17 Septembrie în istoria românilor

 ~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: S-a înființat Asociația națională arădană pentru cultura și conservarea poporului român

 

1620 – A început Bătălia de la Țuțora

Bătălie între Uniunea statală polono-lituaniană (sprijinită de trupele Moldovei) și Imperiul Otoman (sprijinit de Hanatul Crimeii), care a avut loc între 17 septembrie–7 octombrie 1620 în Moldova, la Țuțora, pe malurile Prutului, încheiată cu victoria otomanilor.

1812 – A început a treia domnie a lui Scarlat Callimachi în Moldova

Scarlat Callimachi (1773 – 12 decembrie 1821), fiul lui Alexandru Callimachi, a fost domnul Moldovei de trei ori (24 august 1806–26 octombrie 1806; 4 august 1807–13 iunie 1810 și 17 septembrie 1812–iunie 1819) și o dată al Țării Românești (februarie–iunie 1821). Primele două domnii în Moldova au fost de scurtă durată și nesemnificative. A treia domnie, începută în condiții grele, lăsate de războiul ruso-turc încheiat cu cedarea părții de est a Moldovei Imperiului Rus (1812) și cu înjumătățirea potențialului economic al țării, a adus domnului spre rezolvare: o nouă reformă administrativ-teritorială, elaborarea unei legislații specifice, rezolvarea problemelor locuitorilor care trăiau de-o parte și de alta a Prutului, ale căror moșii rămâneau sub autoritatea statală a Rusiei. A adoptat codul de legi al Moldovei, Codicele Callimachi, publicat în 1817 în limba greacă. Protector al culturii, a acordat atenție Academiei Domnești din Iași și celei clericale de la Socola. A pus bazele învațămîntului academic în limba moldovenească. Din inițiativa lui Gheorghe Asachi, a fost pusă în scena și prima piesă de teatru în limba moldovenească. La încheierea domniei a fost primit cu mari onoruri la Istanbul de sultanul Mahmud II.

1823 – A încetat din viață Gheorghe Lazăr (5 iunie 1779 – 17 septembrie 1823)

Pedagog, teolog, traducător și inginer; considerat fondatorul învățământului în limba română din Țara Românească; inițiatorul și conducătorul primei școli în limba română, Școala de la Sfântul Sava.

1844 – S-a născut Constantin I. Brătianu

17 septembrie 1844, București – 6 ianuarie 1910, București

Geodez, cartograf și ofițer al armatei române în timpul Războiului de Independență, general de brigadă, membru corespondent (din 1899) al Academiei Române. A urmat Școala Ostășească din București, absolvind în 1864, inginer militar și ofițer la arma geniu, primind gradul de sublocotenent. În 1868 a fost înaintat la gradul de locotenent și repartizat la Biroul I (Harta României) din cadrul Statului Major General Francez. A urmat cursurile Școlii Politehnice din Paris concomitent cu specializarea la Observatorul Astronomic din Paris și activitatea din cadrul Serviciului Cadastral al Franței. Conflictul franco-prusac l-a găsit în tabăra de instrucție Mourmelon de la Châlons. După capitularea, în ianuarie 1871, a armatei franceze și-a continuat specializarea la Institutul Geografic din Viena, apoi la Institutul Geografic al Armatei Belgiene din Bruxelles. La sfârșitul anului 1871 a revenit în Franța fiind detașat la Serviciul Geografic din cadrul Statului Major al Armatei Franceze. Se reîntors în țară în anul 1872. Între 1893–1906, ca general de brigadă, a condus Depozitul Științific de Război (din 1895, redenumit Institutul Geografic al Armatei).

1852 – S-a născut Ioan Bunescu

17 septembrie 1852, Crăciuneii de Jos, Olt – 22 ianuarie 1928, București

Compozitor și dirijor. Și-a început studiile muzicale la Seminarul din Curtea de Argeș (1859–1869), cu Gheorghe Olaru (psaltichie), continuându-le la Conservatorul București (1869–1872), cu Ioan Cartu și Eduard Wachmann. A fost dirijor la corurile bisericești Sărindar, Mitropoliei, Zlătari și Silvestru din București. Lucrări corale: Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, op.1 (1884), Peste hotare, pentru voce (cor la unison) și pian, Doina, Hymnurile Sîntei liturghii a lui Ioan Gură de Aur, op.2 (1885), Repertoriu choral religios, Unule născut pentru cor mixt, Veniți să ne închinăm imn pentru cor mixt, Heruvicul în la major, pentru cor mixt, Axionul în fa major pentru cor mixt, Haiducul pentru cor mixt, versuri populare etc.

1856 – S-a născut Moses Gaster

17 septembrie 1856, București – 5 martie 1939, Abingdon-on-Thames, Regatul Unit

Rabin care s-a distins ca filolog, istoric literar și folclorist, evreu de rit sefard, membru de onoare (din 1929) al Academiei Române. În 1876 și-a început studiile la Seminarul Teologic Evreiesc de la Breslau, în paralel, a învățat și la universitățile din Breslau și Leipzig, acordând o deosebită atenție studiului lingvisticii, studiilor biblice, limbilor orientale și romanice. În 1877 a obținut diploma de Doctor a Universității din Halle, cu o teză de lingvistică romanică – despre fonetica istorică a limbii române. În 1878, la inițiativa profesorului Graetz, Gaster s-a alăturat Comitetului român de la Berlin, întrunit în urma războiului ruso-turc, care a încercat să lege recunoașterea independenței României de acordarea de cetățenie și de drepturi civile depline minorităților necreștine. Încă din anii studenției, a colaborat cu articole în domeniul filologiei românești la Junimea și Columna lui Traian. Întors în România, s-a dedicat studiului literaturii vechi și literaturii populare române, a ținut prelegeri de Mitologie comparată la Universitatea din București și a colaborat la importante publicații culturale ale vremii. A fost un erudit în domeniul limbii și culturii române și al studiilor iudaice, luptător pentru emanciparea evreilor din România și un important conducător sionist. La scurt timp după ce a fost ales membru în societatea Ateneul Român (1885) a fost expulzat din România, din ordinul guvernului liberal al lui Ion Brătianu și s-a stabilit în Regatul Unit, unde a deținut funcția de șef rabin (haham) al evreilor sefarzi, a ținut la Oxford ciclul de conferințe Ilchester despre literatura slavonă, a deținut importante funcții academice ca președinte al Folklore Society, președinte al Jewish Historical Society, vicepreședinte al Royal Asiatic Society și membru al multor altor societăți științifice.

1862 – S-a înființat Asociația națională arădană pentru cultura și conservarea poporului român

Asociație regională din Crișana și Banat pentru promovarea culturii românilor, apărută după modelul Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român din Sibiu (ASTRA), pe fondul unei conjuncturi politice favorabile, epoca liberalismului în Imperiul Habsburgic. În toamna anului 1861, fruntașii românilor din Arad au pregătit statutul asociației, la 2/14 ianuarie 1862 au elaborat un lung memoriu justificativ pe marginea observațiilor primite de la Consiliul Locumtențial Ungar, iar în cele din urmă, statutul a primit consacrarea oficială, aprobată prin rezoluția imperială din 5/17 septembrie 1862, iar din partea Consiliului Locumtențial Ungar în februarie 1863.

La 30 aprilie/12 mai 1863 a avut loc prima adunare generală, fiind aleasă conducerea asociației.

1875 – S-a născut Victor Anestin

30 septembrie 1875, Bacău – 5 noiembrie 1918, București

Ziarist, scriitor de literatură științifico-fantastică, astronom amator și popularizator al științei. A debutat în presă în 1892, în revista Curierul Olteniei, cu traducerea unui articol de Camille Flammarion. Debutul în volum a avut loc în anul 1899 cu romanul SF În anul 4000 sau O călătorie la Venus. A popularizat în România probleme științifice, îndeosebi de astronomie, publicate în revista Orion, fondată de el în 1907. A întemeiat Societatea astronomică română, societatea Prietenii Științei (împreună cu Gheorghe Țițeica), Societatea Astronomică Română „Camille Flammarion”, Universitatea Populară din București (împreună cu chimistul Constantin I. Istrati), Societatea Prietenii Științei (alături de Gheorghe Țițeica și Ștefan Hepites). A publicat numeroase articole în ziarele vremii, și peste 100 de broșuri, dintre care: Cucerirea aerului, Planeta Marte, Eclipsele, Romanul cerului, Viața și invențiile lui Edison. A editat ziarul Știinta tuturor și a condus Ziarul călătoriilor și științelor populare. A scris romane științifico-fantastice: În anul 4000 sau O călătorie la Venus; O tragedie cerească, Poveste astronomică; Puterea științei, sau Cum a fost omorât Răsboiul European, Poveste fantastică, a tradus lucrări științifice sau SF.

1876 – S-a născut Alexis Catargi

17 septembrie 1876, București – 20 august 1923, Sinaia

Compozitor și dirijor. Studiile muzicale le-a început la București cu Robert Klenck, continuându-le la Viena, Roma și Paris, cu Andre Gedalge, Van Dyck, Vincent d’Indy și Camille Chevillard. A luat lecții particulare cu George Enescu (vioară, compoziție). A fost diplomat, atașat cultural și secretar de legație la Paris (1914–1918). A scris cronici muzicale, articole și eseuri. A dirijat diverse formații orchestrale și trupe lirico-dramatice. A compus muzică de teatru: Au claire de la lune (Clar de lună), operetă în trei acte, Jeanne d’Arc, balet de umbre, Enoch Arden, operă în trei acte, Nunta tragică, operă într-un act și două tablouri; muzică vocal-simfonică: Stabat Mater pentru soliști, cor mixt și orchestră; muzică simfonică: Simfonia cu cor în do diez minor, Adagio pentru vioară și orchestră, Simfonia dramatică pentru cor și orchestră; muzică de cameră: Sonată pentru vioară și pian, Cvartet de coarde; muzică vocală: Serenadă pentru voce și pian, Lacul pentru voce și pian, Fata pandurului pentru voce și pian.

1877 – S-a născut Iosif Paschill

17 septembrie 1877, București – 29 martie 1966, București

Compozitor, pianist, organist, dirijor de cor și pedagog de naționalitate germană, unul din fondatorii muzicii de orgă în România. Între anii 1901–1902, s-a perfecționat cu Gabriel Fauré la Paris. A devenit bine cunoscut în România dinainte de primul război mondial ca dirijor de cor și organist. A cântat ani îndelungați la orga Catedralei romano-catolice Sfântul Iosif din București (până în 1924), dar și în alte lăcașuri de cult, precum sinagoga Templul Coral din București. În tinerețe, a unificat societățile corale austriacă și germană din București într-o unică asociație, Deutscher Gesangverein Eintracht – Societatea corală germană Concordia. De asemenea a condus societatea corală Deutsche Liedertafel. A fost profesor de Pian și Armonie, printre elevii săi fiind Ionel Fernic și Dinu Lipatti, fiind cel dintâi profesor, în copilăria acestuia. La rugămintea lui Theodor Lipatti, în 1922 Paschill a notat într-un caiet primele compoziții ale fiului acestuia, Dinu, exact cum le executa la pian, fără greș, micul autor de cinci ani. Caietul, care cuprinde 8 compoziții, se păstrează la Cabinetul de muzică al Bibliotecii Academiei Române. A fost autor de romanțe: Sub vișinul înflorit, În rariștea de lângă vii, Ce vrei?, Ochii tăi frumoși și limpezi, a compus piese muzicale pentru orgă, muzică corală, pentru fanfară, opera Mărioara pe un libret de Regina Elisabeta (Carmen Sylva), o cantată de Crăciun, o fantezie rapsodică, Ave Maria, un pot-pourri de muzică populară românească Floarea României, muzică liturgică catolică și muzică sinagogală.

Iosif Paschill – Sub vișinul înflorit • Maria Raducanu & Maxim Belciug

1879 – Johannes Brahms în turneu în Transilvania. Sighișoara

Johannes Brahms și Joseph Joachim au concertat la Sighișoara în 16 septembrie. Pe Johannes Brahms îl lega de țara noastră și strânsa prietenie cu muzicianul Eusebiu Mandicevschi, care avea să devină legatarul testamentar al lui Brahms.

Johannes Brahms – Intermezzo Nr. 2 în La Major, Op 118 • Pian: Radu Lupu

1884 – S-a născut George Folescu

17 septembrie 1884, Slobozia Veche, Ialomița – 17 noiembrie 1939, București

Bas, membru fondator al Operei Române din București, profesor la Conservatorul din București. A iubit muzica din copilărie, ascultând cântecele mamei. La șase ani, era vocea întâi în biserica din Slobozia Nouă. A urmat Conservatorul, în clasa profesorului Dimitrie Popovici, după care au apărut primele succese în cariera muzicală. Contemporan cu Hariclea Darclée și Elena Teodorini, a militat alături de acestea pentru înființarea Operei Române. În 1906 a devenit membru în celebra corală a lui D.G. Kiriak, alături de care a plecat la Paris, pe care l-a cucerit cu vocea sa inconfundabilă. A fost distribuit în rolurile principale în Nunta lui Figaro, Faust, Tosca, Boema, Tristan și Isolda, Olandezul Zburător. Cel mai mare succes l-a avut în 1921, la inaugurarea Operei Române cu un rol în Lohengrin de Wagner, dirijat de marele George Enescu. A fost considerat în permanență cel mai mare artist liric din toate timpurile, fiind la fel de important ca rusul Fiodor Șaliapin. În ciuda succesului fulminant pe scenă, viața sa privată a fost plină de zbucium. După două căsnicii ratate, s-a închis în sine și s-a adâncit într-o suferință iremediabilă, devenind un om contradictoriu, preferând solitudinea, deși prietenii apropiați făceau eforturi disperate pentru a-l susține moral. Într-o noapte ploioasă, el s-a împușcat în cap cu un revolver.

1892 – S-a născut Constantin Argeșanu

17 septembrie 1892, Târgu Dealului/Ștefănești, Argeș – 19 ianuarie 1964, București

Ofițer, prozator, traducător și autor de versuri, membru al Societății Scriitorilor Români. A urmat cursurile unor institute militare la București și Potsdam, devenind ofițer de geniu. A participat la primul război mondial, s-a reprofilat ca ofițer de aviație la școala de pilotaj din Tecuci – a primit posturi de comandă la Iași și București, atingând apogeul carierei în funcția de comandant al Aeronauticii Regale Române (1944–1947). Din 1908, a colaborat intens la periodicele vremii, Dumineca, Universul literar, Greierul și Cadran (Iași), Adevărul literar și artistic, Rampa, Opinia, Aripi românești, Poporul (ca prim-redactor), Aripi noi și multe altele, cu versuri, proză, articole, cu puține excepții, despre teatru. A debutat cu versuri în Veselia (1908). După 1948 a avut unele atribuții în conducerea Uniunii Scriitorilor. Din opera sa literară: Cântecele tavernei, Drumuri albastre, Țambalul lui Chiran, Pilot fără noroc etc.

1896 – S-a născut Marcel Olinescu

4/17 septembrie 1896, Dorohoi – 15 februarie, 1992, București

Grafician, gravor, jurnalist, prozator, poet, pedagog, folclorist. Etapele de studiu artistic au inclus Școala de Belle Arte Iași (1919–1921), Colonia de creație Baia Mare (1920), Școala Națională de Arte Frumoase București (1921–1923), sub îndrumarea profesorului Dimitrie Paciurea. A fost profesor de Desen și Caligrafie la diverse licee din provincie – Brad, Botoșani, Arad, apoi în București. A debutat ziaristic în 1918, la Huși, iar debutul în poezie a fost la revista Hyperion din Cluj (1937). În anii profesoratului la Arad, a întemeiat societatea artistică Ateneul popular, ziarul Duh (împreună cu Al. Constantinescu și Tiberiu M. Borneas), revista Hotare, gruparea literar-artistică Pro Arte și a fost redactor la ziarul Știrea. A fost inspector al echipelor studențești de cercetări sociologice, sub îndrumarea profesorului Dimitrie Gusti pentru satele Șiria și Sâmbătani (Arad) și Cuveșdia (Timiș). La București a înființat în 1937, împreună cu alți artiști gravori, asociația artistică Grupul Grafic, care milita pentru renașterea, într-o viziune modernă, a vechii și cunoscutei arte a gravurii în lemn, arta țăranilor de la Hășdate. Între anii 1925–1978 a organizat 18 expoziții personale la București, Botoșani, Arad, Deva și a participat la 22 expoziții de grup și saloane oficiale. A publicat albume: Din tara moților, Botoșanii care se duc, Mitologie românească, Târgoviștea de ieri și de azi, Peisaje; volume de versuri: Păreri de rău, Eu – Poeme în versuri și linii, Nimfa și sclava.

Biografie ilustrată: Marcel Olinescu [Nasui Colections & Archives]

1902 – S-a născut Aurel Bordenache

17 septembrie 1902, Huși – 1987, București

Pictor, sculptor, grafician și machetator de mărci poștale. A studiat la Școala Națională Superioară de Arte Frumoase din Paris. A lucrat ca pictor și gravator al Casei Regale. Din anul 1944, a locuit în orașul Codlea. A ilustrat volumul de poezii de Mihai Eminescu apărut în 1944 la Cartea Românească, pentru care a realizat 150 de desene în tuș. Basoreliefurile care decorează fațada mausoleului eroilor de la Mărăști, inspirate din fapte petrecute în Bătălia de la Mărăști, îi aparțin.

Picturi: Bordenache Aurel [Artindex]

1922 – S-a născut Radu Aldulescu

17 septembrie 1922, Piteasca, Ilfov – 19 martie 2006, Nisa

Violoncelist italian originar din România. A început să studieze violoncelul la vârsta de 6 ani cu bunicul său Dimitrie Dinicu, iar la vârsta de 12 ani s-a înscris la Conservatorul Regal de Muzică pe care l-a absolvit după 5 ani. A studiat, printre alții, cu Gaspar Cassadó. A debutat în 1941 cu Orchestra Radiodifuziunii. Între 1950–1964 a fost solist al Filarmonicii din București. A fost membru a unui trio împreună cu violonistul Ștefan Gheorghiu și pianistul Valentin Gheorghiu. În 1969 a plecat definitiv din România stabilindu-se în Italia, unde în 1972 a creat formația camerală Trio d’Archi di Roma împreună cu violonistul Salvatore Accardo și violistul Luigi Alberto Bianchi. A predat la Academia de Muzică de la Roma, la Conservatorul european din Paris, și a avut ca studenți, printre alții, pe Paulo Gaio Lima, Ulf Tischbirck, Gemma Serpenti, Mariet van Dijk, Șerban Nichifor, Marin Cazacu.

Joseph Haydn – Concertul pentru violoncel Nr. 2 în Re major Prima parte • Gewandhausorchester Leipzig, Dirijor: Carl von Garaguly (1964)

1925 – S-a născut Gica Iuteș

Elena-Georgeta Dragoi; 17 septembrie 1925, Bârlad – 2018

Prozatoare pentru copii. A absolvit cursurile Facultății de Filosofie, secția Sociologie, a Universității din București (1949). A lucrat în timpul facultății ca redactor la revista Studentul român, după absolvire fiind angajată succesiv la Scînteia tineretului, Pionierul, Tînărul scriitor și Luceafărul. A colaborat, de asemenea, la revistele Contemporanul, Gazeta literară, România literară, Revue Roumaine, Flacăra, România liberă etc. A debutat în 1949 în Studentul român, iar în anul următor a publicat volumul de povestiri cu pionieri, Să vă povestim despre noi… (1950). A publicat mai multe cărți pentru copii: printre care Inimoșii, Praștia năzdrăvană, Cei de la Crisanta, Faima detașamentului, Atențiune, Carolina!, Răpirea Mietei, Dabada și Nubanu, Măr roșu ca focul etc. Cărți ale sale au fost traduse în limbile germană, maghiară și rusă și publicate în România și în străinătate. A fost distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1962), Premiul Consiliului Național al Pionierilor (1970) și Premiul Asociației Scriitorilor din București (1979; 1985).

1935 – România, membru permanent în Consiliul Ligii Națiunilor

 

Alegerea României la 17 septembrie 1935 ca membru permanent în Consiliul Societății Națiunilor cu 50 de voturi din 52 de votanți, caz fără precedent în istoria organizației, a fost interpretată ca un merit al lui Nicolae Titulescu, ales președinte al acestei organizații în 1930 și 1931.

1937 – S-a născut Ilarion Ionescu-Galați

Ioan-Ilarie Ionescu-Galați; 17 septembrie 1937, Iași

Violonist și dirijor. A studiat vioara la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București. Fiind bursier la École normale supérieure, a studiat tehnica și arta conducerii orchestrelor simfonice cu Pierre Dervaux și Charles Munch. S-a perfecționat în America cu marii dirijori Eugene Ormandy și Leopold Stokowski. Din 1968, de la întoarcerea sa în România, a devenit dirijor permanent al Orchestrei Filarmonice din Brașov. A dirijat de atunci toate orchestrele naționale, iar în străinătate a condus orchestre simfonice din Italia, Statele Unite ale Americii, Elveția, Spania, Rusia, China, Japonia, Mexic, Mongolia, Franța, Belgia, Germania, Turcia, Grecia, Austria, Suedia, Finlanda, Danemarca, Olanda și altele. A fost director și dirijor permanent al Orchestrei Filarmonice din Istanbul, respectiv dirijor permanent al orchestrei din Ankara (Turcia), și al orchestrelor simfonice din Gävle și Uppsala din Suedia. În anii ’70 a fondat Festivalul de Muzică de Cameră Brașov. A înregistrat muzică la casele de discuri Electrecord, Casa Radio, Sipario Dischi. A fost distins cu Diploma de Onoare a Ministerului Culturii din Turcia (1992), Marele Premiu al Criticii Muzicale Române (2002), Ordinul Meritul Cultural în rang de Mare Ofițer (2004), Diploma de Excelență a: Primăriilor din Ploiești, Galați, Brașov, Târgu Mureș, a Revistei Astra, Teatrului Muzical „Nae Leonard”, Filarmonicii Brașov, Filarmonicii Ploiești, Forumului Muzical Român.

Modest Mussorgski, Maurice Ravel – Suita simfonică Tablouri dintr-o expoziție • Dirijor Ilarion Ionescu-Galați

1938 – Premiera piesei Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian

A fost prima piesă de teatru a lui Sebastian, o comedie romantică, prima reprezentație având loc la Teatrul de Comedie din București, în regia lui Sică Alexandrescu și scenografia/decorurile lui W. Siegfried. A avut următoarea distribuție: V. Maximilian, George Vraca, Sandina Stan, Coty Hociung, Leny Caler, Mircea Axente, Agnia Bogoslava, Marcel Anghelescu, Mișu Fotino, Renee Annie.

Jocul de-a vacanța (Teatru tv, 1981) • Regia Geo Saizescu, cu Florin Piersic, Violeta Andrei, Matei Alexandru, Tamara Buciuceanu-Botez, Victor Moldovan, Sebastian Papaiani, Coca Andronescu, Marian Hudac, Mariana Cercel, Vasile Filipescu

1939 – S-a născut Nicolae Ioana

17 septembrie 1939, Racovița, Argeș – 20 ianuarie 2000, București

Poet și prozator. A urmat Facultatea de Filosofie a Universității din București (1959–1964). A avut diferite slujbe: pontator la Uzinele de Piese auto Colibași, contabil la Întreprinderea de Expediții auto Pitești, redactor la Agerpres, la Editura Tineretului și la Editura Albatros, instructor la Consiliul Culturii și Educației Socialiste, redactor la Editura Sport–Turism și la Editura Eminescu. A debutat în revista Luceafărul (1967), și editorial cu volumul Templu sub apă (1967), urmat de: Moartea lui Socrate, Monologul alb, Cartea de nisip, Viața după o zi, Amiaza melcilor, Fața zilei, Pavilionul, Pasagerul, Strada occidentului, Coridorul, Goana după vânt etc.

1940 – Crimele de la Sântion

În toamna anului 1940, ca urmare a dictatului de la Viena, în mai multe localități din Ardealul de Nord reocupat de Ungaria, trupe militare sau paramilitare maghiare, dar și civili maghiari au masacrat civili români, evrei sau țigani, în intenția de a determina populațiile nemaghiare să părăsească teritoriile ocupate.

În noaptea de 16/17 septembrie 1940, în comuna bihoreană Sântion, familia țăranului Gheorghe Tipănuț a fost maltratată de soldați unguri. Soția lui Tipănuț a fost lovită cu revorvelul și cu picioarele, iar Tipănuț împreună cu cei doi fii ai săi au fost împușcați. Dintre membrii de parte bărbătească ai familiei, a scăpat cu viață numai mezinul [Societatea Cultural-Științifică „George Barițiu” – Istoria României. Transilvania, vol. II, cap. VII Transilvania în cel de-al doilea război mondial].

1940 – S-a născut Radu Rey

17 septembrie 1940, Vatra Dornei, Suceava

Medic veterinar, membru de onoare al Academiei Române (din 2019), membru de onoare al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ (din 2002). Și-a început cariera ca medic veterinar, ulterior obținând și titlul de Doctor în Medicină Veterinară. Este unul dintre cei mai buni specialiști români în domeniul montanologiei – de numele lui se leagă multe inițiative pentru promovarea muntelui: Comisia Zonei Montane din România (1990), Agenția Națională a Zonei Montane (1994), Institutul de Montanologie Sibiu (1991), Centrul de Formare și Inovație pentru Dezvoltare din Carpați (CEFIDEC) Vatra Dornei (1994) și organizațiile neguvernamentale Forul Montan din România (2002), Asociația Națională pentru Dezvoltare Montană – ROMONTANA (2000), Federația Agricultorilor de Munte – Dorna (1993). Este autorul principal al Strategiei de dezvoltare durabilă a zonei montane și al primei Legi a muntelui din România.

1941 – S-a născut Aurel Scobioală

17 septembrie 1941, Mălăiești, Rîșcani – 3 iulie 2007, Chișinău

Prozator din Moldova. Absolvent al Institutului Pedagogic „Alecu Russo” din Bălți, a fost pedagog și director de școală, redactor la televiziunea națională, șef de redacție la Editura Literatura Artistică, director general al Departamentului Edituri, Poligrafie și Comerț cu Cărți, colaborator la Editura Prut Internațional, consilier al Uniunii Scriitorilor. A debutat cu volumul de povestiri pentru cei mici Cărăruie albă (1974), urmat de alte cărți pentru copii: La menajerie, Dincoace de poveste, Băiețelul din Lună, Viceversa hop, Ce te-nvață o povață, Marele fermier Buș-Lăbuș, Ulciorul cu pătăranii, Carte pentru cîini deștepți (2003, Premiul Salonului Internațional de Carte pentru Copii, Iași, Chișinău), Scriitorii cînd erau copii (2005, Premiul Ministerului Educației din Republica Moldova) etc. Volumele Ispita și Greu mai cresc bărbații au fost destinate cititorului matur. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru cea mai bună carte pentru copii (1987, 1999, 2000) și Diploma de Onoare „H. C. Andersen” (2006).

1943 – A încetat din viață Dionisie Erhan (Dimitrie Erhan; 2 noiembrie 1868 – 17 septembrie 1943)

Cleric ortodox basarabean; luptător pentru realizarea statului național unitar român; Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 25 octombrie 2018, l-a înscris în rândul sfinților ierarhi din calendarul ortodox.

1944 – Au început luptele de la Oarba de Mureș–Dealul Sângiorgiu–Iernut

Armata a IV-a română a purtat lupte grele în cel de al doilea război mondial pentru forțarea Mureșului și cucerirea punctelor fortificate de hitleriști pe dealul Sângeorgiu (17 septembrie–6 octombrie).

Românii au plătit foarte scump, cu viețile a 11.000 soldați, forțarea Mureșului și cucerirea punctelor fortificate de hitleriști pe dealul Sângeorgiu. Tragedia românescă a avut loc în urma ordinului generalului rus Serghei Trofimenco, care era și comandantul Armatei a 4-a română, de a ataca frontal, fără sprijin de artilerie, pozițiile germane aflate pe Dealul Sângerogiu, apărat de Divizia germană 8 Cavalerie SS.

Cu toate că Armata Română deținea superioritatea numerică, germanii beneficiau de experiență militară superioară, dar și de armament mult mai modern. Românii au fost trimiși să treacă Mureșul fără aparat logistic și în lipsa unui pod.

Oarba de Mureș 70 de ani

1944 – Masacrul de la Sărmașu

În condițiile create de trecerea României de partea forțelor Națiunilor Unite, după 23 august 1944, armatele germane și ungare au trecut la o puternică ofensivă contra României pătrunzând în Câmpia Transilvaniei pe o adâncime de circa 30–60 de km, peste linia de frontieră existentă atunci.

În 17 septembrie 1944, trupe de jandarmi maghiari sprijinite de localnici, membrii ai gărzii civile maghiare, au torturat și masacrat 126 evrei din localitatea Sărmașu. Cadavrele celor uciși (31 de bărbași adulți, 52 de femei adulte și 43 de copii până la vârsta de 15 ani) au fost deshumate din două gropi comune, în februarie 1945. Concluzia la care a ajuns Comisia medico-legală care a realizat autopsierea cadavrelor: moarte violentă prin împușcare, iar în cazul mai multor copii, moarte violenta prin asfixiere, aceștia fiind îngropați de vii.

Cercetările împotriva celor vinovați de masacrele de la Sărmașu și Luduș au durat între 1945–1946. Prin sentința Tribunalului din Cluj s-a stabilit responsabilitatea pentru masacrul de la Sărmașu: doi ofițeri din trupele de jandarmi (cpt. Lancz Laszlo, lt. Vecsey) și cinci subofițeri (slt. Halasz, slt. Fekete, plt.maj. Szabo, plt. Horvath Istvan și plt. Polgar) au fost găsiți vinovați și au primit sentințe de condamnare la moarte. Doi dintre localnici au fost condamnați la pedepse cu închisoarea pentru participare la masacru: Panczel Janos (soldat-jandarm din Sărmașu) și Soos Istvan (membru al gărzii civile maghiare din Sărmașu) au fost condamnați la 20 de ani, respectiv la 5 ani de închisoare.

1946 – A încetat din viață Ion Ionescu-Bizeț (22 noiembrie/4 decembrie 1870 – 17 septembrie 1946)

Inginer constructor și matematician; profesor la Școala Politehnică din București; membru corespondent al Academiei Române.

1948 – S-a născut Maria Urbanovici

17 septembrie 1948, Vlad-Țepeș, Călărași

Poetă, prozatoare și publicistă, membră a Uniunii Scriitorilor din România și a Societății Române a Ziariștilor (din 1990) și a Asociației Internaționale a Ziariștilor (din 1994). Provine dintr-o familie de intelectuali de origine polono-ruso-română, refugiată din Basarabia, cu domiciliul forțat în Bărăgan. A absolvit Universitatea din București, secția Polonă-Română în 1972. A fost profesoară de Limba și literatura română, Literatură universală în Teleorman și în București, filolog la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, bibliotecar-traducător la Academia de Educație Fizică și Sport București. A debutat în revista Amfiteatru, în 1971 și editorial în 1976 cu volumul de versuri În prelungirea luminii. Din 1990 lucrează în Societatea Română de Radiodifuziune ca realizator și producător de emisiuni culturale la posturile Radio România Actualități, Radio România Tineret și Radio România Cultural. Timp de 16 ani a semnat Revista literară radio, fondată de Vasile Voiculescu și alte programe: Diotima – despre iubire, frumos și adevăr, Talk show de poezie contemporană, Remember pentru mileniul III – conexiuni culturale, Imago mundi etc. A tradus în presa literară și în emisiunile radio de poezie, din lirica poloneză. A publicat volume de versuri: Cratere, Lut ars, Heliante; antologia Febra esențială și proza poetică Ce-ar fi să-i dezbrăcăm sufletul? Fabula rasa.

1949 – S-a născut Günther Reininger

17 septembrie 1949, Timișoara – 21/22 decembrie 2015, Germania

Muzician german-român, pianist, organist, compozitor și vocalist. A fost activat în formațiile Amicii (1971–1973) și Phoenix (1967–1970, 1974–1976). A colaborat cu Mircea Florian în cadrul unor proiecte muzicale, precum și în teatru, ca asistent muzical. În 1980 a emigrat în Republica Federală Germania și s-a stabilit în Ulm.

Phoenix – Totuși sunt ca voi (1968)

1950 – S-a născut Florin Popențiu Vlădicescu

17 septembrie 1950, București

Profesor universitar de software. Absolvent al Institutului Politehnic București, Facultatea de Electronică și Telecomunicații, în anul 1975, a obținut titlul de Doctor Inginer cu teza Optimizarea Fiabilității Sistemelor prin Tehnica Alocațiilor în 1984. Din anul 1991 a efectuat stagii de specializare la Université Pierre et Marie Curie, City University London, FernUniversität Hagen, University of Twente Enschede, Technical University of Denmark Lyngby. A fost inginer stagiar la ICME, asistent, șef de lucrări la Facultatea de Electronică și Telecomunicații, Catedra de Tehnologie electronică și fiabilitate, conferențiar, profesor universitar titular la Catedra UNESCO de Științe inginerești ale Universității Politehnice București, șef al Catedrei UNESCO de Tehnologii informaționale de la Universitatea din Oradea. A fondat prima Catedră UNESCO de inginerie informațională și de comunicare din Anglia, la City University London, și ocupă funcția de UNESCO Chairholder, la această universitate. A desfășurat o intensă activitate publicistică, cu cărți și cursuri de specialitate.

1951 – S-a născut Dan Ciachir

17 septembrie 1951

Scriitor, memorialist și publicist, care s-a afirmat și ca poet, eseist și critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor. A urmat cursurile Facultății de Filologie ale Universității București, specializarea Română-Italiană, absolvite în 1975. Înainte de 1989 a fost colaborator la Săptămîna, condusă de Eugen Barbu, considerată o publicație foarte apropiată Securității. Acolo, Dan Ciachir a scris o serie de articole care atacau Europa Liberă, pe Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma etc. După 1989, s-a remarcat în postura de comentator al vieții religioase din România, ca adept al curentului tradiționalist în Biserica Ortodoxă. A colaborat la Monitorul, Cuvântul, BBC și Ziua, publicând rubrica Cronica ortodoxă. În 2006, Dan Ciachir a recunoscut că a fost informator al Securității în timpul studenției. Dintre cărțile sale: Muzică și memorie: poeme, Străzi de ceară, Lirica italiană contemporană, Cronica ortodoxă, Ofensiva ortodoxă, Când moare o epocă, În lumea presei interbelice, Bucuria de a fi răsăritean, Drumul cel mai scurt spre tine însuți, Evocări bisericești etc.

1953 – S-a născut Valentin Teodosiu

17 septembrie 1953, București

Actor de teatru, film și televiziune. A absolvit în 1978 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, la clasa Petre Vasilescu – Cornel Vendel. A debutat pe scena Teatrului „Nottara” în 1977, cu rolul principal din Peer Gynt de Henric Ibsen, jucând tot aici în Timon din Atena, Coriolan și Cum vă place de William Shakespeare, Karamazovii după F.M. Dostoievski, O sărbătoare princiară de Teodor Mazilu, Copiii soarelui de Maxim Gorki, Ultimul bal de Ion Brad și Dan Micu, Misterele Londrei după G.B. Shaw, Omul care aduce ploaie de R. Nesh, Viforul de Barbu Șt. Delavrancea etc., până în anul 2000. În prezent este actor al Teatrului de Comedie, jucând în Clinica de Adrian Lustig, Casa Zoikăi de Mihail Bulgakov etc. Apare frecvent la televiziune, iar pe marele ecran a debutat în 1977, în filmul Aurel Vlaicu, urmat de: Misterele Bucureștilor, Șobolanii roșii, Orient Express, Italiencele, Ultimul corupt din România etc.

Aurel Vlaicu (1977) • Regia Mircea Drăgan. Cu: Gabriel Oseciuc, Radu Beligan, Octavian Cotescu, Toma Dimitriu, Maria Voluntaru, Violeta Andrei, Emanoil Petruț, Dina Cocea, Valentin Teodosiu, Gheorghe Cozorici

1959 – S-a născut Florentin Crihălmeanu

17 septembrie 1959, Iași – 12 ianuarie 2021, Cluj-Napoca

Cleric unit, din 2002 episcop titular al Episcopiei de Cluj-Gherla. A urmat cursurile Facultății de Mecanică, secția Tehnologia Construcțiilor de Mașini (TCM), devenind în 1984 inginer mecanic. A lucrat la întreprinderea IUT-Bistrița și la fabrica Tehnofrig din Cluj. A făcut studii teologice în particular, cu Părintele Pantelimon Aștilean îndrumător spiritual. A fost hirotonit preot în septembrie 1990, a urmat Institutul Teologic Universitar Greco-Catolic „Sf. Ioan Evanghelistul” din Cluj, apoi Universitatea Pontificală Urbaniana din Roma, obținâmd diploma de bacalaureat în Teologie (1992) cu calificativul Magna cum laude și licența în Teologie cu calificativul Summa cum laude (1994). A fost profesor, la Institutul Teologic Român Unit „Sf. Ioan Evanghelistul” din Cluj, vicar general al episcopiei unite clujene, episcop (titular de Sili), cu însărcinarea de episcop auxiliar de Cluj-Gherla, până la pensionarea arhiepiscopului ad-personam George Guțiu, în 2002. A primit titlul de Doctor în Teologie cu teza Focul Spiritului Sfânt (2005). Din 2006 a fost președinte al comisiei sinodale liturgice, în cadrul Sinodul Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma. A fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor (2004).

1963 – Premiera în România a filmului Codin

Ecranizare a romanului cu același nume al lui Panait Istrati, în regia lui Henri Colpi, prima coproducție franco-română. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Alexandru Virgil Platon – în rolul titular, Mihai Fotino și Françoise Brion.

Codin (1963)

1971 – S-a născut Cristian Roman

17 septembrie 1971, București

Chitarist, solist și compozitor. A studiat muzica la Universitatea de Music Hall & Jazz, la clasa Edmond Deda. A lucrat la Teatrul „Ion Vasilescu” din Giurgiu, la Teatrul „Constantin Tănase” din București, a cântat alături de corul Madrigal. În 1992, într-o emisiune realizată de TVR, Cristian Roman a fost desemnat ca fiind românul care interpretează cel mai bine piese din repertoriul Elvis Presley. Este liderul grupului The Teachers Orchestra, o formație muzicală de muzică rock’n’roll activă din anul 1998, cântând la chitară și fiind, de asemenea, solistul vocal al trupei. Din înregistrările sale: Un Joc Nebun, Vis De Noapte, Nu-I Treaba Mea, Nu Vreau Să Stau Cu Voi, N-am Curaj Să Pierd.

The Teachers Orchestra – Dacă Aș Putea (2011)

1973 – Cenaclul Flacăra

La 17 septembrie 1973 s-au pus bazele Cenaclului Flacăra, fenomen cultural care s-a desfășurat între anii 1973–1985, înființat și moderat, pe toată perioada desfășurării sale, de poetul Adrian Păunescu, la acea vreme redactor șef al revistei Flacăra. Primul spectacol a avut 60 de oameni în sală. Spectacolele aveau loc la început luni după-masa/seara în sala Teatrului „Ion Creangă” din București, iar mai târziu s-au făcut turnee în toată țara, fiind o adevărată rampă de lansare pentru numeroși interpreți ai muzicii tinere românești, poeți și alți creatori.

Cenaclul Flacăra • Te salut, generație în blugi

1988 – Au început Jocurile Olimpice de vară de la Seul

A XXIV-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Seul, Coreea de Sud în perioada 17 septembrie–2 octombrie 1988. Au participat 159 de țări și 8.465 de sportivi care s-au întrecut în 263 de probe din 27 de sporturi.

Din România au participat 68 de sportivi, în cadrul a 10 sporturi și au câștigat 24 de medalii: 7 de aur (Paula Ivan – atletism, 1.500 metri; Daniela Silivaș – gimnastică, paralele, bârnă, sol; Rodica Arba și Olga Homeghi – canotaj, 2 rame fără cârmaci; Sorin Babii – tir, pistol liber; Vasile Pușcașu – Lupte), 11 de argint și 6 de bronz.

1989 – A încetat din viață I.D. Sîrbu (Ion Desideriu Sîrbu; 28 iunie 1919 – 17 septembrie 1989)

Prozator, dramaturg, scenarist și eseist; membru fondator al Cercului literar de la Sibiu; deținut al regimului comunist.

1996 – Aeroportul din Cluj–Napoca a fost deschis traficului internațional

Pe baza Hotărârii nr. 791/12 septembrie 1996 privind deschiderea Punctului de control pentru trecerea frontierei Aeroportul Cluj-Napoca și înființarea unității vamale Aeroport Cluj-Napoca pentru traficul aerian internațional de călători și mărfuri, în vigoare de la 17 septembrie 1996.

1996 – A încetat din viață Ileana Balotă (24 octombrie 1927 – 17 septembrie 1996)

Artistă plastică, domeniile ei de exprimare fiind grafica, ceramica și tapiseria; membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România.

1997 – A încetat din viață Arșavir Acterian (18 septembrie 1907 – 17 septembrie 1997)

Avocat, jurnalist, scriitor și memorialist armean, membru al Uniunii Scriitorilor din România; deținut politic, trecînd prin închisorile comuniste de la Jilava, Aiud și Canal.

2000 – A încetat din viață Dem Rădulescu (21 septembrie 1931 – 17 septembrie 2000)

Îndrăgit actor de comedie de teatru, film și televiziune, profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București.

2006 – A încetat din viață Aristide Buhoiu (4 aprilie 1938 – 17 septembrie 2006)

Ziarist, realizator de televiziune și scriitor, devenit cunoscut publicului larg prin realizarea ciclului de reportaje Drumuri europene.

2015 – A încetat din viață Cornel Stavru (31 august 1929 – 17 septembrie 2015)

Tenor spinto-dramatic al Operei Naționale București timp de mai bine de două decenii.

2016 – A încetat din viață Elena Greculesi (21 iunie 1928 – 17 septembrie 2016)

Pictoriță, membră al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

2017 – A încetat din viață Lascăr Pană (14 septembrie 1934 – 17 septembrie 2017)

Handbalist, mare antrenor de handbal și președinte de onoare al clubului HC Minaur Baia Mare, pe care l-a înființat; a condus echipa națională a României.

2021 – A încetat din viață Dorin Anastasiu (6 iulie 1943 – 17 septembrie 2021)

Interpret de muzică ușoară și actor, cu o carieră de peste 50 de ani și sute de melodii înregistrate.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită