15 septembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: A început construcția Curții domnești de la Hârlău

 

1485 – Jurământul lui Ștefan cel Mare de la Colomeea

În 1485, în schimbul unei alianțe antiotomane, având ca scop recucerirea Chiliei și Cetății Albe, Ștefan cel Mare a depus Jurământul de la Colomeea, prin care se recunoștea drept vasal al regelui Poloniei Casimir IV Jagiellon pentru provincia Pocuția.

1486 – A început construcția Curții domnești de la Hârlău

Din ordinul lui Ștefan cel Mare, Domnul Moldovei (1457–1504), a început construcția unui nou palat domnesc la Hârlau: „Binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a făcut aceste case, care s-au început a se zidi în anul 6994 [1486] luna […] 20 și s-au sfârșit în același an, septembrie 15”.

A încetat din viață Neagoe Basarab

cca. 1459 – 15 septembrie 1521

Autodeclarat fiu natural al lui Basarab Ţepeluş şi al Neagăi, soţia marelui vornic Pârvu Craiovescu, în a cărui familie a crescut, a primit o educaţie aleasă de la călugărul Macarie de la Bistriţa, patriarhul Nifon şi Maxim Brancovič, reuşind să cunoască bine mai multe limbi de circulaţie europeană, dar şi greaca, slavona sau latina. A participat alături de Macarie, la tipărirea Liturghierului slavon (1508), a Octoihului (1510) şi a Tetraevangheliarului (1512), primele de acest gen din Ţara Românească. După o serie de călătorii în Ungaria, Austria, Imperiul Otoman, a revenit în ţară, primind dregătorii până la mare postelnic şi mare comis. A fost Domn al Țării Românești între 1512–1521, „au domnit cu bună pace, până au murit în domnie” [Istoria Ţării Româneşti], s-a preocupat de dezvoltarea economică, reorganizarea armatei şi, mai ales, sprijinirea culturii, care au dus la o substanţială creştere demografică, a veniturilor şi la o sensibilă ridicare a nivelului de trai. Autor al cunoscutelor Învățături ale bunului și credinciosului domn al Țării Românești, Neagoe Basarab, către fiul său Theodosie voievod, a construit biserica Mănăstirii Curtea de Argeș, în jurul căreia s-a născut legenda Meșterului Manole.

1521 – Teodosie a devenit domn al Țării Românești

Teodosie (? – 25 ianuarie 1522), fiul lui Neagoe Basarab, a fost domnitor al Țării Românești între 1521–1522. În urma morții lui Neagoe Basarab, devenit domnitor la o vârstă fragedă, 16 ani, s-a aflat sub tutela marelui ban al Olteniei, Preda Craiovescu și a mamei sale, Despina Brancović. Domnia a fost foarte scurtă, fiind înlăturat de la domnie de Mehmed beg, pașa de la Nicopole.

1642 – Sinodul de la Iași

Sinodul de la Iași este numele sub care este cunoscut sinodul panortodox, ținut la Iași între 15 septembrie–27 octombrie 1642, organizat de către Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului, cu generozitatea și sprijinul material al domnitorului Moldovei, Vasile Lupu. Scopul sinodului a fost de a contracara anumite erori doctrinare catolice și protestante care pătrunseseră în teologia ortodoxă și de a elabora o declarație ortodoxă cuprinzătoare cu privire la adevărul de credință. Dornic să aducă pace și unitate în Biserică, eruditul Mitropolit al Kievului, Petru Movilă, descendent al familiei domnitoare moldave a Movileștilor, a scris, în limba latină, o Mărturisire de credință numită Expositio fidei (Expunerea credinței), care a fost examinată și diortosită de către Sinodul de la Iași, tradusă în limba greacă de alt teolog ortodox erudit, Meletie Sirigul, și apoi trimisă Patriarhiei de Constantinopol, care a aprobat-o în Sinodul ei din 11 martie 1643, prezidat de Patriarhul Partenie I.

1774 – A început prima domnie a lui Alexandru Vodă Ipsilanti în Țara Românească

Alexandru Ipsilanti (cca. 1725–13 ianuarie 1807) a fost domnitor de două ori în Țara Românească (15 septembrie 1774–februarie 1782 și august 1796–decembrie 1797) și o dată în Moldova (decembrie 1786–19 aprilie 1788). A reorganizat fiscalitatea și administrația, iar în domeniul justiției, a promulgat un nou cod de legi, Pravilniceasca condică.

1848 – Trupele ruse, conduse de generalul Aleksandr Lüders, au trecut Milcovul în Țara Românească

Printr-o notă circulară a Ministerului de Externe al Rusiei, din 19/31 iulie 1848 erau blamate tendințele românilor de a se uni într-un stat daco-român independent. Dezavuarea s-a materializat prin intervenția armată în Moldova – la 28 iunie/8 iulie, trupele ruse ocupaseră orașul Iași – și apoi în Țara Românească. La 15/27 septembrie forțele ruse s-au alăturat otomanilor, preluând conducerea asupra unei jumătăți din București.

1860 – A apărut organul de presă al Societății Culturale, Ateneul Român din Iași

În 15 septembrie 1860, a apărut la Iași, la inițiativa lui V.A. Urechia, o revistă care purta numele de Ateneul român. Primele 7 numere au fost consacrate problemelor școlare. O etapă firească a urmat începând cu data de 12 noiembrie 1860, când cititorii sunt anunțați că „de astăzi înainte Ateneul Român a intrat pe o nouă cale. Foaia aceasta nu mai este organul redactorului și a câtorva profesori, ci a unei societăți literar-științifică cu același nume” [Ateneul Român, Monografie de Virgil Cândea, Ion Zamfirescu și Vasile Moga].

1864 – Legea pentru Adoptarea Sistemului Metric de măsuri și greutăți în România

La noi, în epoca feudală, a existat un sistem propriu de măsuri care s-a caracterizat prin unitate, dar și diversitate, adică majoritatea măsurilor și greutăților aveau aproximativ aceleași denumiri, în cele trei Țări Române, însă diferea mărimea acestora de la o zonă la alta. Majoritatea denumirilor utilizate de-a lungul timpului sunt de origine greco-latină: deget, palmă, cot, pas, funie, falce, câblă, ori cântar. După Unirea Principatelor, s-a simțit nevoia introducerii Sistemului Metric ca unic sistem de măsură. Reglementarea a fost prezentată și susținută în Parlament de Mihail Kogălniceanu și promulgată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 15 septembrie 1864. Pentru punerea în aplicare a Legii lui Cuza, a fost adoptat un Regulament a carui generalizare s-a realizat, însă, 20 de ani mai tarziu.

1864 – Ion Creangă a devenit institutor

Când postul de diacon de la mănăstirea Bărboi al lui Ion Creangă s-a desființat, viitorul scriitor și-a exprimat dorința de a lucra în învățământ, iar Titu Maiorescu i-a promis angajarea. A aplicat pentru postul de institutor la Școala de la Trei Ierarhi.

Fiind singurul candidat a fost numit institutor „provizoriu fără concurs”, funcționând efectiv din 15 septembrie 1864. La 2 octombire, Comitetul de inspecțiune școlară a recomandat ministerului, la clasa I de la Școala Primară de Băieți de la Trei Ierarhi pe „d-l Creangă Ion, carele a făcut 4 clase gimanziale și a absolvit cu succes cursul pedagogic din Institutul Vasile Lupu”. Prin decretul nr. 1501 semnat de Alexandru Ioan Cuza a fost numit „provizoriu institutore la clasa I, secțiunea II-a de la școala primară din Trei Ierarhi”. La 13 noiembrie 1864, Creangă a semnat de primire a ordinului de numire în învățământ al Ministerului Justiției, Cultelor și Instrucțiunii Publice, încasând un salariu de 185 de lei și 18 bani din care i se opreau 10% pentru Casa pensiilor. La catedră, Ion Creangă a dovedit calități remarcabile: s-a preocupat să dezvolte spiritul de observație al copiilor și să lege conținutul lecțiilor de viață, de preocupările școlarilor, alcătuind primul abecedar și alte manuale școlare.

1867 – Domnitorul Carol I a fost declarat membru de onoare al Societății Academice Române

Protector și președinte de onoare al Academiei Române între anii 1879–1914, Regele Carol I a lăsat acesteia, prin testament, suma de 600.000 de lei.

 

1869 – Primii membri de onoare străini aleși ai Societății Academice Române

La 15 septembrie 1869 au fost aleși primii membri corespondenți români și cei dintâi membri de onoare străini ai Societății Academice Române. La propunerea lui Al. Papiu Ilarian și, respectiv a lui I. Heliade Rădulescu, istoricul și omul politic francez Edgar Quinet și omul politic italian Giovenale Vegezzi-Ruscalla au devenit membri de onoare ai înaltului for.

1874 – Primul Congres Poștal

A avut loc la Berna între 15 septembrie–9 octombrie 1874. S-a decis crearea Uniunii Poștale Universale, România fiind unul dintre cei 22 de membri fondatori ai organizației. Reprezentatul României la congres a fost George Lahovari, director general al poștelor și telegrafului.

1890 – Au început ample lucrări de regularizare a cursului Dunării la Porțile de Fier

Pentru a face navigabilă Dunărea între Baziaș și Turnu-Severin, în această regiune a Clisurilor, unde cursul fluviului e numai cataracte, bancuri și vâltori, sub guvernul ungar István Szechenyi a început, încă din 1834, îndepărtarea stâncilor din cataractele Clisurii-de-sus, continuând lucrările până la 1846. Ulterior, la 15 septembrie 1890, în urma contractului încheiat între guvernul ungar, pe de-o parte, și ing. Hajdu, fabricantul H. Luther din Braunschweig și Societatea de Discont din Berlin, pe de altă parte, au fost începute lucrările de canalizare în mod sistematic. Acestea nu au fost finalizate în 1895, cum fusese prevăzut inițial în contract, ci abia în 1898 sub mandatul ministrului transporturilor Gábor Baross, care a primit după această dată porecla de „ministrul de fier”.

A fost o lucrare grandioasă, care a necesitat cheltueli enorme din partea statului maghiar (aproximativ 20 milioane de florini) și o extraordinară cantitate de muncă. Foloasele au fost în raport cu sforțarea depusă, deoarece prin deschiderea Clisurilor s-a dat o dezvoltare extraordinară navigației dunărene, ceea ce a atras după sine intensificarea comerțului tuturor statelor riverane, care au de atunci drum deschis spre mare.

Canalul a fost inaugurat de împăratul Franz Joseph al Austriei în data de 27 septembrie 1896, după care a efecuat o vizită oficială de trei zile în Regatul României. La eveniment, desfășurat la Orșova, au fost prezenți regii Carol I al României și Alexandru I al Serbiei.

1891 – Primul Cabinet de logopedie

Numit atunci „Institut Ortofonic”, a fost înființat la Arad, la inițiativa lui Roboz József, psihopedagog, la acea dată directorul Școlii de Surdomuți din Arad. În 1890, înainte de a înființa Institutul Ortofonic, Roboz a făcut o cercetare, din punct, de vedere al defectelor de vorbire, asupra elevilor din școlile arădene, cel mai vechi recensământ al acestor defecte. A cercetat 3.153 de elevi și a descoperit 247 de copii cu defecte de vorbire (7,84%).

1892 – S-a născut Constantin C. Iliescu

15 septembrie 1892, Roman, Neamț – 30 octombrie 1978, București

Medic, membru titular (din 1965) al Academiei Române; unul dintre fondatorii cardiologiei ca specialitate independentă în România. A absolvit Facultatea de Medicină din București în 1919, obținând în același an titlul de Doctor în Medicină. Între 1919–1923 s-a specializat în cardiologie la clinica și laboratorul de la University College Hospital din Londra. A fost numit asistent la Medical Research Council din Londra, rezultatele investigațiilor sale științifice fiind 12 studii publicate în revista Heart, deschizând noi perspective în tratamentul fibrilației atriale. În 1923 a revenit în țară, fiind numit șef de lucrări la Clinica III Medicală de la Spitalul Filantropia din București, iar în 1926 a obținut titlul de Doctor Docent, fiind conferențiar, apoi profesor agregat pentru Semiologia și clinica aparatului cardiovascular. În 1945 a creat Centrul de Asistență a Cardiacilor (ASCAR). Din 1945 a condus Clinica III Medicală a Institutului de Medicină și Farmacie din București, a fost profesor de cardiologie la catedra nou înființată în cadrul ASCAR, director al Spitalului Brâncovenesc și decan al Facultății de Medicină Generală. A fost, de asemenea, președintele Societății Naționale de Cardiologie, expert al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) pentru România pe probleme cardiovasculare, membru al unor prestigioase organisme științifice de profil, precum Academia de Științe Medicale din România, Colegiul american de cardiologie, Societatea Regală de Medicină din Londra etc. În 1967 a organizat și prezidat primul congres de cardiologie din țară și a prezidat secții de comunicări la congresul european de cardiologie (Atena, 1968) și mondial (Londra, 1970). A fost decorat în 1970 cu Ordinul Meritul Sanitar cl.I.

1895 – A apărut, la București, revista lunară Gazeta matematică

Prima revistă specială de matematică în limba română (seria I a apărut între 1895–1949, după 1949 apărând alte două serii).

A fost fondată de zece ingineri români: Ion Ionescu-Bizeț, Vasile Cristescu, Victor Balaban, Mihail Roco și Ion Zottu, cărora li s-au alăturat Emanoil Davidescu, Mauriciu Kinbaum, Nicolae Niculescu, Tancred Constantinescu și Andrei Ioachimescu. Primul număr al Gazetei Matematice a apărut cu 16 pagini, la 15 septembrie 1895. În același an, s-a alăturat Redacției matematicianul Gheorghe Țițeica (până la sfârșitul vieții), absolvent din acel an al Facultății de Științe din București. Au urmat A. Davidoglu, C. Popovici, Traian Lalescu, N. Abramescu.

1895 – S-a născut Gheorghe Dumitrescu-Bistrița

Gheorghe N. Dumitrescu; 15 septembrie 1895, Bistrița, Mehedinți – 2 februarie 1992, Bistrița

Preot, folclorist. A studiat la Seminarul Teologic Ortodox de la Mănăstirea Bistrița (Vâlcea) și la Seminarul Ortodox din Râmnic (1912–1916). Încă din timpul studiilor a început să noteze primele cântece populare auzite prin locurile natale, de la bătrâni, la diferite ocazii din viața satului. A fost numit învățător suplinitor în comuna mehedințeană Bistrița, în 1918, și-a dat diferențele la Școala Normală din București, obținând diploma de învățător titular în comuna Cârjeni, unde a publicat primul număr al revistei Izvorașul (1 iunie 1919), a organizat căminul cultural, cooperativa sătească, biblioteca, o farmacie, un muzeu etnografic în casa sa și o arhivă de folclor cu peste 30.000 de piese. A fost membru al Asociației publiciștilor români, al Sindicatului presei din Oltenia, al Societății de Științe Istorico-Filologice și al Cenaclului compozitorilor, filiala Craiova. A știut să atragă, pentru a publica în coloanele revistei sale, personalități de marcă precum George Breazul, Ioan D. Petrescu, Gheorghe Ciobanu, Simeon Florea Marian, Teodor Bălășel, Artur Gorovei, Dumitru Furtună, George Catană etc., sau scriitori ca Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Mușatescu, precum și preoți, învățători, ziariști, studenți sau elevi. A publicat culegeri de folclor: Buchet muzical, Cântece românești, Folclor din Oltenia și Muntenia.

1897 – A apărut primul număr din Revista Sanitară Militară

Buletin oficial al Societății Științifice a Ofițerilor Corpului Sanitar Militar Român și organ al Direcției Medicale a Ministerului Apărării Naționale și al Societății de medicină și farmacie militară care, la data de 15 septembrie 1897, vedea lumina tiparului, cu apariție lunară, între anii 1897–1908 cu întreruperi, la București.

În prezent se numește Revista de Medicină Militară.

1897 – A încetat din viață Alexandru Roman (26 noiembrie 1826 – 15/27 septembrie 1897)

Ziarist și om politic, profesor universitar la Budapesta, îndrumător cultural; unul dintre primii profesori români care a ținut prelegeri și a predat în limba română în Transilvania; conducător al luptei politice a românilor transilvăneni; deputat în Parlamentul maghiar; membru fondator al Academiei Române.

1899 – S-a născut Magda Lupescu

Elena Lupescu; 15 septembrie 1899, Iași – 30 iunie 1977, Estoril, Portugalia

Amanta și apoi a treia soție a regelui Carol al II-lea al României, a fost fiica lui Nicolae (Nahum) Grünberg (născut evreu, ulterior botezat creștin ortodox cu numele Nicholas Wolff, apoi Nicolae Lupescu) și a Elizei Falk, născută evreică, botezată în religia catolică, fostă dansatoare la Viena. În timpul primului război mondial, a fost căsătorită cu un locotenent de vânători de munte, Ion Tâmpeanu, de care a divorțat după scurt timp. În 1922 a devenit amanta prințului Carol, iar în 1923 au fugit împreună din România. Prințul Carol a fost încoronat în 1930 ca Regele Carol al II-lea al României. După abdicarea lui Carol în septembrie 1940, l-a urmat în exil. Pe 8 septembrie 1940, cei doi au ajuns cu propriul tren la Lugano, în Elveția. S-au căsătorit în 1947 din Brazilia și s-au stabilit la Estoril, Portugalia, unde au rămas până la moarte. Cea mai bârfită doamnă din societatea românească de la începutului secolului XX, considerată o femeie de moravuri ușoare, vulgară și indecentă, Elena a fost descrisă de mama lui Carol, Regina Maria, drept „chipul păcatului încoronat în șuvițe roșii”.

1901 – S-a născut Dorin Sireteanu

15 septembrie 1901 – 25 august 1977

Actor de teatru și film; primul „Iancu Jianu”, din cinematografia românească (1928). A apărut în filmele: Iadeș, Dinu și Rodica (actor și regizor), Iancu Jianu (1929), Ciuleandra (1930), Viața învinge, Neamul Șoimăreștilor, Tatăl risipitor, Ștefan cel Mare – Vaslui 1475.

Tatăl risipitor (1974) • Regia Adrian Petringenaru. Cu: Toma Caragiu, Marga Barbu, Gheorghe Dinică, Florin Zamfirescu, Leopoldina Bălănuță, Octavian Cotescu, Colea Răutu, Dorin Sireteanu, Mihai Mereuță

1901 – S-a născut Elie Carafoli

15 septembrie 1901, Veria, Macedonia, Grecia – 24 octombrie 1983, București

Inginer, constructor de avioane, considerat unul dintre pionierii aerodinamicii, membru al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1948) al Academiei Române. A studiat la Școala Politehnică din București (1919–1924) și a obținut diploma de inginer electromecanic, apoi la Paris a audiat cursurile de mecanica fluidelor și cele de aerodinamică la Sorbona, unde și-a luat doctoratul în Fizică-Matematică. A lucrat la Laboratorul Aerotehnic de la Saint-Cyr, alături de Albert Toussaint și Paul Painlevé. A realizat un tunel aerodinamic destinat vizualizării mișcării fluidelor, foarte apreciat la Congresele Internaționale de Aerodinamică, fiind distins în 1928 cu Médaille d’honneur argent. Reîntors în țară, Carafoli a deschis primul curs de Aeronautică la Școala Politehnică din București în anul 1928. A fost primul pas în înființarea Facultății de Aeronave din București. În perioada 1928–1933, a fost inginer-șef al Serviciului de Studii și Construcții și director al Industriei Aeronautice Române de la Brașov. A studiat teoria mișcării generale a unui fluid în jurul unui contur, efectuând cercetări asupra aripilor monoplane și a mișcărilor conice în regim supersonic. Profilul aripilor de avion cu bordul de fugă rotunjit, prezentat la Paris în 1928, a fost numit profil Carafoli. A conceput o largă serie de avioane autohtone, cu performanțe foarte diverse, a proiectat modelele IAR CV 11, IAR-12, IAR-13, IAR-14, IAR-15, IAR-16, IAR-21, IAR-22, IAR-23, IAR-24, produse la IAR.

1908 – S-a născut Matei Socor

15 septembrie 1908, Iași – 30 mai 1980, București

Compozitor și dirijor, membru al PCR din ilegalitate, membru corespondent (din 1952) al Academiei Române. A urmat Conservatorul din București (1927–1929), având profesori pe Gheorghe Cucu, Alfonso Castaldi și Constantin Brăiloiu, apoi studii de perfecționare la Conservatorul din Leipzig cu maeștri ai compoziției și dirijatului de orchestră. A fost cercetător etnolog și dialectolog al muzicii în cadrul Institutului de folclor din București, unde a colaborat cu Constantin Brăiloiu, alcătuind o serie de culegeri de folclor. A fost dirijor în diferite concerte simfonice din țară și din străinătate, dar s-a remarcat în principal prin compozițiile sale muzicale, prin măiestria polifoniei și subtilitatea armoniei. Este autorul muzicii pentru două imnuri de stat a României: Zdrobite cătușe (1948–1953, pe versuri de Aurel Baranga) și Te slăvim, Românie! (1953–1977, pe versuri de Eugen Frunză și Dan Deșliu).

Aurel Baranga / Matei Socor – Zdrobite cătușe, imnul național al RPR între 1948–1953

1911 – S-a născut Emil Botta

15 septembrie 1911, Adjud – 24 iulie 1977, București

Poet, prozator și actor. La 15 ani a fugit de acasă pentru a fi actor. A urmat Conservatorul de Artă Dramatică din București (1929–1932). A devenit actor al Teatrului Național din București, după mai mulți ani petrecuți pe scene de provincie. La Național a jucat în roluri de excepție, Werther, Iago, Macbeth, Unchiul Vania, Ion din Năpasta etc. Literar, a debutat cu poemul Strofă ultimă în Bilete de papagal în 1929. A făcut parte din grupul intitulat Corabia cu ratați, din care s-au desprins și filosoful Emil Cioran  sau dramaturgul Eugen Ionescu. A fost poetul preferat al generației Criterion, pentru versurile sale, Mircea Eliade, Emil Cioran, Nicolae Steinhardt aveau un adevărat cult. A fost autorul unei poezii negre, existențialiste, cu personaje dintr-o mitologie proprie a morții, în consonanță cu filozofia Trăirismului interbelic. Volume de versuri: Întunecatul April, Pe-o gură de rai, Un dor fără sațiu.

