15 Martie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Deportările în Bărăgan – Primul adăpost

 

1412 – Acordul secret între Polonia și Ungaria de la Lublau

A fost primul acord de împărțire a unui teritoriu românesc în sfere de influență, în timpul domniei în Moldova a lui Alexandru cel Bun. Regele Ungariei, Sigismund, dorea readucerea Moldovei sub suzeranitate ungară, dar regele Vladislav Iagiello era un suveran prea puternic pentru a putea fi înlăturat. Ambii monarhi au convenit la un compromis, Acordul secret de la Lublau – Ungaria recunoștea suzeranitatea Poloniei asupra Moldovei cu condiția ca Moldova să apere Ungaria împotriva turcilor. În cazul în care domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun ar fi refuzat acest ajutor armat, Moldova urma să fie împărțită, Ungaria luând țara de jos cu linia munților, Bârladul și Chilia, iar Polonia partea de nord cu Iașii, linia Nistrului și Cetatea Albă. Domnul moldovean nu a avut cunoștință de existența acordului de la Lublau, iar acesta nu a fost aplicat, pentru că Moldova și-a onorat întotdeauna obligațiile rezultate din acceptarea suzeranității regelui polon, apărîndu-i de turci pe polonezi, chiar fără să știe de existența Acordului de la Lublau.

1602 – Bătălia de la Crețești

Confruntare militară dintre oastea DomnuluI Țării Românești, Simion Movilă și oastea lui Radu Mihnea, între 5–15 martie 1602. Bătălia avea scopul îndepărtării lui Simion Movilă de la tronul Țării Românești și înlocuirea acestuia cu Radu Mihnea, care era sprijinit de către foștii boieri a lui Mihai Viteazul. Simion Movilă era sprijinit de oastea fratelui sau, Domnul Moldovei Ieremia Movilă. Au avut loc mai multe confruntări, dar în final tronul a fost păstrat de catre Simion Movilă, sprijinit de oastea moldo-polonă.

1659 – Decretul Principelui Transilvaniei, Acațiu Barcsai

Acațiu Barcsai (Barcsay Ákos), principe de origine românească, ales de marele vizir Mehmet Köprulu Pașa, i-a scutit pe preoții români de toate îndatoririle fiscale pe care le aveau față de vistieria principatului: „de toată darea dijmelor și a nonelor, adecă de dijma grâului, secării, orzului, ovăsului, meiului, lintei, mazărei, bobului, fasolei, cânepii, inului, stupilor, mieilor, mielușeilor și altor vite și marhe”. La 20 martie, printr-un nou decret, erau acordate preoților din Țara Făgărașului aceleași scutiri fiscale față de vistieria principatului, ca și cele acordate preoților români.

1831 – S-a născut Pantazi Ghica

15 martie 1831, Țara Românească/România – 17 iulie 1882, București

Prozator, dramaturg, critic literar, publicist, politician și avocat. S-a născut în familia Ghica, un grup prestigios de domni și boieri fanarioți în Principate, de origine greacă și albaneză. Din cei cincisprezece copii ai banului Dimitrie Ghica și ai soției sale, Maria Câmpineanu au supraviețuit până la maturitate doar patru: Ion, Pantazi, Temistocle și Maria. Ca și frații săi, a studiat la Colegiul Sf. Sava din București. Proeminent reprezentant al curentului liberal, el a fost fratele mai mic și colaborator îndelungat al fratelui mai mare, Ion Ghica. Și-a început cariera politică participând la Revoluția Română din 1848, colaborator al istoricului și activistului Nicolae Bălcescu, și membru al grupării radicale condusă de C.A. Rosetti. A fost însărcinat să răspândească propaganda în județele Buzău și Prahova. După înnăbușirea revoluției, ambii frați Ghica, ca majoritatea altor revoluționari, au fost arestați și exilați din Țara Românească, revenind spre sfârșitul anului 1850. A fost militar al armatei Imperiului Otoman în timpul Războiului Crimeei. A fost desemnat prefectul județului Buzău de două ori. Din scrierile sale: Un boem român, Cămătarulu, O lacrimă a poetului Cîrlova, Sterian pățitul, Marele vistier Cândescu. A rămas în istorie ca fiind o figură boemă, un personaj nefericit și cu mult ghinion în dragoste care, într-un final, s-a sinucis.

1848 – A început revoluția în Ungaria, la Pesta

Guvernul revoluționar condus de Kossuth Lajos a desființat iobăgia și a promovat alte reforme democrat-liberale, menite să ducă la progresul țării. În aceeași zi, Dieta ungară întrunită la Pojon, a decretat independența Ungariei față de Imperiul Habsburgic. În programul revoluției, la punctul 12, era prevăzută alipirea Marelui Principat al Transilvaniei la Ungaria, fără să se consulte voința românilor covârșitor majoritari.

1848 – S-a jucat la Iași piesa Clopotarul de la Sf. Pavel de J. Bouchardy

În traducerea Mariei Burada, prima femeie din Moldova care a tradus piese de teatru, piesa a stârnit un larg ecou în publicul ieșean din preajma anului revoluționar 1848.

 

1862 – Înalta Curte de Casație și Justiție și-a început activitatea la București

Înființată în 1861 prin Lege organică a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Membrii acesteia, care fuseseră numiți prin decret domnesc la 11 februarie 1862, au depus la 15/28 martie jurământul în fața Domnitorului Cuza.

Curtea era condusă de un prim-președinte și avea trei secții, conduse de câte un președinte, iar numărul total al membrilor era de 25, funcțiile acestora fiind inamovibile.

1876 – A apărut la București ziarul Timpul

Organul de presă al Partidului Conservator, la care au lucrat Mihai Eminescu, Ion Slavici și I.L. Caragiale. A apărut într-o primă serie între 15 martie 1876–17 martie 1884. Între 18 martie 1884–12 noiembrie 1889 a apărut sub numele România, între 13 noiembrie 1889–14 decembrie 1900 a revenit la numele inițial, Timpul, iar între 15 decembrie 1900–15 noiembrie 1914, sub numele de Conservatorul.

1876 – Convenția de comerț și navigație româno-rusă

La 15/27 martie 1876, România a încheiat la București o convenție comercială și de navigație cu Rusia, pe timp de 10 ani, promulgată la 21 octombrie/2 noiembrie al aceluiași an, întemeiată pe principiul aplicării tarifului acordat națiunii celei mai favorizate și al egalității de tratament între cele două țări. A fost un act de politică externă românească pentru a demonstra poziția națională a României.

1883 – Debutul scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea

Barbu Ștefănescu Delavrancea a debutat cu nuvela Sultănica, semnată cu pseudonimul Argus și publicată în cotidianul România liberă.

Barbu Stefanescu Delavrancea – Sultănica

1886 – S-a născut Constantin Stroescu

15 martie 1886, Iași – 16 martie 1977, București

Tenor și profesor de canto. A urmat cursurile Conservatorului de muzică din Iași, la clasa de Canto Enrico Mezzetti. A continuat studiile muzicale la Milano cu baritonul Mario Sammarco și la Conservatorul din Paris, la clasa Duvernoy. La Paris a legat o strânsă prietenie cu George Enescu, căruia i-a interpretat în premeră absolută ciclul celor Șapte Cântece pe versurile lui Clément Marot, acompaniat la pian de compozitor. Debutul scenic l-a avut în 1909, chiar la inaugurarea Operei din Boston, în opera Gioconda de Ponchielli, aflându-se în distribuția premierei alături de artiști celebri percum Lilian Nordica, Louise Homer, Alice Nielsen, Florencio Constantineau. Pe aceeași scenă a cântat și în Lakme, Paiațe, Lucia de Lammermoor. A cântat pe toate marile scene ale lumii, având o foarte importantă carieră artistică națională și internațională. A colaborat cu regizorul francez Rene Claire, jucând în filmele Milionul și Libertatea noastră. În 1935, la 51 de ani, după o carieră intensă pe multe meridiane ale lumii și cu o experiență artistică acumulată alături de mari personalități a revenit la București, mai ales că, în acea vreme activitatea artistică era foarte bogată. A fost solist al Operei din București, interpretînd rolurile care l-au făcut celebru și, în paralel, a apărut în multe concerte de muzică vocal simfonică și recitaluri de lied. A fost profesor de canto la Academia Regală de Muzică, profesorul cel mai solicitat din București, care i-a ajutat pe mulți să-și pună talentul în valoare: Ileana Cotrubaș,  Iolanda Mărculescu, Alexandru Ioniță sau Dan Iordăchescu.

Enescu plays Enescu – Changeons propos, c’est trop chanté d’amours from Op. 15 • Pian: George Enescu, Tenor: Constantin Stroescu (1943)

1889 – S-a înființat Agenția Telegrafică a României sau Agenția Română

Ministrul de externe al României P.P. Carp a cerut în 24 ianuarie/5 februarie Direcțiunii Generale a Telegrafelor și Poștelor, din subordinea Ministerului de Interne, să ofere Agenției Telegrafice Române, care era în curs de organizare la București, o „odae mare în casele ce ocupă”. În aceeași zi, directorul general al telegrafelor și poștelor a răspuns că a luat măsurile cuvenite pentru ca de la 1 aprilie „să se pună la dispozițiunea noii agenții telegrafice române ce este în ajun a se înființa” spațiul solicitat. La 15/27 martie a fost înființată, la inițiativa ministrului de Externe, P.P. Carp, prima agenție de presă „românească, națională și autonomă”, având titulatura Agenția Telegrafică a României sau Agenția Română. Documentele oficiale care au stat la baza înființării primei agenții naționale de presă datează din zilele de 15/27 și 16/28 martie 1889, ambele conținând în mare aceleași înscrisuri. Această instituție de presă funcționa în subordinea Ministerului Afacerilor Străine și avea datoria „să transmită în străinătate știri privind România”, iar de acolo să primească și să difuzeze „un serviciu exact și rapid al tuturor știrilor de interes general sau special pentru România”. Practic, Agenția Telegrafică a României și-a început activitatea la 30 martie/11 aprilie 1889, când a expediat la Viena „prima telegramă”. Primul director al Agenției a fost M. Brăneanu. A fost prima agenție de presă din țară.

1892 – A încetat din viață Ioan Popescu (5 iulie 1832 – 3/15 martie 1892)

Teolog; profesor la Institutul Teologic-Pedagogic din Sibiu; prim-secretar al ASTRA; membru în comitetul de conducere al Partidului Național Român din Transilvania; membru corespondent al Academiei Române.

1903 – Al 150-lea concert simfonic al lui George Enescu

Evenimentul a avut loc la Ateneul Român, în interpretarea Orchestrei Filarmonicii; programul de gală a cuprins și Două Intermezzi pentru instrumente de coarde de George Enescu, în primă audiție; la pupitru, compozitorul.

George Enescu – Două Intermezzi pentru instrumente de coarde, op. 12 • Camerata Salzburg, Dirijor: Louis Langrée, Festivalul „George Enescu” (Ateneul Român, 2013)

1904 – Societatea Naturaliștilor și Amatorilor de Științe Naturale din gubernia țaristă Basarabia

A fost o societate care unea savanți naturaliști din Basarabia care au hotărât de a se uni și a organiza o societate în scopul analizei comune a subiectelor științifice, studierii științelor naturii, popularizării cunoștințelor prin lecții, cursuri, etc. Membrii-fondatori au alcătuit Statutul societății și în ianuarie 1903 l-au prezentat spre aprobare Ministerului Învățământului Public din Rusia, proiectul fiind confirmat la 29 februarie 1904. La 15 martie a avut loc ședința de constituire a societății, fiind aleși membrii Consiliului societății: președinte – A.F. Stuart, locțiitor – N.V. Goronovici, secretar – E.E. Miller, contabil – F.F. Miller și membri – N.N. Zubovski, M.V. Karcevski și I.E. Popa și a fost alcătuit Colegiul de redacție.

1915 – S-a născut Nicolae Botnariuc

15 martie 1915, Râșcani, Bălți, Basarabia țaristă/R. Moldova – 1 martie 2011

Zoolog și biolog, membru titular (din 1990) al Academiei Române, membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei. A studiat la Școala Politehnică din București (1936–1938), iar apoi la Facultatea de Științe, Secția de Științe Naturale a Universității din București, unde și-a luat licența în 1942. A fost autor a peste 150 de lucrări științifice, a condus colectivul de elaborare a lucrării Fauna României, ca și prima expediție românească transafricană (1970–1971). În cadrul Institutului de Biologie a condus Laboratorul de sistematică și evoluție a animalelor și, ulterior, Laboratorul de ecologie acvatică. O specie de crustacee, pe care a descoperit-o, îi poartă numele, Alticuma botnariuci.

1919 – A încetat din viață Oprea Demetrescu

1831, București – 15 martie 1919

Compozitor și dirijor, profesor de muzică. Studiile muzicale le-a început cu Anton Pann, de la care a învățat psaltichie şi cor. În perioada 1859–1903, a publicat 17 titluri de carte şi a făcut posibilă prima revistă muzicală tipărită în ţară, intitulată Musicul Român, în anul 1861. A publicat: Colecţiuni de cânturi populare, Cântece naţionale, Principii elementare ale muzicii bisericeşti, Imnuri şi cântece religioase, morale, patriotice, eroice, naţionale, istorice şi populare etc.

1926 – S-a născut Marius Mihail

15 martie 1926, București – 19 iunie, 1955, București

Compozitor și textier de muzică ușoară. A urmat Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, cu maeștrii Ion Dumitrescu, Mihail Jora, Marțian Negrea, Theodor Rogalski, Zeno Vancea, apoi Școala particulară de muzică ușoară înființată de Edmond Deda, alături de voci alese ale vremii: Mara Ianoli, Aida Moga, Willy Donea etc. Din creațiile sale: Funicularul, Pa, darling, Nu plânge dacă lumea-i rea, Strada, Când iubești, a ta e viața, Picături din cer, Mi-e dor de-o dragoste curată etc.

Picături din cer • Compozitor Marius Mihail, Aranjament Raymond Tavernier, Interpretează Teodor Cosma Band

1933 – S-a născut Octavian Naghiu

15 martie 1933, Rucăr, Făgăraș/Brașov – 14 februarie 2015, București

Tenor. Fiu al preotului greco-catolic Nicolae Naghiu, încă de mic a demonstrat talent muzical, în strana bisericii Sf. Paraschiva, în care slujea tatăl său, ținând frecvent locul cantorului. A studiat Violoncelul și Vioara la Liceul Sfântul Vasile cel Mare din Blaj, când Biserica Română Unită cu Roma a fost interzisă și, implicit, liceul închis, a continuat studiile, la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, studiind, în paralel, Pianul și Canto, apoi la Cluj, unde a studiat Canto cu baritonul Iacobi și s-a înscris la școala de muzică. S-a mutat la Școala de Muzică din București, a studiat Contrabasul, urmând ulterior Conservatorul din București, unde l-a cunoscut pe tenorul Ion Piso, întâlnire care i-a marcat cariera. S-a angajat la Teatrul de Operetă, pe postul de prim-contrabasist, iar debutul său ca tenor a avut loc alături de Ion Dacian. S-a angajat, prin concurs la Opera din București. În ianuarie 1965 a fost arestat timp de mai multe luni și torturat de Securitate, pentru o bancnotă de 100 de dolari primită de la o mătușă din SUA. În 1967 a emigrat din România și s-a stabilit la Zürich. În 1974 a fost distribuit în Rigoletto la Opera de Stat din Viena. A fost distis cu Ordinul Meritul Cultural, în grad de Comandor, Categoria B – Muzică (2014).

Giacomo Puccini – Tosca Recondita armonia

1935 – S-a născut Aurel Șelaru

15 martie 1935, București – 3 februarie 2020, București

Ciclist, component al „generației de aur” a ciclismului românesc din anii ’50–’60. A concurat pentru Dinamo București și pentru Echipa Națională a României. A obținut 11 titluri naționale în probele de velodrom și șosea, fiind deținător al titlului de Maestru al Sportului. A participat la Olimpiada din 1960, de la Roma, unde a obținut locul 6 împreună cu echipa națională în proba de contratimp pe echipe (100 km). S-a clasat pe podium, cu echipa națională, în Tururile Iugoslaviei și Egiptului, a participat cu echipa națională la Campionatele Mondiale și la Cursa Păcii. Cu echipa Dinamo a câștigat: Turul României, Turul Ciclist al Regiunii Stalin, Cursa Munților, Cupa UCECOM etc.

1939 – Intrarea trupelor hitleriste în Cehoslovacia

Trupele germane au ocupat Boemia și Moravia. Statul cehoslovac a dispărut de pe harta politică a Europei pentru aproape șase ani (15 martie 1939–8 mai 1945). Pe întreg teritoriul României, între 15–30 martie au avut loc manifestații în sprijinul Cehoslovaciei și s-a luat în considerare mobilizarea generală.

1940 – A încetat din viață Nae Ionescu (Nicolae C. Ionescu; 4/16 iunie 1890 – 15 martie 1940)

Filosof, logician, pedagog și jurnalist; profesor universitar; puternic implicat în politică, susținându-l inițial pe Regele Carol al II-lea și apoi Mișcarea legionară.

1942 – A încetat din viață Vasile Demetrius (Vasile Dumitrescu; 1 octombrie 1878 – 15 martie 1942)

Prozator, poet și traducător; director al colecțiilor de cărți Căminul și Biblioteca pentru toți.

1944 – S-a născut Mihai Istudor

15 martie 1944, Ploiești – 3 februarie 2015

Sculptor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca în 1973. Între anii 1973–2013, a participat la majoritatea Saloanelor Naționale, la Salonul Național de Sculptură Mică și la expoziții de grup în București, dar și în străinătate: Egipt, Siria, Irak. A participat la simpozioane și tabere de sculptură: Măgura, Arcuș, Galați, Sângeorz Băi, Hoyerswerda (Germania), Piatra Neamț, Brăila, Oarba de Mureș etc. A avut expoziții personale la Galeria Orizont (București), Muzeul de Grafică (Bistrița Năsăud), Galeria Simeza (București), Galeriile de Artă Bacău, Galeriile de Artă Focșani. A fost distins cu Premiul Uniunii Artiștilor Plastici pentru tineret (1979), Premiul special „Gheorghe Tătărăscu” (1994), Premiul al II-lea la Bienala de Pictură și Sculptură, Sala Dalles, București (2000), Premiul I la Bienala de Pictură și Sculptură „Gheorghe Petrașcu”, Târgoviște, Dâmbovița (2008), Premiul I pentru concursul de monumente „Antim Ivireanu” (2010).

Biografie ilustrată [Centrul Cultural Meta]

1949 – A încetat din viață Gheorghe Brăescu (30 ianuarie 1871 – 15 martie 1949)

General; prozator și comediograf; membru al cercului Sburătorul.

1951 – Deportările în Bărăgan

Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 344/15 martie 1951 privind acțiuni de deportare în Bărăgan, specifica în articolul VI că „Ministerul Afacerilor Interne poate, pe baza (…) hotărârii sale, să ordone strămutarea din centrele suprapopulate a oricărei persoane, a cărei prezență nu mai este necesară acolo, ca și strămutarea din localități a acelor persoane, care prin manifestările față de popor obstrucționează construcția socialismului în Republica Populară Română. Persoanelor sus-numite poate să li se stabilească un domiciliu obligatoriu în orice localitate de pe teritoriul țării”. Hotărârea a fost baza legală pentru acțiunea de deportare în Bărăgan din iunie a aceluiași an. Această decizie, coroborată cu hotărârea Consiliului de miniștri nr. 2/1950 și decretul nr. 6/1950, privitoare la înființarea unităților de muncă cu scopul „reducării elementelor dușmănoase”, precum și a numeroaselor hotărâri și decrete privitoare la colectivizarea agriculturii, la confiscarea proprietăților etc. deschideau calea spre realizarea planului de distrugere a elitei satelor românești din regiunile cele mai dezvoltate și mai animate de spiritul libertății. Prin această măsură au apărut 12 așezări noi în regiunea Ialomița: Ezeru, Olaru, Pelicanu, Dropia, Dâlga Nouă, Viișoara, Fundata, Valea Viilor, Movila Gâldăului, Salcâmi, Lătești, Răchitoasa, patru în regiunea Brăila: Zagna, Măzăreni, Rubla și Bumbăcari și două în regiunea Galați: Brateș și Schei – o hartă a Gulagului românesc, în Bărăganul devenit Siberia României.

„După modelul sovietic au fost create adevărate „insule”, locuri de detenție, unde prin deportări, fixări de domiciliu obligatoriu, internări în colonii și batalioane de muncă erau aduși toți cei care nu erau de acord cu noua ordine ce începuse a fi instaurată în România. Toate acestea sunt cunoscute astăzi sub denumirea de «Arhipelagul ororii» sau «Gulagul românesc»“ [Prof. Nicolae Țiripan, fost director al Arhivelor Călărași].

Mai mult: Viața în „Arhipelagul ororii“ după marea strămutare din 1951. Istoric: „Numai Atotputernicul i-a ajutat pe acești oameni să iasă învingători“ de Ionela Stănilă [Adevărul]

1951 – S-a născut Viorela Filip

15 martie 1951, Tuzla, Constanța

Solistă vocală, profesoară de Teorie-solfegii și Canto-Muzică ușoară la Școala Populară de Artă din Giurgiu, membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. De mică a fost fermecată de muzică, a început cu muzică populară, prima melodie interpretată fiind De la primărie-n sus. La numai 4 ani și jumătate, a cântat Mă dusei să trec la Olt pe scena prestigiosului Ateneu Român. Datorită timbrului vocal de excepție, Viorela Filip a abordat mai toate genurile de muzică (pop/ușoară, populară, jazz, operă, operetă, canțonete, romanțe). La Radio România a debutat ca interpretă, în 1974, cu piesa O rază de soare (Aurel Giroveanu/Stelian Filip). Începând cu 1974, artista a înregistrat, la Radio România și Electrecord, peste 400 de piese.

Dumitru Lupu / Viorela Filip – La o fereastră • Viorela Filip

1952 – A încetat din viață Maftei Pop

1804, Valea Loznii, Sălaj – 15 martie 1952, Ciubăncuța, Cluj

Bărbat din Transilvania care deține un posibil record de longevitate, actul său de deces pretinzând că a murit la vârsta de 148 de ani. S-a mutat la vârsta de 40 de ani în localitatea Osoi, Cluj. Se spune că era fugar, din cauza unui omor accidental – pe vremea când era cioban, ar fi omorât din greşeală un copil. Pentru că nu avea şcoală, presta diverse munci în satele unde se stabilea, în schimbul alimentelor. Urmașii celor care l-au cunoscut spun că au auzit despre el că era „înalt și voinic cât doi bivoli”. Trăia cu ce primea de la oameni, doarmea afară, atât vara, cât şi iarna. Umbla cu pieptul gol, chiar şi pe viscol, purtând o cămaşă ţărănească din pânză şi cioareci în picioare. Vara avea un clop de paie, iar iarna, o căciulă de miel. Longevitatea lui a atras atenția oamenilor de știință din acele vremuri; Ana Aslan i-a studiat atent cazul. Imediat după trecerea sa la cele veșnice, la vârsta de 148 de ani, așa cum scrie în actul său de deces, savantul I.C. Parhon a preluat observațiile Anei Aslan în lucrarea sa, Biologia vârstelor. Cercetări clinice şi experimentale, notând: „Ca putere era tânăr şi era privit ca un fenomen. Avea o forţă musculară puţin obişnuită. A lucrat la maşina de treierat, maşină primitivă, pe care o învârtea cu mâna. Tot cu o mână trăgea cei doi bivoli puşi la jug. Aducea din pădure trei grinzi, în spinare, de la 2-3 kilometri depărtare, peste dealuri, până la 100 de ani. La 120 de ani, încă putea purta câte un lemn de 10-12 metri”. Când a murit, bătrânul a fost condus pe ultimul drum de tot satul și a fost înmormântat în curtea unui sătean.

1954 – Studioul teritorial Cluj al Radiodifuziunii Române

Radio Cluj a început să emită luni, 15 martie 1954, orele 16, atunci cand s-a auzit pentru prima dată în eter: „Aici Cluj, România. Transmitem pe stațiile cu lungime de undă…”. Sediul era unul provizoriu cu două studiouri, cabine de montaj și birouri pentru personal.

1955 – Prima emisiune în limba spaniolă a Radiodifuziunii din România

Emisiunea în limba spaniolă dura 30 de minute și conținea un buletin de știri de 10 minute, două comentarii pe teme de politică internă și externă, dar și câteva informații despre situația internă a României, iar muzica românească juca și ea un rol important. La originea emisiunilor în spaniolă s-a aflat Hortensia Vallejo Roman (mama viitorului premier Petre Roman), care era refugiată politic la București după Războiul civil din Spania.

1956 – Relații diplomatice România – Uniunea Myanmar (Birmania)

România și Birmania au stabilit relații diplomatice la nivel de legație la 15 martie 1956, iar la 3 ianuarie 1962 au ridicat nivelul reprezentării lor diplomatice la rang de ambasadă.

1957 – S-a născut Dumitru Octavian Unc

15 martie 1957, Zărnești, Brașov – 24 octombrie 2020, Constanța

Medic chirurg, profesor universitar. A absolvit Facultatea de Medicină Generală în 1985 și s-a specializat la: Badajoz (Spania, 1993), Marsilia (1994), Yokohama (2000), Milano (2001) etc. A devenit Doctor în Medicină, specialitatea Chirurgie în 2000. A lucrat 35 de ani la Spitalul Clinic Judetean Constanța, de la stagiar la Spitalul Județean Constanța în 1985, medic specialist, medic primar în 1998, medic-șef al clinicii de Chirurgie la Spitalul Clinic Judetean Constanța (din 2011). A fost, de asemenea, a fost profesor de Chirurgie Generală la Universitatea Ovidius Constanța (din 2007), vicepreședinte al Societății Române de Chirurgie (2008–2010), președinte al Societății Române de Chirurgie, filiala Constanța (2008–2011). A publicat volumele: Nume Proprii în Chirurgie,. Cancerul de sân, Omul,Chirurgul,Profesorul Costache Lazăr, Nume Proprii în Ortopedie și Traumatologie, Istoria Medicinei Dobrogene etc.

1960 – S-a născut Ioan Andone

15 martie 1960, Hopârta, Alba

Fost fotbalist și antrenor de fotbal. În cariera de jucător, a evoluat pentru în postul de fundaș pentru cluburile Corvinul Hunedoara (juniori – a debutat în 1979 și seniori), Dinamo București, fiind unul din jucătorii emblematici ai acestei echipe, având 255 de meciuri în Divizia A și 35 de goluri marcate. apoi în străinătate, la Elche CF (Spania) și SC Heerenveen (Țările de Jos). La Echipa națională de fotbal a României are la activ un număr de 55 de selecții și a participat la Campionatul Mondial de Fotbal din 1990. Ca antrenor, a pregătit până acum Sportul Studențesc, Universitatea Cluj, Petrolul Ploiești, Farul Constanța, FC Brașov, FC Bihor Oradea, Dinamo București, Omonia Nicosia, CFR Cluj, Al-Ettifaq, Al-Ahli, ȚSKA Sofia etc. A câștigat până acum eventul cu două formații diferite, cu Dinamo (2004) și CFR Cluj (2008), fiind unul dintre puținii antrenori români care au reușit această performanță. În afară de acestea, a mai câștigat în 2003 și în 2005 Cupa României cu Dinamo București. A fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III, pentru rezultatele obținute la națională și pentru întreaga activitate (2008).

1964 – Aur la campionatul mondial de handbal masculin din Cehoslovacia pentru echipa României

A 5-a ediție a Campionatului Mondial de Handbal Masculin s-a desfășurat în perioada 6–15 martie 1964 în Cehoslovacia. Echipa României a câștigat campionatul, după ce a învins în finală echipa Suediei cu scorul de 25–22 și a devenit, pentru a două oară, campioană mondială.

1964 – S-a născut Ion Mihalache

15 martie 1964, Borlești, Neamț

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Filiala Bacău. A absolvit cursurile secției de Artă Murală a Academiei de Artă din București, la clasa Ion Stendl și cursurile Școlii de pictură bisericească. A fost autor și coautor a zeci de expoziții. A primit Premiul special pentru pictură la Bienala „Ion Andreescu” – Buzău (2000) și Premiul Filialei UAP Bacau, Artistul Anului 2010. A realizat lucrări de artă murală și pictură religioasă în mai multe biserici din județele Bacău, Argeș, Vaslui, Vâlcea, Giurgiu, București etc.

Mai mult: Pictorul Ion Mihalache sau stadiul de nefiinţă al lumii [Artindex]

1966 – S-a creat, la București, Asociația de Drept Internațional și Relații Internaționale, ADIRI

Organizație creată în scopul promovării activității specialiștilor români în domeniul dreptului internațional, al relațiilor internaționale, al istoriei relațiilor internaționale și al diplomației românești. Editează Revista română de studii internaționale și Revue roumaine d’etudes internationales.

1976 – A încetat din viață Fanny Rebreanu (Ștefana Rădulescu; 27 decembrie 1888 – 15 martie 1976)

Actriță de teatru, a jucat pe scena Teatrului Național din Craiova; soția scriitorului Liviu Rebreanu.

1977 – A încetat din viață Tudor Măinescu (Constantin Măinescu; 23 februarie 1892 – 15 martie 1977)

Poet, prozator satiric, epigramist și traducător; judecător.

1978 – Cele 7 cuvinte către tineri

Cele 7 cuvinte adresate tinerilor au fost rostite în Postul Mare, în fiecare din cele 7 săptămâni, de către parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, fie în incinta Bisericii Radu-Vodă, fie pe treptele acesteia. Părintele a prezentat Cuvântul 2 – Să zidim biserici.

1980 – S-a născut Cristian Măcelaru

15 martie 1980, Timișoara

Dirijor, director muzical. Provenit dintr-o familie cu 10 frați, s-a format ca violonist în Timișoara, la sfârșitul clasei a doua începând să cânte în orchestra bisericii. Din clasa a cincea a participat la concursuri naționale și internaționale de vioară, iar la 17 ani, s-a stabilit în SUA. În 2012 a dirijat Chicago Symphony Orchestra, înlocuitor al lui Pierre Boulez, fiind apreciat de critici. A câștigat Premiul Solti pentru Dirijori în devenire (2012) și Premiul Solti pentru Dirijori (2014). A studiat la Rice University, având profesor pe Larry Rachleff, obținând masteratul ca dirijor și violonist de performanță, apoi a absolvit studii universitare la Vioară de performanță la Miami University. A fost cel mai tânăr concert-maestru din istoria Orchestrei Simfonice din Miami debutând la Carnegie Hall la 19 ani. Din 2017 a fost director muzical al Festivalului de Muzică Contemporană Cabrillo de la Santa Cruz – cel mai vechi eveniment de acest fel dedicat creației noi în SUA. Dirijează cu regularitate orchestre de top din America de Nord precum: Philadelphia Orchestra, Chicago Symphony, Filarmonica din New York, Filarmonica din Los Angeles, Orchestra Simfonică Națională, San Francisco Symphony, Saint Louis Symphony, Toronto Symphony și Detroit Symphony. Din 2017 a condus Royal Concertgebouw Orchestra, WDR Sinfonieorchester Köln, Weimar Staatskapelle, Royal Flemish Philharmonic și New Japan Philharmonic, în ultimele sezoane apărând la Deutsches Symphonie Orchester Berlin, Frankfurt Radio Symphony Orchestra, Gothenburg Symphony, Filarmonica din Rotterdam, City of Birmingham Symphony Orchestra, Halle Orchestra, Royal Scottish National Orchestra, BBC Symphony Orchestra Londra, Orchestre National de France Paris si Orchestre National de Lyon. Din stagiunea 2019/20, este dirijor principal al Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii din Köln.

Ludwig van Beethoven – Simfonia Nr. 3 „Eroica” • WDR Symphony Orchestra, Dirijor Cristian Măcelaru

1983 – A încetat din viață Cibi Braun-Bogdan (Coloman Braun-Bogdan; 13 octombrie 1905 – 15 martie 1983)

Fotbalist care a jucat pentru echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1938, primul antrenor al echipelor Steaua și Dinamo.

1986 – A încetat din viață Alexandru Giugaru (23 iunie 1897 – 15 martie 1986)

Actor de comedie, scriitor; personalitate importantă a scenei românești.

1988 – A încetat din viață Gheorghe Carp (8 septembrie 1924 – 15 martie 1988)

Compozitor; profesor și director la Școala Populară de Artă din București; redactor principal la Editura Didactică și Pedagogică din București.

1990 – Conflictul interetnic de la Târgu Mureș – Prima zi

În localitățile cu o populație semnificativă maghiară a avut loc sărbătoarea de comemorare a celei de-a 142-a aniversări a revoluției maghiare antihabsburgice de la 1848. La aceste manifestări și-au anunțat prezența și oficialități din partea statului maghiar, existând și solicitări din partea autorităților maghiare ca la manifestările comemorative să participe ambasadorul ungar la București. Potrivit autorităților din România la aceste evenimente aniversare, în mai multe localități din Ardeal, printre care Satu Mare și Târgu Mureș, cetățeni din Ungaria și cetățeni de etnie maghiară din România „au arborat, ostentativ, însemne și drapele ungare, au înlocuit inscripții în limba română și au instigat populația românească prin lozinci și cântece provocatoare”, manifestări antiromânești, care au culminat cu evenimentele sângeroase de la Târgu-Mureș, din 19–20 martie.

1991 – A luat ființă Fundația Europeană Titulescu

Are ca scop principal restituirea operei politico-diplomatice a lui Nicolae Titulescu, de a onora memoria marelui diplomat român, de a stimula și întreține interesul pentru viața și activitatea diplomatică a lui Nicolae Titulescu, dar organizează dezbateri și simpozioane și pe alte teme.

1996 – A încetat din viață Ovidiu Zotta (30 mai 1935 – 15 martie 1996)

Scriitor de cărți pentru copii, editor, scenarist și desenator de benzi desenate; redactor-șef al revistelor Cutezătorii, Universul Copiilor.

2001 – A încetat din viață Ioan Ladea (17 februarie 1935 – 15 martie 2001)

Medic; autor de cărți despre acupunctură; disident, scriitor, deținut politic la doar 13 ani (1948).

2005 – A încetat din viață Puiu Enache (18 aprilie 1928 – 15 martie 2005)

Poet, profesor; membru al Uniunii Scriitorilor din România.

2006 – Dubla demisie a lui Adrian Năstase

Adrian Năstase a demisionat din fruntea Camerei Deputaților și din funcția de președinte executiv al PSD, după discuții maraton în urma cărora președinții filialelor județene ale PSD i-au dat un vot de blam. Voturile exprimate împotriva lui au fost în numar de 37, doar 16 i-au fost favorabile iar un vot a fost anulat.

2007 – A încetat din viață Ion Nicodim (26 martie 1932 – 15 martie 2007)

Pictor, sculptor și decorator; desemnat Planetary Citizen de către ONU în 1976.

2015 – A încetat din viață Eusebiu Ștefănescu (3 mai 1944 – 15 martie 2015)

Actor de teatru și film, recitator, regizor și poet; pe scenă a jucat la Teatrul de Stat din Timișoara, Teatrul Municipal Ploiești, Teatrul Mic și Teatrul Național din București.

2015 – A încetat din viață Alexandru Vlad (Alexandru Sarca; 31 iulie 1950 – 15 martie 2015)

Eseist, nuvelist, poet, prozator, publicist și traducător.

2015 – A încetat din viață Silvia Totan (Silvia Savu; 19 martie 1958, Brașov – 15 martie 2015)

Pianistă; lector universitar la Universitatea Națională de Muzică din București

2018 – A încetat din viață Vasile Manta (31 decembrie 1949 – 15 martie 2018)

Regizor artistic; nume de primă mărime al Teatrului Național Radiofonic, fiind, pe rând interpret, regizor tehnic, realizator, inginer de sunet și regizor artistic.

2020 – A încetat din viață Florin Diaconescu (19 octombrie 1942 – 15 martie 2020)

Tenor, solist al Operei Naționale din București; figură de referință a teatrului liric românesc.

2021 – Filmul Colectiv a fost nominalizat la Oscar

Regizat de Alexander Nanau, filmul documentar Colectiv urmărește o investigație a unor jurnaliști de la Gazeta Sporturilor despre corupția din sistemul de sănătate românesc, care a cauzat dezastrul de la clubul Colectiv. Filmul a fost nominalizat la categoriile Cel mai bun film străin și Cel mai bun film documentar la cea de-a 93-a ediție a Premiilor Oscar. Este primul film românesc nominalizat la Oscar. În 2020, filmul Colectiv a câștigat Premiul Academiei Europene de Film pentru cel mai bun documentar. Pelicula a mai luat premiul pentru cel mai bun lungmetraj străin de la Societatea Națională a Criticilor de Film din Statele Unite.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită