~ Amintirile zilei* ~
Foto: Grivița 1933. Tablou de Gábor Miklóssy
1476 – Vlad Țepeș l-a însoțit pe regele Ungariei, Matei Corvin, în campania antiotomană din Bosnia
În iarna 1475–1476, Vlad Țepeș a intrat din nou în luptă împotriva turcilor, de astă dată în Bosnia. El a plecat în campanie în suita regelui Matia Corvin, care în cursul lunii ianuarie 1476 a asediat puternica cetate Šabac, de lângă Dunăre. Garnizoana otomană din cetate s-a predat la jumătatea lunii februarie. Înainte de a reveni la Buda, regele a poruncit efectuarea unei incursiuni de pradă dincolo de apa Savei, în direcția orașului Srebrenica, vestit pentru minele lui de argint, incursiune ce va fi comandată de despotul Vuk Branković, de Vlad Țepeș și de „câțiva alți căpitani” [Ștefan Andreescu – Vlad Țepeș Dracula].
1699 – Prima Diplomă leopoldină privind clerul unit
Semnată de Împăratul Leopold I, cardinalul Kolonich și vice-cancelarul Kalnoky, diploma recunoaște clerului greco–catolic aceleași privilegii de care se bucurau și preoții catolici.
1843 – S-a născut Constanța Dunca-Șchiau
16 februarie 1843, Botoșani – 1923, București
Critic muzical, pianistă și scriitoare, militantă pentru emanciparea femeilor din România. A studiat la Collège de France și s-a specializat în pedagogie la Viena. A fost pianistă concertistă în țară și peste hotare și una din primele scriitoare feministe din România. Alexandru Ioan Cuza i-a dat acordul pentru înființarea unei școli pentru fete, astfel încât a organizat Școala Centrală de fete din București, unde a fost și profesoară la catedra de Morală și Pedagogie. A făcut parte din cercul Convorbirilor literare, a fost critic muzical și fondatoare a revistei bucureștene Amicul familiei. Litere-știință-arte-pedagogie-industrie, în care a publicat mai multe articole-manifest prin care a atras atenția asupra discriminării femeilor din România. A scris eseuri, cronici muzicale, schițe monografice, poezii, nuvele, piese de teatru, romane, recenzii, articole în Familia (Oradea), Amicul familiei, Românul și Foaie pentru minte, inimă și literatură (Brașov), Foaia femeiei, Tribuna literară Telegraful român și Transilvania (Sibiu) etc.
1853 – S-a născut Ioan Artemie Anderco Honorodeanu
16 februarie 1853, Borșa, Maramureș – august 1877, Borșa
Poet și memorialist. A învățat la școala germană din Vișeul de Sus, la colegiul maghiar reformat din Sighet, la liceul piariștilor din Cluj și la cel din Sighet. Remarcat de societatea culturală Transilvania, a primit o bursă și a plecat la Torino, pentru a studia medicina (1871). S-a arătat interesat în egală măsură de filologie și istorie. Originea poporului român și a limbii române i-au trezit interesul și, hotărât să contribuie la cercetări amănunțite, a învățat pe lângă germană și maghiară și italiana, franceza, spaniola și latina. Din cele două caiete de însemnări care au rămas de la el, Nicolae Iorga l-a editat pe cel din anul 1876, Un student în străinătate acum o jumătate de veac, maramurășanul Artemie Anderco. Jurnalul său. Străbătând întreaga Europă, studentul maramureșean a confruntat stările de lucruri întâlnite cu situația de acasă. A murit, răpus de ftizie, cu câteva zile înainte de a primi atestatul de terminare a studiilor, lăsându-și cărțile, printr-un impresionant testament, Societății de lectură a românilor din Maramureș, iar manuscrisele literare, familiei.
1875 – Prima ședință publică a Societății Studenților în Medicină
Societatea Studenților în Medicină a fost înființată la 1/13 ianuarie 1875, la șase ani după întemeierea Facultății de Medicină din București, din necesitatea și dorința studenților de a se sprijini reciproc, de a se manifesta științific într-un cadru organizat, dar mai ales din necesitatea documentării științifice într-o vreme în care literatura medicală românescă se afla la începuturile sale, iar bibliotecile de stat și cea a Facultății de Medicină nu posedau cărțile și revistele medicale necesare viitorilor medici. Compusă inițial din cei zece membri fondatori, Nicolae Manolescu-Strunga, Constantin Istrati, Sterie Argeșeanu, Alexandru Boicescu, Constantin Steuceanu, George Pastia și Vasile Vasiliu Bejan, plus alți nouă membri înscriși ulterior, a ținut prima ședință publică la 16 februarie 1875, sub președinția provizorie a lui Alexandru Boicescu. În această ședință s-a votat statutul compus din 27 de articole, s-a ales comitetul Societății, iar onoarea de președinte i-a fost conferită lui Nicolae Manolescu-Strunga, ulterior ilustru profesor de oftalmologie la Facultatea de Medicină din București. Au creat o taxă de cotizație pentru participarea în cadrul Societății, iar din fondurile strânse au achiziționat carți și s-au abonat la jurnalele vremii, oferind acces tuturor membrilor la aceste publicații.
1876 – S-a născut Iosif Popovici
16 februarie 1876, Cliciova, Timiș – 26 august 1928, Cluj
Lingvist, specialist în slavistică, fonetică și dialectologie, folclorist. A studiat la Lugoj, Brașov, Gratz, Leipzig, Viena, Zagreb. În final, a urmat cursurile Facultății de Filologie de la Sorbona, Paris, unde s-a specializat în Fonetica experimentală și a studiat și limbile slave. A încercat să integreze vocalele românești într-un sistem fonetic. În 1902 a predat cursuri de Limba română la Viena, iar în anul 1905 a fost numit Docent în Filologie română, la Universitatea din Budapesta. După Marea Unire s-a mutat la Cluj, unde a predat Fonetică experimentală la Universitate, din 1919 și până la sfârșitul vieții sale. A conceput un proiect masiv de înregistrare și analiză lingvistică a dialectelor române, care ar fi trebuit să apară în douăsprezece volume, dar au apărut doar două cărți din acest proiect, însă acestea au fost semnificative. A publicat mai multe articole de specialitate, dintre care cele mai importante sunt Fiziologia vocalelor românești ă și î, Despre ortoepie și fonetică, Vocalele românești.
1886 – S-a născut Constantin Budeanu
16/28 februarie 1886, Buzău – 27 februarie 1959, București
Inginer energetician, unul dintre întemeietorii școlii românești de electrotehnică, membru titular (din 1855) al Academiei Române. În 1903 a fost admis la Școala Națională de Poduri și Șosele, obținând diploma de inginer în 1908. A studiat domeniul electrotehnicii la Școala Superioară de Electricitate din Paris, urmat de stagii de practică la Paris și Berlin. A urmat o carieră didactică la Școală Națională de Poduri și Șosele din București, la Școala Politehnică din București, la Institutul Politehnic din București. A fost director tehnic al Societății Electrice din București și profesor de Măsurări Electrice și Electrotehnică în catedra de Electricitate și Electrotehnică a Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București. A fost membru în primul birou de conducere al Comitetul Electrotehnic Român (1927). A participat activ la adoptarea sistemului internațional de unități SI și a avut preocupări legate de metrologie. A fost activ în multe societăți științifice internaționale precum Société Française d`Electriciens și Conférence Internationale des Grands Réseaux Electriques, CIGRE. A cercetat domeniile eletrotehnicii, energeticii și metrologiei. El a fost cel care a introdus în limbajul științific noțiunea de putere deformantă, stabilind metodele de calcul al acesteia. A realizat unele tipuri de reostate. A fost distins cu Medalia Recunoștinței (1946).
1893 – S-a născut Emil Dorian
Emil Lustig; 16 februarie 1891, București – 1956, București
Medic, poet, prozator și traducător. A absolvit Facultatea de Medicină din București în 1916. A început să publice versuri originale și traduceri în Noua revistă română, pe când era student. După războiul din 1916–1918, la care a participat ca medic militar, a fost remarcat de Eugen Lovinescu, care i-a publicat în Sburătorul versurile care vor constitui ulterior placheta Cântece pentru Lelioara (1923), apreciate superlativ de critic. A colaborat la Adevărul literar și artistic, Adam etc. și a editat noi volume de versuri și de proză, a redactat revista Tribuna medicală, în care, pe lângă articole profesionale, a scris note literaturizate despre viața medicală, comentarii și informații literare. Dreptul la glorie și l-a câștigat însă postum, printr-un extraordinar jurnal. Prima parte a acestuia, care acoperă perioada 1937–1944, Jurnal din vremuri de prigoană, a văzut lumina tiparului în 1996. Din scrierile sale: Profeți și paiațe, Din trecutul nostru științific, Jurnal din vremuri de prigoană, În preajma serii… etc.
1902 – S-a născut Teodor Bordeianu
16 februarie 1902, Marșenița, Bucovina/Ucraina – 19 martie 1969, București
Inginer agronom și pomicultor, membru titular (din 1963) al Academiei Române. A studiat la Școala Superioară de Agricultură de la Herăstrău (1921–1925). S-a specializat în pomicultură, legumicultură și industrializarea fructelor la Berlin (1925–1926). A fost profesor la Facultatea de Agricultură din București, elaborând primele lucrări de pomologie din țara noastră. Dintre lucrările sale: Cultura castanului comestibil (în colaborare), Regiunile pomicole din R.S. România cu premizele pentru dezvoltarea în perspectivă, Țara livezilor (în colaborare).
1903 – S-a născut Ioan Șiadbei
16 februarie 1903 – 4 martie 1977, București
Lingvist și istoric literar, vicepreședinte al Societății române de lingvistică. După absolvirea facultății a urmat specializări la Sorbona. A fost cadru didactic universitar la Iași și București, cercetător științific la Institutul de Lingvistică al Academiei Române. Scrieri: Problemele vocabularului român comun, Sur les plus anciens sources de l’histoire des Roumains, Leviticul românesc de la Belgrad, Istoria literaturii române vechi. S-a stins din viață în timpul cutremurului din 1977.
1903 – A încetat din viață Daniil I. Barcianu-Popovici (19 octombrie 1847 – 16 februarie 1903)
Biolog, botanist, profesor de teologie; primul cercetător român de biologie experimentală; unul dintre inițiatorii Memorandului din 1892.
1906 – S-a născut Tiberiu Popoviciu
16 februarie 1906, Arad – 29 octombrie 1975, Cluj-Napoca
Matematician, profesor universitar, membru corespondent (din 1937) al Academiei de Științe din România și membru titular (din 1963) al Academiei Române. A absolvit cursurile Facultății de Științe din București, cu un doctorat susținut la Paris (1933) sub îndrumarea profesorului Paul Montel despre teoria funcțiilor convexe de ordin superior. A predat la universitățile din Cernăuți, București și Iași. În 1946 a fost numit profesor la Universitatea din Cluj (catedra de Analiză matematică), întemeind aici Institutul de calcul al Academiei Române (filiala Cluj), fiind totodată decan. A scris manuale de matematică pentru facultate și lucări științifice: Notes sur fonctiones convexes d’ordre superieur, Notes sur les generalisations des fonctions convexes d’ordre superieur, Analiză numerică: noțiuni introductive de calcul aproximativ, etc.
1908 – S-a constituit Partidul Conservator Democrat
Partid cu un program politic de centru, s-a înființat prin desprinderea unei aripi din Partidul Conservator, condusă de Take Ionescu, având ca scop declarat crearea celui de-al treilea partid de guvernământ, menit să întrerupă ciclul „rotativei guvernamentale” dintre conservatori și liberali. Baza electorală a partidului era constituită, în special din reprezentanți ai micii burghezii (comercianți, proprietari mici și mijlocii de averi imobiliare și mobiliare, industriași, țărănime înstărită etc.) și ai profesiunilor liberale (avocați, profesori, medici etc.). A activat între 3/16 februarie 1908–21 noiembrie 1922.
1910 – S-a născut Lucia Demetrius
16 februarie 1910, București – 29 iulie 1992, București
Prozatoare, poetă, traducătoare și autoare dramatică. A urmat școala centrală „Maria Brâncoveanu”, apoi și-a luat licența în Litere în 1931 și Filosofie în 1932, urmând apoi Conservatorul de Artă Dramatică din București, la clasa Ion Manolescu. A luat parte la ședințele cenaclului Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu. A debutat pe scenă în trupa dramaturgului George Mihail Zamfirescu în piesa 13 plus 1, pentru a reveni ulterior ca dramaturg. A fost profesoară de Artă dramatică la Conservatorul de Artă Dramatică (1944–1949) și regizor de teatru la Teatrele din Sibiu, Brașov și Bacău. În perioada stalinistă, după 1949, a îmbrățișat cu deschidere maximă teatrul realist socialist, pentru ca după 1965 să revină la teatrul de idei sau de analiză sufletească. A publicat volume de nuvele: Destine, Album de familie, Nunta Ilonei, Ce aduc zorile, La ora ceaiului, poezie: Intermezzo, romane: Tinerețe, Marea fugă, Primăvara pe Târnave, Lumea începe cu mine etc.
Lucia Demetrius – Trei generații Teatru radiofonic • Ștefan Ciubotărașu, Marieta Rareș, Clody Bertola, Benedict Dabija, Vali Voiculescu-Pepino, Fory Etterle, Jules Cazaban, Mihaela Juvara, Sofica Ionescu
1918 – S-a încheiat Lupta de la Vâlcov
Parte a intervenției Armatei Române în Basarabia, a avut loc între 27 ianuarie/9 februarie – 3/16 februarie 1918, între forțele armate ale Regatului României și cele ale Comitetului Executiv Central al Sovietelor Frontului Român, Flotei Mării Negre și regiunii Odessa (RUMCEROD), precum și voluntari dezertați din fosta Armată Imperială Rusă și bolșevici. Avansarea trupelor române pe teritoriul Republicii Democratice Moldovenești a început după ce Sfatul Țării a votat în favoarea unirii cu România, cu toate acestea armata română a întâlnit o rezistență dârză din partea elementelor locale bolșevice și anarhiste rusești.
1922 – S-a născut Silviu Zavulovici
16 februarie 1922, Cernăuți, RSSM/Ucraina – 16 octombrie 1998, Galați
Compozitor, dirijor, profesor. A studiat la Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuți (1932–1940) și, în paralel, la Conservatorul din Cernăuți, clasa de Pian a lui Titus Tarnavschi. A studiat Muzica de cameră și Compoziția la Conservatorul german Musikverein, cu muzicianul ceh Otakar Hřímalý. În 1947 s-a angajat pianist corepetitor al Operei din Cernăuți. A fost înrolat pe Frontul de Est, cu gradul sublocotenent, Comandant al Regimentului 11 Roșiori, fiind prizonier în URSS (august 1944–aprilie 1945), de unde s-a întors cu Divizia Horia, Cloșca și Crișan. A fost apoi profesor la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Iași apoi, la Focșani, profesor de Muzică și Desen la Școala de Băieți nr. 3, profesor de Muzică la Școala Pedagogică de Învățătoare și la Liceul de băieți Unirea. A urmat Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, Facultatea Compoziție-Dirijat-Pedagogie, secția Muzicologie din București (1956–1961). A fost fondator, director și prim dirijor al Filarmonicii de Stat Unirea din Focșani, director (1961–1966) și prim dirijor (1966–1984) la Teatrul Muzical „N. Leonard” Galați. A dirijat majoritatea orchestrelor filarmonice din țară, precum și la Opera din București, a avut turnee în țară și peste hotare (Austria, Ungaria, URSS, RD Germania, Iugoslavia). A compus lieduri, suite pentru orchestră simfonică, un oratoriu pentru soliști, orchestră simfonică și cor, piese pentru voce și orchestră, a semnat direcția muzicală a numeroase spectacole, a colaborat cu nume de rezonanță ale artei interpretative și dirijorale. A primit Premiul Criticii Muzicale „Mihail Jora” pentru întreaga carieră artistică, acordat de Uniunea Criticilor, Redactorilor și Realizatorilor Muzicali (1997), Premiul de excelență pentru întreaga activitate la prima ediție a Festivalului Dunărea albastră (Galați, 1998).
1924 – S-a născut Oliviu Beldeanu
16 februarie 1924, Dej – 18 februarie 1960, închisoarea Jilava
Activist anticomunist, inițiatorul și conducătorul acțiunii de ocupare a legației RPR din Elveția, acțiune cunoscută ca Incidentul de la Berna. La 15 ani, Beldeanu a devenit membru al organizație de tineret Frunză Verde, asociată de comuniști cu Garda de Fier. A urmat cursurile Facultății de Arte Frumoase din București, devenind sculptor. După venirea la putere a comuniștilor, ambii părinți i-au fost închiși pentru propagandă în favoarea Partidului Național Țărănesc, iar el, conform dosarului de la Securitate, „era conducător al organizației de tineret PNȚ”. În 1949 a reușit să părăsească România prin Iugoslavia. S-a afirmat că, atâta vreme cât a stat în străinătate, a colaborat cu Securitatea iugoslavă a lui Tito, dar și cu serviciile de informații americane și britanice. A trecut în Italia, unde a fost hamal în portul Trieste și corespondent pentru Agenția de presă Foreign News Service. În 1953 s-a stabilit la Konstanz unde s-a angajat la unitatea militară auxiliară de pe lângă trupele franceze de ocupație din Germania de Vest. Împreună cu patru prieteni, Ion Chirilă, Stan Codrescu, Dumitru Ochiu și Tudor Ciochină, Beldeanu a organizat în 1955 atacarea și ocuparea legației RPR din Berna (14–16 februarie). A fost arestat, judecat și condamnat de autoritățile elvețiene la 4 ani de închisoare, fiind eliberat înainte de termen, pe 15 octombrie 1957. A fost atras de Securitate în Berlinul de Vest, trecut prin șiretlic în Berlinul de Est, arestat de ofițerii Securității române și cei ai STASI. A fost adus la București, anchetat timp de un an, iar în noiembrie 1959 un tribunal militar l-a condamnat la moarte. Pe 18 februarie, ar fi trebuit să fie executat prin împușcare la Penitenciarul Jilava, dar istoricul Neagu Djuvara nu exclude ipoteza ca acesta să fi fost omorât în bătaie înainte de data respectivă.
1930 – S-a înființat Federația Română de Fotbal Asociație
Prima asociație fotbalistică din România a fost fondată în octombrie 1909, sub numele de Asociațiunea Societăților Atletice din România (ASAR), din aceasta făcând parte cele trei cluburi de fotbal existente în acel moment.
La 16 februarie 1930 s-a înființat Federația Română de Fotbal Asociație, organism independent cu autoritate juridică și care a organizat participarea României la Campionatul Mondial de Fotbal din Uruguay, din același an. Primul președinte al Asociației a fost avocatul Aurel Leucuția. Federația a fost admisă la FIFA după Congresul de la Budapesta din 1931.
1930 – A încetat din viață Ion N. Angelescu (16 decembrie 1884 – 16 februarie 1930)
Economist, profesor universitar și om politic; participant la tratativele de pace cu Puterile Centrale din 1918; ministru de Finanțe.
1932 – S-a născut Aharon Appelfeld
אהרון אפלפלד–Erwin (Aharon) Appelfeld; 16 februarie 1932, Jadova, Storojineț, Bucovina, Regatul României/Ucraina – 4 ianuarie 2018, Petah Tikva, Israel
Scriitor israelian de origine română, supraviețuitor al holocaustului din Bucovina și Transnistria (1941–1944). În 1941, la 9 ani, a rămas orfan de mamă, împușcată în apropierea casei părinților ei și a fost închis împreună cu tatăl său în ghetoul de la Cernăuți. De acolo au fost duși într-un lung marș pe jos spre lagărele și ghetourile organizate în Transnistria, tatăl purtându-l adesea pe umeri. În Transnistria a fost despărțit de tatăl său. A reușit după un timp să fugă din lagăr, vreme de doi ani a peregrinat prin păduri, fiind în cele din urmă adoptat de o bandă de hoți și prostituate ucraineni. La revenirea armatei sovietice în regiune, s-a alăturat unei unități militare cu care a ajuns în România, apoi în Bulgaria. După terminarea războiului, a pribegit împreună cu alți copii în Iugoslavia, apoi Italia, unde au intrat în grija organizației sioniste Aliyat Hanoar (Emigrația Tineretului) și la 14 ani a emigrat în Palestina (1946). Acolo l-a regăsit ulterior, pe tatăl său, cu ajutorul unei liste a Agenției Evreiești. A urmat școala agricolă din Ein Kerem, Ierusalim și școala agricolă din Nahalal, a servit în armată (1950-1952), a studiat literatura ebraică și idiș la Universitatea Ebraică din Ierusalim. A fost profesor de Literatură ebraică la Universitatea Ben-Gurion din Beer Șeva. Din opera sa literară tradusă în română: Badenheim 1939, Pentru toate păcatele, Caterina, Povestea unei vieți (Premiul Médicis pentru literatură străină, Franța,2004) Pe neașteptate, dragoste. Alte opere literare: Tor Haplaot (Vremea minunilor), Tzili, Kfor al haaretz (Ger peste țară, Premiul Ussishkin, 1967), El eretz hagòme (Drumul spre țara papurei), Bartfuss ben almavet (Nemuritorul Bartfuss). A câștigat premii literare prestigioase în Israel, Franța și Germania: Premiul de stat Israel pentru beletristică (1983), Premiul Național de Carte Evreiască (SUA, 1999), Premiul ”Nelly Sachs” din partea orașului Dortmund (Germania, 2005), Premiul special Grinzana Cavour (Italia, 2008), Premiul evreiesc Sidney Taylor pentru cărți (SUA, 2016). A fost membru al Academiei Americane de Arte și Științe.
1933 – Semnarea Pactului de reorganizare al Micii Înțelegeri
Mica Înțelegere (Mica Antantă) a fost o alianță între Cehoslovacia, Regatul Iugoslaviei și Regatul României, înființată în anii 1920–1921, cu scopul menținerii integrității teritoriale a celor trei state în față încercărilor revizioniste ale Ungariei și tendințelor restauratoare ale Habsburgilor. Pactul de Organizare al Micii înțelegeri s-a semnat la Geneva. Mica Înțelegere era transformată într-o „organizație internațională unificată, deschisă eventual și altor țări”. Cele trei țări membre aveau o bază organizatorică solidă, prin unificarea politicii lor generale. În noua organizare, Mica Înțelegere devenea o forță de care trebuia să se țină seama în Europa, acționînd permanent pentru menținerea statu-quo-ului teritorial în spiritul tratatelor de la Versailles. Pactul de reorganizare, semnat de către miniștrii de externe ai României, Cehoslovaciei și Iugoslaviei, respectiv Nicolae Titulescu, Edvard Beneš și Bogoliub Jevtic, prevedea constituirea „ca organ director al politicii externe comune a unui Consiliu Permanent al Micii înțelegeri, compus din miniștrii de Externe ai celor trei țări„, fiecare dintre aceștia exercitând președinția Consiliului prin rotație, pe termen de un an. Consiliul Permanent urma să fie asistat de un Consiliu Economic.
1933 – Greva de la Atelierele CFR Grivița, ziua a doua
Forțele de ordine (Armata și Jandarmeria) au primit ordin să tragă. În total, au murit șapte oameni (Vasile Roaită, Dumitru Popa, Gheorghe Popescu, Cristea Ionescu, Dumitru Tobiaș, Dumitru Mayer, Ion Dumitrescu).

Vasile Roaită, ucenic în ultimul an la căldărărie (cazangerie) nu avea nici o legătură cu greva, stătea lângă ușă când a intrat armata și a început să tragă. Se presupune, chiar că era informator al Siguranței; o altă versiune presupune că era legionar… poate, ambele. A fost rănit din întâmplare și a murit la spital, a doua sau a treia zi. Ulterior, propaganda comunistă l-a transformat pe Vasile Roaită în erou al clasei muncitoare. După 1965, s-a spus că Ceaușescu, gelos pe faima lui Dej, a pus cercetătorii să caute prin arhive și să descopere până la urmă că „Grivița Roșie” era un fals istoric, o falsă legendă, iar celebrul trăgător al sirenei, Vasile Roaită, un „idol fals“, motiv pentru care episodul a fost scos din cărțile de istorie.
De fapt, greva, determinată de Marea Criză, de sărăcie și de proasta administrare, de erori ale guvernului, a fost revendicată de comuniști (care, la momentul respectiv nu aveau decât puterea de a distribui manifeste), pentru a-și spori influența.
Mai mult: Ion Cristoiu – Grivița ’33, o diversiune a lui Carol al II-lea [Historia]
1934 – A încetat din viață Ștefan Cicio Pop (1 aprilie 1865 – 16 februarie 1934)
Om politic, jurist; membru marcant al Partidului Național Român din Transilvania, apoi al Partidului Național Țărănesc; prim-ministru.
1936 – S-a născut Stela Brie
16 februarie 1936, Mădăraș, Bihor – 19 martie 2016
Prozatoare bănățeană; autoare de literatură pentru copii. A urmat studiile liceale la Timișoara și a activat de-a lungul vieții în diferite funcții economice. A colaborat la publicații culturale Flamura, Caraș-Severinul cultural și științific, Timpul, Ecranul, Vrerea etc. A publicat volumele: Întâmplări din lumea poveștilor, Legendele Reșiței, Castelul vânturilor, Frumoasa de pe stea, Comoara greierașului, Frumoasele cosmine, Pantofii de azur, Taina unei vieți. Este deținătoarea Premiului „Alexandru Jebeleanu” (Timisoara, 1996).
1938 – S-a născut Corina Cristea
16 februarie 1938, Roșiori de Vede, Teleorman
Prozatoare. După ce a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București (1955–1961), a fost profesoară de Limba engleză la o școală generală și la Liceul „Spiru Haret” din București. A debutat în Luceafărul (1967) cu Alba Roza, iar prima carte, Prietena mea Si, a apărut în 1969. Au urmat: Castanii roșii, parfumați și naivi, Eternitatea e după colț, Goana după vânt, Emigrant în străinătate etc.
1939 – S-a născut Ilie Constantin
16 februarie 1939, București – 5 februarie 2020
Poet, prozator, eseist și traducător, reprezentant al generației anilor ’60, stabilit în Franța. A urmat Facultatea de Filologie la Universitatea din București (1956–1961). O dată cu debutul în studenție are loc și debutul cu versuri în revista Tânărul scriitor (1957). A fost redactor la ziarul Scînteia și la revista de literatură Luceafărul. Debutului editorial, Vântul cutreieră apele i-a urmat o serie de volume care surprind cu o lirică modernistă: Desprinderea de țărm, Bunavestire, Celălalt, Plata luntrașului, Entuziasmul melancolic. În 1973 s-a autoexilat la Paris, unde a devenit Doctor în Filologie cu teza Complicitatea fertilă – poeți români, 1951–1973 (La Complicité fertile – poètes roumains. 1951–1973), la Institutul Național de Civilizații și Limbi Orientale din Paris (1991). A revenit în România unde și-a petrecut ultima parte a vieții și a publicat alte volume de versuri. Dintre volumele sale: Clepsidra, Bunavestire, Coline cu demoni (1971, Premiul Uniunii Scriitorilor), Celălalt, Neguțătorul de săbii / Le marchand de sabres, Plata luntrașului, Limba imperiului / La langue de l’empire, La Chute vers le zenith (1989, Le Grand Prix de la Jeunesse de la Société des Gens de Lettres de France). A mai publicat volume de critică literară despre poezia română.
1940 – S-a născut George Suru
Gheorghe-Cornel; 16 februarie 1940, Caransebeș – 29 mai 1979, Caransebeș
Poet și profesor. A urmat Facultatea de Filologie la Timișoara și Cluj. A fost profesor suplinitor în două sate din preajma Caransebeșului (Vârciorova și Petroșnița), metodist cultural la Reșița, profesor de liceu la Caransebeș. A condus cenaclul literar „Mihail Halici” și a fost redactor responsabil al revistei Jurnal, subintitulată Caiet literar-artistic și social-cultural. A debutat, cu versuri, în revista Tribuna (1958), iar primul său volum, Pentru a iubi, a apărut în 1967. A colaborat la Tribuna, Orizont, România literară, Ateneu, Ramuri, Luceafărul, cu poezie; a scris cronici în Scrisul bănățean, Orizont. A mai semnat plachetele de poezie Așteptarea coralilor (1970, Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara), Semnul de taină, Când dragostea e pasăre cântătoare, Noaptea semințelor, dar și un volum de povestiri pentru copii, Într-un tril doi visători, Mihail și Thor.
1947 – S-a născut Ion Pachia-Tatomirescu
16 februarie 1947, Tatomirești, Dolj
Poet, prozator, teoretician, critic, istoric al culturilor, civilizațiilor, al religiilor, lingvist, publicist, editor și traducător. A urmat cursurile Facultății de Filologie la Universitatea din Timișoara (1966–1971). A devenit Doctor în Filologie la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, cu teza Generația resurecției poetice din 1965–1970. Este profesor titular la Colegiul Național Bănățean din Timișoara, director al Editurii Aethicus, redactor-șef al Anuarului de martie, redactor la Rostirea românească și Orient latin. Este căsătorit cu poeta și anglista Gabriela Pachia. A scris și a publicat 41 de lucrări științifice și beletristice, dintre care: Munte, Crocodilul Albastru (poezii pentru copii), Încântece, Peregrinul în azur, Nichita Stănescu și paradoxismul, Împăratul din Munții de Azur / The Tale of the Emperor in the Azure Mountains, Mihai Eminescu și mitul etnogenezei dacoromânești, Stelele dalbe…dintr-o „Colindă la Timișoara în Decembrie Însângerat, la anul 1989“, Aforismele apei / Aphorismes de l’Eau, Dicționar estetico-literar pentru Bacalaureat, Cereasca horă din carul cu doisprezece brebenei, Dicționar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației…, Compostorul de nori, Generația resurecției poetice (1965–1970), Despre fructul curcubeului / On the Fruit of the Rainbow etc.
1949 – S-a născut Maria Elena Bjornson
16 februarie 1949, Paris – 13 decembrie 2002, Londra
Scenografă de teatru britanică, considerată printre cei mai buni scenografi ai ultimelor decenii din teatrul mondial. Era pe jumătate româncă, mama ei, Mia Prodan, originară din Cluj făcuse studii la Sorbona. Tatăl ei a fost un om de afaceri norvegian, Bjørn Bjørnson, al cărui bunic era dramaturgul câștigător al Premiului Nobel pentru literatură, Bjørnstjerne Bjørnson. A lucrat la Royal Shakespeare Company unde făcut scenografia pentru musicalul Fantoma de la Operă în regia lui Andrew Lloyd Weber, pentru care a obținut, în 1988, două premii Tony, pentru costume și decoruri.
Mai mult: About Maria [Maria Bjornson]
1951 – S-a născut Mihail Grămescu
16 februarie 1951, București – 13 mai 2014, București
Scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A urmat cursurile Școlii postliceale de Laboranți fizică-chimie și a lucrat la Institutul de cercetări și amenajamente silvice, ca ucenic strungar la Uzinele 23 August, operator la Biofarm, redactor și secretar de redacție la Proprietarul, corector și redactor la revistele Știintă și tehnică și Anticipația, corector la Adevărul, sau corector editorial la Editura Hyperion. Pasionat de șah, a câștigat 12 premii la concursurile naționale. A participat la cenacluri literare și SF: Relief românesc, Săgetătorul, „Nicolae Labiș”, 1CAS, Modul 13, „George Bacovia”, Luceafărul, Solaris, Marțienii, Club A, Arhitext etc. Debutul editorial a avut loc abia în 1981, cu volumul de povestiri SF Aporisticon, care a cunoscut un uriaș succes de public și critică. A primit Premiul I la Conferința națională a Cenaclurilor de anticipație (1977), Premiul Uniunii Scriitorilor din RSR (1978), Premiul pentru debut al revistei Știintă și tehnică (1982) și altele din țară și două premii în străinătate: la Moscova (SocCon, 1989) și la Fayence (EuroCon, 1990). A publicat romane: Phreeria, Iritația; volume de povestiri: Aporisticon, Săritorii în gol, Răzbunarea Yvonei; poezii: Cioburi de înger, Lumina antisolară; teatru: Premiera etc.
1956 – A încetat din viață Constantin Gheorghiu (25 octombrie 1894 – 16 februarie 1956)
Chimist; profesor universitar de chimie organică la Institutul de Chimie „Petru Poni” din Iași, cu o bogată activitate de cercetare; membru corespondent al Academiei Române.
1964 – S-a născut Constantin Enceanu
16 februarie 1964, Vișina Nouă, Olt
Interpret de folclor oltenesc. A absolvit cursurile Școlii Populare de Artă din Craiova, în timpul liceului. A participat la concursuri și festivaluri din țară, obținând numeroase premii – s-a situat pe locul I în 1991 la Corabia de aur și la Festivalul „Maria Tănase” – Craiova. Este membru al Ansamblul Folcloric „Maria Tănase” din Craiova ca solist vocal. În 1994 a imprimat prima casetă Electrecord cu orchestra „Maria Tanase”, dirijor Nicu Crețu, intitulată A naibii de mândruliță, și în 1997 cea de-a doua casetă, tot Electrecord intitulată Stai cu mine, omule, să-ți cânt, dirijor Paraschiv Oprea.
Constantin Enceanu – De atâta timp măicuță
1968 – Noua organizare administrativă a Republicii Socialiste România
În 14 ianuarie 1968 a fost publicată o hartă-proiect cu 35 de județe, care a fost discutată în organizațiile partidului comunist, suferind unele modificări. Prin Prin Legea nr. 2/16 februarie 1968 privind organizarea administrativă a Republicii Socialiste România s-a revenit la împărțirea administrativ-teritorială a țării pe județe, dar rezultatul final, substanțial diferit de situația tradițională, anterioară anului 1950, a cuprins 39 județe, municipiul București, 236 orașe, dintre care 47 de municipii și 2706 comune având în componență 13.149 sate. Legea a stabilit că teritoriul țării va fi organizat în unități administrativ-teritoriale: județul, orașul și comuna, Municipiul București a fost organizat pe sectoare, numerotate, Sectorul agricol Ilfov fiind subordonat municipiului București.
1970 – A încetat din viață Leon Biju (2 februarie 1880 – 16 februarie 1970)
Pictor; fost deținut politic sub regimul comunist din România.
1983 – S-a născut Mihai Bendeac
16 februarie 1983, București
Actor de teatru și film, scriitor, compozitor, scenarist, cântăreț, regizor, și poet. A debutat în anul 1998, în rolul lui Ahile din piesa Pălăria de Eugène Labiche, în regia lui Horațiu Mălăele. A jucat la Teatrul de Comedie în Leonce și Lena de G. Buckner, Doi tineri din Verona și A douăsprezecea noapte de Shakespeare, Ubu înlănțuit de Alfred Jarry, Comedie neagră de Peter Shaffer, Bani din cer de Ray Cooney etc., la Teatrul „Bulandra” în O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale și în teatrul TV Pijamale de Mawby Green și Ed Feilbert. A susținut emisiuni de divertisment la televiziune: În puii mei!, iComedy, a realizat serialul TV Jurnalul unui burlac, a fost jurat în emisiunile România dansează, iUmor. A jucat în filmele Milionari de Weekend și Supraviețuitorul, în serialele TV La Bloc, Românii au Artiști, Băieți de Oraș etc.
Supraviețuitorul (2008) • Sergiu Nicolaescu, Ion Dichiseanu, Mihai Bendeac, Cristian Iacob
1985 – A încetat din viață Victor Torynopol (Victor Comei Fiorescu; 24 decembrie 1922 – 16 februarie 1985)
Poet, profesor universitar, diplomat.
1986 – S-a născut Ciprian Deac
Ciprian Ioan Deac; 16 februarie 1986, Bistrița
Fotbalist, care joacă pe post de mijlocaș. Și-a început cariera fotbalistică la Gloria II Bistrița. A jucat la CFR Cluj, Oțelul Galați, Schalke 04 (Germania), Rapid București, din nou CFR Cluj, alături de care a câștigat de cinci ori campionatul național (2007–2008, 2009–2010, 2018–2019. 2019–2020, 2020–2021); de trei ori Cupa României (2007–2008, 2008–2009, 2009–2010) și de două ori Supercupa României (2009, 2010). Este românul cu cele mai multe cupe și supercupe ale României. Pe plan internațional, are prezențe la națională pentru România U21 (2007–2008) și România (2010–2020), fiind selecționat de 26 de ori.
1987 – Greva de la atelierele Nicolina din Iași
La 16 februarie 1987, s-a declanșat la Uzinele Nicolina o grevă spontană, care îl avea protagonist pe Titi Iacob, rectificator. În fața primului secretar și a altor activiști de partid, a cerut drepturi pentru muncitori: duminica liberă, salarii omenești, căldură și lumină, alimente în magazine. Muncitorii au spart geamurile și l-au sechestrat pe director. Greva a durat două ore fiind reprimată de securitate și miliție. Muncitorii au aruncat cu bulgări în care erau ascunși pumni de piulițe în forțele de ordine venite să liniștească spiritele. A doua zi, studenții Politenicii ieșene s-au revoltat împotriva condițiilor vitrege din cămine și împotriva limitărilor extreme la consumul de energie, încercând să se alăture muncitorilor (16–17 februarie). Titi Iacob a fost declarat sectant, fiind de religie evanghelistă, explicație care a devenit una oficială. Bineînțeles, au urmat arestări și ani de închisoare…
1991 – A încetat din viață Marin Iancu Nicolae (28 mai 1907 – 16 februarie 1991)
Scriitor orb, autor de cărți pentru copii.
1994 – Tratatul de prietenie și colaborare româno-croat
A fost semnat la București de președinții celor două state. A fost ratificat prin Legea nr. 79/22 septembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 273/27 septembrie 1994.
1995 – A încetat din viață Victor Kernbach (14 octombrie 1923 – 16 februarie 1995)
Prozator, poet, eseist, traducător, autor al unui Dicționar de mitologie generală.
1996 – A încetat din viață Nicolae Carandino (19 iulie 1905 – 16 februarie 1996)
Gazetar, cronicar plastic și dramatic, traducător, memorialist; director al Teatrului Național din București; editor al noii ediții a ziarului Dreptatea, după 1944; arestat în urma „înscenării de la Tămădău”; ultimul dintre supraviețuitorii procesului Iuliu Maniu.
1997 – S-a născut Alexandra Dindiligan
16 februarie 1997, Galați
Handbalistă. A jucat pe postul de extremă stânga la U Cluj și, din iunie 2020, clubul HC Zalău. În anul 2014, a câștigat cu echipa de junioare a României medalia de aur la Campionatul Mondial din Macedonia, iar cu echipa națională de tineret a României a obținut medalia de bronz la Campionatul Mondial din 2016.
2000 – A încetat din viață Henry Selbing (6 august 1912 – 16 februarie 2000)
Dirijor cu o singură mână; primul director și prim dirijor al Orchestrei Filarmonicii de Stat din Sibiu.
2006 – A încetat din viață Lya Hubic (9 ianuarie 1911 – 16 februarie 2006)
Soprană, interpretă de operă și operetă la Opera Națională Română din Cluj.
2007 – A încetat din viață Virgil Cândea (29 aprilie 1927 – 16 februarie 2007)
Istoric al culturii române medievale și moderne; membru titular și vicepreședinte (1998–2002) al Academiei Române.
2012 – A încetat din viață Cornel Mihai Ionescu (11 februarie 1941 – 16 februarie 2012)
Eseist, traducător, comparatist; profesor la Facultatea de Litere și la Facultatea de Filosofie ale Universității București; a coordonat colecția de filosofie contemporană, Mentor a Editurii Univers Enciclopedic.
2013 – Filmul Poziția copilului, a fost premiat cu Ursul de Aur la Festivalul Internațional de Film de la Berlin
Poziția copilului este un film dramatic românesc din 2013 regizat de Călin Peter Netzer și produs de Ada Solomon. Filmul a câștigat premiul Ursul de aur la Festivalul Internațional de Film de la Berlin (7–17 februarie 2013), precum și premiul pentru cel mai bun film la Festivalul de la Namur, pe 4 octombrie 2013. Cu o seară înainte, același film a primit premiul criticii internaționale, la Berlinala 2013 În rolul principal a jucat regretata Luminița Gheorghiu, alături de Bogdan Dumitrache, Natașa Raab, Florin Zamfirescu, Vlad Ivanov etc.
Poziția copilului / Child’s pose (2013)
2015 – A încetat din viață Radu Simion (27 februarie 1940 – 16 februarie 2015)
Naist virtuoz și conducător de orchestră de muzică lăutărească și populară.
2016 – A încetat din viață Horia Pătrașcu (15 mai 1938 – 16 februarie 2016)
Scenarist, critic de film, publicist și scriitor.
2016 – A încetat din viață Mircea Costache II (2 mai 1940 – 16 februarie 2016)
Handbalist și profesor de educație fizică și sport, dublu campion mondial și câștigător al Cupei Campionilor Europeni cu echipa Dinamo București.
2020 – A încetat din viață Tudorel Postolache (20 noiembrie 1932 – 16 februarie 2020)
Economist specializat în programe de dezvoltare; profesor universitar; membru titular al Academiei Române.
2021 A încetat din viață Lucian Pînzaru (19 ianuarie 1968 – 16 februarie 2021)
Actor de teatru, unul dintre actorii emblematici ai Teatrului Dramatic „Fani Tardini” din Galați.
#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories
---------- *Ediție revizuită și adăugită
0 comentarii la „16 Februarie în istoria românilor”