Bijuterii de familie (1957) • Emil Botta, Colea Răutu, Silvia Popovici, Geo Barton, Jules Cazaban, Sandu Sticlaru, Eliza Petrăchescu, Tanți Cocea

1915 – S-a născut Rémus Tzincoca

Rémus Pétru Tzincoca; 15 septembrie 1915, Iași – 28 decembrie 2012, Laval, Québec, Canada

Dirijor, compozitor și profesor; stabilit în Canada. Și-a început studiile muzicale la Iași, unde a absolvit Conservatorul „George Enescu”, continuându-și pregătirea artistică la Conservatorul din Paris.A fost, de-a lungul timpului, profesor la Conservatorul din Iași, dirijor la Opera din Iași, director muzical al Societății Filarmonice din Laval (Franța), dirijor invitat al orchestrelor pariziene de mare renume: Pasdeloup, Lamoureux, Colonne. În SUA, a fondat și a condus două organisme muzicale care s-au impus rapid în viața artistică: Newport Music Festival și Orchestra de cameră din New York.

Florent Schmitt – Antoniu și Cleopatra, Suita Nr. 2, Op. 69b • Orchestra Filarmonică a Radio Televiziunii Franceze, dirijor Rémus Tzincoca

A dirijat Filarmonica din New York, orchestra din Cleveland, Filarmonica din Londra, orchestrele simfonice și de cameră ORTF, orchestra Radio-televiziunii din Montreal. Invitat de către Wilfrid Pelletier în 1959, ca profesor la Conservatorul din Montreal, a predat Dirijat orchestră, ansamblu instrumental și vocal, a participat la fondarea Asociației Profesorilor Conservatoarelor (Quebec, 1960), fiind membru în comitetul executiv al Asociației. A concertat în România anilor ’70.

Iosif Sava în dialog cu dirijorul Remus Tzincoca [Arhiva TVR]

1916 – Armata română a început retragerea generală din Transilvania

La presiunea puternicei ofensive germano-austro-ungare, după predarea la 6 septembrie a trupelor române care au pierdut în Dobrogea Bătălia de la Turtucaia, la 15 septembrie, Consiliul român de război a hotărât să oprească ofensiva în Transilvania și să se concentreze pe distrugerea grupului de armate Mackensen (plan cunoscut sub numele Ofensiva Flămânda).

1916 – S-a născut Constantin Virgil Gheorghiu

15 septembrie 1916, Valea Albă–Războieni, Neamț – 22 iunie 1992, Paris

Diplomat interbelic, jurnalist, romancier, poet și preot din exilul românesc postbelic. A studiat la Liceul Militar „Regele Ferdinand I” din Chișinău, dar a renunțat la cariera militară, urmând Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. În 1943 a fost numit atașat de presă al ambasadei românești din Croația, începând apoi lungul drum al pribegiei sale; a trecut prin Austria, în Germania, unde s-a refugiat 1944, în 1948 s-a stabilit în Franța, unde a publicat circa 40 de volume. În exil, a urmat studii de teologie la Heidelberg, în 1963 fiind hirotonit preot la biserica ortodoxă română Sfinții Arhangheli din Paris; a primit rangul de iconom stavrofor în 1971, activând sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de Constatinopol. Dintre cărțile publicate: Taraful de noapte, Viața de toate zilele a poetului, Caligrafie pe zăpadă, Cu submarinul la asediul Sevastopolului, Am luptat în Crimeea, Ceasul de rugăciune, Ultima oră, Tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer, Memorii, în care prezintă un aspect inedit, pogromul împotriva evreilor bucureșteni în timpul revoltei legionare.

1918 – Congresul Națiunilor din Imperiul Austro-Ungar de la New York

La 2/15 septembrie 1918, la New York s-a desfășurat întâlnirea a 4.000 de reprezentanți ai naționalităților din Austro-Ungaria – cehi, croați, polonezi, români, ruteni, sârbi și slovaci. S-a votat o moțiune prin care s-a cerut desființarea imperiului Austro-Ungar și eliberarea tuturor popoarelor asuprite. La 20 septembrie V. Stoica, Th. Masaryk, J.J. Paderewski și Hinko Hinkovici erau primiți în audiență de președintele american W. Wilson căruia i-au prezentat moțiunea întrunirii de la New York, președintele fiind de acord că sfârșitul monarhiei dualiste era evident. [Istoria Românilor, vol. VII, tom II, De la independență la Marea Unire (1878–1918), capitolul Marea Unire].

1920 – S-a născut Răzvan Givulescu

15 septembrie 1920, Viena – 10 iulie 2007, Cluj-Napoca

Geolog și paleobotanist, membru de onoare (din 1993) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Științe a Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj, secția de Științe Naturale și, după Dictatul de la Viena, la facultatea similară de la Universitatea din București, unde și-a luat licența, cu mențiunea foarte bine în 1943. Imediat după absolvire a elaborat și publicat trei lucrări științifice, Asupra florei sarmațiene din estul Bazinului Neogen al Borodului reprezentând debutul său în activitatea de investigare a florei și vegetației fosile a României. A lucrat, sub diferite grade didactice, la catedra de Geologie a Facultății de Științe din Cluj, la Institutul Pedagogic din Baia Mare. Remarcabila și neobosita sa activitate științifică s-a materializat în publicarea a peste 335 de lucrări științifice. Rezervația Fosiliferă de la Chiuzbaia îi poartă numele.

1921 – S-a născut Petre Mihai Bănărescu

15 septembrie 1921, Craiova – 12 mai 2009, București

Zoolog și biogeograf specializat în ihtiologie; membru titular al Academiei Române. A fost student al Facultății de Științe, secția Științe Naturale al Universității din Cluj (1940–1944), unde a susținut și doctoratul cu teza Cercetări asupra encefalului Teleosteenelor în legătură cu felul de viață și filogenia (1949). În anul 1962 a obținut titlul de Doctor Docent. A fost, de-a lungul timpului preparator la catedra de Zoologie la Universitatea din Cluj, asistent la catedra de Zoologie, conferențiar la secția Geografie și Biogeografie, cercetător principal la Institutul de Cercetări Piscicole din România. Intensa sa activitate științifică s-a concretizat în numeroase studii și lucrări de sistematică, filogenie și biogeografie ihtiologică, culminând cu impresionantul volum Pisces Osteichtyes (1964), în care toate descrierile speciilor de pești se bazează exclusiv pe studiul personal al exemplarelor colectate. A descris 5 genuri noi, 2 subgenuri, 26 de specii și 17 subspecii noi.

1922 – A încetat din viață Ștefan Hepites (5/17 februarie 1851 – 15 septembrie 1922)

Fizician și meteorolog; a înființat prima stație meteorologică românească, prima stațiune meteorologică la București, a realizat, împreuna cu I.St. Mutar, prima hartă magnetică a României, de numele lui legându-se și înființarea primelor stațiuni seismologice din țară; membru titular al Academiei Române.

1924 – Răscoala de la Tatarbunar

Revoltă țărănească armată de inspirație bolșevică care a avut loc între 15–18 septembrie 1924, în împrejurimile localității Tatarbunar (uneori scris și Tatar-Bunar) din Bugeac (Basarabia de Sud), care făcea pe atunci parte din România, iar în prezent este parte a Regiunii Odesa din Ucraina. Răscoala a fost condusă de un comitet revoluționar prosovietic care a cerut unificarea cu RSS Ucraineană și sfârșitul presupusei „ocupații românești în Basarabia”. Liderul bolșevic Andrei Kliușnikov, zis Nenin, a hotărât declanșarea operațiunii de proporții, în seara de 15 septembrie convocând comitetul revoluționar din Tatarbunar și trecând la ocuparea principalelor instituții: oficiul poștal, percepția, postul de jandarmi, primăria. În zorii zilei de 16 septembrie, după un jaf la fabrica de postav, bandele bolșevice au adunat cu forța populația în centrul localității. Nenin a ținut un discurs în care a spus că Basarabia s-a declarat Republică Moldovenească Sovietică, fără nicio legătură cu România.

A lansat știrea falsă a intrării Armatei Roșii în Basarabia, chemând locuitorii la luptă, încheind discursul cu lozinca „Trăiască Republica Moldovenească Sovietică!”, Rebelii au format două bande care s-au îndreptat spre Akmanghit și Cișmea. Întâmpinând rezistență, unii s-au retras alții s-au împrăștiat în diverse direcții. La 17 septembrie, Nenin și Iustin Batișcev, împreună cu câțiva rebeli, s-au retras prin Echipolos spre Nerușai, dar după unele confruntări cu trupele de ordine au fost arestați.

1927 – S-a născut Fărâmiță Lambru

15 septembrie 1927, București – 12 decembrie 1974, București

Cunoscut lăutar, acordeonist virtuoz și cântăreț. Născut într-o veche familie de lăutari, a învățat să cânte încă din copilărie de la tatăl său, violonistul Tudor Fărâmiță. Având un auz foarte bun, reținea repede repertoriul uzual lăutăresc, dar mai ales stilul vocal de interpretare. A debutat în cadrul unei formații militare, pe când își satisfăcea stagiul militar la București (1949). Din 1953 a devenit colaboratorul artistei Maria Tănase. După moartea acesteia (1963), a cunoscut o vertiginoasă carieră de virtuoz al acordeonului și dirijor al unor formații profesioniste. A fost instrumentist în formația de muzică populară a Teatrului de Estradă din București, din formația Teatrului de revistă „Constantin Tănase”, a jucat în musicalul Groapa în rolul cântărețului Zavaidoc. A fost apoi dirijor, solist-vocal și instrumentist al formației de muzică populară la Teatrul regional „Ion Vasilescu”. A mers în numeroase turnee artistice în Franța, RDG și Italia, a făcut furori în URSS, câștigându-și notorietate internațională.

Fărâmiță Lambru – Of, suflețelul meu

1931 – S-a născut Dona Barta

15 septembrie 1931, Bacău – 19 ianuarie 1977, București

Regizoare de film documentar și scenaristă. A studiat la Institutului de Artă Cinematografică din București pe care l-a absolvit în 1954. A regizat mai multe filme, majoritatea cu scop educativ: Moș Țepușă povestește – scurtmetraj (1958, debutul), Dușmani invizibili, Povestiri din lumea Mării Negre, Plante subacvatice, Temă cu variațiuni, Convergență, Lumea nevăzută a Deltei, Metamorfoze, Fluturele de mătase, Și barza a venit.

1938 – S-a născut Marian Popa

15 septembrie 1938, București

Istoric și critic literar român, stabilit în Germania. În 1966 a absolvit Facultatea de limba și literatura Română a Universității din București, fiind reținut ca asistent al Catedrei de Literatură universală și comparată. În 1971 a devenit Doctor în Filologie. A beneficiat de o bursă Humboldt la Stuttgart (RFG), iar între anii 1983–1987 a fost lector de Limba și literatura română la Universitatea din Köln. La expirarea contractului a decis să rămână în Germania, deși autoritățile i-au refuzat statutul de azilant politic. În România, a fost cunoscut mai ales prin publicarea unui Dicționar de literatură română contemporană (1971), urmat în 1977 de o nouă ediție (mult extinsă), receptată diferit de critică, unii reproșându-i preocuparea pentru micile detalii biografice ale autorilor prezentați. A publicat ampla lucrare Istoria literaturii române de azi pe mâine, două volume cuprinzând peste 2.500 de pagini. George Pruteanu a considerat-o „cel mai important eveniment editorial din România de după 1989” și, comparând lucrarea cu Istoria lui George Călinescu, „Se pare că Istoria… lui Marian Popa a deranjat prin atacurile la adresa unor personalități literare de talia lui Nicolae Manolescu, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Mihai Șora, Alexandru Ivasiuc, Augustin Buzura etc.” Din operea sa: Homo fictus: Structuri și ipostaze, Dicționar de literatură română contemporană, Modele și exemple: eseuri necritice, Camil Petrescu, Comicologia, Viscolul și carnavalul, Călătorie sprâncenată, Podul aerian, Istoria literaturii române de azi pe mâine: 23 august 1944 – 22 decembrie 1989 (2 vol.), Avocatul diavolului. Marian Popa în dialog cu Marius Tupan etc.

1939 – Prima emisiune în limba română la Radio Londra

Radio Londra a transmis în 15 septembrie 1939, prima sa emisiune în limba română – la două săptămâni după izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Tot atunci a fost creată Redacția română. Ultima emisiune în limba româna a fost difuzată la data de 1 august 2008.

1940 – Masacrul de la Cerișa

Fără a fi invocat vreun motiv de represalii, o companie de militari unguri neidentificați, conduși de doi ofițeri, a intrat, în dimineața zilei de 15 septembrie, în satul Cerișa, Sălaj. Date despre masacru sunt conținute în aceeași sentință emisă în 1946 de Tribunalul Poporului din Cluj. Soldații neidentificați au adunat din localitate 64 de români, pe care i-au dus pe dealul de lângă comună. În timpul strângerii sătenilor, aceiași militari au împușcat șapte oameni. Ajungând la locul amintit, unul dintre ofițeri a ordonat evreilor să iasă în față și astfel au ieșit cinci persoane, care au fost îndrumate, sub pază, pe celălalt versant al dealului. Apoi celor 59 de români rămași li s-a poruncit să fugă pe deal în jos. Soldații, la ordinul ofițerului, au deschis focul asupra grupului care alerga. Au reușit să se ascundă la timp prin râpele și cutele de teren ale dealului, încât numai Gavril Hirte din satul Cosniciu de sus Sălaj a fost împușcat mortal. Concomitent, pe celălalt versant s-a procedat la fel cu cei cinci evrei, dintre care patru au fost împușcați.

1940 – Masacrul de la Marca

În dimineața zilei următoare masacrelor de la Ip, o companie de honvezi din unitatea cantonată la Șimleul Silvaniei, și-a făcut apariția în comuna Marca, Sălaj, la 55 km de Zalău. Compania era însoțită de civili maghiari din Ip, dintre care unii erau îmbrăcați în uniforme militare, pentru a nu fi recunoscuți. În zilele de 15 și 16 septembrie 1940 acești militari, sub conducerea lui Árpád Ősz drept călăuza și a lui Ștefan Incze, ambii din Ip, au împușcat pe câmp și în curțile unor case doi evrei, trei slovaci și șase români. În documentele ungare, motivul omorârii celor 11 persoane a fost retorsiunea militară. Nici în acest caz pretextul nu era valid, deoarece în această comună nu numai că nu aveau nimic de reprimat neîntâmplându-li-se nimic, dar prin Marca nici nu trecuse vreo subunitate a armatei ungare.

1940 – Comisia internațională a Dunării a fost înlocuită cu Consiliul Dunării Fluviale

La mijlocul lunii septembrie 1940, o conferință a riveranilor, convocată de Germania la Viena, a dizolvat Comisia Internațională a Dunării. Noul organism, Consiliul Dunării Fluviale – din care făceau parte reprezentanții Germaniei, Slovaciei, Ungariei, Iugoslaviei, Bulgariei, României și Italiei a fost pus sub președinția peramnentă a delegatului Reichului; de asemenea, sectorul Porțile de Fier, administrat până atunci în comun de România și Iugoslavia a trecut sub control german.

1941 – S-a născut Luca Novac

15 septembrie 1941, Var–Obreja, Severin, Regatul României/Caraș-Severin – 15 februarie 2021, Timișoara

Taragotist și instrumentist, supranumit Taragotul de Aur al Banatului. S-a născut într-o familie de instrumentiști, în care talentul muzical s-a transmis din tată în fiu: bunicul său a cântat la clarinet iar tatăl la saxofon, frații săi fiind, de asemenea, instrumentiști. La opt ani știa să cânte la fluier, apoi la saxofon și ulterior la taragot, instrumentul care avea să îl transforme într-o legendă a folclorului bănățean, dar și la caval, ocarină, cimpoi sau clarinet. Și-a uimit colegii de breaslă din zona Văii Bistrei, apoi din întreg Banatul, iar la 16 ani a fost laureat al Concursului Național de Muzică Instrumentală de la Hunedoara. Peste doi ani a triumfat la București, interpretând doine și jocuri bănățene la saxofon.

Doina lui Luca Novac

La 23 de ani (1964), a devenit solist instrumentist al Orchestrei Populare de Stat „Lazăr Cernescu” din Caransebeș, transformată apoi în Doina Banatului. Tot atunci a făcut și primele înregistrări la radio, televiziune și la Casa Electrecord. Câțiva ani mai târziu a ajuns la Ansamblul Profesionist Banatul din Timișoara, sub bagheta dirijorului Gelu Stan, cu care a plecat să promoveze muzica românească peste hotare, în China, Coreea de Sud, Mongolia și chiar în Uniunea Sovietică. A trecut și prin formația Radu Simion și s-a făcut remarcat cu melodii precum: Doina oilor, Doiul lui Luca Novac, Doiul gugulanilor și Hora de la Oravița. A cântat alături de artiști celebri precum Ion Lăceanu, Nicu Gigantu, Ion Drăgoi, Nicolae Feraru, Jean Duică etc. Pentru meritele sale artistice deosebite, în 2004 a fost distins cu Ordinul Național Pentru Merit în grad de Cavaler.

Luca Novac – M-o întrebat un fir de iarbă

1942 – S-a născut Anca Fusariu

15 septembrie 1942 – 31 ianuarie 2013

Jurnalistă, redactor, reporter, realizator TV. Și-a început cariera în TVR în 1971. În anii de debut a înregistrat sute de reportaje și emisiuni, printre care Ritm, tinerețe, dans și La sfârșit de săptămână. În anii 1980, a fost unul dintre reporterii de succes descoperiți și pregătiți de celebrul realizator Tudor Vornicu. A semnat împreună cu Carmen Dumitrescu și Alexandru Stark reportaje pentru emisiunile Fotograme din realitate, Fotograme pe 16 mm., Album duminical, De la A la infinit, iar mai târziu Reflector, Studio A și altele. A dat emisiunilor titluri care au rămas până în prezent, între care Cu ochii în patru. A fost în echipa care a creat Tele 7 ABC, unde a fost realizator de emisiuni și redactor-șef al postului. A pregătit mai apoi generații de jurnaliști pentru mai multe posturi de televiziune – TVR, Kanal D, Antena 1. A debutat ca scriitoare târziu, cu doi ani înainte de moarte, cu romanul Culoarea norocului, care a apărut apoi într-o nouă ediție, împreună cu un fragment din alt roman, Desprinderea.

1943 – S-a născut Ilse Hehn

Ilse Hehn-Guzun; 15 septembrie 1943, Lovrin, Timiș

Artistă plastică, fotografă, traducătoare, poetă și scriitoare de limba germană, originară din România, sora istoricului de artă Annemarie Podlipny-Hehn. A absolvit Universitatea din Timișoara, Secția de Arte Vizuale în 1964. A fost profesoară de Artă și Istoria artei la liceul „Axente Sever” din Mediaș (1964–1991). În 1984, a rămas văduvă și în 1992 a emigrat în Germania, unde s-a stabilit la Ulm. Este Docent în Artă la Katholische Fachschule für Sozialpädagogik (Școala Catolică de Pedagogie Socială). A fost referent cultural federal pentru șvabii bănățeni (Bundeskulturreferentin der Landsmannschaftder Sathmarer Schwaben; 1994–1998). A colaborat la Neue Literatur, Volk und Kultur, Hermannstädter Zeitung, Karpatenrundschau, Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien, Regensburger Hezte, Das Boot, Podium etc. Este membră în PEN Club internațional, Uniunea Scriitorilor din România, Uniunea Scriitorilor europeni Die Kogge din Minden, Gilda Artiștilor din Esslingen. A publicat volume de poezie: So weit der Weg nach Ninive, Lidlos etc.; cărți pentru copii: Du machst es besser!, Ferien – bunter Schmetterling; proză: Mein Rom. Wortbogen. 2005, In zehn Minuten reisen wir ab..!, Randgebiet; fiind prezentă în numeroase antologii și primind premii și distincții.

1947 – S-a născut Puiu Ivanițchi

Adrian Ivanițchi; 15 septembrie 1947, Sighișoara

Cântăreț de muzică folk și pop din Sighișoara. Este absolvent al Facultății de Filologie din Cluj, secția Română-Ialiană. A fost membru fondator al formației Coral, membru al mai multor formații rock românești celebre din anii ’60, precum Sideral și Sfinx și membru al Cenaclului Flacăra, membru fondator al cenaclului de muzică și poezie Agora din Sighișoara, director artistic al centrului interetnic din Sighișoara, membru al juriului festivalului folk din Sighișoara.

Adrian Ivanitchi – Amintirea Paradisului pe versuri de Cezar Ivănescu

1948 – S-a născut Ioan Lăcustă

15 septembrie 1948, Vârfuri, Arad – 14 noiembrie 2008, București

Prozator, publicist și eseist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit în 1972 Facultatea de Limba și literatura română a Universității din București. A fost membru activ al cenaclului literar Junimea condus de Ovid S. Crohmălniceanu, făcând parte din grupul Noii de prozatori și poeți. A fost redactor de rubrică la revista Magazin istoric. A debutat cu proză scurtă în antologiile Proză satirică românească (1982) și Desant ’83 (1983). Din scrierile sale: Cu ochi blânzi, Liniște (Povestiri din viața mea), Calendarul de nisip, 1919–1937. Zece alegeri interbelice – Cine a câștigat?, În șoaptă, Fără Caragiale… – carte a Mamei, a Iubirii, a Morții, După vânzare, Luminare – Coborârea în text, Cenzura veghează: 1937–1939. A fost distins cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România (1985) și Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1990).

1949 – S-a născut Adrian Dinu Rachieru

15 septembrie 1949, Soloneț–Todirești, Suceava

Profesor universitar, critic literar, eseist și prozator, membru în Uniunea Scriitorilor din România. A urmat cursurile Facultății de Filosofie, secția Sociologie, de la Universitatea din București (1967–1971). A obținut titlul de Doctor în Sociologie al aceleiași universități, cu teza Postmodernismul românesc și circulația elitelor în context postdecembrist (1999). A fost sociolog la diferite întreprinderi din Timișoara, din 1985 cercetător științific la Centrul de Igienă și Sănătate Publică din orașul de pe Bega, inspector-șef la Cultură în județul Timiș, consilier al Editurii Augusta, redactor la revistele Rostirea românească, Oglinda literară, conferențiar, apoi profesor, decanul Facultății de Jurnalism, Comunicare și Limbi Moderne, prorector la Universitatea Tibiscus din Timișoara. A debutat publicistic în revista Viitorul social (1973) și editorial cu volumul de eseuri Orizontul lecturii (1983). A publicat peste 25 de volume, dintre care: Pe urmele lui Liviu Rebreanu, Cele două Românii?, Poeți din Bucovina (Premiul de Istorie literară din partea Societății Scriitorilor Bucovineni, Premiu pentru istorie literară al Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor), Marin Preda. Omul utopic, Elitism și postmodernism, Bătălia pentru Basarabia, Biblioteca din iarbă, Vina (primul volum din trilogia romanescă, Legea conservării scaunului), Frica, McLumea și cultura publicitară, Eminescu după Eminescu, Ion Creangă, spectacolul disimulării (Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova), O întâlnire mirabilă: Eminescu – Creangă, Elemente de antropologie socială, Romanul politic și pactul ficțional etc. A primit nenumărate premii și distincții, printre care: Premiul pentru critică al revistei Luceafărul (1982), Diplomă de onoare a Societății Române de Radiodifuziune, Ordinul Național Pentru Merit (2002), Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române pentru critică literară (2016), Premiul național pentru excelență în teorie, istorie și critică literară la Gala Premiilor Contemporanul (2019).

1959 – S-a încheiat Procesul scriitorilor germani

Procesul scriitorilor germani este denumirea cu care a intrat în istorie un proces derulat în septembrie 1959 la Brașov (pe atunci, Orașul Stalin). Securitatea a arestat scriitorii germani în iulie 1958, la o întrunire în casa poetei Astrid Connerth-Wiesenmayer, conducătoarea cercului literar „Josef Marlin“ din Sibiu, declarând adunarea ca fiind o „conspirație potrivnică statului”. Lotul scriitorilor germani, cinci scriitori transilvăneni de limbă germană: Andreas Birkner, Wolf von Aichelburg, Georg Scherg, Hans Bergel și Harald Siegmund au fost condamnați pentru „infracțiunea de instigare împotriva ordinii sociale și agitație” la un total de 95 de ani de muncă silnică, confiscarea averilor și anularea drepturilor civile. În urma curentului de „liberalizare” din anii ’60, în prima etapă, în 1962, au fost eliberați din închisoare Harald Siegmund și Georg Scherg. Apoi, în urma decretului 411/1964, când au fost eliberați circa 100.000 de deținuți politici, au fost eliberați și Andreas Birkner, Hans Bergel și Wolf von Aichelburg, fără a li se da nici un fel de explicații.

Abia în 1968 Înalta Curte de Justiție i-a reabilitat pe cei cinci scriitori, care au fost declarați condamnați pe nedrept din cauza mărturiilor mincinoase.

1961 – S-a născut Carmen Bunaciu

15 septembrie 1961, Sibiu

Fostă înotătoare, multiplă campioană la înot, profesoară de educație fizică, Antrenor emerit. Pe durata carierei ei a câștigat 70 de titluri de campioană națională în probele individuale și a stabilit 39 de recorduri ale României. Este prima înotătoare care a coborât recordul național sub un minut la 100 m liber, realizând 59,90 s în 17 decembrie 1977, în bazinul din Baia Mare (50 m). Componentă a loturilor naționale (1975–1986), a reprezentat înotul românesc la 3 campionate europene, 3 campionate mondiale, 2 ediții ale Jocurilor Olimpice și la alte numeroase competiții internaționale, realizând un palmares impresionant: 10 medalii (5 de aur, 3 de argint si 2 de bronz) la Jocurile Mondiale Universitare din 1979 (Mexic), 1981 (Bucuresti), 1983 (Canada), 1985 (Japonia); 30 de titluri de campioană balcanică; 2 medalii de aur la concursul preolimpic din 1979 (Moscova). După 1986 s-a dedicat muncii de antrenor, pregătind o serie de sportivi cu performanțe notabile pe plan intern și internațional. A făcut parte din colectivul tehnic care s-a ocupat de pregătirea lotului olimpic și național de înot (1989–1992). I s-au acordat diferite ordine, medalii și diplome ca o recunoaștere a contribuției sale la afirmarea înotului românesc.

1967 – S-a născut Lucian Mîndruță

15 septembrie 1967, București

Jurnalist, prezentator de televiziune și de radio. A absolvit Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării din cadrul Universității București. În timpul anilor de studenție a publicat pentru prima dată, pe 24 decembrie 1989, într-unul dintre primele ziare românești de după revoluție, Meșterul Manole, ziarul facultății. În momentul de față, Mîndruță este realizator radio la DigiFM și jurnalist de social media și online. A colaborat cu Dilema, Jurnalul Național, Săptămâna Financiară, The One, Viva.

1971 – S-a născut Alexandru Dedu

Alexandru Mihai Dedu; 15 septembrie 1971, Ploiești

Fost handbalist care a jucat pe postul de pivot. A jucat la Poli Timișoara, Steaua București, Barcelona Handbal, LTV Wuppertal, Porto etc. A făcut parte din lotul echipei naționale de handbal a României, care a ocupat locul opt la Barcelona 1992. A avut, de asemenea și prezențe la Campionatele Mondiale și Europene de handbal masculin. A câștigat de trei ori Liga Campionilor EHF în carieră și de doi ori Supercupa Europei. A fost președintele Federației Române de Handbal (2014–2022).

1976 – S-a născut Alexandru Tomescu

15 septembrie 1976, București

Violonist de recunoaștere internațională. A urmat Conservatorul din București (1995–1999) avându-l profesor pe Ștefan Gheorghiu. S-a perfecționat la Southern Methodist University, Dallas, Texas cu profesorul Edward Schmieder și la École Superieure de Musique, Sion, Elveția cu profesorul Tibor Varga. Este câștigător a numeroase premii naționale și internaționale la festivalurile de muzică clasică. Împreună cu pianistul Horia Mihail și violoncelistul Răzvan Suma a format Romanian Piano Trio, formație cu apariții în diverse festivaluri din România și din străinătate, precum și prin turneele MusicON organizate în premieră națională. De la debutul său, din 1985, a susținut peste 200 de concerte și recitaluri în 26 de țări (Franța, Olanda, Japonia); în urma unui concurs desfășurat în septembrie 2007, a câștigat dreptul de a cânta cu celebra vioară Stradivarius-Elder-Voicu.

Ciprian Porumbescu – Balada

1977 – S-a născut Paul Viorel Dinu

15 septembrie 1977, Caracal, Olt

Practicant de karate, antrenor, antrenor, arbitru, profesor de educație fizică și jurist. A absolvit Facultatea de Drept, Facultatea de Educație Fizică și Sport, are un Masterat în Administrație Publică și unul în Educație Fizică Sportivă și Școlară, ambele absolvite la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. A început studiul karate-ului în 1992 și a obținut categoria de antrenor maestru și antrenor emerit, iar în anul 2017 a promovat examenul de centură neagră, gradul 5 DAN Karate, stilul Shotokan și WKF. A obținut de-a lungul carierei medalii la campionatele europene și mondiale de la toate stilurile de karate, respectiv Shotokan, Shito-ryu, Gōjū-Ryū și Wado ryu, atât la kata cât și la kumite. A obținut titlurile de triplu Campion Mondial (stilul Shotokan), multiplu Campion European (stilul Shotokan), multiplu Campion Național de Karate Shotokan și WKF și câștigător al Cupei României. A fost distins cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III, titlurile de maestru al sportului, maestru emerit al sportului.

1983 – A încetat din viață Szervátiusz Jenö (4 iulie 1903 – 15 septembrie 1983)

Sculptor în lemn, român de origine maghiară; artist emerit.

1989 – S-a născut Steliana Nistor

15 septembrie 1989, Sibiu

Gimnastă de talie mondială. A început gimnastica la vârsta de cinci ani, la CSȘ Sibiu. La Campionatele Naționale de juniori 2001, a cucerit titlul absolut, aurul la paralele și bârnă și medalia de bronz la sol, fiind selecționată în lotul reprezentativ de junioare al României. În 2004, la Campionatele Europene de la Amsterdam, a devenit campioană continentală absolută de junioare, cu cel mai mare punctaj atât la junioare cât și la senioare, a cucerit aurul la sol și argint cu echipa și la sărituri. Din 2005, a fost componenta lotului național de senioare. La Campionatele Europene a câștigat: medalia de argint cu echipa (Volos 2006); argint la paralele inegale și bronz la bârnă (Amsterdam 2007); aur cu echipa și argint la paralele inegale (Clermont-Ferand 2008). La Campionatele Mondiale Stuttgart 2007 a câștigat: medalii de argint la individual compus și bârnă și bronz cu echipa. A participat la Jocurile Olimpice Beijing 2008 și a urcat pe cea de-a treia treapta a podiumului olimpic cu echipa Romaniei. După retragerea din activitatea competițională a devenit antrenoare în Sibiu, apoi a plecat să antreneze în Norvegia. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III (2008).

1990 – A încetat din viață Constantin N. Dinculescu (23 noiembrie 1898 – 15 septembrie 1990)

Inginer, profesor universitar, rector al Institutului Politehnic București; considerat fondatorul școlii românești de centrale electrice; membru titular al Academiei Române.

1994 – Europa Centrală și minoritățile sale naționale

A avut loc, la București, Colocviul parlamentar cu tema Europa Centrală și minoritățile sale naționale.

1994 – A încetat din viață Nicolae Mărgeanu (Nicolae Marghetici; 20 septembrie 1928 – 15 septembrie 1994)

Prozator, jurnalist, publicist.

1995 – A încetat din viață Pavel Alaszu (11 noiembrie 1942 – 15 septembrie 1995)

Pictor și grafician, directorul Centrului de Îndrumare Artistică Arad; președintele Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Arad.

1997 – A încetat din viață Ion Bitzan (23 august 1924 – 15 septembre 1997)

Pictor, scenograf, grafician, designer și sculptor monumentalist; profesor universitar la Institutul de Arte Frumoase București.

1999 – A încetat din viață Nicolae Stoicescu (30 noiembrie 1924 – 15 septembrie 1999)

Istoric, specialist în istoria Evului Mediu românesc; contestatar și deținut politic al regimului comunist; ministru al Cultelor; ambasador al României la Atena; membru de onoare al Academiei Române.

2002 – A încetat din viață Mircea Belu (Mircea Ștefan Belu; 28 februarie 1941 – 15 septembrie 2002)

Actor și regizor; poet; membru al Uniunii Scriitorilor din România.

2004 – S-a născut David Popovici

15 septembrie 2004, București

Înotător competițional, specializat în stilul liber. A început înotul la vârsta de patru ani, la bazinul „Lia Manoliu“, la 9 ani a început să se antreneze la Aqua Team București, cu Adrian Rădulescu. La 10 ani a doborât primul său record național, la 50 m spate și la 14 ani a devenit cel mai rapid înotător sub 15 ani din istoria Festivalului Olimpic al Tineretului European, înotând 100 de metri în 49,82 secunde. Este absolvent al Colegiului Național Bilingv „George Coșbuc” din București.

În cei 4 ani de participare la competiții internaționale, a câștigat 16 medalii de aur – prima, la Festivalul Olimpic al Tineretului European Baku 2019 la proba 100 m liber, alături de două medalii de argint. A continuat triumfal: la Campionatele Europene de Natație juniori, șapte medalii de aur (Roma 2021 – 3, Otopeni 2022 – 4) și două de argint (Roma 2021 și Otopeni 2022); la Campionatele Mondiale de Natație juniori lima 2022, trei medalii de aur și una de argint; la Campionatele Europene (BS) Kazan 2021, o medalie de aur; la Campionatele Europene de Natație Roma 2022, 2 medalii de aur și la Campionatele Mondiale de Natație Budapesta 2022, două medalii de aur. Deține recordul mondial la seniori și la juniori la proba de 100 m liber, precum și recordul mondial la juniori, la 200 m liber. În 2024 a participat la Jocurile Olimpice de vară de la Paris. La 200 de metri în stil liber a cucerit medalia de aur, iar la 100 de metri în stil liber, medalia de bronz.

2005 – Seara de vis a fotbalului românesc

La Cupa UEFA 2005–2006, România a fost reprezentată de trei echipe: Steaua, Rapid și Dinamo; toate echipele s-au calificat în faza grupelor. Steaua a învins cu 3-0 Vålerenga I.F. Oslo, în deplasare; Dinamo a învins cu 5-1 Everton Liverpool, acasă; Rapid a făcut 1-1 cu Feyenoord Rotterdam.

Valerenga Oslo – Steaua 0-3 UEFA 2005-2006

2009 – A încetat din viață Nicu Constantin (31 iulie 1938 – 15 septembrie 2009)

Actor de teatru, film și televiziune, angajat al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, unde a susținut peste 9.000 de reprezentații.

2011 – A încetat din viață Petru Petrescu (15 iunie 1929 – 14 septembrie 2011)

Pictor și plastician; membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din România; membru titular al Accademia di Pontzen, Italia.

2012 – Închiderea postului de televiziune TVR Cultural

Postul TVR Cultural a fost lansat în anul 2002 și a fost singurul post de televiziune exclusiv cu profil cultural din România. A funcționat timp de zece ani, neîntrerupt, până în 15 septembrie 2012 la miezul nopții, când și-a suspendat emisia. Motivul a fost legat de datoriile foarte mari pe care le acumulase televiziunea publică, la acel moment, de circa 140 de milioane de euro. Este din nou în emisie, de la 1 decembrie 2022, după o absenţă de 10 ani.

2012 – A încetat din viață Valeriu Graur (23 decembrie 1940 – 15 septembrie 2012)

Patriot basarabean, disident și unul dintre luptătorii Frontului Național Patriotic din Basarabia, organizație conspirativă antisovietică și anticomunistă.

2013 – A 15-a zi consecutivă de proteste la București împotriva proiectului Roșia Montană

10.000 de protestatari au cerut la București retragerea proiectului de lege care reglementează exploatarea minereurilor din perimetrul Roșia Montană, anularea contractului cu Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), interzicerea exploatărilor cu cianuri în România, introducerea zonei Roșia Montană în patrimoniul UNESCO și demiterea celor patru inițiatori ai proiectului de lege.

Proteste împotriva proiectului au avut loc în mai multe orașe mari ale României și în diaspora.

2015 – A încetat din viață Dan Nasta (Dan Constantin Ioan Popescu-Nasta; 6 ianuarie 1919 – 15 septembrie 2015)

Actor și regizor de teatru și film; a înființat teatrul Odeon.

2015 – A încetat din viață Mihai Volontir (9 martie 1934 – 15 septembrie 2015)

Actor și om politic din Republica Moldova, fost deputat în primul Parlament al Republicii Moldova.

2017 – A încetat din viață Mircea Ionescu-Quintus (18/31 martie 1917 – 15 septembrie 2017)

Jurist, politician liberal, președinte al PNL, senator, ministru al justiției; scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor.

2019 – România a preluat Președinția Comunității Democrațiilor

Comunitatea Democrațiilor, structură interguvernamentală, de anvergură globală, înființată în anul 2000, la inițiativa SUA, are ca obiective promovarea unor societăți pașnice și incluzive pentru o dezvoltare durabilă, accesul la justiție pentru toți și crearea unor instituții eficiente, responsabile și incluzive la toate nivelurile. Declarația de la Varșovia din 27 iunie 2000 este documentul fondator al Comunității Democrațiilor, la care au aderat 106 state. Președințiile CoD au fost asigurate până în septembrie 2019 de către următoarele țări: Coreea de Sud, Chile, Mali, Portugalia, Lituania, Mongolia, El Salvador, SUA, iar în perioada 2017–2019, președinția forului a fost asigurată de o conducere colectivă. România a asigurat Președinția Comunității Democrațiilor în perioada septembrie 2019–septembrie 2021.

2023 – A încetat din viață Eugen Kantor (26 noiembrie 1947 – 15 septembrie 2023)

Culturist de performanță, multiplu campion național; Maestru al Sportului.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită