16 Iunie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Academia Mihăileană

 

1479 – S-a născut Bogdan al III-lea

Bogdan Cel Chior; 16 iunie 1479, Huși – 30 aprilie 1517, Huși

Domn al Moldovei între 2 iulie 1504–20 aprilie 1517. A fost fiul lui Ștefan cel Mare și al doamnei Maria Voichița, fiind asociat la domnie încă din 1497. A avut un conflict îndelungat cu Polonia, fiindu-i refuzată de două ori mâna principesei Elisabeta, sora regelui Poloniei. Conflictul s-a încheiat prin pacea de la 17 ianuarie 1510, când Bogdan a renunțat la căsătorie în schimbul unor avantaje politico-economice. S-a căsătorit de trei ori, mai întâi cu Anastasia (d. 1512), apoi cu Stana (d. 1518) și în cele din urmă cu Ruxandra, fiica principelui Țării Românești Mihnea cel Rău. A avut copii doar din relații ilegitime. Trei dintre fiii săi au fost, de asemenea, principi ai Moldovei: Ștefăniță Vodă, Alexandru Cornea și Alexandru Lăpușneanu.

1599 – Mihai Viteazul a încheiat un tratat

cu trimișii lui Andrei Bathory

Prin tratatul semnat la 16/26 iunie la Târgoviște, Mihai Viteazul a acceptat să fie inclus în pacea cu otomanii, pentru a câștiga timpul necesar în vederea finalizării pregătirilor pentru a neutraliza ostilitățile Porții.

 

1655 – Bătălia de la Șoplea

Răscoala seimenilor și a dorobanților ridicați împotriva domnului Munteniei, Constantin Șerban Basarab, a fost zdrobită la Șoplea, pe Teleajen, de către principele Transilvaniei, Gheorghe Rakoczy, chemat în ajutor de domnul Țării Românești, în 16/26 iunie 1655.

1753 – A încetat din viață Neofit Cretanul

cca. 1690, Insula Creta – 16 iunie 1753, București

Sfântul Ierarh Martir Neofit Cretanul (sau Criteanul), mitropolit al Ungrovlahiei (1738–1753). De neam grec, a venit în Țara Românească pe când era ieromonah, în anturajul Domnului Constantin Mavrocordat, ca dascăl al copiilor acestuia. Cu ajutorul și susținerea lui Vodă Mavrocordat, a devenit mitropolit titular (onorific) de Mira Lichiei (hirotonit la București în 27 ianuarie 1737), apoi a fost mutat în scaunul de Mitropolit al Ungrovlahiei (București) la 7 noiembrie 1738, păstorind până la moarte. S-a identificat cu „nevoile” enoriașilor săi, l-a susținut pe Vodă Mavrocordat în reformarea țării – a luat parte la acțiunea de desființare a „rumâniei”, a scris argumentația din actul de dezrobire din 5 august 1746: „Cunoscând și noi cu toții de obște că acest lucru, a avea supuși robi pe pravoslavnicii creștini, care săntu întru o credință cu noi, nu iaste lucru creștinescu, ci de mare pagubă sufletelor noastre […]”. Fără a mai aștepta hrisovul lui vodă, la 15 martie 1746, a eliberat din rumânie pe toți țăranii de pe moșiile Mitropoliei, răscumpărând cu banii săi paguba presupusă. În același an, a înființat o școală în satul Pătroaia (Dâmbovița, pe o moșie cumpărată pentru Mitropolie din banii săi), unde urmau să învețe carte, gratuit (subvenționată de Mitropolie), toți copiii țăranilor (1746–1774). A tipărit un număr important de cărți bisericești, a înființat și înzestrat biblioteca Mitropoliei, s-a implicat în reorganizarea și reformarea Bisericii. A întărit relația între capul instituției și slujitorii ei, a îndrumat preoții de parohie să ia parte, activ, la viața de zi cu zi a enoriașilor. A acordat o atenție deosebită școlilor, fiind numit ispravnic al dascălilor de Domnul Grigore Ghica (1749). În 1753 a fost implicat, fără voia lui, în rivalitatea dintre boierii țerii și favoriții greci din preajma domnului, aflându-se în tabăra boierilor pământeni. A fost, se pare, otrăvit în complotul împotriva lui vodă Ghica.

La 28 octombrie 2022, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât proslăvirea Ierarhului Martir Neofit Cretanul, Mitropolitul Ungro-Vlahiei, cu titulatura Sfântul Ierarh Martir Neofit Cretanul, mitropolitul Țării Românești și înscrierea lui în calendarul Bisericii Ortodoxe Române în ziua de 16 iunie.

1835 – A fost inaugurată Academia Mihăileană

Prima instituție de învățământ superior din Moldova, a fost inaugurată în 16/28 iunie 1835 la Iași sub domnia lui Mihail Sturdza, prin strădania lui Gheorghe Asachi și a altor învățați români ai vremii. Profesori români, Gheorghe Asachi, Eftimie Murgu, Ion Ionescu de la Brad, Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu etc. și străini au ținut cursuri de istorie, filosofie, drept, teologie, chimie, matematică, inginerie, agronomie și arhitectură. Sediul a fost stabilit în Casele Cazimir (stânga) și Voinescu (dreapta), unite printr-un pasaj sub formă de arc. Este precursoare a Universității din Iași și a Colegiului Național. În 1847 cursurile au fost suspendate de autoritățile vremii, profesorii fiind acuzați de propagarea unor idei revoluționare.

1848 – Revoluția de la 1848 în Țara Românească

Revoluționarii din Craiova au ajuns la București în frunte cu membrii guvernului provizoriu. Au fost întâmpinați cu entuziasm de populația Bucureștiului.

De teama represiunilor celor două imperii, s-a retușat guvernul provizoriu, care nu va cuprinde numai aripa radicală a revoluționarilor ci și o aripă moderată. Noul guvern provizoriu va fi condus de mitropolitul Neofit și va avea ca membri pe: Ion Heliade Rădulescu, Nicolae Golescu, Ștefan Golescu, Christian Tell, Gheorghe Magheru, C.A. Rosetti, Nicolae Bălcescu și Ion C. Bratianu. Au fost eliberați toți arestații politici.

1862 – Convenția privind reglementarea serviciului telegrafic

Încheiată la Timișoara, Convenția privind reglementarea serviciului telegrafic între România, Austria, Imperiul Otoman și Serbia, reprezenta și o recunoaștere a autonomiei statului român unificat.

1864 – Protocolul de la Constantinopol

Încheiat în 16/28 iunie între Poartă și reprezentanții Puterilor garante, în urma loviturii de stat din 2/14 mai 1864, prin care guvernul condus de Mihail Kogălniceanu, cu sprijinul domnitorului Al.I. Cuza, a dizolvat Adunarea. A fost recunoscut dreptul statului român de a-și modifica legiuirile interne fără o prealabilă aprobare din partea lor.

1868 – S-a înființat Agenția comercială română la Varna

În mai 1867, ministrul român al Afacerilor Străine, Ștefan Golescu, a înaintat Consiliului de Miniștri propunerea instituirii unui agent comercial român la Varna. Consiliul de Miniștri dând un aviz favorabil, proiectul de lege pentru înființarea unei agenții comerciale la Varna a fost votat, iar la 16 iunie 1868 Dimitrie Caramfilescu era numit „comisar pentru privegherea intereselor românilor”, din februarie 1869 el purtând și titulatura de „agent comercial”. Merită evidențiat faptul că, în ciuda statutului de vasalitate al Bulgariei față de Imperiul Otoman – Bulgaria fiind principat autonom aflat sub suzeranitatea Porții – autoritățile de la București au purces la întemeierea de reprezentanțe diplomatice în această țară, fără a solicita avizul de aprobare (beratul) sultanului față de acest demers.

1872 – S-a născut Vasile Gheorghiu

16/28 iunie 1872, Câmpulung, Austro-Ungaria/ Câmpulung Moldovenesc, România – 29 noiembrie 1959, Cut, Neamț

Profesor teolog, membru de onoare (din 1938) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Teologie de la Universitatea din Cernăuți (1890–1894); absolvind cu rezultate excepționale, și-a desăvârșit cultura teologică, obținând Dctoratul în 1897. A devenit profesor suplinitor la catedra de Studiu biblic și Exegeza Noului Testament la Universitatea din Cernăuți, apoi, timp de trei ani, s-a specializat la universitățile din Viena, Bon, Breslau și Leipzig. A revenit la Facultatea de Teologie din Cernăuți, la catedra de Studiu biblic și Exegeza Noului Testament, devenind profesor agregat, apoi titularul catedrei, în urma acordării titlului de profesor universitar până în 1938, când a fost trecut în rândul profesorilor onorari. Decan în trei rânduri al Facultății de Teologie din Cernăuți, a format ca profesor 37 de generații de teologi români. În 1948, datorită posturii clericale și a originii bucovinene, incomode regimului comunist, i s-a ridicat titlul de membru de onoare al Academiei Române, iar din 1950 i s-a suspendat pensia, la fel întregii familii.

1874 – Legea pentru organizarea serviciului sanitar

Legea din 16/28 iunie 1874 pentru organizarea serviciului sanitar fost publicată în Monitorul Oficial nr. 131/16 iunie 1874.

1882 – S-a născut Ion U. Soricu

Ioan Urs Soricu; 16 iunie1882, Săcele, Brașov – 11 ianuarie 1957, București

Poet, folclorist, autor de literatură pentru copii și publicist, membru al Societății Scriitorilor Români din 1911. A urmat cursurile Facultății de Litere din București (1907–1910), ca bursier al Casei Școalelor. A fost profesor de Limba română la Gimnaziul „Carol al II-lea” din Câmpulung, a participat, voluntar la primul război mondial, pe frontul din Moldova. A valorificat experiența războiului în Doine din zile de luptă și Îngerul a strigat. După război, a fost profesor la Gimnaziul „Principesa Ileana”, Liceul „Gh. Lazăr” din Sibiu, a fost senator de Sibiu, din partea PNL un an, apoi în București, profesor la liceele Sf. Sava și „Mihai Viteazul”. A desfășurat o prodigioasă activitate publicistică: în colegiul redacțional al revistei Ramuri, redactor la România Mare, Răsăritul (Chișinău), Carpații (Sibiu), Crai nou (Roman), Renașterea română; redactor responsabil la Cuvântul liber (Sibiu) etc. A debutat cu versuri, la Familia în 1904, iar editorial cu placheta Florile dalbe, apărută în 1912. A mai colaborat la Viața Literară, Sămănătorul, Lupta (Budapesta), Tomis, Flacăra, Universul, Curentul, Cele trei Crișuri, Lumea copiilor, Luceafărul literar, Vatra, Gazeta Buzăului, Transilvania etc. Din scrierile sale: Ziua mamei, Popești din patru unghiuri, Pânea neagră, Jertfa iubirii; piese de teatru: Doamna munților, Mirică; versuri pentru copii: Pasărea măiastră; culegerea de poezie populară Norul dor de neam (în colaborare cu V. Drăgușanu). A tradus Faust de Goethe, din literatura latină clasică, din poeții maghiari, din Alessandro Manzoni, R. Burns și H.W. Longfellow și din poezia germană.

1884 – S-a născut Nicolae Dăscălescu

16 iunie 1884, Căciulești, Neamț – 26 septembrie 1969, Piatra Neamț

Ofițer de carieră, general al Armatei Române. A urmat Școala Militară de Artilerie, Geniu și Marină din București, absolvind în 1908. A participat la primul război mondial, remarcându-se în lupta de la Miercurea Ciuc (1916) și fiind decorat cu Ordinul Coroana României cu spade și panglică și cu Virtutea Militară, în grad de Cavaler. A luat parte, împreună cu divizionul său la Campania din Ungaria din 1919, ajungând până la Tisa și înaintând apoi către Budapesta. S-a distins în luptele celui de-al doilea război mondial atât pe Frontul de Est (iunie 1941–februarie 1943), cât și pe Frontul de Vest (august 1944–mai 1945). Judecat și achitat în 1945 pentru presupuse crime de război, a fost arestat în 1951 pentru sabotaj agricol și, după achitare, ținut abuziv în închisoare timp de patru ani sub aceeași acuzație de crime de război, fără a mai fi judecat.

1890 – S-a născut Nae Ionescu

4/16 iunie 1890, Brăila – 15 martie 1940, București

Filosof, logician, pedagog, jurnalist și publicist. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie din București, ale cărei cursuri le-a încheiat în 1912, cu specializare în Filosofie și a fost numit profesor la Liceul „Matei Basarab” din București. După o vreme în care a colaborat la Studii filosofice sau la Noua Revistă Română, a plecat în Germania, la Göttingen, în vederea desăvârșirii studiilor. Aici l-a prins primul război mondial. În 1919 și-a susținut doctoratul în filosofie la Universitatea din München cu teza: Die Logistik als Versuch einer neuen Begründung der Mathematik (Logica, o nouă încercare de definire a matematicii). A revenit în țară în 1919 dedicându-se carierei didactice și jurnalistice. A fost profesor al Universității bucureștene. Orientarea sa filozofică a fost numită trăirism. A știut să adune în jurul său și să eleveze o pleiadă de membri ai generației de aur interbelice a literaturii și gândirii românești ca Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran, Petre Țuțea, Constantin Noica, Vasile Moisescu și George Murnu. În anii 1930 a fost puternic implicat în politică, susținându-l inițial pe Regele Carol al II-lea și apoi Mișcarea legionară. Convingerile sale politice de dreapta au făcut să fie de mai multe ori arestat și închis. Cărți publicate: Roza vânturilor, Curs de metafizică, Curs de istoria logicii.

1913 – S-a născut Ion Banu

16 iunie 1913, București – 12 mai 1993, București

Filosof, membru corespondent (din 1991) al Academiei Române. A urmat Facultățile de Drept și Filosofie din București. A fost profesor de Istoria filosofiei antice și medievale la Facultatea de Filosofie a Universității din București, membru fondator al Asociației de Studii Orientale din România, membru al Societății Franceze de Egiptologie și al Asociației Internaționale pentru Filosofie Greacă. Din lucrările sale: Primii materialiști greci, Introducere în istoria filosofiei, Platon heracliticul, Sistemul filosofic al lui Aristotel, Filosofia elinismului ca etică. 

1918 – A încetat din viață Bazil Assan (1 august 1860 – 16 iunie 1918)

Inginer, inventator și explorator; membru al Societății Geografice Române; primul român care a călătorit în jurul lumii.

1921 – S-a constituit Societatea Orient Radio (Rador)

Agenția telegrafică de presă Rador a fost înființată la București, ca societate anonimă pe acțiuni, la inițiativa lui Noti Constantinde, secretar la Legația română din Paris, și Sebastian Șerbescu, avocat. La început a fost proprietate a Băncii Chrissoveloni, dar în martie 1925 a fost cumpărată de Ministerul de Externe. În consecință, în martie 1926 a fost adoptată o lege prin care Rador a devenit agenția oficială a guvernului. În timp, a fost reorganizată, purtând denumirea de Rompres și, în prezent, Agerpres.

1925 – S-a născut Anatol E. Baconsky

Anatol Emilian Baconsky; 16 iunie 1925, Cofa, Hotin, Regatul României/Chelmenți, Ucraina – 4 martie 1977, București

Eseist, poet, prozator, publicist, teoretician literar și traducător de orientare modernistă. A absolvit Facultatea de Drept a Universității din Cluj (1949). A debutat cu versuri în revista pentru copii Mugurel din Drepcăuți (1943), cu eseu în Tribuna nouă din Cluj (1945), iar debutul editorial s-a produs în 1950 cu volumul Poezii. A fost redactor-șef al revistei Almanah literar, devenită ulterior Steaua, de la Cluj (1953–1959). Dacă în primii ani poezia sa a fost apropiată de poetica realismului socialist, la maturitate a devenit un poet neo-expresionist. La Congresul Scriitorilor din 1956 a atacat principiile dogmatice ale proletcultismului. A tradus mult din lirica universală: Salvatore Quasimodo, Carl Sandburg, Arthur Lundkvist și a fost autorul volumului Panorama poeziei universale contemporane, un compendiu al poeziei moderniste europene. Sub numele A.E. Baconsky, a publicat: Copiii din valea Arieșului, Fluxul memoriei, Imn către zorii de zi, Echinoxul nebunilor și alte povestiri, Corabia lui Sebastian. A murit in cutremurul din 4 martie 1977.

1926 – S-a născut Lucia Stănescu

16 iunie 1926, Someșul Rece, Cluj – 25 septembrie 2020, Livorno, Italia

Soprană de talie internațională, solistă a Operei Române din Cluj-Napoca. A urmat în paralel Facultatea de Drept din București și Academia Regală de Muzică, secția Canto, la clasa tenorului Constantin Stroescu. Încă din timpul studiilor, a cântat, timp de doi ani, în Corul Radiodifuziunii Române. A participat la numeroase concursuri de canto, fiind răsplătită cu Premiul I la Concursul Tinerilor Soliști, Premiul I la Concursul Internațional de Canto din Moscova, precum și la Festivalul Tineretului și Studenților din București. La absolvire a fost angajată ca soprană a Operei Române din Cluj (1949). De-a lungul unei cariere de peste 30 de ani în muzica de operă, a interpretat roluri memorabile în numeroase opere celebre, mai ales ale lui Giuseppe Verdi și Giacomo Puccini, pe care i-a apreciat în mod deosebit. A apărut pe sena Operei Române din Cluj încă din anul IV, debutatând în rolul Cherubino din opera mozartiană Nunta lui Figaro, urmată de un amplu repertoriu internațional. Printre rolurile interpretate au fost Floria Tosca (Puccini: Tosca); Manon (Puccini: Manon Lescaut); Cio-Cio-San (Puccini: Madame Butterfly); Mimi (Puccini: La Boeme); Liu (Puccini: Turandot); Aida (Verdi: Aida); Desdemona (Verdi: Othello); Neda (Leoncavallo: Pagliacci); Margareta (Gounod: Faust); Micaela (Bizet: Carmen); Tatiana (Ceaikovski: Evghenii Oneghin); Mașa (Ceaikovski: Dama de pică); Maria (Ceaikovski: Mazeppa). A fost directoare a Operei Române (1970–1971 și 1974–1975). A avut, totodată, activitate pedagogică în cadrul Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj. Din 1977 s-a stabilit la Italia, unde și-a continuat cariera artistică și solistică, urmând ca, după un concert emoționant de „addio alle scene” în 1981, să desfășoare o carieră didactică timp de 15 ani la Conservatorul “Pietro Mascagni” din Livorno. În 2012 a lansat autobiografia intitulată A fost o viață sau un vis?.

Giuseppe Verdi – Aida Qui Radames verra

1928 – S-a născut Sergiu Comissiona

16 iunie 1928, București – 5 martie 2005, Oklahoma City, USA

Dirijor și violonist american, evreu originar din România. A frecventat concerte simfonice la Ateneul Român și a studiat din copilărie vioara cu Cecilia Nițulescu Lupu, care a fost cea dintâi care i-a sugerat să încerce dirijoratul. A fost membru în orchestra semisimfonică „Ciprian Porumbescu”, condusă de Emil Cobilovici și s-a exersat în jazz, făcând chiar parte dintr-o formație de jazz. A luat lecții de dirijat la Conservatorul evreiesc de pe Strada Sfinților, cu Eduard Lindenberg. La 17 ani a apărut prima dată în public ca dirijor, cu orchestra Colegiului farmaciștilor, intrepretând, între altele, uvertura Egmonnt și suita Peer Gynt. A urmat Conservatorul din București, având profesori pe Nicolae Breazu, Constantin Silvestri, Eduard Lindenberg și George Georgescu. În paralel era membru al Quartetului Radio și violonist în orchestra Filarmonicii de Stat. A avut un debut neașteptat, înlocuind dirijorul orchestrei, indisponibil, cu Faust de Charles Gounod. La doar 17 ani, a convins conducerea operei să-i acorde bagheta, făcându-și debutul dirijoral alături de mama sa, care interpreta rolul Margaretei. În 1949, s-a căsătorit cu dansatoarea Robinna, care i-a fost alături până la sfârșitul vieții. A fost director muzical al Ansamblului de Stat Român, dirijor principal al Operei de Stat din București. A emigrat în 1959 împreună cu familia în Israel, unde a fost director muzical al orchestrei simfonice din Haifa, a organizat și a condus orchestra de cameră Ramat Gan, ansamblu cu care efectuat un turneu în 43 de orașe din USA și Canada. În 1966 a fost numit director muzical al orchestrei simfonice din Göteborg (Suedia), iar în 1982 a devenit membru onorific al Academiei Regale Suedeze de Muzică. A devenit cetățean american în 1976. A fost prim-dirijor al orchestrei posturilor de radio și televiziune din Madrid (Spania), unul dintre membrii fondatori ai Societății „George Enescu” din Statele Unite ale Americii, avându-l ca președinte de onoare pe Yehudi Menuhin.

Maurice Ravel – Bolero • Orchestra Sinfonică și Corul RTVE, Dirijor Sergiu Comissiona (1992)

1930 – S-a născut Ion Siminie

16 iunie 1930, Orăștie

Actor de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală din Cluj-Napoca. A jucat la Teatrul de Stat din Baia Mare, Teatrul „Nottara”, Teatrul de Stat din Brașov și în filme: Ștefan cel Mare – Vaslui 1475, Noi, cei din linia întâi, Începutul adevărului (Oglinda), Modigliani, Ticăloșii.

Începutul adevărului (Oglinda) (1993) • Regia Sergiu Nicolaescu. Cu: Ion Siminie, Adrian Vâlcu, Gheorghe Dinică, Ștefan Radof, Dorel Vișan, Virgil Andriescu

1931 – S-a născut Alexandru Vulpe

16 iunie 1931, București – 9 februarie 2016, București

Istoric și arheolog specialist în Epoca Bronzului și cea a Fierului, membru corespondent (din 1996) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București în 1954, unde a studiat Istoria antică și Filologia clasică. În 1965 a devenit cercetător științific al Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”, iar în 1968 a obținut titlul de Doctor în Istorie cu lucrarea Necropola hallstattiană de la Ferigile: Monografie arheologică. Începând cu anul 1976, a fost membru corespondent al Institutului Arheologic German și membru al Consiliului Permanent al Uniunii Internaționale de Științe Preistorice și Protoistorice (IUPPS). Din 1990 a fost șeful secției de arheologie preistorică al Institutului „Vasile Pârvan” și profesor asociat al Facultății de Istorie din cadrul Universității din București. Un an mai târziu a devenit membru al Comitetului Executiv al IUPPS, iar în 1999 director al Institutului „Vasile Pârvan”. A fost decorat cu Ordinul național Steaua României în grad de comandor.

1932 – S-a născut Maria Albuleț

16 iunie 1932, Brăila – 17 ianuarie 2005, Ploiești

Șahistă, medic pediatru, prima jucătoare de șah din România care a obținut titlul de Maestră internațională. În anii ’50 a devenit una dintre cele mai importante jucătoare de șah din România. Multiplă campioană națională, a câștigat șase medalii în Campionatul Românesc de Șah Feminin: trei de aur (1951, 1955, 1956), două de argint (1953, 1972) și una de bronz (1958). În 1959, a participat la turneul de candidați la Campionatul Mondial de șah feminin din Plovdiv, unde a împărțit locul 12-13. A jucat pentru România la olimpiadele de șah feminin. A reprezentat România la Olimpiada din 1957 de la Emmen, unde împreună cu marea maestră de mai târziu, Margareta Teodorescu, a cucerit medalia de argint, prima realizare notabilă a reprezentativei feminine a României în competițiile pe echipe. Acest loc II a fost obținut la egalitate de puncte cu echipa clasată pe locul I, puternica reprezentativă a URSS. Argintul olimpic a fost completat și de medalia de argint pentru rezultatul individual de la masa 1. Tot în 1957 a câștigat marele turneu zonal de la Cracovia (Polonia) și s-a calificat pentru turneul canditatelor la meciul pentru titlul de campioană mondială (Plovdiv-Bulgaria, 1958), lucru care vorbește de la sine despre forța de joc pe care o atinsese în acea perioadă. „Cerebrală, foarte talentată, cu un stil agresiv. Având o amplă cultură generală, un aspect fizic plăcut și un caracter bine temperat este prototipul jucătoarei agreabile de concurs” [Constantin Ștefaniu – Șah de la A la Z, 1984]. În 1957, i s-a conferit titlul FIDE International Women Master (WIM – Maestră internațională), în 1971 a primit titlul de Maestră emerită a sportului pentru remarcabilele sale performanțe pe plan sportiv, iar în 1985 a primit titlul onorific de FIDE International Women Grandmaster (WGM – Mare maestră internațională). A fost și jucătoare de șah prin corespondență, membră a echipei olimpice de șah prin corespondență 1974/1978, unde echipa României a ocupat locul 6.

1936 – S-a născut Zina Dumitrescu

Zenobia Bogoș; 16 iunie 1936, Ismail, Regatul României/R. Moldova – 28 martie 2019, Snagov, Ilfov

Creatoare de modă din România, numită de manechinele și colegii din show-biz „mama modei din România”.  A studiat la Facultatea de Drept a Universității din București. Încă din primul an de facultate a început să lucreze ca manechin. A avut succes, la vârsta de 30 de ani devenind director executiv al Casei de Modă Venus. A lansat numeroase manechine devenite celebre: Crinuța Popescu, Daniela Androne, Eugenia Ștefan (Janine), Romanița Iovan, Bianca Brad, Dana Săvuică, Melek Amet, Cătălin Botezatu și Liviu Ionescu. A creat zeci de colecții de modă, participând la festivaluri de modă din țară și din străinătate.

1940 – Prima emisiune militară la Radiodifuziunea Română

La începutul lunii iunie a anului 1940, printr-un acord încheiat între Marele Stat Major al Armatei și Societatea Română de Radiodifuziune s-a hotărât difuzarea, la data de 16 iunie 1940, a emisiunii radiofonice Ora Ostașului. Din 1944 emisiunea și-a schimbat denumirea în Ora Armatei, iar de-a lungul celor 77 de ani de emisie neîntreruptă (1969–1989) emisiunea Armatei a mai fost intitulată Emisiune pentru militari, În slujba Patriei și Pentru Patrie.

1940 – S-a născut Melania Ursu

16 iunie 1940, Sibiu – 12 ianuarie 2016, Cluj-Napoca

Actriță de teatru și film. A absolvit IATC „I.L. Caragiale” București, promoția 1961, în clasa Moni Ghelerter. A jucat la Teatrul Național din Cluj și la teatrul din Târgu-Mureș. A ajuns la peste 90 de roluri interpretate în spectacole din dramaturgia națională și internațională, dintre care: Ifigenia în Aulis de Euripide, Unchiul Vanea de Cehov, Un tramvai numit dorință de Tennessee Williams, Macbeth și Hamlet de Shakespeare, Cerul înstelat deasupra noastră de Ecaterina Oproiu, Omul cu mârțoaga de George Ciprian, Iașii în carnaval de Vasile Alecsandri, Burghezul gentilom și Bolnavul închipuit de Molière, Săptămâna luminată de Mihail Săulescu, Pygmalion de G.B. Shaw, Un caz clinic de Dino Buzzati, Dansul morții de August Strindberg etc. A fost profesoară la secția de actorie a Liceului de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia” și la Facultatea de Teatru și Televiziune a universității clujene. A jucat în filme: Mere roșii, Iarba verde de acasă, Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu, Flăcări pe comori, Feedback.

Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980) • Regia Malvina Urșianu. Cu: George Motoi, Silvia Popovici, Cornel Coman, Valeriu Paraschiv, Eugenia Bosânceanu, Melania Ursu, Eusebiu Ștefănescu, Gabriel Oseciuc

1944 – S-a născut Viorel Dianu

16 iunie 1944, Bârsoi/Stoilești, Vâlcea

Prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1989. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din București. A fost profesor de Limba și literatura română în comuna Nicolae Titulescu, de Limba și literatura română, Literatură universală în Slatina și de Istoria artei la Colegiul Național „Radu Greceanu”. A debutat cu poezie în anul 1960 și cu proză în 1971, iar editorial cu volumul de proză scurtă Revelație în Do minor (1979). După 2002 s-a pensionat și s-a stabilit în București. A publicat volume de proză scurtă: Revelație în do minor, Apoteoza meșterului, Iubiri alese, Șapte care mai de care, Cișmigiu for ever; romane: Suplinitorul, Crucea perpetuă, Înălțarea, Bucurați-vă și vă veseliți, Cântarea patriarhului.

1946 – S-a născut Cornel Penu

16 iunie 1946, Galați

Fost handbalist, considerat cel mai mare portar al României. S-a apucat de handbal și de fotbal la Școala Generală nr. 8 din Buzău, evoluând în postul de portar de la început, apoi s-a specializat în handbal la Școala Sportivă, sub îndrumarea lui Constantin Căpățână. În paralel cu studiile la Facultatea de Mecanică din Galați a activat la clubul Știința. În anul 1967 s-a transferat la Dinamo București. A făcut parte din lotul echipei naționale de handbal a României, cu care a devenit dublu campion mondial în 1970 și 1974, și a primit argint olimpic la Montreal 1976 și bronz olimpic la München 1972. După ce s-a retras din activitate competițională în 1980, a devenit antrenor la echipa națională, iar apoi la Dinamo București, Hidrotehnica Constanța, ASA Buzău, Marrakech (Maroc), iar apoi a plecat în Franța, la Sedan. După ce s-a pensionat, a continuat să îi antreneze pe copiii din cadrul clubului din Sedan. Pentru realizările sale a fost numit Maestru emerit al sportului. În anul 2000 a primit Medalia națională Serviciul Credincios cl.I.

1947 – S-a născut Ștefan Agopian

16 iunie 1947, București

Prozator și publicist contemporan de origine armeană. A început să scrie poezie pe băncile liceului și a obținut premiul I la un concurs de poezie școlar. A intrat în 1965 la Facultatea de Chimie a Universității din București și a debutat în același an cu cinci poezii în Povestea vorbei, supliment al revistei Ramuri condusă de Miron Radu Paraschivescu. În perioada 1965–1968 a scris foarte mult proză scurtă, teatru și poezie și ca urmare a fost exmatriculat de la facultate pentru absenteism. A scris volumul de proză scurtă În după amiaza aceea, pe care l-a depus spre publicare la Editura Cartea Românească, dar pe care l-a retras din cauza apariției Tezelor din iulie ale lui Nicolae Ceaușescu. În 1971 a terminat romanul Ziua mâniei, scris la sfatul lui Alexandru Paleologu, care în acel moment îndeplinea funcția de redactor la Editura Cartea Românească și care l-a publicat în 1979. A inaugurat în 1990 în Luceafărul rubrica săptămânală Momos pe care o va edita până în 1994. A lucrat la ziarul Cotidianul, a condus Editura Ararat, a fost redactor la Academia Cațavencu, unde a lucrat timp de 20 de ani, publicând printre altele, un serial despre viața în comunism, altul despre prietenul său apropiat Nichita Stănescu și altele. Este în prezent redactor la revista Cațavencii, unde publică un serial numit Scriitor în comunism, recenzii și alte articole ocazionale. A fost de asemenea colaborator la 24-FUN, redactor șef la suplimentul Ziua literară a ziarului Ziua. Volume publicate: Tache de catifea, Tobit, Manualul întâmplărilor, Sara, Însemnări din Sodoma, Republica pe eșafod.

1947 – S-a născut Mariana Bojan

16 iunie 1947, Câmpia Turzii

Pictoriță, poetă și prozatoare, membră a Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Cluj-Napoca și a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, secția Pictură. A participat la Saloanele județene de pictură și grafică între 1973–2020, la 16 expoziții republicane la Sala Dalles, București, numeroase expoziții de grup în țară și străinătate, tabere de pictură: Ciucea, Călușeri, Sângeorgiu de Mureș, Someșul Cald, Portița, Dej, Nicula, Sâncraiu de Mureș etc. A realizat grafică de carte. Literar, a debutat absolut cu poezii în Tribuna, 1969, primind premiul de debut al Editurii Dacia. A publicat volume de versuri: Elegie pentru ultimul crâng, Judecătorul de păpuși, Haina de cânepă, Phantasticonul, Expertul și păsările poeme, Epistole din Piața Norilor; proză scurtă: Ultima noapte a Șeherezadei; antologia Arta înfocării și microromanul Dansul câinilor. Biografie ilustrată 

1954 – S-a născut Michi Constandache

Marian–Michi Mîță; 16 iunie 1954, Bârlad

Poet, romancier și eseist, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava. A fost profesor de Limba germană la  la Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu”, actualmente bibliotecar la Biblioteca „Stroe S. Belloescu” din Bârlad. A fost membru al cenaclului literar Numele poetului, condus de poetul Cezar Ivănescu. Esta director fondator al revistei Procust. Cărți publicate: Convorbiri la arhipelagul ferestrei, Dietă zilnică pentru lepădarea de trup, Infernul metabolic, Guvernatorul giruetelor de ceară, Un carnaval în infern.

1958 – S-a născut Sanda Năforniță

16 iunie 1958, Iași

Pictoriță naivă, specializată în icoane pe sticlă, fiica pictoriței Aurora Năforniță. Deși fără studii de artă plastică, la 50 de ani s-a apucat de învățat. A urmat, la zi, cursurile Universității de Artă, la Secția Pedagogie, sperând astfel să-i fie recunoscut și răsplătit talentul. Prima sa expoziție a avut loc în 1988, la Iași. În prezent, ea are în palmares numeroase expoziții organizate în Iași și București, lucrări expuse în Muzeul de Artă din Chișinău, Republica Moldova și multe tablouri în colecții particulare din Statele Unite, Mexic, Spania, Italia, Franța, Polonia și Suedia. A amenajat, în locuința sa, singurul muzeu privat din Iaşi, Muzeul „Aurora Năforniţă“.

1964 – Grațierea unor deținuți politici

Prin Decretul nr. 310/16 iunie 1964 de grațiere și amnistie a deținuților politici din România au fost grațiați de restul pedepsei pe care o mai aveau de executat 3.467 de deținuți politici. Trei acte normative emise în serie au reglementat eliberarea substanțială a imensei mase de „politici“: Decretul nr. 767/1963, urmat de Decretul nr. 176/1964 și Decretul nr. 411/1964. Nefiind publicate în Buletinul Oficial al RPR, textele decretelor au rămas necunoscute. Înainte de a fi eliberați, deținuții au fost avertizați că nu le era permis să spună nimic despre cele pătimite, prin diferitele locuri de detenție. În perioada imediat următoare, zilnic erau eliberați câteva sute de deținuți politic – la 22 iunie, 543 de persoane au fost eliberate din închisori, la 23 iunie, 636 de persoane, iar la 24 iunie, alți 406 [cifre preluate din baza de date Recensământul populației concentraționare, proiect al Centrului Internațional de Studii asupra Comunismului realizat prin coroborarea informațiilor din fișele de încarcerare ale deținuților politic, fișe păstrate la Administrația Generală a Penitenciarelor]. Nu se știe cu precizie nici numărul deținuților politici eliberați. Reputatul istoric Dennis Deletant spune: „Numărul persoanelor condamnate la închisoare pentru infracțiuni «împotriva securității statului» (adică împotriva statului cu partid unic) era în ianuarie 1960 de 17.613. Prima scădere vizibilă s-a produs între ianuarie și decembrie 1963, când numărul s-a micșorat de la 16.327 la 13.017, mulți legionari fiind eliberați. În următoarele 12 luni, ca urmare a amnistiilor decretate de Gheorghiu-Dej în 1963 (nr. 5 și 767), numărul a scăzut la 9.333, iar în 1964 (nr. 176 din aprilie și nr. 411 din iulie) mulți dintre cei rămași au fost puși în libertate“ [Teroarea comunistă în România. Gheorghiu-Dej și statul polițienesc, 1948–1965, traducere de Lucian Leuștean]. Acesta a fost un act politic important, consecință a ieșirii treptate, prudente și dificile de sub tutela Marelui Frate și a apropierii, moderate, de Occident.

1969 – S-a născut Bogdan Pătruț

16 iunie 1969, Bacău

Informatician, pedagog, inventator. În 1994 a absolvit Facultatea de Informatică din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Din 2007 a fost Doctor în Contabilitate, iar din 2008, Doctor în Informatică. A fost conferențiar doctor la Catedra de Matematică și Informatică a Universității din Bacău, iar în prezent este cadru didactic la Facultatea de Informatică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. În paralel cu activitatea academică, este organizatorul unor activități de educație STEM (în special educație în domeniul informaticii) în cadrul Asociației EduSoft, producător de software științific, autorul enciclopediei multimedia Rocarta.

1976 – A încetat din viață Isaiia Răcăciuni (Isaiia Nacht, 21 septembrie 1900 – 16 iunie 1976)

Scriitor, dramaturg, traducător și publicist; fratele actorului Nicolae Stroe.

1979 – A încetat din viață Costache Antoniu (25 februarie 1900 – 16 iunie 1979)

Actor de teatru și film; a jucat pe scena Teatrului Național din București; rector al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București.

1991 – Al doilea Pod de flori peste Prut

Din nou, la 16 iunie 1991, locuitorii din Moldova au putut să treacă fără acte hotarul în România, pentru a se întâlni cu rudele rămase aici.

2000 – S-a născut Bianca Andreescu

Bianca Vanessa Andreescu; 16 iunie 2000, Mississauga, Ontario, Canada

Jucătoare de tenis de câmp canadiană de origine română, ambii ei părinți fiind din România. Cea mai bună poziție atinsă în clasamentul WTA, 4 pe care a obținut-o la 21 octombrie 2019. La 17 martie 2019 a câștigat titlul la Indian Wells Masters, fiind prima jucătoare posesoare a unui wild card care se impune la acest turneu. Pe 11 august 2019 a devenit prima canadiancă ce a câștigat Canadian Open, la 50 de ani distanță de titlul obținut de Faye Urban (în 1969). Pe 8 septembrie 2019 a câștigat US Open fiind prima jucătoare din Canada care câștigă un turneu de Grand Slam. Pe 1 februarie 2016, la junioare, s-a situat pe locul al treilea în clasamentul combinat realizat de Federația Internațională de Tenis (ITF). În anul 2017 Andreescu a câștigat titlurile de dublu ale turneelor de junioare Australian Open și Roland Garros alături de Carson Branstine.

2001 – Congresul de constituire a Partidului Social Democrat (PSD)

Format prin fuziunea dintre Partidul Democrației Sociale din România (PDSR) și Partidul Social Democrat Român (PSDR). În 16 iunie 2001, Partidul Social Democrat din România a fost înregistrat la Tribunalul Municipiului București. Adrian Năstase a fost ales președinte al noii formațiuni. Procesul de unificare și modernizare a stângii democrate românești a favorizat apropierea PSD de structurile social-democrate internaționale – Internaționala Socialistă și Partidul Socialiștilor Europeni.

2004 – A încetat din viață Paul Neagu (22 februarie 1938 – 16 iunie 2004)

Artist plastic, pictor, desenator, grafician, sculptor, poet, profesor de artă; stabilit în Marea Britanie din 1969.

2005 – Prima participare a României și Bulgariei la lucrările Consiliului European

Președintele Traian Băsescu și premierul Călin Popescu-Tăriceanu au participat, în calitate de observatori, la reuniunea Consiliului European de vară (Bruxelles, 16–17 iunie). Șeful statului român a avut o întrevedere cu regele Belgiei, Albert al II-lea.

2005 – Prima piesă de teatru în limba rromani

La Teatrul Ariel din Târgu Mureș a avut loc premiera națională a unei piese de teatru în limba rromani, Zurinka, prilejuită de Ziua Mondială a Limbii Rromani, stabilită de UNESCO pentru data de 16 iunie.

2005 – Locomotiva Diesel electrică, clasa 621

Companiile Electro-Motive Diesel (EMD) și CFR Călători au prezentat, în Gara Băneasa, prima serie de locomotive Diesel electrice clasa 621 modernizate.

2008 – Agenția de știri Basilica a Patriarhiei Române

Agenția Basilica este instituția media oficială a Patriarhiei Române, înființată la 27 octombrie 2007, cu rolul de a prezenta activitățile și atitudinile Bisericii Ortodoxe Române în diferitele probleme actuale. La lansarea site-ului basilica.ro, la 16 iunie 2008, evenimentul a debutat cu oficierea slujbei Sfintei Liturghii de către PS Ciprian Câmpineanul, episcop vicar patriarhal, la Biserica Sf. Spiridon Nou, după care a urmat o ceremonie în sala Europa Christiana a Palatului Patriarhal.

2012 – A încetat din viață Gheorghe Zarnea (22 septembrie 1920 – 16 iunie 2012)

Medic microbiolog; considerat fondatorul învățământului de microbiologie generală în facultățile de biologie și chimie din România; membru titular al Academiei Române.

2013 – A încetat din viață Iustin Pârvu (10 februarie 1919 – 16 iunie 2013)

Arhimandrit, duhovnic și stareț al Mănăstirii Petru Vodă din Neamț.

2016 – Marele Sinod al Bisericilor Ortodoxe

Între 16–26 iunie, în insula Creta din Grecia, a avut loc Sfântul și Marele Sinod al Bisericilor Ortodoxe. A reunit zece din cele paisprezece Biserici Ortodoxe Autocefale, sub președinția Patriarhului Ecumenic Bartolomeu. Sinodul nu a formulat dogme sau canoane noi și nu a adus modificări în viața liturgică. Ierarhii participanți la Sinod s-au aplecat asupra unor teme de actualitate, căutând soluții la problemele contemporane: diaspora, autonomia bisericească, Taina Căsătoriei, postul, misiunea Bisericii în lumea contemporană și relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine.

2020 – A încetat din viață Vladimir Jurăscu (24 aprilie 1927 – 16 iunie 2020)

Actor de teatru și film, cel mai longeviv actor al Teatrului Național din Timișoara.

2022 – A încetat din viață Alexandru Lulescu (1 iunie 1932 – 16 iunie 2022)

Actor de comedie în teatru, la radio și televiziune; supranumit „ultimul cavaler al râsului din România”, a jucat aproape 60 de ani pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” București.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită