16 Mai în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Tratativele Păcii de la București

 

1812 – Pacea de la București

Pacea de la București a fost un tratat de pace semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso–turc din 1806–1812, în hanul agentului rus Manuc Bei. Tratatul avea 16 articole publice și două articole secrete. Articolele IV și V consfințeau sfâșierea în două a Moldovei, deși statul era doar vasal al Porții, nu parte din Imperiul Otoman. În urma negocierilor, țarul Alexandru I a acceptat Prutul ca graniță a Imperiului Rus pînă la vărsarea lui în Dunăre, Imperiul Otoman cedând Imperiului Rus un teritoriu de 45.630 km², cu 482.630 de locuitori, 5 cetăți, 17 orașe și 695 de sate (conform cu recensământul ordonat de autoritățile țariste în 1817). Au trecut în componența Imperiului Rus ținuturile Hotin, Soroca, Orhei, Lăpușna, Greceni, Hotărniceni, Codru, Tighina, Cârligătura, Fălciu, partea răsăriteană a ținutului Iașilor și Bugeacul. Autoritățile țariste au denumit în 1813 noua regiune ocupată „Gubernia Bessarabia”.

1848 – Adunarea românilor din comitatul Caraș

În toamna anului 1844 și iarna anului 1845 a avut loc în Banat o puternică mișcare politică și națională, sub conducerea lui Eftimie Murgu, care milita pentru despărțirea Banatului de Ungaria și unirea lui cu Transilvania, Țara Românească și Moldova. În urma acestei acțiuni, Eftimie Murgu a fost închis la Pesta. În aceeași perioadă cu Adunarea de la Blaj (3/15–5/17 mai 1848) au avut loc adunări ale românilor din Banat, cu participarea lui Eftimie Murgu, care fusese împiedicat să ia parte la Adunarea de la Blaj, deși fusese invitat acolo în calitate de președinte al Adunării. La 4/16–5/17 mai 1848 a avut loc la Lugoj Adunarea românilor din comitatul Caraș, la care au participat și câțiva revoluționari moldoveni și munteni, în cadrul acesteia revendicându-se drepturi naționale și autonomia Bisericii Ortodoxe Române din Banat și Crișana.

1871 – S-a născut Gheorghe Grigorovici

4/16 mai 1871,   Storojineț, Bucovina, Imperiul Austro-Ungar/Cernăuți, Ucraina – 18 iulie 1950, închisoarea Văcărești

Medic, om politic social-democrat bucovinean. A studiat Medicina la Universitatea din Viena (1892–1901), în anii studenției alăturându-se mișcării social-democrate, în Partidul Social Democrat din Austria. S-a remarcat prin conferințe în cercurile muncitorești și a fost delegat de conducerea partidului pentru a organiza muncitorimea în Bucovina în partid și în sindicate. A renunțat la medicină pentru a se consacra activității politice. S-a căsătorit cu Tatiana Pisterman, teoreticiană a social-democrației, care a desfășurat o activitate intensă de asistență socială în rândul populației nevoiașe din Cernăuți. Militant pentru unitatea național-politică a românilor și pentru progres social, a fost redactor la Volkspresse, ziarul în limba germană al social-democraților bucovineni, a fondat în 1906 Lupta, prima gazetă social-democrată în limba română din Bucovina. A fost membru fondator, secretar, președinte al Partidului Social Democrat Român din Bucovina, secretar al Uniunii Generale a sindicatelor din Bucovina. A fost primul deputat român social-democrat în Parlamentul de la Viena, pentru două mandate, folosind tribuna Parlamentului pentru a critica administrația de stat austro-ungară și a dezvălui starea de mizerie a muncitorilor și țăranilor bucovineni; a fost cel dintâi care a folosit limba română în Parlamentul austriac. A fost deputat și în Parlamentul României Mari, ales în 1920 și 1931.

1880 – A încetat din viață Simion Balint (10 septembrie 1810 – 16 mai 1880)

Preot catolic, unul dintre revoluționarii care au luptat alături de Avram Iancu, în calitate de prefect al Legiunii Arieșului.

1881 – Convenția consulară România – Statele Unite ale Americii

Eugene Schuyler a fost primul reprezentant diplomatic american în România. El a fost numit agent diplomatic și consul general pe 11 iunie 1880. Pe 13 august, Ministerul Afacerilor Externe din România a semnalat faptul că dorește stabilirea de relații provizorii cu SUA. Schuyler și-a prezentat scrisorile de acreditare pe 14 decembrie 1880. Pe 21 decembrie 1880, el a fost promovat, devenind însărcinat cu afaceri și consul general și și-a prezentat noile scrisori de acreditare pe 25 ianuarie 1881. Schuyler a fost din nou acreditat atunci când România a devenit regat, el prezentându-și scrisorile de acreditare pe 16 mai 1881.

1882 – S-a născut Constantin (Piki) Z. Vasiliu

16 mai 1882 Focșani – 1 iunie 1946, închisoarea Jilava

General, comandant al Jandarmeriei Române, primarul Craiovei, fiul generalului Zamfir Vasiliu, erou al războiului de Independență. A urmat Școala de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie din București (1901–1903), apoi, Școala Specială de Cavalerie din Târgoviște (1904–1906), unde s-a împrietenit cu Ion Antonescu. A fost primar al orașului Craiova (1938–1940), comandant al Jandarmeriei Române, în 1942 fiind numit subsecretar de stat la Ministerul Afacerilor Interne în guvernul Ion Antonescu (3), continuând să păstreze și comanda Inspectoratului General al Jandarmeriei. Implicat direct în deportarea și masacrarea evreilor și romilor, la ordinul lui Ion Antonescu, care a întrevăzut prăbușirea indubitabilă a Germaniei naziste, la 14 octombrie 1942, Vasiliu a dat tuturor inspectoratelor și legiunilor de jandarmi ordin de încetare a evacuărilor către Transnistria și chiar a ordonat jandarmilor (la 31 decembrie) să asigure în secret tranzitul țării spre Palestina a unui tren special cu 500 de copii evrei refugiați din Budapesta. În 1945, alături de alți foști lideri ai guvernului Antonescu, a fost arestat de Armata Roșie și dus la Moscova pentru anchetă. Retrimis în România, a fost judecat de Tribunalul Poporului din București pentru crime de război și alte capete de acuzare, fiind condamnat de 4 ori la moarte și de 4 ori la 20 de ani detenție riguroasă. A fost împușcat la închisoarea Jilava la 1 iunie 1946 ora 18.15.

1885 – S-a născut Petre Remus Troteanu

16 mai 1885, Stăncești, Botoșani – 1957, București

Pictor, profesor universitar. În 1905 s-a înscris la Facultatea de Litere din București dar a fost nevoit să abandoneze studiile din cauza morții tatălui său. S-a înscris apoi la Școala de Arte Frumoase din București pe care a absolvit-o în 1909. A debutat la Salonul Oficial în 1911, a expus la Tinerimea Artistică în 1912 luând premiul I. În 1915 a deschis prima expoziție personală în București cu peisaje executate în călătoriile pe care le-a făcut în județul Neamț, pe Valea Trotușului, la Târgu Ocna. A plecat pe front cu o echipă de pictori și, mobilizat fiind, a participat cu patru lucrări la Expoziția Cartierului Iași – lucrări de mari dimensiuni (2×3 m) – una dintre ele, Lupta de la Mărășești se află în colecția Muzeului Militar Central. A fost profesor la Academia de arte Frumoase de la Iași și bun prieten cu Nicolae Tonitza, care, în unele privințe, l-a influențat. S-a remarcat ca peisagist. A pictat mai multe lăcașuri de cult: Biserica Armeană din București, interiorul bisericilor Stânca (Botoșani), Stejarul și Cuejdin (Neamț), Boureni (Iași). În 1939 a proiectat și executat pictura bisericii de la Ipotești, împreună cu Veronica Constantinescu, inspiratoarea figurilor îngerești.

Biografie ilustrată: Troteanu Petre Remus [Artindex] Imagini: Petre Remus Troteanu [ArtNet]

1886 – S-a născut Florica Cristoforeanu

16 mai 1886, Râmnicu Sărat – 1 martie 1960, Rio de Janeiro

Mezzosoprană, cântăreață de operă, operetă și lied. A studiat pianul de la vârsta de 5 ani, mai târziu a luat lecții de canto și s-a perfecționat la Conservatorul „Giuseppe Verdi” din Milano. A debutat în august 1907 în cadrul unui recital vocal la Râmnicu Sărat, iar la 23 septembrie 1907 a apărut pentru prima oară în fața publicului bucureștean la Ateneul Român. A fost solistă în Compania Lirică Română, condusă de Constantin Grigoriu, în trupele teatrelor Città di Milano, Dal Verne și Teatro alla Scala din Milano, Adriano din Roma, Regio din Torino, Constanzi din Roma, Colon din Buenos Aires. A întreprins turnee artistice în Danemarca, Norvegia, Spania, Chile, Argentina, Brazilia etc. Și-a încheiat cariera lirică, stabilindu-se timp de cinci ani în Italia și apoi în Brazilia. Al Doilea Război Mondial a împiedicat-o să revină în România, casa sa din București a fost distrusă în urma unui bombardament aerian. Deși a fost activă numai 18 ani în operă, a interpretat peste 40 de roluri în cele mai cunoscute opere ale repertoriului internațional. Împreună cu rolurile din operete, totalul performanțelor sale lirice ajunge la 80 de piese.

Gaetano Donizetti – Favorita, O mio Fernando [Album: Interpreți ai scenei lirice românești]

1887 – S-a născut Constantin Ignătescu

16 mai 1887, Dumbrăveni Botoșani/Suceava – 26 iunie 1968, București

Poet, prozator, publicist. A absolvit Școala Superioară de Stat din București. A fost funcționar poștal la Suceava, Botoșani, Darabani și Cernăuți; în perioada interbelică, subdirector la Teatrul Național din Chișinău și președinte al Uniunii Presei Române Libere din Basarabia; a condus secția literară a Ateneului românilor de la Nistru. În 1930, la București, a devenit inspector general la Poșta Română. Activitatea literară propriu-zisă a început-o după pensionare (1947). A debutat publicistic cu versuri în Pagini sociale (Botoșani, 1909-1910, membru fondator) și în Arhiva CFR. A colaborat cu versuri, proză umoristică, însemnări literare și cronici dramatice la Revista telegrafică, telefonică și poștală, Dreptatea, Vulturii Basarabiei, Gândul neamului (Chișinău), Rampa, Teatrul, Timpul, Ultima oră, Tribuna românească, Iașul literar, Gazeta literară etc. A publicat poezie: Isvoade; nuvele: Mărgelele de plumb; povestiri: Vijelie-n sus pe Jii, Agurida; romane: Moșia oamenilor slobozi, Niculai Călărașul, Mitruț al Joldii (2 vol.), Marșul miresii, Romanțe de dragoste, Măria Sa Țara. Din vremea lui Vlad Țepeș, Dosarul lui Ion Măruntu, Vântoasa. A fost distins cu: Ordinul Coroana României cu spade, Crucea Serviciului Credincios, Ordinul Steaua României în grad de ofițer.

1888 – S-a născut Aurelia Cionca

16 mai 1888, București – 17 decembrie 1962, București

Pianistă, profesoară de pian, compozitoare. În 1895 a avut loc la București prima întâlnire a Reginei Elisabeta (Carmen Sylva) cu Aurelia Cionca, un copil-minune pe care regina a sprijinit-o apoi să devină pianistă. Mulțumită reginei, Aurelia Cionca a cântat din copilărie în fața unor muzicieni renumiți, ca Bronisław Huberman, Kubelik, Grunfeld și Pablo Sarasate. A debutat în cariera concertistică la vârsta de 9 ani, când s-a afirmat ca un talent remarcabil. Studiile, începute în țară le-a completat la Conservatorul Regal de Muzică din Leipzig (1903–1906), unde a fost eleva favorită a profesorului Alfred Reisenauer, un pedagog renumit, elev al lui Franz Liszt. A dat numeroase concerte în diferite orașe europene (Viena, Leipzig, Varșovia, Berlin, Oranienburg sau Budapesta), bucurându-se pretutindeni de o deosebită prețuire. Concomitent a desfășurat o rodnică activitate pedagogică la Conservatorul din București. Era prietenă cu George Enescu, Bella Bartok, Cella Delavrancea, Arthur Rubinstein, Ion Voicu. A fost profesoară de pian, printre alții, i-a avut studenți pe Dinu Lipatti, Dan Mizrahi și Eugen Ciceu. A fost și compozitoare, între compozițiile sale se numără: Patru balade galbene pe versuri de Lorca. A fost recompensată cu titlul de Artist Emerit.

Frédéric Chopin – 12 Studii, Op. 25: No. 1 în La bemol major „Harpa eoliană” • Pian: Aurelia Cionca

1891 – A încetat din viață Ion C. Brătianu (2 iunie 1821 – 4/16 mai 1891)

Om politic liberal; revoluționar la 1848; unionist; de mai multe ori ministru, prim-ministru; scriitor; membru de onoare al Academiei Române.

1892 – A încetat din viață Melchisedec Ștefănescu (Mihail Ștefănescu; 15 februarie 1823 – 16 mai 1892)

Episcop ortodox, istoric și politician; unionist, membru în Divanul Ad-Hoc; membru titular al Academiei Române.

1898 – S-a născut Theodor D. Ionescu

16 mai 1898, Corabia, Olt – 11 februarie 1990, București

Inginer chimist, membru al Academiei de Științe din România (din 1935), membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. A abordat teme de cercetare noi, precum cele privind apele naturale, potabile și industriale, schimbările de ioni, cu aplicații în industria alimentară. A contribuit la cercetarea apelor reziduale și industriale, produselor clorosodice, îngrășămintelor chimice, cimenturilor refractare etc. A fost autorul a numeroase lucrări, dintre care: Asupra compoziției chimice a uleiurilor neutrale separate din gudroanele primare obținute din ligniți românești, Electroanaliza cu curent alternativ, Contribuții la clorurarea propanului, Catalizatori și reacții catalitice fundamentale, Valorificarea gazelor naturale și de rafinării, Schimbători de ioni și schimbători de electroni, Tratarea apelor cu schimbători de ioni, Obținerea magneziului din apa de mare, Ape industriale și reziduale, Schimbul ionic în chimia și tehnologia alimentară etc. A fost membru de onoare al Societății Internaționale de Chimie Industrială cu sediul la Paris.

1900 – S-a născut Aurel Ciupe

16 mai 1900, Lugoj – 18 iulie 1988, Cluj

Pictor și desenator. A fost ucenic al pictorului academic Virgil Simonescu, în timpul primului război mondial a frecventat școala liberă de pictură de la Baia Mare, a urmat apoi cursurile Academiei de Arte din București, după care a studiat la Academia Julian din Paris, ca bursier. A pictat portrete compoziționale, naturi moarte și peisaje. A fost profesor la Institutul de Arte Plastice din Cluj și director al Muzeului Banatului din Timișoara. În 1932, a preluat postul de custode al pinacotecii din Târgu Mureș, cumulând și postul de profesor la Școala Orășenească Liberă de Pictură. În această funcție a achiziționat 120 de lucrări aparținând maeștrilor Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Ion Vlasiu și Octav Băncilă, care au stat ani de zile în depozitele instituției, fiind expuse doar sporadic, din lipsă de spațiu.

Biografie ilustrată: Ciupe Aurel [Artindex]

1905 – S-a născut George Boldea

16 mai 1905, Mercheașa, Brașov – 9 decembrie 1934, Cluj

Poet din grupul „tinerilor poeți ardeleni”, printre care Ion Th. Ilea, Emil Giurgiuca, Mihai Beniuc etc. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București în 1929. A fost custodele bibliotecii facultății pe durata studiilor și a frecventat cenaclul literar condus de Mihail Dragomirescu. A fost profesor de liceu în Odorhei, Carei, Cristur, Brad, Turda și Năsăud. Debutul absolut a avut loc în 1923 în revista Consânzeana; a colaborat la revistele Năzuința (Craiova), Datina (Satu Mare), Convorbiri literare (Iași), Universul literar și Ritmul vremii (București), Gînd românesc (Cluj) etc. A fost, împreună cu Emil Giurgiuca, întemeietorul revistei Abecedar (apărută între 1933-1943 la Brad și la Turda). A publicat un volum de versuri, Soliloquii (1938).

1911 – A încetat din viață Gheorghe Manu (26 iulie 1833 – 16 mai 1911)

General de armată în războiul de Independență; om politic conservator; primar general al Bucureștiului; vicepreședinte și președinte al Adunării Deputaților; ministru, prim-ministru (1889–1891); membru fondator al Societății Geografice din România.

1912 – S-a născut Hans Mokka

16 mai 1912, Timișoara – 9 ianuarie 1999, Germania

Cântăreț de operă, actor, scriitor de limba germană din România. În anul 1926 a trecut bacalaureatul la Liceul Piarist din Timișoara. A fost tipograf, apoi a efectuat studii muzicale la Timișoara și München, a fost solist în Corul Bach și, în paralel, actor la Teatrul German de Stat din Timișoara. Primele sale versuri le-a scris în limba maghiară și le-a publicat în anul 1928 în revista școlii. Apoi a început să scrie versuri în limba germană, care au fost cuprinse în două volume, Stille Jugendtage (1938) și Improvisationen (1943). A lucrat și la publicațiile de limba germană Temesvarer Zeitung și Banater Schrifttum, dar scrierile sale au apărut în alte ziare germane din România iar traducerile în ziarele maghiare Utunk, Igaz Szó, A Hét și Előre. În anul 1991 a emigrat în Republica Federală Germania și s-a stabilit în orașul Darmstadt.

1919 – S-a născut Vasile Iosif

16 mai 1919 – 9 decembrie 2015, Căuia–Dealu Morii, Bacău

Dramaturg, prozator, poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1965. A debutat în 1949, a scris poezie: Altfel de cântec, Flori de mirt, Neuitata copilărie; proză: Pălăria de pai, Băietana; teatru: Zburați Pescărușilor, Oaia Neagră, Vinovatul joc al tinereții, Râsu – Plânsu; a avut o intensă activitate jurnalistică (reportaje, cronici dramatice, redactor la ziare și reviste de cultură) și de animator cultural.

1920 – S-a născut Mira Simian-Baciu

16 mai 1920, Râmnicu Vâlcea – 2 iulie 1978, Honolulu, Hawai

Poetă, prozatoare, eseistă și pictoriță, una  dintre puţinele scriitoare române care au trăit şi s-au afirmat în exilul postbelic.  A dorit să studieze Literele la Sorbona (a și parcurs o dată, cu mama sa, drumul până acolo ca să se înscrie), dar din cauza războiului a urmat cursurile Facultății de Farmacie din București (promoția 1942), după care a lucrat ca farmacistă la Râmnic. La sfârșitul războiului s-a căsătorit cu poetul de avangardă și publicistul Ștefan Baciu. Trimis ca atașat de presă la Legația Română de la Berna, în 1946, cei doi au preferat să trăiască în exil, dar în lumea liberă. După doi ani în Elveția, unde Mira a lucrat ca farmacistă în Berna, soții Baciu au obținut dreptul de azilanță în Brazilia, la Rio de Janeiro (1949). A fost farmacistă, a predat limba franceză, și-a însușit limbile spaniolă și portugheză; pentru că vorbea fluent șapte limbi străine, a ajuns traducător-interpret la conferințe internaționale, dar și traducător oficial al Camerei Deputaților din Brazilia, a fost secretar executiv al Congresului pentru Libertatea Culturii. Cei doi soți au locuit pentru o scurtă vreme și în SUA, unde au desfășurat o activitate  didactică importantă la Universitatea din Seattle dar și la cea din Honolulu-Hawaii. A debutat în anul 1966 cu volumul în limba română Farmece, tipărit la Paris. Dintre eseurile sale: L’expression du sentiment de la mort dans l’oeuvre de Ionesco, La naissance des obsessions fondamentales d’Eugène Ionesco, Ionesco et le paradis perdu. A publicat placheta de versuri Farmece și Fata lui Temelie. A și pictat mult. În testamentul ei a cerut ca din vânzarea bunurilor personale să se creeze la Universitatea din Hawaii o bursă pentru studenții interesați de cercetarea influențelor românești în literatura și cultura franceză.

1922 – S-a născut Gavril Scridon

16 mai 1922, Feldru, Bistrița Năsăud – 6 septembrie 1996, Cluj Napoca

Critic și istoric literar, profesor universitar. A luat licența în Filologie modernă (1946) și a devenit profesor la Liceul „George Coșbuc” din Năsăud, liceul din Sângeorz Băi și la Liceul „Brassai Samuel” din Cluj, apoi în învățământul superior, la Universitatea din Cluj. A devenit Doctor în Științe Filologice în 1968, cu teza Ecouri literare universale în poezia lui George Coșbuc. A fost profesor universitar și șef al Catedrei de Literatură română comparată și Teorie literară și, în paralel, cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară din Cluj al Academiei Române, redactor la Tribuna, coordonator al revistei bilingve Pro Didactica; a condus catedra de Limba română și Limbi străine de la Institutul de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș, fiind și decan al Facultății de Filologie și șef al Catedrei de română de la Institutul Pedagogic din Târgu Mureș. A beneficiat de câteva stagii în străinătate: lector de Limba și literatura română la Universitatea ”Ludwig Maximilian” din Munchen, profesor invitat la Universitatea ”Eotvos Lorand” din Budapesta și la Institutul Pedagogic din Seghedin. A debutat cu un articol de folclor în Tribuna Ardealului (1941), iar editorial cu volumul Pagini despre Coșbuc. Contribuții la cunoașterea vieții și operei poetului. A colaborat cu articole, studii, evocări în Steaua, Utunk, Korunk, Helikon, Forrâs, Gazeta literară, Săptămâna. A fost președinte al Filialei Cluj a Societății de Științe Filologice din România, membru al Societății Internaționale de Ungarologie și membru extraordinar al Uniunii Scriitorilor Maghiari din Budapesta. I s-a acordat, în 1966, Ordinul Meritul Științific.

1925 – S-a născut Șerban Orescu

16 mai 1925, Brăila – 11 decembrie 2014, München

Economist, publicist, descendent al arhitectului Alexandru Orescu (1817–1894), constructorul Universității din București. A urmat studii de Drept și Filosofie în București (1944–1948) și de Electronică la Institutul Politehnic din Capitală (1951–1957). A fost Doctor în Economie industrială din 1972. Până la instaurarea regimului comunist, a fost membru al tineretului PNL. În anul 1978 a emigrat în Republica Federală Germania și a lucrat ulterior ca redactor al secției române a postului de radio Europa Liberă din München, unde a realizat programul Actualitatea românească (1978–1995). Ulterior a fost colaborator extern al postului. În 1979 a fost victima unui atentat pus la cale de statul român, cu un colet-capcană trimis de teroristul Carlos Șacalul. În urma exploziei i-a fost diminuat permanent auzul. A publicat: Ceaușismul – România între 1965–1989 (2006), o cronică jurnalistică foarte temeinică a celor 24 de ani în care România a fost condusă de „geniul Carpaților”, valorificarea zecilor, sutelor de comentarii scrise și rostite de la microfonul Europei libere și Post-ceaușismul – o tranziție fără sfârșit (2011), alcătuită din însemnări și comentarii.

1925 – S-a născut Lucia Olteanu

16 mai 1925, București – 17 iunie 2015, București

Poetă și prozatoare, autoare de cărți pentru copii. A lucrat ca operatoare la Telefoane, apoi a intrat la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București, unde după absolvire a rămas asistentă. A fost soția lui Tiberiu Utan. A debutat cu scenariul de film Într-o zi, un tânăr. O zi din viața tineretului (1950), premiat de Studioul de Filme „Alexandru Sahia”. A fost redactor la Contemporanul și la revistele pentru copii Luminița, Cravata roșie, redactor-șef la Arici-Pogonici, ulterior directoare a Studioului Cinematografic București și a Studioului Animafilm. A primit Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru volumul Lumea într-un degetar (1981). Scrieri: Zâmbiți, vă rog!, Arhitectul firelor de iarbă, Câte mai trec prin mintea frunzelor, Povești neastâmpărate, Bilete pe adresa prietenilor mei.

1926 – S-a născut Bob Călinescu

16 mai 1926, București – 27 octombrie 1990, București

Regizor de film, pionier al filmului românesc de animație. A fost absolvent al studiilor de actorie la Conservatorul din București, dar cariera sa de actor s-a încheiat dramatic în urma unui accident suferit pe platou la Răsună valea, care l-a desfigurat. A realizat, o prioritate absolută în țara noastră, filmul tridimensional de animație, tehnica filmelor de cartoane decupate. Una dintre tehnicile pe care le-a folosit pornea de la arta tradițională a sculpturii în lemn, realizând astfel două filme remarcabile: Rapsodie în lemn, Metamorfoze (1960–1961). Marele merit al filmelor sale a fost de a fi insuflat personajelor tridimensionale căldura sentimentului uman și de a le fi îmbrăcat în haina națională. Revoluția l-a prins pe Bob Călinescu la Televiziune și se pare că a filmat, începând cu 21 decembrie 1989, evenimentele din București, doar că aceste înregistrări s-au pierdut din arhiva TVR. A fost membru fondator al ACIN (UCIN) și membru fondator al Animafilm. Filme regizate: Metamorfoze, Boroboață în excursie, Întuneric și lumină, Cocenel, Romeo si Julieta, Cocenel ucenic, Fresca.

O scurta poveste (a filmului românesc de animație, de la începuturi până la 1990) – Partea 2/8

1928 – S-a născut Zlata Tcaci

16 mai 1928, Lozova, Nisporeni – 1 ianuarie 2006

Compozitoare din Republica Moldova. A absolvit Conservatorul de Stat „Gavriil Musicescu” din Chișinău, având diplomă în Muzicologie (1952) și Compoziție (1962). A desfășurat aici o prodigioasă activitate didactică pe parcursul a mai mult de 40 de ani. Maestru Emerit al Artei din Moldova (1974), laureată a Premiului de Stat al Moldovei (1982) și a altor premii și distincții, Zlata Tcaci a fost autoare a peste 800 de lucrări muzicale realizate în genuri muzicale diferite: de la cântece și miniaturi instrumentale pentru copii până la cicluri vocale, compoziții simfonice, vocal-simfonice și muzical-teatrale. 578 din ele au fost editate. Un loc prioritar în creația compozitoarei l-a ocupat muzica pentru copii. A fost autoarea primei opere și a primului balet pentru copii din muzica moldovenească postbelică.

Zlata Tcaci / Grigore Vieru – Moldova • Orchestra de estradă a RTM, dirijor V. Vilinciuc, Voce: Ludmila Mișova

1930 – S-a născut Titus Popovici

16 mai 1930, Oradea – 29 noiembrie 1994, Tulcea

Scriitor și scenarist, membru corespondent (din 1974) al Academiei Române. A absolvit Universitatea din București. A debutat în proză cu volumul Povestiri și cu romanul Străinul în 1955. Din 1957 a devenit scenarist, odată cu adaptarea pentru ecran a nuvelei Moara cu noroc a lui Ioan Slavici. A colaborat constant cu regizori de renume, precum Liviu Ciulei, Andrei Blaier, Manole Marcus, Sergiu Nicolaescu etc. A făcut parte din conducerea Uniunii Scriitorilor, a fost membru al CC al PCR și deputat în Marea Adunare Națională. A scris scenarii pentru filmele: Setea, Moartea lui Ipu, Puterea și adevărul, Cartierul Primăverii: cap sau pajură.

Puterea și adevărul (1971) • Regia Manole Marcus. Cu: Mircea Albulescu, Ion Besoiu, Amza Pellea, Octavian Cotescu, Lazăr Vrabie, Irina Gărdescu etc.

1930 – S-a născut Victor Giurgiu

16 mai 1930, Moieciu, Brașov – 23 august 2021

Inginer silvic, profesor, membru titular (din 2009) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Silvicultură din Brașov în anul 1953 și a devenit Doctor Inginer în 1957, cu teza Determinarea creșterii curente a arboretelor. În 1974 a obținut titlul de Doctor Docent. A fost director tehnic la Institutul de Studii și Proiectări Silvice, profesor la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, profesor asociat la ASE București, președintele Societății Progresul Silvic. Cu contribuții importante la dezvoltarea științei silvice românești, de numele său se leagă introducerea în învățământul superior de profil a biostatisticii forestiere (din 1954) și a economiei protecției mediului natural (din 1990). Din lucrările sale: Dendometrie și auxologie forestieră, Pădurea și viitorul, Protejarea și dezvoltarea durabilă a pădurilor României. A fost distins cu Premiul Academiei Române (1974).

1933 – S-a născut Andrei Blaier

16 mai 1933, București – 1 decembrie 2011, București

Regizor și scenarist de film. A absolvit cursurile Institutului Național de Artă Teatrală și Cinematografică în 1956. A realizat filme de ficțiune, dar și numeroase producții documentare și utilitare în cadrul Studioului Cinematografic București. A fost autorul unei filmografii vaste, aflată, valoric și cronologic, la temelia cinematografiei românești. Cineast îndeobște conformist, a realizat un film surprinzător, original, în 1975, Ilustrate cu flori de cîmp (pentru care a primit premiul ACIN). Alte lungmetraje premiate au fost: Apoi s-a născut legenda (Premiat la Festivalul de la Phnom Penh, 1968), Prin cenușa imperiului (Premiul ACIN, 1976), serialul TV Lumini și umbre (Premiul ACIN, 1982), Bătălia din umbră (Premiul ACIN, 1986). A fost profesor la Academia de Teatru și Film (UNATC) și fondator al Facultății de Cinematografie din cadrul Universității Media din București.

Ilustrate cu flori de câmp (1975) • Regia și scenariul Andrei Blaier. Cu: Draga Olteanu-Matei, Eliza Petrăchescu, Carmen Galin, Elena Albu, Dan Nuțu, Gheorghe Dinică, Paul Ioachim, George Mihăiță

1938 – S-a născut Florin Costinescu

16 mai 1938, Slobozia – 22 august 2019, București

Poet și prozator, publicist, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România (din 1978). Este licențiat al Facultății de Istorie, Universitatea București (1964). A fost ziarist, redactor la diverse publicații și publicist-comentator la revista Contemporanul, consilier în Ministerul Culturii. A debutat în presa literară în 1959, în revista Luceafărul, iar editorial în 1972 cu volumul Adierea tărâmului. A susținut activitate publicistică la principalele publicații de profil din România: Contemporanul, Luceafărul, România literară, inclusiv la Radio-România, TVR. Din opera sa: Ramura de veșnicie, Marele semn al mirării, Imperiul de corali, La umbra Corintului, Clipa și amfora.

1939 – S-a născut Constantin Cubleșan

16 mai 1939, Cluj

Prozator, dramaturg, poet, critic și istoric literar. După absolvirea facultății de Filologie–Istorie–Filosofie, secția Limba rusă, din cadrul Universității „Victor Babeș” din Cluj, a fost reporter și redactor la Studioul de Radio Cluj și redactor la secția de artă și de critică literară a revistei Tribuna, unde publica aproape săptămânal cronici dramatice și cronici literare și a deținut, în perioada 1970–1971, alături de Augustin Buzura, postul de secretar general de redacție. În 1972 s-a transferat la Editura Dacia din Cluj, unde a ocupat prin concurs postul de redactor-șef. A fost numit apoi director al Teatrului Național din Cluj-Napoca (1980–1987) și redactor-șef adjunct al revistei Steaua. A fost profesor la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, de Teoria literaturii și Estetica generală la Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia. A fost decorat în anul 2004 cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer. Din scrierile sale: Nepăsătoarele stele, Un gotic târziu, Viața și încă o zi, Teatrul – între civic și etic, Suflete mecanice, Lumina din prăpastie, Litanii profane, Lecturi confortabile.

1944 – A încetat din viață Aurel Marin (25 aprilie 1909 – 16 mai 1944)

Poet, critic literar și publicist; a căzut pe front lângă Roman.

1948 – S-a născut Gabriel Dan Cacuci

16 mai 1948, Cluj Napoca

Inginer fizician și profesor american de origine română, membru de onoare (din 1996) al Academiei Române, stabilit în Statele Unite din 1973. A fost cercetător în domeniul nuclear la Laboratorul Național Brookhaven Upton, New York, apoi inginer șef la Ebasco Services Incorporated, New York, șef de echipă și șef de secție la Laboratorul Național Oak Ridge din Tenessee. A depus o bogată activitate didactică: profesor la Universitatea Tenessee, Knoxville, Universitatea California, Santa Barbara; profesor, șef de catedră și director al Institutului de Tehnologie Nucleară al Universității din Karlsruhe, Germania; profesor la Universitatea Illinois, Urbana. A susținut seminarii la universități, organizații guvernamentale și industriale din America și din Europa. Locuiește și lucrează în Germania. A fost director al Institutului de Cercetări Fizice în domeniul nuclear din Germania și este membru al Academiei Americano-Române de Arte și Știintă (ARA) din SUA. A scris peste 150 de articole științifice în reviste de specialitate; a fost editor asociat și editor (din 1986) la revista științifică Nuclear Science and Engineering (NSE).

1953 – A încetat din viață Nicolae Rădescu (30 martie 1874 – 16 mai 1953)

Militar de carieră, general de corp de armată adjutant și om politic; ultimul prim-ministru al unui guvern democratic, înainte de instaurarea regimului comunist în România.

1954 – S-a născut Marian Odangiu

16 mai 1954, Turda

Poet, eseist, dramaturg, profesor, critic literar, textier și realizator de emisiuni radio, membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1990. Primul volum de poezie, Vârste de lumină, a fost scris alături de un colectiv și a fost publicat în 1974. De-a lungul timpului, a scris peste 200 de articole, recenzii și eseuri literare. A fost autorul a cinci volume de critică literară și eseistică; a semnat prefețe și studii introductive pentru mai multe volume de beletristică. A fost cunoscut și pentru contribuțiile aduse în anii optzeci la muzica unor formații rock, în calitate de textier. Opere literare publicate: Vârste de lumină, Norul sau despre iubire, Alternativa Labirintului.

1954 – A încetat din viață Vladimir Ghika (25 decembrie 1873 – 16 mai 1954)

Prinț, diplomat, scriitor, om de caritate; preot catolic biritual (latin și bizantin); deținut politic, a murit în închisoarea Jilava; beatificat pe data de 31 august 2013.

1956 – Relații diplomatice România – Islanda

La 16 mai 1956, între România și Republica Islanda s-au stabilit relații diplomatice la rang de legație, care au fost ridicate la rang de ambasadă la 31 decembrie 1963.

1958 – S-a născut Corneliu M. Popescu

16 mai 1958, București – 4 martie 1977, București

Traducător. A tradus poemele lui Mihai Eminescu în limba engleză, fiind declarat cel mai bun traducător al lui Eminescu în engleză. A murit la vârsta de 19 ani în timpul cutremurului din 1977. În amintirea sa, s-a înființat premiul The European Poetry Translation Prize in memory of Corneliu M. Popescu, de către The Poetry Society at National Poetry Centre in London, din 1987 în asociație cu British Council.

1968 – S-a născut Filip Florian

16 mai 1968, București

Jurnalist și scriitor. A studiat Geologie și Geofizică. A fost redactor la Cuvântul, apoi, până în 1999, corespondent al posturilor de radio Europa Liberă și Deutsche Welle. În 1999 a renunțat complet la gazetărie, afirmând că „mai ales dacă lucrezi pe domeniul politic, pur și simplu ți se năclăiește mintea”. Romanul său, Degete mici, ajuns actualmente la cea de-a patra ediție, a fost recompensat cu Premiul pentru debut al României literare, Premiul de excelență pentru debut în literatură al UNPR și Premiul Uniunii Scriitorilor pentru cel mai bun debut în proză, fiind tradus și publicat în Ungaria, Polonia, Germania, SUA, Slovenia, Slovacia, Italia, Spania și Bulgaria. Zilele regelui, publicat în 2008, a fost distins cu Premiul Manuscriptum acordat de Muzeul Național al Literaturii Române și a fost desemnat Cartea anului 2008 la Colocviul romanului românesc contemporan. Romanul a fost tradus în Ungaria, SUA și Bulgaria, Spania. A mai publicat: Băiuțeii (împreună cu fratele său Matei Florian) și Toate bufnițele.

1971 – A încetat din viață George Silviu (Silvius Goliger; 2 ianuarie 1901 – 16 mai 1971)

Poet, dramaturg, traducător, jurnalist; director de programe radiofonice; om politic, membru al Partidului Social-Democrat interbelic.

1972 – Inaugurarea Sistemului Hidroenergetic Porțile de Fier I

Construcția Sistemului Hidroenergetic și de Navigație Porțile de Fier I a început la 7 septembrie 1964, odată cu inaugurarea oficială a șantierului. Obiectivul este simetric față de axa Dunării și este compus din două centrale hidroelectrice cu câte șase hidroagregate cu turbine Kaplan de mare capacitate, două ecluze cu dimensiuni de 310 m x 34 m (câte una pentru fiecare parte) și un baraj deversor cu 14 câmpuri deversoare (câte 7 pentru fiecare parte), cu o putere de 1.050 MW, în partea românească și tot atât în partea iugoslavă. Lacul de acumulare, cu un volum de peste 2.200 milioane m³ se întinde pe o lungime de peste 270 km de la baraj până la confluența cu râul Tisa.

Inaugurarea oficială a Sistemului hidroenergetic Porțile de Fier I, 1972

1980 – A încetat din viață Marin Preda (5 august 1922 – 16 mai 1980)

Scriitor postbelic; directorul editurii Cartea Românească; opozant al regimului comunist; membru corespondent al Academiei Române.

1981 – S-a născut Marius Niculae

16 mai 1981, București

Fost fotbalist care a evoluat pe postul de atacant la echipele Dinamo București (cu care a câștigat campionatul: 1999–2000 și de trei ori Cupa României: 2000, 2001, 2012), Sporting Lisabona (cu care a câștigat Primeira Liga: 2001–2002, Cupa Portugaliei: 2002, Supercupa Portugaliei: 2002), Standard Liège, Inverness Caledonian Thistle, FC Vaslui, Zakarpattia Ujgorod. A fost golgheterul Diviziei A în sezonul 2000–2001 și Jucătorul lunii în Scottish Premier League (decembrie 2007). A evoluat și în cadrul Echipei Naționale: România U-16 (1997), România U-18 (1997–1999), România U-21 (1999–2000), România (2000–2003).

1982 – A încetat din viață Iosif Pervain (8 ianuarie 1915 – 16 mai 1982)

Istoric literar; profesor la Universitatea din Cluj; rector al Institutului Pedagogic din Oradea; unul dintre cei mai importanți cercetători ai Școlii Ardelene.

1990 – Prima societate pe acțiuni din România după 1989

Compania de Mecanică Fină București SA a fost înființată oficial printr-o hotărâre de guvern care definea Statutul Companiei de Mecanică Fină – societate pe acțiuni, din 17 mai 1990 al Guvernului României, publicat în Monitorul Oficial în 18 mai.

1996 – Aeroportul Satu Mare a fost deschis traficului internațional

Pe baza Hotărârii nr. 322/10 mai 1996 privind deschiderea Punctului de control pentru trecerea frontierei Aeroport Satu Mare și înființarea Unității vamale Aeroport Satu Mare pentru traficul internațional de călători și mărfuri, în vigoare de la 16 mai 1996.

1997 – A încetat din viață Puiu Călinescu (Alexandru Călinescu; 21 iunie 1920 – 16 mai 1997)

Actor de comedie în teatru, film și televiziune; a jucat cea mai mare parte a carierei la Teatrul de revistă „Constantin Tănase”.

2000 – A încetat din viață Goange Marinescu (Gheorghe Marinescu; 18 mai 1947 – 16 mai 2000)

Regizor și animator de teatru, director al Teatrului „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea.

2010 – A încetat din viață Nicolae Soare (29 august 1932 – 16 mai 2010)

Jurnalist sportiv, comentator radio; corespondent de bază al emisiunii radiofonice Fotbal minut cu minut; realizatorul emisiunii Orele serii.

2011 – A încetat din viață Serghei Covaliov (14 octombrie 1944 – 16 mai 2011)

Canoist care a concurat în competițiile de canoe la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70; participant la două ediții ale Jocurilor Olimpice.

2012 – A încetat din viață Maria Bieșu (3 august 1935 – 16 mai 2012)

Soprană, cântăreață de operă și lied din Republica Moldova.

2018 – A încetat din viață Lucian Pintilie (9 noiembrie 1933 – 16 mai 2018)

Regizor de teatru, operă și film, interzis de regimul comunist; și-a petrecut anii 1974–1990 în exil în Franța, unde a realizat spectacole de mare succes; a revenit în anii ‘90, revitalizând cinematografia românească.

2020 – A încetat din viață Anca Ovanez-Doroșenco

1946 – 16 mai 2020, Nisa, Franța

Regizoare de teatru; profesoară universitară. A urmat studii de Regie la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, clasa Radu Penciulescu (1963–1968). A debutat cu piesa Șase personaje în căutarea unui autor de Luigi Pirandello la Teatrul Național din Târgu Mureș. A fost regizor artistic la Teatrul Național „Vasile Alexandri“din Iași (1968–1974), iar în perioada 1967–1979, a montat spectacole și la Teatrul Dramatic din Galați, Teatrul Național din Târgu Mureș, Teatrul Dramatic din Constanța, Teatrul „Sică Alexandrescu“ din Brașov, Teatrul „Mihai Eminescu“ din Botoșani, Teatrul Mic din București, Teatrul Dramatic „George Bacovia” din Bacău, Teatrul „Ovidius” din Constanța. A fost regizor la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București (1981–1990), în paralel având colaborări cu Teatrul „Nottara” și Teatrul Mic din București, Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani, televiziune. Din 1990, s-a stabilit în Franța, la Nisa, unde a montat spectacole de teatru și a fost profesoară de Artă dramatică la Conservatorul de Artă Dramatică și Muzică din Antibes (1997–2016). Ultima sa colaborare ca regizor, în România a fost la Teatrul Național din București, în 2003, cu piesa Ultima oră de Mihail Sebastian.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită