16 Septembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Ținutul Romanului (Foto: Vasile Bouaru)

 

1408 – Prima menționare documentară a Ținutului Romanului

Ținutul Romanului a fost primul ținut al Țării Moldovei menționat într-un document medieval, datat la 16 septembrie 1408. A existat timp de peste 450 de ani, între 1408–1864, când ținuturile, ca formă de organizare administrativ teritorială, au fost desființate, iar noul teritoriu al Principatelor Unite Moldova și Țara Românească a fost reorganizat în noi unități administrativ-teritoriale, denumite județe. Istoricii consideră că în perioada 1408–1413, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, organizatorul ierarhiei bisericești din Moldova, a fost cel mai probabil înființată Mitropolia Romanului.

1437 – S-a încheiat, la Căpâlna, pactul Fraterna Unio

Pact de alianță mutuală militară și politică încheiat pe parcursul Răscoalei de la Bobâlna, în data de 16 septembrie 1437 între marea nobilime maghiară din Transilvania, clerul catolic și orășenii sași și secui. Înțelegerea este cunoscută în istorie sub numele de Unio Trium Nationum, deși această sintagmă nu apare ca atare în textul pactului.

Uniunea a stabilit eliminarea completă a iobagilor, cei mai mulți aparținând etniei majoritare române, din viața politică și socială din Transilvania, deși iobagii formau vasta majoritate a populației transilvane. Reînnoită de mai multe ori, înțelegerea a durat până în anul 1848, ca instrument de asuprire socială, națională și religioasă a populației românești.

1835 – Leul a devenit oficial monedă a românilor

Alexandru Ghica, Domnul Țării Românești, a instituit, la 16 septembrie 1835 leul ca monedă a țării, unitate teoretică de cont, echivalentul a 60 de parale. Tranzacțiile, taxele, impozitele se calculau în lei, dar se plăteau în monedă străină. Denumirea vine de la talerul olandez, löwenthaler, care avea gravat pe el un leu rampant, monedă folosită anterior in Țările Românești.

Mai mult: Istoria leului. De unde vine denumirea de „leu” [Mișcarea oamenilor visători]

1852 – S-a născut Friedrich Teutsch

16 septembrie 1852, Sighișoara – 11 februarie 1933, Sibiu

Episcop al bisericii luterane transilvănene, Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană și istoric sas, membru de onoare (din 1919) al Academiei Române. A urmat studii universitare la Heidelberg, Leipzig și Berlin. S-a specializat în istorie și teologie și a obținut titlul de Doctor în Istorie la Heidelberg. A fost preocupat de istoria sașilor sub toate aspectele: social, economic, politic, religios, cultural.

1867 – S-a născut Dinu Brătianu

Vintilă I.C. Brătianu; 3/16 septembrie 1867, București – 22 decembrie 1930, București

Om politic liberal, membru de onoare (din 1928) al Academiei Române. Al treilea fiu al Ion C. Brătianu, a studiat în Franța. Întors în țară cu diplomă de Inginer a participat la lucrările de construcții ale podului de la Cernavodă, apoi, a primit conducerea lucrărilor de construcție a podurilor de pe Siret, Argeș și Vădeni. A fost director al Regiei Monopolurilor Statului, secretar general în Ministerul Finanțelor, ministru de Război în timpul primului război mondial și ministru de Finanțe, iar după moartea fratelui său, Ionel (Ion I.C.) Brătianu, a fost al 31-lea prim-ministru al României. Între 1927–1930 a ocupat funcția de președinte al Partidului Național Liberal. Dintre funcțiile deținute, cele mai reprezentative au fost acelea de primar al Bucureștilor și ministru de Finanțe. A fost un primar cu viziune și o abordare integratoare a problemelor cu care se confrunta orașul în acea perioadă, propunând, pentru prima dată în epocă, un set de soluții care să faciliteze o dezvoltare echilibrată și durabilă a Bucureștilor. Și-a început mandatul impunând ordine în sediul primăriei (respectarea cu strictețe a programului de lucru de către întreg personalul, program strict de lucru cu publicul, cerințe minime de studii la numirea și promovarea funcționarilor publici, importante reglementări comunale), a încheiat în 1908 un contract cu Serviciul Geografic al Armatei pentru ridicarea noului plan topografic al orașului, finalizat în anul 1911 ca primul plan de sistematizare a Bucureștilor: crearea de bulevarde circulare și artere radiale, piețe, principiul specializării cartierelor, crearea de parcuri, regularizarea Râului Colentina. Planul a trasat marile artere de circulație ale capitalei, care sunt folosite și în prezent.

1868 – Prima alegere de noi membri ai Societății Academice Române

La 16/28 septembrie 1868, au fost propuși să devină membri ai Societății Academice și aleși în unanimitate: Gheorghe Sion, Mihail Kogălniceanu și Alexandru Papiu Ilarian.

1879 – Johannes Brahms în turneu în Transilvania. Arad

Turneul muzical urmărea promovarea compoziției Concert pentru vioară și orchestră în Re major, Op. 77, o creație a lui Johannes Brahms din vara lui 1878, special pentru a fi interpretată de prietenul săau de-o viață, violonistul maghiar Joseph Joachim. Din programul concertelor oferite în acest turneu transilvan au făcut parte, de asemenea, lucrări de Domenico Scarlatti, Ludwig van Beethoven, Christoph Willibald Gluck, Johann Sebastian Bach, Robert Schumann.

Johannes Brahms – Concert pentru vioară și orchestră în Re major, Op. 77 • Sinfonietta de Lausanne, Dirijor David Reiland, Vioară Felix Froschhammer

1880 – Societatea farmaciștilor din România

 

Fondată la 16 septembrie 1880, la București, spre deosebire de Societatea Farmaciștilor Români, înființată în octombrie 1869 la București, care se adresa doar farmaciștilor români, degenerând prin apărarea intereselor de grup, Societatea Farmaciștilor din România se adresa tuturor specialiștilor farmaciști, care își exercitau profesia pe teritoriul întregii țări. Primul președinte al societății a fost Andreas Frank (1815–1900).

1883 – A încetat din viață Franz Xavier Knapp (3 septembrie 1809 – 17 februarie 1883)

Pictor german stabilit în Bucovina; autorul albumului Illustrierte Bukowina [Bucovina ilustrată].

1886 – S-a născut Ioan-Alexandru Bran-Lemeny

16 septembrie 1886, Brașov – 2 aprilie 1954, Brașov

Avocat, poet și gazetar din Brașov. A urmat studii juridice la Budapesta și Cluj. Doi ani a audiat cursuri de filosofie la Viena. Din 1911, a practicat avocatura în orașul natal. Cu puțin înainte de izbucnirea primului război mondial, a trecut Carpații și a rămas, până la terminarea războiului, în Vechiul Regat. Aici a început o activitate susținută de publicist și poet, pe care a continuat-o toată viața. A publicat mai multe volume de versuri: Poezii, Lacrimi și clocot, Ancore, Taler, Traista mea – antologie. A înființat la Brașov periodicele: Ritmuri (1929–1930) și Prometeu (1934–1939). A fost unul dintre redactorii revistei Brașovul literar și artistic, condusă de Cincinat Pavelescu. A colaborat la Gazeta Transilvaniei, România Viitoare, Adevărul, Dimineața, Patria, Românul, Cele trei Crișuri, Țara Bârsei, Klingsor, Kronstädter Zeitung. A fost, până în anul 1946, unul dintre animatorii vieții culturale locale. În ultimii ani ai vieții a suferit datorită privațiunilor la care a fost supus de noua putere populară.

1887 – S-a născut Mihail Moruzov

16 septembrie 1887, Zebil–Sarichioi, Tulcea – 26/27 noiembrie 1940, închisoarea Jilava

Creatorul și directorul Serviciului Secret de Informații al Armatei Române (SSI). S-a născut într-o familie de cazaci zaporojeni, refugiați din Caucaz în România. Nu avea studii de specialitate, doar trei clase primare, dar era un apropiat al camarilei regelui Carol la II-lea. Imediat după terminarea primului război mondial, s-a pus problema reorganizării unui serviciu de informații și contrainformații în cadrul Marelui Stat Major, secret, paralel, cu angajați civili, în fruntea căruia a fost numit Mihail Moruzov. A alcătuit un proiect de reorganizare a tuturor serviciilor de informații, concentrându-le sub o singură direcțiune generală la Președinția Consiliului de Miniștri. După reorganizarea serviciului și reconfirmarea pe post, s-a amestecat tot mai mult în politică. A reușit să creeze o rețea de spioni care concura în secolul trecut cu cele ale marilor puteri europene, cu care a capturat agenți nemți și a cules informații importante pentru front. Nu a fost străin de înscenarea unui proces de „bigamie” generalului Ion Antonescu, de asasinarea unor legionari sub acoperirea „evadării de sub escortă” sau a ”sinuciderii prin strangulare” etc. A fost asasinat de legionari într-o celulă de la Jilava, în 1940, în timp ce pregătea o alianță a serviciilor secrete române, italiene și germane.

Mai mult: Mihail Moruzov, spionul cu trei clase și omul lui Carol al II-lea, care a înființat primul Serviciu Secret din România de Mariana Iancu [adevărul.ro]

1903 – S-a născut Nicolae Deleanu

16 septembrie 1903, Valea Nadrii–Dârmănești, Argeș – 10 aprilie 1970, București

Prozator, jurnalist, om politic socialist. A frecventat din liceu clubul socialist, la 15 ani participând la manifestația muncitorească din 13 decembrie 1918 din București. A fost arestat, eliberat peste 3 zile și exmatriculat „de la toate școlile din țară”, reușind, cu sprijinul lui Nicolae Iorga, să fie din nou înmatriculat. Pentru a se putea întreține, transporta pachete de cărți de la editură la librării, a fost ucenic la Uzinele Lemaître, bibliotecar la sindicatul societății de asigurări Generala, corector la Anuarul Economic al României, responsabilul Librăriei Socialiste Casa Poporului sau meditator. În 1924, a fost ales președintele Uniunii Tineretului Socialist. A început activitatea jurnalistică între 1923–1926 în presa universitară de stânga: Viața universitară, Ideia Universitară, Cultura nouă, Scînteia, a colaborat, a fost redactor sau conducător al publicațiilor socialiste: Lumea nouă, Socialismul, Mișcarea socială, Munca nouă, Dimineața, Adevărul etc. A debutat editorial în 1932 cu volumul Robii, în care a strâns reportajele sale literare publicate în revistele socialiste. Ca militant social-democrat, a predat la Școala proletariană Istoria mișcării muncitorești din România, a fost secretarul Institutului Muncitoresc de Sport și Educație din România (IMSER), a predat cursul Istoria mișcării muncitorești din România la o școală a IMSER din Câmpina. A fost secretarul general al PSD, redactor și director al ziarelor Libertatea și Ultima oră, ale PSD. A scris: Istoricul mișcării muncitorilor mineri din România, Istoricul mișcărilor muncitorești din porturi, Scurt istoric al mișcării socialiste din România. În final a trădat idealurile social-democrației, pe care a slujit-o o viață întreagă, contribuind la dispariția PSD în urma „unificării” cu PCR, care nu-i va rămâne dator: a devenit conferențiar la Facultatea de Istorie a Universității din București și la Institutul de arte plastice „Nicolae Grigorescu”, director științific al Muzeului Peleș și deputat „ales” în trei legislaturi (1946–1948; 1957–1961; 1965–1969). Ca scriitor, și-a câștigat notorietatea cu romanul Nedeie în Poiana Miresei.

1910 – S-a născut Victor V. Martinescu

Victor Valeriu Martinescu; 16 septembrie 1910, Craiova – 12 decembrie 1994, București

Poet și prozator anticomunist. Absolvent al Facultății de Drept a Universității din București, a fost redactor șef la revista Limba română, redactor la săptămânalul Reporter, cunoscut, în mediile cafenelei literare bucureștene a epocii, sub porecla Marele Contemporan, pe care și-a dat-o el însuși. A editat revista de avangardă Sis. A fost condamnat la închisoare de autoritățile comuniste, între anii 1947–1952, pentru tentativa de a părăsi ilegal țara și între între anii 1958–1964, datorită unor texte anticomuniste – poeme și însemnări considerate antiguvernamentale, trimise spre publicare în Franța (vor apărea în 1956, prezentate de Virgil Ierunca, în revista Caiete de dor, sub pseudonimul Haiduc). Din scrierile sale: Cocktail, Dragostea la oameni, Țara reala și țara legală, Români din România uniți-vă.

1916 – Bătălia de pe linia Rașova–Cobadin–Topraisar–Tuzla

Acțiune militară de nivel tactic, desfășurată pe Frontul Român, în timpul campaniei din anul 1916 a participării României la Primul Război Mondial, între 3/16–8/21 septembrie. O puternică ofensivă germano-bulgaro-turcă, condusă de generalul von Mackensen a fost oprită de trupele româno-ruse din Dobrogea.

1916 – S-a născut David Davidescu

16 septembrie 1916, Sudiți, Ialomița – 11 noiembrie 2004, București

Inginer agrochimist, profesor și cercetător, membru titular (din 1990) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Agronomie a Școlii Politehnice din București, continuându-și specializarea în studiul solurilor cu izotopi radioactivi la Moscova. În 1966 și-a luat Doctoratul cu teza Producerea, pregătirea și folosirea îngrășămintelor și amendamentelor și în 1968 a obținut titlul de Doctor Docent. Profesor cu rezultate remarcabile, specialist în controlul stării de fertilitate prin analiza integrală a solului și plantei, a deținut, de-a lungul anilor, funcții în învățământul superior agronomic în calitate de șef de catedră, decan, prorector și rector al Institutului Agronomic din București, conducător de doctorate, șef de laborator, în administrația publică de stat și în cercetare. Este autor a peste 400 de articole de cercetare științifică, 23 de tratate, monografii și studii, apărute în țară și peste hotare, însumând aproape 20.000 de pagini.

1917 – S-a născut Puia Hortensia Masichievici Mișu

16 septembrie 1917, Chitila-București – 12 ianuarie 2010, București

Graficiană, pictoriță și prozatoare, membră al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A absolvit Facultatea de Drept la Cernăuți (1939). A studiat, în continuare, la Academia de Arte Frumoase din București, clasa profesorului Camil Ressu (1948), urmând și cursurile Academiei Libere–Guguianu. A lucrat desen, gravură, pictură. În 1943 a debutat la Salonul Oficial de Desen din București, participâd cu regularitate la Expozițiile de Stat, la numeroase expoziții personale și de grup organizate în țară.

Biografie ilustrată: Puia Hortensia Masichievici [Năsui Collection & Archives]

1937 – S-a născut Marin Codreanu

16 septembrie 1937, Cucuieți, Teleorman.

Scriitor și publicist. A fost bibliotecar în cadrul MApN, ziarist, redactor principal la revista Frontiera, director economic la Editura Cartea Românească, director editorial la Editura Vinea și la revista Facla literară. A debutat cu versuri, Planetă de tânăr în Luceafărul (1974), cu un cuvânt înainte de Grigore Hagiu. A publicat poeme în Convorbiri literare, Luceafărul, Vatra, Flacăra, Almanahul literar, Tomis, Meandre, Viața militară. A publicat volumele: Gloria șoimilor (1978, debut), Fuga din burg, Alegoriile insomniei, Zeul cu armă, Ninge pe Via Dolorosa.

1937 – S-a născut Victoria-Ana Tăușan

16 septembrie 1937, Borod, Bihor

Poetă și eseistă. Este licențiată a Facultății de Drept a Universității București (1960). A debutat în Almanahul literar (Steaua), apoi, după o lungă întrerupere, în 1960 în Luceafărul. Debutul editorial a fost cu volumul de versuri Cadențe (1963), urmat de: Culorile complementare, Metamorfoze, Catharsis, Brățara lui Prometeu, Restituire, Ion Pillat – Ceremonia naturii, Paul Verlaine, Cartea nopților, Recitativ, Relief, Cantata pământului, După-amiaza unui circ etc.

1940 – Crimele de la Brețcu

După Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, nord-vestul Transilvaniei a trecut sub jurisdicția Ungariei. În toamna anului 1940, în Transilvania de Nord trupe militare sau paramilitare maghiare au masacrat civili români, țigani și evrei, în intenția de a determina prin teroare un exod din populațiile conlocuitoare nemaghiare.

La 12 septembrie 1940, Niculae Boldea din Brețcu, Covasna și fiul său mai mare au fost închiși la primăria localității, pe motivul că tatăl s-a plâns că fiul a fost bătut de un localnic maghiar. Armata ungară a intrat în comună la 13 septembrie, iar căpitanul comandant al subunității respective a dispus ținerea în continuare în arest a românilor. În noaptea de 13/14 septembrie au fost devastate casele a aproximativ 20–30 de români. La acțiune au participat localnici și soldați unguri. La 14 septembrie a fost arestat și fiul cel mai mic al lui Boldea, în vârstă de 14 ani. La 16 septembrie, mai mulți soldați unguri au mers la casa familiei Boldea sub pretextul de a lua haine și alimente necesare pentru expulzarea bărbaților în România. Victimele au fost urcate într-un camion, care a pornit spre graniță, s-a oprit pe vârful Măgheruș, unde Boldea și cei trei fii ai lui (Demian Nicolae, Demian Ioan și Demian Drăgan Nicolae) au fost împușcați și apoi îngropați [Societatea Cultural-Științifică „George Barițiu” – Istoria României. Transilvania, vol. II, cap. VII: Transilvania în cel de-al doilea război mondial].

1940 – Masacrul de la Halmășd

La 16 septembrie 1940, honvezi unguri neidentificați au ucis cu focuri de armă în comuna Halmășd, Sălaj, trei localnici români, iar în dimineața zilei următoare au împușcat șapte membri ai familiei Maticec, între care un nou-născut, de numai 5 luni. Și această crimă este consemnată în sentința din 13 martie 1946 a Tribunalului Cluj.

1940 – Masacrul de la Cosniciu de Sus

La 16 septembrie 1940, în satul Cosniciu de Sus, Sălaj, un grup de militari unguri a scos din caselor lor mai mulți români, dintre care 11 au fost omorâți. La 18 septembrie 1940, un alt grup militar ungar l-a prins și împușcat pe localnicul Dumitru Costelaș. În tot timpul masacrelor, soldații erau însoțiți de civili neidentificați, originari din comunele vecine. Ei indicau militarilor casele românilor [Societatea Cultural-Științifică „George Barițiu” – Istoria României. Transilvania, vol. II, cap. VII: Transilvania în cel de-al doilea război mondial].

1940 – S-a născut Maria Alexandrescu Vianu

16 septembrie 1940, București

Istoric al artei antice și arheolog, fiica lui Tudor Vianu. A urmat Facultatea de Istorie a Universității din București, specialitatea Istorie antică și arheologie (1958–1963). După absolvire a fost muzeograf la Muzeul Național de Artă al României, apoi, de la întemeiere, din 1965, cercetător, la Institutul de Studii Sud-Est Europene, din 1987, cercetător științific principal în Sectorul de Arheologie greco-romană și epigrafie al Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române. A fost și profesară asociată la Universitateai Națională de Arte din București (UNArte) și la Universitatea „Ovidius” din Constanța, este membru onorific al Institutului de Studii Sud Est Europene și expert acreditat al Ministerului Culturii pentru arheologie – sculptură greacă și romană. În anul 1983, a obținut titlul științific de Doctor în Istorie, cu teza Stelele funerare din Moesia Inferior. A susținut conferințe la universitățile din Zürich, Basel, Geneva, Lausanne, Berna, Atena (Ecole Française d’Athènes), Paris-Sorbona, Berlin (Deutsches Archäologisches Institut), Kiel, Roma (Accademia di Romania), Sofia. A publicat zeci de studii și articole, volume de istorie a artei antice.

1943 – S-a născut Roxana Sorescu

16 septembrie 1943, București – 12 martie 2019, București

Critic și istoric literar, autoare, traducătoare și profesoară universitară, membră a Uniunii Scriitorilor din România. A studiat la Facultatea de Limba și Literatura Română (1961–1966) și la Facultatea de Limbi Germanice, secția Engleză-Germană (1967–1972) ale Universității București. A obținut în 1983 titlul de Doctor în Filologie cu teza Liricul și tragicul. A fost cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie literară „G. Călinescu” din București și secretar general de redacție la Revista de Istorie și Teorie Literară a Institutului. S-a specializat în istoria literaturii române moderne și contemporane, teoria literaturii, literatură comparată și jurnalism. A debutat în 1964 în revista Contemporanul cu recenzie de carte, a colaborat cu sute de studii de istorie și critică literară în revistele de specialitate: Viața românească, România literară, Revista de istorie și teorie literară, Luceafărul, Adevărul literar și artistic, Limbă și Literatură (fiind în colectivul de conducere), precum și la emisiuni radio și TV. A debutat cu volumul Interpretări (1979, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut în critică literară). A predat Literatura română modernă și contemporană la Universitatea de Stat din Chișinău (1966). După 1990 a predat în învățământul liceal și superior, la Facultatea de Litere, Facultatea de Teologie Romano-Catolică și Facultatea de Teologie Ortodoxă ale Universității din București. A obținut Premiul Asociației Editorilor din România, pentru Integrala operei poetice V. Voiculescu (1999) și Premiul „Iulia Hașdeu”–UNESCO (2000), pentru Lumea, repovestită, o serie de eseuri literare despre scriitori români importanți (Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Ion Pillat, Hortensia Papadat-Bengescu, Mateiu Caragiale, Mircea Cărtărescu etc.) și personalități cultural-spirituale ca Andrei Scrima.

1945 – S-a născut Gheorghe Schwartz

16 septembrie 1945, Lugoj, Timiș

Prozator, profesor universitar, membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1976. A urmat Facultatea de Istorie-Filosofie, secția Limba și literatura română, specialitatea Defectologie, în cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, pe care a absolvit-o în anul 1968. S-a stabilit la Arad, fiind, pe rând, profesor la liceu și la Universitatea „Aurel Vlaicu” de Psihologie și Filosofie, decan al Facultății de Științe Umaniste și Sociale, din cadrul aceleași universități; redactor șef adjunct al revistei literare Arca, consilier la Ambasada României din Germania, consilier șef la Inspectoratul pentru cultură al județului Arad. Din opera sa: Martorul, A treia zi, Om și lege, Cochilia, Filosofia limbajului în spiritul psihologiei transversale, Fundamentele psihologiei speciale, Autiștii cărților.

1950 – Ultimul concert al lui Dinu Lipatti

Marele pianist Dinu Lipatti, deși slăbit fizic, a susținut ultimul său recital la Festivalul internațional de muzică de la Besançon. În partea doua a recitalului intenționa să execute cele 14 Valsuri în Do diez minor de Frédéric Chopin. L-au părăsit puterile… după o lungă pauză, în care publicul nu s-a clintit din sală, a reapărut pe scenă, s-a așezat la pian și a interpretat Jesus bleibt meine Freude (Iisus rămâne bucuria mea) din cantata Herz und Mund und Tat und Leben (Inima și gura și fapta și viața) de Johann Sebastian Bach. Cu această rugăciune s-a încheiat una din cele mai bogate și scurte cariere cunoscute în arta interpretativă modernă. Două luni și jumătate mai târziu, la vârsta de 33 de ani, a murit de limfom Hodgkin.

Ultimul recital, Dinu Lipatti (Besançon 1950) Documentar

1957 – S-a născut Anca Parghel

16 septembrie 1957, Câmpulung Moldovenesc – 5 decembrie 2008, Timișoara

Interpretă și profesoară de jazz. A studiat la Conservatorul de Muzică din Iași, unde și-a dat licența cu lucrarea Charlie Parker, un geniu al improvizației. A predat Canto, Pian și Improvizație la Liceul de Muzică din Suceava, în București, la Conservatorul de Muzică, în Belgia, la Bruges și Namur (La Marlagne), la Hanovra, Ravensburg, la Conservatorul din Leipzig, München, Oldenburg, în Germania, la Silsoe și Cleolaine Workshops în Marea Britanie și la Chișinău. A cântat în cadrul marilor festivaluri de jazz începînd cu 1984 (București, Brașov, Sibiu, Costinești, Iași, Nürnberg, Leipzig, Varșovia, Leverkusen, Viena, Liège, Tübingen,München, Linz, Zagreb, Varna, Lomza și Bratislava), dar și în cluburile de jazz din România, Bulgaria, Germania, Belgia, Austria și Elveția.

Anca Parghel – Iubirea noastră nu are apus

1957 – S-a născut Maria Nagy

16 septembrie 1957, Remetea, Harghita

Cântăreață de limba maghiară de folclor și muzică ușoară. A debutat în 1969 la Casa de Cultură din Remetea, cu folclor și câteva melodii ale Margaretei Pâslaru. În 1976 a participat la Festivalul Muzicii Tinere cu Folk Group 5, alături de care a câștigat Marele Premiu al Festivalului de la Miercurea Ciuc (1977). Debutul la Televiziune și Radio la emisiunea în limba maghiară TVR și la Radio-Tg-Mureș. A urmat Școala Populară de Arte, la clasa profesoarei Florica Orăscu. Primul disc, cu melodii din repertoriul internațional, a apărut în 1982 la Casa de discuri Electrecord.

Clipa

1974 – A încetat din viață Titus Lapteș (1 aprilie 1903 – 16 septembrie 1974)

Actor de teatru și film, Artist emerit; a jucat pe scenele teatrelor din Cluj și Timișoara, apoi la Teatrul Național din București.

1975 – S-a născut Carmen Vasile

16 septembrie 1975 – 9 august 2011

Jurnalistă, reporter al Televiziunii Române. A studiat la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării la Universitatea București. A cules și transmis informații, în special din domeniul medical timp de 11 ani.

 

1976 – A intrat în funcțiune prima platformă românească de foraj marin, Gloria

La 9 noiembrie 1975 a fost lansată la apă, prima platformă românească de foraj marin, Gloria. Este o platformă de tip autoridicătoare cu patru picioare cu zăbrele din material tubular, a fost concepută cu utilaje și instalații realizate în România și construită la Șantierele Navale Galați.

Și-a început activitatea de foraj la 16 septembrie 1976, la o distanță de 72 Mm în largul Mării Negre, la o adâncime maximă a apei de 90 m. În prezent Gloria aparține Petrom.

1983 – A încetat din viață Fory Etterle (Cristofor Etterle; 24 mai 1908 – 16 septembrie 1983)

Actor român de origine elvețiană cu o remarcabilă și îndelungată activitate teatrală la Teatrul Municipal/„Bulandra și numeroase roluri de compoziție în film.

1983 – A încetat din viață Horia Lovinescu (28 august 1917 – 16 septembrie 1983)

Dramaturg recunoscut pentru piesele sale de teatru de idei; timp de două decenii directorul Teatrului „Notara” din București.

1990 – A încetat din viață Aurel Dumitrașcu (21 noiembrie 1955 – 16 septembrie 1990)

Poet considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai curentului optzecist și ai postmodernismului în literatura română; membru al cenaclului Universitas.

1993 – A încetat din viață Silvia Popovici (7 mai 1933 – 16 septembrie 1993)

Actriță de teatru și film din Promoția de Aur a teatrului românesc (1956); a jucat pe scenele Teatrelor Naționale din Craiova, Cluj și București.

1996 – Tratatul de la Timișoara

Acordul de înțelegere, cooperare și bună vecinătate încheiat între România și Republica Ungară a fost semnat de miniștrii de externe ai celor două state la Timișoara, la data de 16 septembrie 1996. A fost ratificat prin Legea nr. 113/10 octombrie 1996 pentru ratificarea Tratatului de înțelegere, cooperare și bună vecinătate dintre România și Republica Ungară.

1997 – A încetat din viață Alecu Popovici (Alexandru Popovici; 19 martie 1927 – 16 septembrie 1997)

Poet, prozator, dramaturg și critic dramatic.

2000 – A încetat din viață Ioan Alexandru (Ion Șandor Janos; 25 decembrie 1941 – 16 septembrie 2000)

Poet, publicist, eseist și om politic; membru fondator și vicepreședinte al PNȚCD, deputat, apoi senator de Arad.

2000 – A încetat din viață Valeriu Sterian (21 septembrie 1952 – 16 septembrie 2000)

Muzician, cântăreț și compozitor de muzică folk și rock, unul dintre liderii generației ’70, care a pus bazele folkului românesc.

2001 – Institutul Polonez din București

Deschiderea oficială a Institutului Polonez din București a avut loc în data de 16 septembrie 2001, în prezența ambasadorului Poloniei în România, Michal Klinger.

Momentul a fost marcat printr-o conferință de presă, decernarea premiilor concursului de traduceri din literatura poloneză, de un concert special de jazz care a reunit grupurile conduse de Adam Pieroncyyk și Mircea Tiberian.

2004 – Reînhumarea rămășițelor pământești ale domnitorului Șerban Cantacuzino

După anii ’90, urmașii Cantacuzinilor răspândiți prin lume au refăcut pronaosul și pridvorul Bisericii Cotroceni, ctitorie a domnitorului Șerban Cantacuzino, în ceea ce se dorea a fi Memorialul Cantacuzin, au reînhumat rămășițele pământești ale domnitorului Șerban Cantacuzino în 2004, apoi au obținut aprobarea de a reface și altarul, astfel că biserica a fost sfințită în 2009 și a redevenit lăcaș de cult activ. Ceremonia reînhumării osemintelor domnitorului Șerban Cantacuzino și ale câtorva dintre urmașii săi a fost oficiată de Patriarhul Teoctist, însoțit de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi, în prezența înaltelor autorități de stat și a personalităților publice, în pronaosul bisericii mănăstirii Cotroceni.

Pe piatra de mormânt a lui Șerban Cantacuzino stă scris: „Supt această marmură odihnesc oasele a luminatului și răposatului bun creștin Io Șerban Cantacuzino voievodu, nepotul răposatului Șărban Basarabu voevodu, pre carele miluindul Dumnezeu cu domniia aceștii țări de au domnit 10 ani. S-au chivernisit țeara bine și vrednicește cu totu cinstit neamu lui apărându-o de toți vrăjmașii. Întru care iară de la Dumnezeu i se-au săvârșit viiața cu cinste aici la scaunul domnii lui, lăsându-ș țeara iară la cinstit și bun chivernisitori neamul lui, întreagă și cu pace bună. A căruia i-au fost viiața de ani 54; și așa s-au pristăvit întru Hristos la octomvrie 29, leat 7197 [1688], 1689”.

2007 – Parteneriatul global pentru energie nucleară

Unsprezece state, printre care și România, au semnat, la Viena, Parteneriatul global pentru energie nucleară (GNEP), din care fac parte deja Statele Unite și alte patru puteri nucleare și care promovează utilizarea energiei atomice în scopuri pașnice.

2008 – A încetat din viață Paul H. Stahl (4 mai 1925 – 16 septembrie 2008)

Etnosociolog francez de origine română stabilit în Franța; fratele scriitoarei Henriette Yvonne Stahl; membru de onoare al Academiei Române.

2008 – A încetat din viață Dan Horia Mazilu (20 aprilie 1943, Pitești – 16 septembrie 2008)

Profesor universitar, specialist în slavonă și limbi slave, critic literar, estetician și istoric literar.

2019 – A încetat din viață Florin-Silviu Ursulescu–FSU (1 octombrie 1945, București – 16 septembrie 2019)

Cronicar și critic muzical; promotor al genurilor pop, rock și folk; realizator la Radio România Tineret/Radio 3net „Florian Pittiș”; fratele prezentatorului Octavian Ursulescu.

2020 – A încetat din viață Alexandru Mereuță (14 iunie 1927 – 16 septembrie 2020)

Actor de teatru și film; cel mai longeviv actor al teatrului de Stat din Constanța.

2020 – A încetat din viață Mircea Pascu (6 noiembrie 1934 – 16 septembrie 2020)

Conducător la cluburile Jiul Petroșani, Corvinul Hunedoara, Rapid București și Poli Timișoara; vicepreședinte (1983–1989) și președinte (1990) al Federației Române de Fotbal; membru al Comisiei de organizare a competițiilor fotbalistice europene, membru în comisia de protocol FIFA, membru al Comisiei Fair-Play UEFA.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită