristian Țopescu (26 martie 1937 – 15 mai 2018)

Comentator sportiv, jurnalist și politician.

2020 – Încetarea stării de urgență în România

Starea de urgență, impusă pe 23 martie din cauza pandemiei de Coronavirus SARS-COV-2 (COVID-19), a fost înlocuită cu starea de alertă pentru 30 de zile, cu prelungiri succesive până la un an.

2021 A încetat din viață Aurel M. Buricea (27 octombrie 1943 – 15 mai 2021)

Poet, profesor de matematică; membru al Uniunii Scriitorilor din România.

2021 – A încetat din viață Gheorghe Simon (27 martie 1950 – 15 mai 2021)

Poet, eseist și profesor, personalitate a județului Neamț; supranumit „Poetul Agapiei”, a scris poezie pregnant ortodoxă.

2022 – A încetat din viață Șerban Valeca (Șerban Constantin Valeca; 23 iunie 1956, București – 15 mai 2022, Ștefănești, Argeș)

Inginer, fizician, profesor universitar, politician; guvernator al României la Agenția Internațională pentru Energie Atomică; președinte al Consiliului Științific al Institutului de Cercetări Nucleare ICN Pitești; ministru al Cercetării și Inovației.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită