16 Martie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Tudor Vladimirescu a lansat Proclamația către bucureșteni din Bolintin Vale

1457 – A fost executat Ladislau de Hunedoara

Ladislau Huniade (1433 – 16 martie 1457, Buda) a fost fiul cel mai mare al voievodului Transilvaniei, Iancu de Hunedoara și fratele lui Matia Corvin. Și-a însoțit tatăl în mai multe campanii militare, a fost Ban al Croației și Dalmației, căpitan general al Regatului Ungar, apoi ministru de finanțe. A vrut să se impună în fruntea vieții politice a regatului și pentru a-și împlini ambițiile, l-a asasinat pe contele Ulrich de Cilli, apropiat al regelui, la Belgrad, în 9 noiembrie 1456. Apoi, l-a luat prizonier pe regele Ladislau al V-lea, l-a dus la Timișoara și i-a smuls pentru sine demnitatea de căpitan general, pe care o avusese și tatăl său, precum și promisiunea că el și familia sa nu vor fi pedepsiți pentru asasinat. Planul a fost dejucat de rege, susținut de majoritatea aristocrației oripilată de asasinat. În 14 martie 1457, ambii fii ai lui Iancu de Hunedoara au fost arestați la Buda. Ladislau de Hunedoara a fost acuzat de complot și decapitat fără judecată în piața centrală a cetății, iar fratele său Matia, fiind minor (14 ani), a fost iertat.

1506 – Tratatul de la Lublin

Semnat de logofătul Tăutu, vistierul Isac și pitarul Ivanco, reprezentanții Voievodului român Bogdan al III-lea, și ai Regelui Poloniei Alexandru Iagello, în vederea înfăptuirii unei uniuni dinastice. Bogdan al III-lea s-a declarat dispus să păzească Lehia de tătari, să sprijine catolicismul în Moldova și chiar să renunțe formal la Pocuția, pe care urma să o recupereze însă, în mod definitiv, ca zestre, în urma căsătoriei cu Elisabeta Iagello, sora regelui Poloniei, Aleksander.

1611 – Principele Transilvaniei Gabriel Báthory s-a retras din Țara Românească

Gabriel Báthory, proclamat principe la vârsta de 19 ani, își propusese să aducă sub stăpânirea sa Moldova și Țara Românească. Ultimul principe din dinastia Bathory, a rămas în istorie drept unul dintre cei mai detestați domnitori medievali. Cronicarii turci l-au numit „craiul cel nebun”, iar românii au relatat despre ororile comise de soldații acestuia care au invadat Muntenia… La scurt timp de la instalarea pe tron, Gabriel Bathory a cerut tribut de 8.000 de florini Domnitorului Moldovei Constantin Movilă. S-a pregătit de război și în decembrie 1610, oastea sa a pornit din Țara Bârsei, prin Bran, asupra Munteniei, iar la 29 decembrie, pe când Domnul țării Radu Șerban, petrecea la Târgoviște împreună cu întreg poporul sfârșitul de an, principele ardelean a trecut cu oastea prin pasul Branului și a pătruns în Țara Românească. Radu Șerban, nepregătit, a trebuit să se retragă în grabă spre Moldova. Ajuns în Târgoviște la 26 ianuarie 1611, Gabriel Bathory și-a luat titlul de „Principe, din mila lui Dumnezeu, al Transilvaniei și Valahiei Transalpine” și a trimis o solie la Istanbul, cerând să-i fie recunoscută domnia în Muntenia, motivând expediția sa prin aceea că Radu Șerban, Domnul Țării Românești ar fi vrut să-l răstoarne, împreună cu aliații din Polonia. Înalta Poartă nu a încuviințat cererea lui și l-a numit domn al Țării Românești pe Radu Mihnea. Gabriel Báthory s-a așezat stăpânitor al țării pe care a prădat-o timp de trei luni. Între timp, domnii Munteniei și Moldovei, Radu Șerban și Constantin Movilă s-au aliat, iar la 16 martie, Gabriel Bathory s-a retras în Brașov și Radu Șerban și-a recăpătat tronul.

1635 – Tratatul de alianță dintre Țara Românească și Transilvania

Semnat de Matei Basarab, domnul Țării Românești, și Gheorghe Rakoczi I, principele Transilvaniei, prevedea ajutor reciproc între cei doi domnitori, străduindu-se pentru obținerea unui sprijin și din partea Habsburgilor. Tratatul a fost reînnoit în 1636 și 1640.

1705 – Antim Ivireanul a fost ales episcop de Râmnic

Antim Ivireanul (circa 1640-1650, Iviria – 1716, asasinat în Rumelia) a fost autor, tipograf, gravor, teolog, episcop și mitropolit român de origine georgiană. Mitropolit de București, autor al unor celebre Didahii, a fost o personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi. A fost cel care a înființat prima bibliotecă publică în Bucureștiul de astăzi, în secolul XVIII. La 16 martie 1705 a fost ales episcop de Râmnic, hirotonisirea având loc în ziua următoare. Una dintre primele măsuri pe care le-a luat în calitate de episcop La Râmnicu Vâlcea a fost instalarea unei tipografii la Govora, unde a tipărit 9 cărți (3 românești, 3 slavo-române, 3 grecești).

1815 – A încetat din viață Ioan Piuariu-Molnar

1749, Sadu, Sibiu – 16 martie 1815, Cluj

Primul medic titrat român, oftalmolog. A fost chirurg al Universității din Viena, medic la Sibiu și profesor de oftalmologie la Școala medico-chirurgicală din Cluj. Filolog și traducător, a fost autor al celei dintâi gramatici româno-germane, al unei istorii universale și al unui dicționar român-german și autor al unui memoriu de extremă importanță, Supplex Libellus Valachorum, tipărit în 1791.

Mai mult: Dr. Ioan Piuariu Molnar [Sadu.ro]

1821 – Tudor Vladimirescu, ajuns la Bolintin Vale, a lansat Proclamația către bucureșteni

Prin proclamație, Tudor declara că mișcarea pe care o conducea era menită câștigării „dreptăților cele folositoare la toată obștea”. În plus, el amintea că deținea controlul teritoriilor de pe cele două maluri ale Oltului și că mișcarea pe care o conducea era îndreptată împotriva domnilor fanarioți și a marilor boieri care se aliaseră cu aceștia, iar în condițiile intrării iminente în Capitală a celor aproximativ 16.000 de ostași, cerea imediat în scris un răspuns „de voiți binele de obște sau niu”. Această dată a fost înscrisă și pe documentul programatic al revoluției de la 1821, Cererile norodului românesc.

Proclamația către bucureșteni

Către toți locuitorii din orașiul Bucureștilor, parte bisericească și mirenească, boierească și negustorească, și către tot norodul.

Pricinile care m-au silit a apuca armele, sunt: pierderea privilegiurilor noastre și jafurile cele nesuferite care le pătimea frații noștri. Mai naintea intrării mele în București, cu cale am socotit să vă vestesc mai întâi ca din partea norodului uitare de istov celor mai nainte lucrate; și să vă chiem pe toți ca să vă uniți cu norodul și să lucrați cu toții dinpreună obșteasca fericire, făr’ de care norocire în parte nu poate fi.

Fraților! Câți n-ați lăsat să se stingă în inimile dv. sfânta dragoste cea către patrie, aduceți-vă aminte că sunteți părți ale unui neam; și că, câte bunătăți aveți, sânt resplătiri din partea neamului către strămoșii noștrii pentru slujbele ce au făcut. Ca să fim și noi vrednici acestei cinstiri ale neamului, datorie netăgăduită avem să uităm patimele cele dobitocești și vrăjbele care ne-au defăimat atât, încât să nu mai fim vrednici a ne numi neam. Să ne unim dar cu toții, mici și mari, și ca niște frați, fii ai unia maici, să lucrăm cu toții împreună, fieștecare după destoinicia sa, câștigarea și nașterea a doua a dreptăților noastre.

Vericarele va îndrăzni a face cea mai mică împotrivire în lucrarea acestei nașteri de al doilea, unul ca acela, fraților, să se pedepsească cumplit ca să cunoască adevărații patrioți și osârdia celor ce voiesc a sluji patriei cu dreptate și făr’de vicleșug, cu cale am găsit a se întări legătura cea de obște pentru binele norodului și prin jurământ, care să și trimite ca să-l iscăliți, adeverații fii ai patriei.

În 21 martie, Tudor intra triumfal în București.

1843 – Legea de desființare a robiei pentru țiganii statului

Legea pentru desființarea dajnicilor de sub administrația Vorniciei temnițelor și trecerea lor sub administrația ocârmuirii județelor a fost votată de Adunarea Obștească a Țării Românești la 16/28 martie și promulgată prin Ofis domnesc la 22 martie/2 aprilie. A fost prima lege prin care se desființa robia pentru o categorie de țigani ai Statului, categorie socială scoasă din evidențele fiscale ale Vorniciei temnițelor și trecerea sub administrație civilă.

1845 – S-a născut Gogu Cantacuzino

George C. Cantacuzino-Râfoveanu; 16 martie 1845, Ploiești – 9 decembrie 1898, București

Fruntaș liberal, jurnalist, ministru de finanțe. A urmat cursurile Facultății de Matematică din Paris, timp în care a activat și în cadrul Uniunii române din Paris. Întors în țară în 1876, a devenit secretar general al Ministerului de Finanțe, apoi a ajuns în poziția de a dirija monopolurile statului, a fost director al căilor ferate, a condus publicația Voința națională. A fost unul dintre intimii lui Ioan C. Brătianu, a cărui deplină încredere și-o câștigase. A fost ministru de finanțe pe durata mai multor guverne, prin păstrarea sa în această poziție confirmându-i-se eficiența în această funcție publică. Lucrări publicate: Gestiunea agiului, Modificarea tarifului general al vămilor.

1846 – S-a născut Panait Warthiadi

16 martie 1846, București – 7 februarie 1911, București

General de divizie, șeful Statului Major Regal, comandant al Școlii de Ofițeri de Artilerie și Geniu, al Corpurilor nr. 3 Armată la Galați, apoi și nr. 2 Armată la București, precum și diplomat militar. A fost absolvent al Promoției Unirii a Școlii de ofițeri (1859–1864) și apoi sublocotenent în Regimentul 1 Artilerie. În acest regiment a devenit locotenent (1868) și căpitan (1871). A luptat în războiul de Independență al României, conducând divizionul său în luptele de la Plevna, Opanez, Vidin și Smârdan. A comandat bombardamentele de la Smârdan. A fost onorat cu numeroase distincții: Mare Ofițer al Ordinului național Steaua României, Comandor al Ordinului Coroana României, Comandor al Ordinului Regal Carol I, Ordinul regal român Virtutea Militară, Comandor al Ordinului Împărătesc Leopold, Ordinul imperial rus Sfânta Ana etc.

1871 – Guvernul Lascăr Catargiu (2) a dizolvat Parlamentul

Instalat la 11 martie 1871, pe fondul manifestărilor antigermane, guvernul conservator Lascăr Catargiu (2), pentru a deține majoritatea în Adunarea Deputaților a dizolvat-o la 16 martie, organizând alegeri între 2–8 mai. Alegerile au avut ca rezultat o majoritate zdrobitoare a conservatorilor. În Cameră nu au putut pătrunde decât trei radicali, cinci fracționiști și doi liberali moderați.

1883 – S-a născut Carol Ardeleanu

16 martie 1883, București – 23 noiembrie 1949, București

Romancier din epoca interbelică. În tinerețe, a trăit printre muncitorii mahalalei bucureștene. A frecventat Școala de Arte Frumoase timp de patru ani, nereușind să o absolve. A debutat în revista Viața literară și artistică, în preajma răscoalelor țărănești, cu poemul Frăție, iar debutul editorial l-a făcut cu volumul de schițe și povestiri Rusia revoluționară (1918). Până în 1913 a fost colaboratorul destul de activ al revistei Luceafărul, a publicat apoi și în alte reviste precum: Flacăra, Viața literară, Vremea, Universul literar, Cuvântul liber. După primul război mondial a publicat versuri în Sburătorul, urmând să publice mai apoi volume de nuvele și romane. Opera sa descrie mediile și categoriile sociale supuse condițiilor dure de viață: pescarii, tăbăcarii, minierii, prostituatele și vagabonzii. Din scrierile sale: Pe străzile Iașului, Diplomatul, tăbăcarii și actrița, Viermii pământului, Domnul Tudor, O crimă… (Toți la fel și niciunul ca altul). A fost distins cu Premiul Societății Scriitorilor Români.

1883 – S-a născut Gheorghe Storin

Gheorghe Hagi Stoica; 16 martie 1883 – 1 octombrie 1968

Actor, profesor de Artă dramatică la Institutul de artă teatrală și cinematografică „I.L. Caragiale”. A studiat Arta dramatică la Conservatorul din București cu Constantin Nottara. A jucat la Teatrul Național din București, cu intermitențe, încă din 1902, în Compania Alexandru Davila și în Compania Bulandra-Storin-Manolescu-Maximilian. A creat un vast repertoriu de roluri în piese clasice și contemporane românești și străine: Castriș din Patima roșie de M. Sorbu, rolul titular din Michelangelo de Alexandru Kirițescu, Vulpașin din Domnișoara Nastasia de G.M. Zamfirescu, Don Salluste din Ruy Blas de Hugo, Scarpia din Tosca de V. Sardou, Nikita din Puterea întunericului de Tolstoi, Satin și Actorul din Azilul de noapte de Gorki, etc. A fost distins cu titlul de Artist al Poporului și cu Ordinul Muncii cl.I (1953), Ordinul Meritul Cultural cl.I (1967). Din filmele în care a jucat: Amorurile unei prințese, Pe valurile fericirii, Televiziune, Trenul fantomă.

Trenul fantomă (1933) • Tony Bulandra, Gheorghe Storin, Lisette Verea etc.

1897 – S-a născut Margareta Sterian

Margareta Weinberg; 16 martie 1897, Buzău – 9 septembrie 1992, Kfar Saba, Israel

Pictoriță, ceramistă, artist decorator, scriitoare și traducătoare. A studiat Pictura, Arta decorativă și Istoria artei la Academia Ranson și la École du Louvre din Paris. În vara anului 1929, în cadrul Seminarului de sociologie, etică și politică al Universității București, a luat parte la campania monografică de la Drăguș, condusă de profesorul Dimitrie Gusti. În același an, în decembrie, a participat la expoziția organizată de Seminar, expunând șase portrete de țărani și copii din Drăguș. De asemenea, la prima expoziție personală a artistei, de la Sala Mozart din București, a expus peisaje, naturi statice și 30 de lucrări din ciclul de portrete Copiii din Drăguș.

Galerie [Artindex]

1903 – S-a născut Jules Cazaban

16 martie 1903, Fălticeni – 23 septembrie 1963, București

Actor de teatru și film. Pasionat de muzică, a fost violoncelistul orchestrei liceului, dar vocația lui principală era actoria. A urmat Conservatorul de artă dramatică din Iași. A debutat pe scena Teatrului Național din Iași, în piesa Cafeneaua cea mică de Tristan Bernard și a jucat, la Teatrul Național din Cernăuți, în Azilul de noapte, Volpone, Poveste de iarnă, Învierea, Crimă și pedeapsă, Viforul, Răzvan și Vidra. La București a colaborat cu mai multe trupe teatrale independente, Compania Maria Ventura, Teatrul Bulandra-Maximilian-Storin, trupele îndrumate de Sică Alexandrescu, a fost angajat la Teatrul Nostru, condus de Dina Cocea, Teatrul Municipal, condus de Lucia Sturdza-Bulandra. A avut interpretări de mare succes în: Cum vă place, A douăsprezecea noapte, Vizita bătrânei doamne, Moartea unui comis-voiajor, Mamouret, Nu se știe niciodată, Baia, Take, Ianke și Cadâr. A avut o bogată activitate în cinematografie, radio și televiziune și a fost profesor la Institutul de artă teatrală și cinematografică „I.L. Caragiale” din București. A primit distincția de Artist al poporului și a fost laureat al Premiului de Stat.

Bijuterii de familie (1957) • Emil Botta, Colea Răutu, Silvia Popovici, Geo Barton, Jules Cazaban, Sandu Sticlaru, Eliza Petrăchescu, Tanți Cocea

1906 – S-a născut Traian Gheorghiu

16 martie 1906, Iași – 22 decembrie 1982

Publicist și dramaturg. Doctor în drept și filozofie, a fost profesor la Iași, inspector al Regiunii Școlare Iași. A debutat în 1938 și a colaborat la: Minerva, Viața românească, Cuvântul liber etc. A fost secretar de redacție la Însemnări ieșene. Cunoscut publicului larg în special pentru volumul său de memorialistică intitulat Miercurile de la „Însemnări ieșene”, el a publicat lucrări în numeroase alte domenii: logopedie, psihologie, pedagogie, filosofie, beletristică, dramaturgie. Teatru: Faguri din munții Vrancei, Vîslașii cerului, Cer și pământ, Coțofana.

1913 – S-a născut Radu Brateș

Gheorghe I. Biriș; 16 martie 1913, Ciufud/Izvoarele, Alba – 11 iulie 1973, Blaj, Alba

Poet, publicist și istoric literar. A debutat cu versuri în Unirea poporului (Blaj, 1928). Student la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj (1930–1934), a frecventat cenaclul literar al lui Victor Papilian și a lucrat la Muzeul Limbii Române. A fost profesor la liceul din Blaj, director la Școala de Arte și Meserii din același oraș, a revenit la Cluj ca șef de temă în cadrul Institutului de Lingvistică. După o detenție la Canal (1952–1954), a fost profesor prin satele târnăvene. A editat, împreună cu Pavel Dan și Virgil Fulice, revista Blajul, a fost unul dintre redactorii gazetei Unirea poporului. A colaborat cu versuri, articole de istorie literară și culturală, recenzii la Someșul, Unirea, Drumul nou, Gând românesc, Blajul, Dacoromania, Gândirea, Convorbiri literare, Transilvania, Revista Fundațiilor Regale, Gazeta literară și Tribuna etc.

1917 – Înființarea Corpului voluntarilor români ardeleni și bucovineni aflați în Rusia

După negocieri îndelungate și dificile, la 3/16 martie 1917, misiunea generalului Constantin Coandă pe lângă Înaltul Comandament Rus a obținut aprobarea pentru înființarea Corpului voluntarilor români din Rusia. În urma intervențiilor autorităților române de la Iași, a început o acțiune complexă de triere și adunare a prizonierilor de naționalitate română. Primul Corp de Voluntari a avut sediul în Ucraina, la Darnița și a existat, practic, în perioada martie 1917–ianuarie 1918. Scopul său, declarat și îndeplinit, a fost eminamente anticentralist și de sprijinire a luptei naționale, servind la constituirea unei rezerve de cadre disponibile pentru a fi încadrate unităților operative din Moldova. În primăvara anului 1917 s-a creat pe lângă Ministerul de Război din Iași Serviciul Central al voluntarilor români de peste hotare, care s-a ocupat de organizarea, recrutarea și aducerea acestora din Rusia în România. În total, acest corp a livrat Armatei Române, efectiv cu puțin peste 10.000 de voluntari.

1921 – S-a născut Nicolae Lupan

16 martie 1921, Cepeleuți, România/raion Edineț, Moldova – 25 ianuarie 2017, Paris, Île-de-France, Franța

Scriitor și jurnalist basarabean; luptător anti-comunist și anti-sovietic; militant activ pentru eliberarea teritoriilor românești de sub ocupația sovietică. Și-a făcut studiile în satul natal, apoi la Cernăuți, Botoșani, Bruxelles. A luptat în Armata Română în cel de-al doilea război mondial. Ulterior, în RSS Moldovenească, ajuns editor-șef la postul TeleRadio Moldova (din 1958). A fost concediat în 1970, deoarece a fost membru al Frontului Național Patriotic, fiind acuzat de acțiuni pro-românești. A emigrat împreună cu familia sa în Paris, dar s-a stabilit temporar la Bruxelles. A fost unul dintre liderii marcanți ai exilului românesc, conducând asociații de români basarabeni și nord-bucovineni. A lucrat timp de 12 ani la Radio Europa Liberă, prezentând știri pentru „regiunea dintre Prut și Nistru”. Timp de 20 de ani a scris rubrica Ziarul Românesc al cotidianului canadian Hamilton. A fost președintele Asociației Pro-Basarabia și Bucovina (asociație fondată în 1950 de Nicolae Dianu și reactivată de Lupan în 1975).

1923 – S-a născut Sergiu Cunescu

16 martie 1923, București, România – 16 martie 2005

Inginer și politician, a reînființat în 1990 Partidul Social Democrat Român (PSDR), al cărui președinte a fost între 1990–2000. A fost un colaborator al lui Constantin Titel Petrescu. De profesie inginer specialist în motoare cu ardere internă, a avut numeroase contribuții în industria automobilelor din România în perioada anilor 1960–1980, colaborând la omologarea prototipurilor Dacia 1100, Dacia 1300, Oltcit. În ianuarie 1990, împreună cu Adrian Dimitriu, fost secretar general al Partidului Social Democrat Independent condus de Constantin Titel Petrescu, Mira Moscovici, Constantin Avramescu, Mircea Iscru Stănescu, veterani ai vechiului partid intrat în ilegalitate după alegerile din 1946, au înscris noul partid PSDR, continuator legitim și unic al PSDI, partid istoric. Partidului Social Democrat Independent, alături de PNȚCD și PNL, considerate partide istorice, au constituit în 1990 opoziția politică față de Frontul Salvării Naționale, formațiunea foștilor comuniști. A fost adept al social democrației moderne, de esență franco-germană, însușindu-și tezele reformatoare de la Bad Godesberg care au delimitat mișcarea europeană de stânga de marxism. A militat pentru libertate, echitate, solidaritate, poziționându-se în prima linie alături de Corneliu Coposu în lupta împotriva foștilor comuniști. A avut o atitudine inflexibilă față de partidele conduse de Ion Iliescu.

1923 – S-a născut Victor Firea

16 martie 1923, Hoisești–Mărgineni, Neamț – 25 mai 2007

Atlet, alergător de semi-fond. A câștigat sub culorile CS Dinamo București 18 titluri de campion național, fiind primul atlet român care a parcurs proba de 3.000 de metri obstacole sub zece minute (9:38.02). În 1952 a facut parte din lotul tricolor pentru JO de la Helsinki și a primit titlul de Maestru al sportului, iar in 2003 a devenit Antrenor emerit. A fost primul reprezentant al României în structurile Federației Internaționale de Atletism: vicepreședinte (1985–1990), secretar general (1952; 1976–1982), secretar federal (1965–1976) și membru al Biroului Federal. În 1980 a fost ales membru în Comisia de Cros a IAAFI.

1924 – S-a născut Horia Șerbănescu

16 martie 1924, București – 19 septembrie 2010, București

Actor de comedie în teatru și film. A debutat la vîrsta de 5 ani pe scena de la Cărăbuș, interpretînd rolul Regelui Mihai I în piesa Miss Revista, fiind descoperit de regizorul Paul Gusty care l-a adus la Teatrul Național în rolul dublu Statu Palmă Barbă Cot din spectacolul Rodia de Aur. Cum spectacolul a fost primul de acest gen transmis la Radio, Horia Șerbănescu a rămas cel mai vechi colaborator al Radiodifuziunii Române. A jucat pe scena Teatrului din Sărindar, condus de Tudor Mușatescu și pe scena de la Teatrul nostru, condus de Dina Cocea, unde a activat ca actor, sufleor, regizor de culise și… dactilografă. S-a transferat apoi la Teatrul Victoria. Primul cuplu artistic l-a format cu Emil Popescu. Alături de un alt partener de aur, Radu Zaharescu, actorul a scris istoria Teatrului de Revistă, identificîndu-se practic, cu existența acestuia, din momentul în care a fost lansat de Constantin Tănase, la Cărăbuș. De-a lungul anilor acesta a fost cuplul cel mai solicitat și de Televiziunea Română.

Fermoarele [Revelion 1975, TVR]

1935 – S-a născut Serafim Saka

16 martie 1935, Vancicăuți, Hotin, Regatul României/ Vancicăuții Mari, Cernăuți, Ucraina – 20 mai 2011, Chișinău, Moldova

Scriitor român din Republica Moldova, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova din 1966. A absolvit Institutul pedagogic de la Chișinău și Cursurile de cinematografie de doi ani de la Moscova. A fost învățător și ziarist. A debutat în 1956 în presa de la Chișinău. Prima carte, volumul de nuvele Era tîrziu a apărut în 1966 la Chișinău. A colaborat cu Academia de Științe a Moldovei. Autoritățile sovietice i-au interzis în perioada 1976–1987 publicarea mai multor lucrări, fiindu-i permise doar traducerile. A fost distins cu Premiul de Stat (1987), Ordinul Gloria Muncii (1996) și Ordinul Republicii (2010). Opera sa: Vămile, Casa cu flori, Chișinău – 67, Răspântii, Bibliografie – Serafim Saka. Aici: atunci și acum. Dialoguri.

1936 – A început construcția la Catedrala Mitropolitană din Timișoara

Catedrala Mitropolitană din Timișoara este cel mai mare edificiu religios din Timișoara, catedrală a Mitropoliei Banatului, cu hramul Trei Ierarhi. A fost construită între 1936–1941 și este un simbol al orașului. Construcția propriu-zisă a început pe 16 martie 1936 iar în 20 decembrie s-a pus, printr-o ceremonie, piatra fundamentală a viitoarei Catedrale. Lucrările de construcție, după proiectul arhitectului Ion Traianescu, s-au terminat în 1941. Clopotele și crucile bisericii au fost sfințite în 23 august 1938. Toate finisajele, picturile interioare și exterioare s-au terminat însă abia în 1956, din cauza celui de-al doilea război mondial.

1936 – S-a născut Bujor Nedelcovici

16 martie 1936, Bârlad – 18 noiembrie 2023 , Paris, Franța

Romancier și eseist, stabilit din 1987 în Franța. A absolvit în 1959 Facultatea de Drept din București. A fost avocat la Baroul de Avocați din Ploiești, de unde a fost radiat din motive politice (după arestarea tatălui), fiind obligat să muncească timp de 12 ani pe diverse șantiere și uzine din țară: Bicaz, Brașov, București. Din anul 1987 a ales calea exilului, trăind la Paris, unde a continuat să scrie. A susținut un ciclu de conferințe în Statele Unite și a publicat în Canada, în La Revue Cité Libre eseul Întâlnirea cu secolul al XXI-lea. Din 1987, a făcut parte din colegiul de redacție al revistei Esprit, unde a publicat articole și eseuri. Opere publicate în România: Ultimii, Noaptea, Grădina Icoanei, Îmblânzitorul de lupi, Jurnal infidel. Ieșirea din exil 1992–1997, Iarba zeilor și în Franța: Al doilea mesager, Le matin d’un miracle, Le provocateur.

1947 – A apărut Revista literară

Apărută la București și condusă de Miron Radu Paraschivescu, Revista literară era fosta revistă Orizont (1944–1947) și viitoarea Flacăra (din ianuarie 1948).

1947 – S-a născut Valentin Petculescu

16 martie 1947, București

Compozitor contemporan, muzicolog, scriitor și profesor de Armonie. A studiat la Universitatea Națională de Muzică București, secția Pedagogică (1966–1970), secția Compoziție (1968–1971), având profesori pe Anatol Vieru, Zeno Vancea, Tudor Ciortea, Viorel Cosma, Emilia Comișel etc. A fost profesor la Liceul de Artă „George Enescu” din București, lector la catedra de Armonie a Conservatorului din București, profesor de Armonie la Facultatea de Muzică a Universității „Spiru Haret”. A publicat eseuri, cronici muzicale în Muzica, Actualitatea muzicală, poezii, proză și teatru în România literară, Contrapunct, Luceafărul, ASTRA (Brașov), Steaua (Cluj), Teatrul azi. A făcut parte din cenaclul literar Junimea din București, debutând cu proză în volumul colectiv Desant 83 (1983). A realizat emisiuni la Radio Europa Liberă, a susținut conferințe, prelegeri, comunicări științifice. A fost director artistic al festivalului Săptămâna Internațională a Muzicii Noi, a făcut parte din Biroul Secției Simfonice a UCMR, apoi din Biroul Secției de Creație Didactică și pentru copii.

Valentin Petculescu – The Four Elements • Florilegium String Quartet

1948 – Au fost înființate trupele de Securitate ale Ministerului de Interne

Prin Legea nr. 208/21 iunie 1947, Comandamentul Trupelor de Grăniceri a fost scos din subordinea Ministerului Apărării Naționale și trecut în cea a Ministerului de Interne, având aceeași misiune – paza și apărarea frontierelor. Pe linia și zona de frontieră, grănicerii aveau atribuțiuni de poliție generală, iar comandanții de unități de pază și subofițerii comandanți de plutoane erau împuterniciti ca ofițeri ai Poliției Judiciare. Ulterior, prin Legea nr. 53/24 februarie 1948 pentru stabilirea unor măsuri de siguranță în zona de frontieră, paza și supravegherea granițelor se făcea pe linia de frontieră și în interiorul țării, pe o adâncime de 25 km de la această linie. Prin Decretul nr. 102/16 martie 1949 s-au înființat Trupele de Securitate pentru „securitatea teritoriului și frontierelor țării”.

1948 – S-a născut Bogdan Simionescu

16 martie 1948, Iași

Inginer chimist, profesor universitar, membru titular (din 2009) și vicepreședinte (din 2014) al Academiei Române. A urmat Institutul Politehnic Iași, Facultatea de Chimie Industrială, Secția Tehnologia compușilor macromoleculari (1966–1971). A obținut titlul de Doctor în Chimie la Katholieke Universiteit te Leuven (Belgia), cu teza Polymer Induced Aggregation of Dye Molecules (Agregarea moleculelor de colorant sub influența polimerilor, 1975). Este specialist în Chimie macromoleculară, fizica polimerilor; doctor în științe chimice. A urmat o carieră universitară, de la asistent la catedra de Chimie organică și macromoleculară la Institutul Politehnic Iași până la profesor la catedra de Macromolecule, Departamentul Polimeri naturali și sintetici la Universitatea Tehnică „Gh. Asachi“ Iași. A predat ca profesor-invitat la universitățile din Kyoto (Japonia), Freiburg (Germania) și Czestochowa (Polonia), la mai multe universități din Franța: Mulhouse, Dunkerque, Rouen, Montpellier 2, Angers, la Școala Națională Superioară de Mine din Paris, la Societatea de Știința Polimerilor (Japonia), Centrul de Cercetări în Chimia Polimerilor, Zabrze (Polonia) etc. Din 2007 este membru al Academiei Europene de Științe și Arte. În anul 2015 a fost distins cu Medalia „Cristofor Simionescu“ pentru excelență în chimie macromoleculară, acordată de American Chemical Society și a Filialei ACS din România, cu Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler.

1957 – A încetat din viață Constantin Brâncuși (19 februarie 1876,  – 16 martie 1957)

Sculptor cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană; membru postum al Academiei Române; după trecerea în eternitate, faima sa și a operelor sale nu a încetat să sporească, chiar și după zeci de ani, lucrările sale ocupă un loc de cinste printre marile creații artistice ale lumii.

Mai mult: Moartea sculptorului Constantin Brâncuși, în presa comunistă din România. Anunțul a fost făcut după trei zile, pe ultima pagină a ziarului „Scînteia”! [HotNews].

1965 – Premiera filmului Pădurea spînzuraților

Ecranizare a romanului omonim al scriitorului Liviu Rebreanu, regizat de Liviu Ciulei, cu Victor Rebengiuc, Liviu Ciulei, Ștefan Ciubotărașu, Toma Caragiu, Anna Széles, filmul a fost lansat la Sala Mare a Palatului. A fost primul film românesc care a obținut o largă recunoaștere internațională. În anul 1964, la Festivalul de la Milano a primit Premiul de excelență, pentru „calitatea fotografică a imaginii și ingeniozitatea mișcărilor de aparat”; în 1965 la Festivalul de film de la Cannes a primit Premiul pentru regie, iar la Festivalul de la Mamaia, Marele Premiu Pelicanul alb și Premiile pentru imagine și interpretare feminină (Ana Széles). Filmul a marcat și debutul actriței Gina Patrichi.

Pădurea Spânzuraților (1965)

1967 – S-a născut Dan Dediu

16 martie 1967, Brăila

Compozitor, profesor universitar, membru în Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România (UCMR) din 1990. A urmat Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, secția Compoziție având profesori pe Ștefan Niculescu și Dan Constantinescu (1985–1989), studii post-universitare la Hochschule für Musik und darstellende Kunst, Viena cu burse „Gottfried von Herder” și „Alban Berg”. A făcut studii de filosofie la Universitatea din Viena (1991). În 1995 a devenit Doctor în Muzicologie la Academia de Muzică din București, cu teza Fenomenologia actului componistic. Arhetip, arhetrop și ornament în creația muzicală. A parcurs o carieră didactică la Universitatea Națională de Muzică din București, catedra de Compoziție – disciplinele Compoziție și Forme muzicale, de la asistent (din 1991), la profesor, șeful catedrei de compoziție din 2000 și rector (2008–2016). A fost director artistic al Festivalului Internațional de Muzică Contemporană Săptămâna Muzicii Noi, București (1999, 2001, 2007, 2008, 2016 și 2017), fondator și director artistic al Ansamblului de Muzică Nouă Profil etc. A primit numeroase premii și distincții, dintre care: Premiul I, Concursul Național de Compoziție „Gh. Dima” (Cluj-Napoca, 1986, 1988), Premiul I și Marele Premiu „George Enescu” pentru Simfonia I – Lumini tainice, op.24 (București: 1991), Premiul I la Galliard Ensemble International Competition pentru cvintetul de suflători Aurorae, op.82 (Londra, 2000), Premiul Compozitorul anului 2003 (Societatea Română de Radio, 2003), Ordinul și Medalia Meritul pentru Învățământ în grad de Ofițer (2004), Ordinul și Medalia Meritul Cultural în grad de Cavaler (2008), Ordinul și Medalia Meritul Cultural în grad de Ofițer (2014) etc.

Dan Dediu – Plastic Rock Concerto • Barock Orchestra, Dirijor Tiberiu Soare, Vioară Keiko Urushihara, Flaut Ion Bogdan Ștefănescu

1977 – A încetat din viață Constantin Stroescu (15 martie 1886 – 16 martie 1977)

Tenor și profesor de canto la Academia Regală de Muzică din București.

1990 – Uniunea Polonezilor din România

A luat ființă la 16 martie 1990 cu denumirea Uniunea Polonezilor din România în București „Dom Polski” din inițiativa unui grup de polonezi din București. În prezent, organizația cuprinde 15 asociații locale. Sediul conducerii Uniunii se află în Casa Polonă din Suceava, construită în anii 1903-1907. Președintele Uniunii Polonezilor din România este, în același timp, deputat în Parlamentul României din partea minorității poloneze.

1995 – A încetat din viață Magda Ianculescu (30 martie 1929 – 16 martie 1995)

Soprană de notorietate internațională; prim-solistă a Operei Române.

1999 – A încetat din viață Nicolae Tipei (19 aprilie 1913 – 16 martie 1999)

Inginer, specialist în electromecanică și aeronautică; membru corespondent al Academiei Române; stabilit în SUA din 1971.

2003 – A încetat din viață Elena Albu (1 septembrie 1949 – 16 martie 2003)

Actriță de film, radio, televiziune, scenă și de voce.

2005 – A încetat din viață Sergiu Cunescu (16 martie 1923 – 16 martie 2005)

Inginer și politician; a reînființat în 1990 Partidul Social Democrat Român (PSDR), al cărui președinte a fost între 1990–2000.

2008 – A fost lansat proiectul Enciclopedia României

Proiect inițiat de o echipă de voluntari, cu scopul de a scrie o enciclopedie electronică a României, „Un fel de Românie online de la A la Z”, cum își prezintă munca chiar ei. Mobilizează resursele informaționale din mediile tradiționale către mediul digital, online și promovează cultura ca stil de viață.

2008 – A încetat din viață Mihai Dolgan (14 martie 1942 – 16 martie 2008)

Compozitor și interpret de muzică ușoară din Republica Moldova; fondatorul formației Noroc; conducătorul formației Contemporanul.

2016 – A încetat din viață Paula Sorescu-Lucian (22 iunie 1947 – 16 martie 2016)

Actriță de teatru; societar de onoare și membru fondator al Teatrului Excelsior; soția actorului Ion Lucian.

2018 – A încetat din viață Ion Dogaru (1 februarie 1935 – 16 martie 2018)

Jurist și profesor universitar de Drept, fondatorul Facultății de Drept din Craiova; membru corespondent al Academiei Române.

2020 – Instituirea stării de urgență în România

Prin Decretul nr. 195/16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial nr. 212/16 martie 2020, a fost instituită starea de urgență pentru o perioadă de 30 de zile, din cauza pandemiei de coronavirus, prelungită pe 14 aprilie, pentru încă 30 de zile. iar din 15 mai 2020, în România s-a instituit starea de alertă, până la data de 9 martie 2022. Ulterior, din 14 mai, a fost instituită starea de alertă pe teritoriul României. La fiecare 30 de zile, a fost prelungită prin hotărâri, astfel că, până în 8 martie 2022, România s-a aflat în stare de alertă, cu restricții impuse de autorități și localități carantinate.

Este pentru a doua oară în istoria României când s-a instituit starea de urgență, după cea instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 1/1999 „privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență”, decretată în noaptea de 21/22 ianuarie 1999, în timpul celei de-a cincea mineriade.

2020 – A încetat din viață Pompiliu Dobrin (19 decembrie 1961 – 16 martie 2020)

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Buzău din anul 1995.

 

#istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemory

----------

*Ediție revizuită și adăugită