18 Aprilie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Înființarea Societății comunale pentru construcția și exploatarea tramvaielor în orașul București

 

1771 – A apărut ziarul Temeswarer Nachrichten

Cotidian românesc, publicat în limba germană. A fost fondat la 18 aprilie 1771 de jurnalistul german Mathias Joseph Heimerl și publicat la Timișoara.

A fost primul ziar de pe teritoriul României de astăzi și primul ziar în germană din afara Germaniei, o reflectare a vieţii economice, administrative şi culturale a Banatului în a doua jumătate a secolului al 18-lea. A început prin a fi publicat în limba română, apoi în germană de la 4 iulie 1799 pentru a da replica unei publicații rivale rivale, Temesvári Hírek. Ziarul și-a schimbat numele în The Timișoara Times în 1992. Este unul dintre cele mai populare ziare locale din România, citite anual de sute de mii de oameni. Timișoara Times este deținută de Times Network România.

1806 – S-a născut Pavel Vasici-Ungureanu

18 aprilie 1806, Timișoara, Imperiul Austriac/Timiș – 3 iulie 1881, Timișoara, Austro-Ungaria/Timiș

Medic și scriitor, membru al Societății de Medici și Naturaliști din Iași, membru al Societății literare din București, membru titular (din 1879) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Medicină la Budapesta (1826–1832) și a devenit Doctor în Medicină cu teza Pesta orientală. După terminarea studiilor a lucrat ca medic în diferite orașe ale Transilvaniei, s-a implicat în activități de popularizare a medicinii și a publicat numeroase articole în revistele românești ale vremii: Foaie pentru minte, inimă și literatură, Transilvania, Telegraful român, Gazeta de Transilvania etc.A scris manuale de igienă și dietetică dedicate școlilor românești din Imperiul Habsburgic. A tradus lucrarea lui Cristoph W. Hufeland Macrobiotica sau măestria de a lungi viața, apărută la Brașov, în 2 volume, completând textul cu propriile sale observații de medic: a adaugat date și statistici despre longevitatea românilor bănățeni și le-a corelat cu noxele întâlnite de aceștia în profesiile de tăbăcar, zidar, tipograf. Totodată, a combătut șarlatanismul medical și exagerările hidroterapiei, așa cum era ea practicată la acea vreme și a făcut propagandă pentru vaccinarea antivariolică. Este creditat ca întemeietorul primei reviste de medicină din Banat și din Transilvania, Higiena și școala, apărută la Timișoara și autor al unor manuale de igienă și dietetică.

1846 – S-a născut Nicolae Densușianu

18 aprilie 1846, Densuș, Hunedoara – 24 martie 1911, București

Jurist, istoric și folclorist, membru corespondent (din 1880) al Academiei Române. În 1865 a trecut examenele de maturitate cu Laudabiliter valde bonum și s-a înscris la Facultatea de Drept (Rechtsakademie) din Sibiu, pe care a absolvit-o în 1870, fiind premiat de mai multe ori pentru rezultatele sale foarte bune de la examene. La 24 de ani a devenit notar al magistratului orașului Făgăraș, doi ani mai târziu devenind avocat (1872). A scos publicația Orientul Latin în Făgăraș, împreună cu fratele său, Aron și cu Teofil Frâncu. Din 1878 a devenit bibliotecar-arhivar la Academia Română, fiind însărcinat să efectueze o culegere de documente despre istoria României.A adunat, în 38 de volume de manuscris, circa 783 de documente despre Revoluția lui Horia, Cloșca și Crișan și 125 de documente din perioada 1290–1800. Ca istoric, a publicat între 1887–1897 șase volume de documente referitoare la istoria românilor, o monografie intitulată Revoluția lui Horea în Transilvania și Ungaria, 1784–1785 și studiile sale numeroase de istorie militară. Influențat de Școala Ardeleană, a fost un adept al curentului latinist. A lucrat un sfert de secol la cartea Dacia preistorică, apărută postum, în 1913. Pe 24 iunie 2002 a fost dezvelit bustul său de marmură în fața bisericii Sfântul Nicolae din localitatea sa natală.

1861 – S-a născut Tache Nenițescu

Dimitrie S. Nenițescu; 18 aprilie 1861, Galați – 28 ianuarie 1930, București

Jurist, om politic conservator, tatăl chimistului Costin D. Nenițescu. A urmat Școala militară din București (1879–1881). După absolvire, a fost atașat ofițer topograf pe lângă Statul Major al Armatei. A demisionat în 1866, plecând să studieze la Bruxelles. A obținut titlul de Doctor în Drept și Științe Politice la Universitatea Louvain. Din anul 1893 a practicat avocatura la București; a fost numit secretar general al Ministerului de Interne, director al Băncii Naționale a României. Fruntaș al Partidului Conservator, a fost deputat, a deținut de două ori funcția de ministru al Industriei și Comerțului, în timpul primului război mondial a fost ministru al Finanțelor și a condus ziarul Renașterea. A fost autorul Legii din 27 ianuarie 1912 pentru organizarea meseriilor, creditului și asigurărilor muncitorești, numită și Legea Nenițescu, una dintre primele inițiative de legiferare a sistemului de asigurări sociale precum: „asigurarea contra boalei” și contra accidentelor sau „asigurările pensiei de bătrânețe și asigurările în contra invalidității de boală”. O altă lege imporantă a sa a fost Legea din 17 ianuarie 1912 de încurajare a industriei naționale, care a rămas valabilă până în 1938 și venea în special în sprijinul ramurilor industriale care foloseau ca materie primă produse agricole.

1865 – S-a născut Constantin Bălăcescu

18 aprilie 1865, Balboși Gorj – 3 iulie 1913

Sculptor, profesor universitar. A absolvit Școala de Arte și Meserii din Craiova și a urmat cursurile Academiei de Belle Arte din Veneția (1892–1894) și ale Academiei din Milano (1894–1897). În anul 1888 a participat la Expoziția Academiei Române de la Ateneul Român București, împreună cu Oscar Obedeanu. În 1894 a obținut medalia de argint la Expoziția Societății Cooperatorilor din România. În 1889 a expus la Expoziția artiștilor în viață, iar în 1900 a participat la Expoziția Universală de la Paris, unde a primit medalia de bronz. A fost profesor de Sculptură și Modelaj la Școala de Arte Frumoase din Iași și la Școala de Belle-Arte din București, sculptor pe lângă Comisiunea Monumentelor Istorice din România. Din operele sale: Statuia lui Tudor Vladimirescu de laTârgu Jiu, Monumentul lui Mircea cel Bătrân din Tulcea, Bustul lui Gheorghe Chițu, Bustul lui Grigore Cobălcescu, Bustul lui Alexandru Ioan Cuza, Monumentul Independenței din Tulcea, Lupta de la Călugăreni, basorelief.

Biografie ilustrată: Constantin Bălăcescu [Vatra Meșterilor și Creatorilor de Patrimoniu]

1870 – Guvernul Alexandru G. Golescu și-a depus mandatul

Consiliu de miniștri de nuanță moderată prezidat de Alexandru G. Golescu, care a guvernat în perioada 2 februarie–18 aprilie 1870. Cabinetul a fost instalat când situația internă era dominată de instabilitate și atacuri permanente ale opoziției. În timpul mandatului său s-au emis primele monede de aur cu efigia Domnului Carol I și inscripția „prinț al României”. Constituirea cabinetului a nemulțumit întreaga clasă politică; nereușind să-și completeze cabinetul, primul ministru a demisionat.

1878 – Convenția comercială româno-elenă

La București, a fost încheiată la 18 aprilie 1878 o convenție valabilă până în 1887. Pevedea drepturi reciproce egale pentru desfășurarea activităților comerciale și industriale pe teritoriul celeilalte țări și acordarea, în sistemul vamal, a clauzei națiunii celei mai favorizate. A fost un impuls dat în primul rând întreprinzătorilor greci din România.

1880 – A încetat din viață Costache Aristia

1800, București sau Constantinopol – 18 aprilie 1880, București

Actor, scriitor, poet, traducător, moralist, profesor. la Colegiul Sf. Sava și la Școala Dramatică a Societății Filarmonice, om politic. A studiat, cu o bursă de la Domnița Ralu Caradja, la școala din Paris a lui Joseph François Talma. A participat la răscoala lui Tudor Vladimirescu și la Revoluția din 1848. A întemeiat în 1833, împreună cu alți intelectuali legați de mișcarea revoluționară democrată, prima școală de artă dramatică. Pregătind primele cadre profesionale de actori, el a pus bazele teatrului cult în Țara Românească. Printre elevii săi s-au numărat Costache Caragiale și Eufrosina Popescu–Marcolini. Împreună cu Ion Heliade-Rădulescu, a fost cofondator al Teatrul Național în București.

1882 – S-a născut Victor Gomoiu

18 aprilie 1882, Vânju Mare, Mehedinți – 6 februarie 1960, București

Medic chirurg și istoric al medicinei, Ministru al Sănătății și Ocrotirii Sociale, membru titular (din 1938) al Academiei de Științe din România. Timp de mai bine de o jumătate de secol, a dominat mediile în care a lucrat ca medic chirurg, istoriograf medical, organizator sanitar etc. A excelat în știință, tehnică, asistență socială și artă. A fost unul din fondatorii studierii istoriei medicinii românești, prin publicarea în 1923 a cărții Din istoria medicinii și învățământului medical românesc, prin fondarea Societății Române de Istoria Medicinii Românești și organizarea la București a celui de-al IX-lea Congres al Societății Internaționale de Istoria Medicinei. (1932). La 1 februarie 1936, Victor Gomoiu a fost ales președintele Societății Internaționale de Istoria Medicinii–Paris, fiind primul român ajuns în asemenea funcție, pe care a deținut-o până în 1958. A făcut ambele războaie mondiale, fiind decorat pentru fapte de eroism. A fondat și a condus Uniunea Ofițerilor de Rezervă și Retragere. A contribuit la fondarea unor spitale din București, Mangalia, Vânju Mare, Turnu Severin etc. A fost membru a 17 academii de știință. A fost o personalitate culturală de excepție. Debutul său în ale literaturii s-a produs de timpuriu, în 1906 îl găsim membru în Comitetul de redacție al revistei poporaniste Șezătoarea săteanului, coleg cu George Coșbuc și G. Dumitrescu Bumbești-Jiu. A făcut cercetări medicale în poezia populară românească. A fost ctitorul și directorul Spitalului Sfânta Elena, care acum îi poartă numele.

1893 – S-a născut Georges Boulanger

George Pantazi; 18 aprilie 1893, Tulcea – 3 iunie 1958, Olivos, Buenos Aires, Argentina

Cunoscut violonist, dirijor și compozitor de etnie romă, unul dintre primii interpreți ai muzicii de „café-concert-chantant”, a cărui activitate s-a desfășurat, în mare parte, peste hotare. S-a născut într-o veche familie de lăutari, mare parte a membrilor familiei sale erau violoniști, basiști și chitariști; tatăl său l-a învățat să cânte la toate aceste instrumente. S-a înscris în 1905, cu o bursă de studiu, la Conservatorul din București, iar între 1908–1910 a studiat cu Leopold Auer, la Dresda. A cântat, împreună cu tatăl său, la Café Chantant în Sankt Petersburg (frecventată de aristocrația rusească), unde și-a dezvoltat stilul unic de interpretare, care combină elemente ale muzicii țigănești, folclorului balcanic și valsurilor vieneze. S-a căsătorit cu Ellionorr Paulson, tânără intelectuală estoniană, avocată și studentă la medicină. După revoluția din 1917 s-a întors în România. A activat în cadrul forțelor armate, a predat muzică și compoziție, a fost violonist și șef de orchestră în restaurante din Tulcea, Sulina, Brăila, Cernăuți, Chișinău, București și Bazargic. În 1924 s-a stabilit la Berlin, unde se bucura de mare succes în rândurile aristocraților ruși în exil, a cântat pentru prima dată la radio, a semnat un contract cu Bote & Bock pentru editarea a șapte dintre lucrările sale. A susținut concerte la hoteluri de lux din Londra, iar după 1930, un turneu în cele mai importante orașe din Europa. În 1948 a plecat în America de Sud, a cântat în Rio de Janeiro, Brazilia, apoi s-a stabilit în Argentina, până la sfârșitul vieții.

Georges Boulanger – Avant de Mourir

1894 – S-a născut Claudiu Isopescu

18 aprilie 1894, Frătăuții Vechi, Suceava – 1 aprilie 1956, Roma

Traducător și istoric literar. A urmat studiile liceale la Suceava și apoi cele universitare la Cernăuți și București. A obținut titlul de Doctor în Litere în 1919 la Napoli. Întors în țară a fost numit asistent la Academia de Studii comerciale din București. A fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1923–1925. Din 1925 a fost lector de Limba și literatura română în cadrul catedrei de Limbă română al Universității din Roma, iar apoi conferențiar și profesor titular (1936). Stabilit în Italia a cercetat în studiile sale raporturile culturale româno-italiene.

1894 – S-a născut Pamfil Șeicaru

18 aprilie 1894, Buzău – 21 octombrie 1980, München, RFG

Ziarist, publicist, considerat cel mai mare gazetar interbelic. A făcut studii juridice obținând licență în Drept. A luat parte ca ofițer la operațiile militare din primul război mondial, fiind citat cu Ordin de zi pe Armată. A fost deputat în Parlamentul României în 1928, 1931 și 1933. Ziarist de mare talent, a fost director al ziarului Bucovina (Cernăuți) și a participat la editarea revistei Gândirea. În 1928 a înființat ziarul Curentul cu orientare de dreapta și, uneori, de extremă dreaptă, cel mai combativ cotidian românesc în perioada dintre cele două războaie mondiale, pe care l-a condus până în 1944. În august 1944 a părăsit țara cu ideea de a publica un ziar care ar fi trebuit să susțină cauza României după încetarea războiului. A petrecut 30 de ani în Spania, unde, la Madrid, a publicat o ediție trimestrială a ziarului Curentul și, pentru câtva timp, publicația Liberty and Justice. Ultimii ani i-a petrecut în Germania, stabilindu-se la Dachau (Bavaria). A fost condamnat la moarte în contumacie de comuniști.

1898 – S-a născut Juan Iliesco

Ioan Traian Iliescu, 18 aprilie 1898, Brăila – 2 februarie 1968, Argentina

Șahist argentinian de origine română. A participat la mai multe ediții ale Campionatului național de șah al Argentinei (1931–1953). În 1941 a câștigat locul I, dar nu a fost numit campion deoarece avea încă cetățenie română la acea dată. În 1944 (de acum, cetățean argentinian), s-a plasat pe locul doi, după Hector Rosetto. A participat la mai multe ediții ale turnelor internaționale de la Mar del Plata și San Francisco, Argentina.

1909 – Legea pentru terenurile petroliere

La 18 aprilie 1909, cabinetul liberal a adoptat Legea pentru darea în exploatare a terenurilor petroliere de pe proprietățile statului, numită, după inițiatorul ei și Legea A. Djuvara, care stabilea: evitarea monopolizării terenurilor statului; crearea unor rezerve pentru viitor; stăpânirea de către stat a mijloacelor de transport; loturile petrolifere ale statului se acordau, prin licitație publică, numai întreprinderilor posedând acțiuni nominale „rezervate exclusiv detentorilor români”; sporirea cuantumului redevențelor la 9–20% și limitarea lotului maxim de exploatare concesionabil la 30 ha etc.

1909 – S-a înființat Societatea comunală pentru construcția și exploatarea tramvaielor în orașul București

La inițiativa primarului Capitalei, Vintilă I. Brătianu, a fost întocmit proiectul Legii pentru înființarea unei societăți comunale pentru construcțiunea și exploatarea tramvaielor în orașul București, care a fost votat de Adunarea Deputaților la 19 martie, respectiv de Senat la 23 martie și a fost promulgată cu Decretul Regal Nr. 1 308/14 aprilie 1909. A intrat în vigoare la publicarea în Monitorul Oficial Nr. 15/18 aprilie 1909. Societatea trebuia să beneficieze de capital eminamente românesc și își propunea ca, în următorii 10 ani să aibă monopol asupra transportului bucureștean. Legea a fost dezbătută și aprobată în Parlament la 14 aprilie, urmând ca statutele de funcționare ale Societății să fie aprobate de Consiliul Comunal, conform noii legi, fapt ce s-a petrecut la data de 15 mai. În ședința din 23 mai 1909, Consiliul de Miniștri aproba, la rândul său, aceste statute de funcționare.

1914 – S-a născut Gheorghe Silaș

18 aprilie 1914, Căianu Mic, Bistrița-Năsăud – 9 martie 2001, Timișoara

Inginer electromecanic, membru corespondent (din 1991) al Academiei Române. Studiile superioare le-a făcut la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, obținând licența în Matematici și la Institutul Politehnic Timișoara, obținând diploma de inginer electromecanic. A obținut titlul de Doctor Inginer în 1971. A început cariera didactică în anul 1944, a parcurs întreaga ierarhie universitară la Universitatea Politehnică Timișoara, de la asistent suplinitor la profesor de Mecanică Teoretică la Facultatea de Mecanică și de Construcții, fiind prodecan al Facultății de Construcții, prorector al Institutului Politehnic Timișoara, iar între anii 1962–1963, rector. Simultan, a fost șeful catedrei de Mecanică a Facultății de Mecanică, fiind distins cu titlul de profesor emerit în 1972, organizând și dezvoltând la Timișoara o școală de vibrații și vibropercuții. În domeniul cercetării științifice a abordat probleme de mecanică generală și analitică, ciocniri, vibrații, percuții, zgomote și influența lor asupra organismului uman. Lucrările sale reprezentative sunt: Sisteme vibropercutante și Systemes dynamiques à interaction percutantes. A făcut parte din mai multe societăți științifice internaționale.

1917 – Constituirea Corpului voluntarilor români ardeleni și bucovineni aflați în Rusia

La 3/16 martie 1917 s-a înființat Corpului voluntarilor români ardeleni și bucovineni aflați în Rusia. La 5/18 aprilie, Lt. col. Pietraru, ofițer activ al armatei române, desemnat de Marele Cartier General român să organizeze constituirea, echiparea și afluirea spre țară a unităților de voluntari, a reușit să obțină promisiunea verbală a ministrului de război, Gucicov, de a recruta un număr de 30.000 de voluntari și aceasta numai la intervenția diplomatică a prim ministrului român, Ion I.C. Brătianu. A urmat opoziția generalului Romanovsky, noul șef al Marelui Cartier General rus, care a ordonat ca din cei 120.000 de prizonieri români aflați în lagărele rusești să fie recrutați doar 5.000 și aceștia numai din circumscripția militară a Moscovei, zonă unde se găseau aproximativ 10.000 de prizonieri români. La 13/26 aprilie s-au semnat la Petrograd actele oficiale între reprezentanții români și cei ruși referitoare la înființarea Corpului voluntarilor români din Rusia. În intervalul 25 mai–3 iunie 1917 au fost echipați și pregătiți să plece în țară 116 ofițeri și 1.250 gradați și soldați români.

1918 – Prima expoziție a grupării Arta română

Societatea Arta română a fost o organizație artistică înființată de artiștii care au fost mobilizați la Marele Cartier General al armatei române de la Iași: Ștefan Dimitrescu, Camil Ressu, Nicolae Tonitza, I. Ștefănescu, Ion Theodorescu-Sion, Nicolae Dărăscu, Alexis Macedonski, Ionescu Doru, Oscar Han și Traian Cornescu. Aceștia s-au plasat pe o poziție de adversitate contra Societății Tinerimea artistică, pe care-i vedeau ca bastionul unei arte academico–romantico–idilice, ruptă de realitatea înconjurătoare. Imediat după constituirea Societății Arta română, aceasta a organizat la Iași o expoziție care s-a desfășurat simultan cu cea deschisă de Societatea Tinerimea artistică la București. Prin aceasta s-a dorit demonstrarea tuturor divergențelor de opinii și mai ales de aspirații artistice dintre cele două. Vernisajul evenimentului de la Iași a avut loc în clădirea din strada Lăpușneanu nr.18, local folosit în mod uzual pentru toate expozițiile din epocă. Și-au expus pe simeze lucrările: Nicolae Dărăscu, Traian Cornescu, Ionescu Doru, Ștefan Dimitrescu, Alexis Macedonski, Ion Theodorescu-Sion, Camil Ressu, Oscar Han și Nicolae Tonitza.

1924 – S-a născut Ion Vintilă

18 aprilie 1924, Băile Herculane, Caraș-Severin – 4 martie 1977, București

Compozitor și dirijor. A fost profesor la Liceul de Muzică nr. 1 din București, inspector în Direcția Muzicii din Ministerul Culturii și inspector principal în Ministerul Învățământului din București, a dirijat diverse formații corale de amatori. A compus muzică simfonică: Allegro de concert, muzică de cameră: Trio cu parafrazare, muzică corală: Floare albastră, muzică vocală: Omul de Zăpadă, muzică ușoară: Tango pentru trompetă și pian. 

1925 – S-a născut Emanuel Valeriu

18 aprilie 1925, Târgu Ocna – 18 aprilie 2012, București

Jurnalist, redactor TV. A fost mijlocaș la deschidere la echipa de rugby a Clubului Casei Armatei. Și-a început cariera de jurnalist în 1940, la ziarul Universul Sport. În perioada 1968–1970 a condus ziarul Sportul, pe care l-a revoluționat, până la acel moment publicația fiind un oficios al puterii comuniste. A lucrat mai apoi la postul public de radio și televiziune ca reporter, redactor și producător. Între 1990–1992 a fost Director General al TVR. De asemenea, a publicat mai multe cărți despre sport și politică.

1928 – S-a născut Puiu Enache

18 aprilie 1928, Caramurat, Caliacra/Mihail Kogălniceanu, Constanța – 15 martie 2005, Constanța

Poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România, profesor. Absolvent al Facultății de Litere și Filosofie a Universității București, promoția 1950 și Doctor în Filologie (1972), a fost profesor la Liceul „Mircea cel Bătrân“, lector la Catedra de literatură română a Institutului de învățământ superior din Constanța, conferențiar la Facultatea de Litere a Universității „Ovidius“ Constanța (1950–1999). A debutat, sub pseudonimul Ștefan Careja, în Revista literară și în Națiunea (1947). A mai colaborat la România literară, Contemporanul, Steaua, Tomis, Ramuri, Orizont etc. În 1975, a debutat editorial cu volumul Viața și opera lui Miron Costin, urmat de Scriitori și reviste la Pontul Euxin, Bulevardul Șarpe, Lacul laptelui, Istoria literaturii din Dobrogea. A fost distins cu Premiul pentru critică și istorie literară al Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România și al revistei Tomis, 1997. Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman“ este beneficiara unei importante donații de carte cu autograf din partea sa.

1928 – S-a născut Nicolae Pop

18 aprilie 1928, Cicârlău, Maramureș – 12 octombrie 2021

Pictor, profesor, scriitor, istoric, membru titular (din 2007) al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Satu Mare. A absolvit Liceul de Artă Plastică din Cluj în 1961, Facultatea de Artă Plastică Cluj, secția Pedagogie, în 1978 finalizând studiile Facultății de Istorie-Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca. Și-a început activitatea didactică în Apa (Satu Mare), ca profesor de Desen și Istorie (1966–2004). A îndeplinit funcția de primar al comunei Apa. A fost  membru fondator al revistei Fundației Culturale Pro Unione, a colaborat la Citadela, Mărturii culturale, Confluențe, Cronica sătmăreană etc. Debutul său artistic s-a produs în 1974 la Expoziția județeană de Arte Plastice organizată în Satu Mare. Principalele sale articole pe teme istorice le-a adunat în volumul Reflecții în timp (2016). Expoziții personale: Petale și flori (Casa Corpului Didactic Satu Mare, 1998); Zăpada timpurie (Casa Corpului Didactic Satu Mare, 2000); Culori de toamnă (Primăria Cicârlău, 2007); Flori pentru flori (Banca „Ion Țiriac” Satu Mare, 2008); Bucurii de primăvară (Galeriile de Artă Satu Mare, 2012); Armonii de toamnă (Casa de Cultură Seini, 2012); Gânduri și flori (Galeriile de Artă Satu Mare, 2013).

În vizită la d-l. Nicolae Pop, pictor din Comuna Apa, Microregiunea Someș Codru

1929 – S-a născut Ion Voinescu-Țop

18 aprilie 1929, Valea Dragului, Giurgiu – 9 martie 2018, București

Fotbalist, considerat unul dintre cei mai buni portari din istoria României și antrenor. A debutat la Olimpia București în 1939, a fost transferat la altă echipă din București, ASPIM, iar după război a semnat primul contract de seniori, cu echipa Carmen București, una din cele mai bune echipe din perioada interbelică. În 1950 a fost cerut de Steaua București, de unde s-a retras din activitatea competițională în 1965. Portar de legendă, care a marcat cel mai mult istoria fotbalului românesc, conform UEFA, a fost poreclit „Țop” din cauza neastâmpărului din poartă, fiind într-o permanentă „țopăială”.

Ca antrenor, a lucrat la clubul Steaua, cu echipele de copii, juniori și seniori, a format și antrenat portari precum: Helmuth Duckadam, Vasile Iordache, Dumitru Stângaciu, Daniel Gherasim, Constantin Eftimescu, Dumitru Moraru. În 1977, echipa de juniori a Stelei, antrenată de Voinescu, a câștigat pentru prima dată campionatul (realizându-se performanța că, în același an, toate cele trei echipe Steaua – juniori, tineret și seniori – să câștige campionatul). De asemenea, a antrenat ASA Târgu Mureș și la Sfântu Gheorghe – salvându-le de la retrogradare, precum și la Piatra Neamț, calificată din divizia C în B. S-a retras complet din fotbal spre sfârșitul anilor ’80.

1930 – Incendiul din Costești (Argeș)

Incendiul a izbucnit în interiorul bisericii, din cauza unei lumânări, și a cuprins podul. Focul s-a extins la acoperiș și la pereții din lemn. Cele 130 de persoane aflate în lăcaș nu s-au putut evacua prin ferestrele prevăzute cu gratii, dar nici prin ușa foarte îngustă. O parte dintre adulți s-au putut salva. Copiii, cuprinși de panică și orbiți de fumul înecăcios, s-au îngrămădit spre ieșire, dar au blocat-o. Acoperișul și pereții s-au prăbușit, arzând cu o vâlvătaie puternică. Din cauza terenului accidentat, autospeciala Secției de Pompieri Pitești a reușit să se apropie doar la 200 de metri de biserica în flăcări. Cu ajutorul mai multor linii de furtun, incendiul a fost stins aproape de miezul nopții. Atunci au murit 108 persoane, în majoritate copii. Toți copiii satului erau în biserică… Până spre dimineață, pompierii militari au scos trupurile carbonizate ale victimelor.

1931 – Formarea Guvernului Nicolae Iorga

Consiliu de miniștri de uniune națională, care a guvernat între 18 aprilie 1931–31 mai 1932. După demisia guvernului român național-țărănesc, s-a format un guvern de tehnicieni, prezidat de istoricul Nicolae Iorga. Decepționat de activitatea partidelor politice care s-au perindat la cârma țării, animat de convingeri și sentimente monarhice, Nicolae Iorga s-a lăsat angrenat în manevrele lui Carol al II-lea, pentru formarea unui guvern de „uniune națională”, cu membri din cercul său apropiat, pe care să îi poată controla ușor. Profitând de criza politică, Carol l-a desemnat prim-ministru pe Nicolae Iorga, deoarece savantul se bucura de un prestigiu ireproșabil în ochii opiniei publice și în străinătate, ceea ce constituia o „perdea de fum” pentru restul clasei politice. În fapt, regele deținea puterea indirectă, iar Constantin Argetoianu (la ministerul de Finanțe și Interne), s-a ocupat de manevrele de culise pentru a asigura succesul guvernului în alegeri. Lista miniștrilor a fost alcătuită personal de Carol al II-lea. Opinia publică afirma cu ironie că „Nicolae Iorga este prim-ministru în guvernul Argetoianu”. În timpul mandatului său, resursele bugetare ale statului s-au înjumătățit, conducând la a doua „curbă de sacrificiu” (impozit de 15% pe salarii, creștere a fiscalității); s-a adâncit criza economică și s-au amplificat conflictele sociale (statul nu mai putea asigura plata regulată a salariilor și pensiilor); s-a adoptat Legea pentru învățământul universitar. Fără un program de guvernare și lipsit de omogenitate, Guvernul Nicolae Iorga nu s-a bucurat nici de sprijinul partidelor politice, nici al cercurilor financiare și nici de cel al Parlamentului.

1934 – S-a născut Erich Nussbaum

18 aprilie 1934, Baia de Criș, Hunedoara – 3 ianuarie 2011, București

Regizor de filme documentare. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (1952–1956). Este autorul a peste 200 de filme documentare, în special pe teme artistice, unele din creațiile sale fiind premiate la festivalurile internaționale de film: Albume de artă populară, Autorii zâmbetului, Scoarțe populare, Brâncuși la Târgu Jiu, Cetatea Neamțului, Monumente pe Valea Oltului, Tezaur în frescă, Dobrogea în arta plastică, Culori în Bărăgan, Ev Mediu la Sibiu, Să nu ne răzbunați.

Noi nu am avut tinerețe Documentar, Trailer

1934 – S-a născut Voislava Stoianovici

18 aprilie 1934, Belobreşca, Caraş-Severin – 1989

Scriitoare, lector universitar. A urmat cursurile Liceului pedagogic sârb din Timișoara (1948–1953). După un stagiu de profesorat în satul natal și de ziaristică la săptămânalul Pravda, a urmat secția de Limba și literatura sârbo-croată a Facultății de Filologie din București, absolvită cu rezultate de excepție în 1960. Din 1962 și-a început activitatea didactică universitară ca preparator, avansând în ierarhia universitară la asistent, apoi lector la catedra de Limbi slave a aceleiași facultăți. Excelentă cunoscătoare a literaturii sârbe și croate, și-a susținut în 1972 teza de Doctorat, Romanul iugoslav contemporan. A elaborat manuale școlare în colaborare cu profesorii Mirco Jivcovici și Milivoj Georgijević, fiind coautoare la Dicționarul de termeni lingvistici. Vocația de dascăl s-a împletit cu cea de cercetător, fiind autoare a peste 50 de articole și studii cu tematică din literaturile iugoslave, a relațiilor literare româno-sârbe, a literaturilor slave contrastive, multe dintre acestea prezentate la diverse manifestări științifice la nivel național și internațional. A tradus în limba sârbă din opera lui Mihai Sadoveanu, Mircea Eliade, ori Dumitru Radu Popescu și în română din opere de referință ale literaturii sârbe.

1938 – S-a născut Nicolae Mareș

18 aprilie 1938, Măgurele, Prahova

Om politic, diplomat de carieră, scriitor, publicist și traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1980. A studiat la Facultatea de Filosofie a Universității București (1959–1960), la Universitatea din Varșovia (1960–1966). A trecut un Masterat în Filologie Polonă (1966) cu teza Tadeusz Hyzdeu, przedstawiciel polskiego Oswiecenia (Tadeu Hasdeu, reprezentant al Iluminismului polonez), publicată în revista Academiei Poloneze de Științe Przeglad Humanistyczny. Este Doctor în Științe Umaniste, titlu obținut la Academia Română, cu o lucrare despre Ioan Paul al II-lea și Doctor în Filologie. A fost director în Ministerul Afacerilor Externe. A publicat în presa românească și străină peste 500 de contribuții în literatură universală, istoria artei, comparatistică literară, istoria relațiilor româno-polone, receptarea culturii române în străinătate, precum și din sfera relațiilor diplomatice și economice, unele cuprinse în volumele de eseuri: Diplomație, Politică, Cultură, Istorie, Spiritualitate. A publicat aproape 60 de volume, printre care antologii de poezie poloneză.

1943 – S-a născut Florentina Florescu

18 aprilie 1943, Cernăuţi – 4 septembrie 2014, Cluj-Napoca

Poetă şi prozatoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A absolvit în 1972 Facultatea de Informatică în Cluj-Napoca. Debutul absolut s-a produs în Drum nou, iar debutul editorial, în volumul colectiv Cărări spre oameni. A publicat volumul de versuri: Colind târziu; romanele:  Ultimul refugiu, Există un timp al iertării, Blestemul pietrei albe și alte proze: Toamna Medei, Grădina internatului de fete.

1943 – S-a născut Florin Codre

18 aprilie 1943, Brașov

Sculptor, creator de artă monumentală, cascador și crescător de cai de rasă, membru al Uniunii Artistilor Plastici. În anul 1970 a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, elev al lui Boris Caragea și Ștefan Constantinescu. A primit o bursă de studiu din partea Uniunii Artiștilor Plastici din România. Este autorul primului film românesc de ficțiune cu finanțare privată, Șobolanii roșii. A realizat Statuia ecvestră a Regelui Carol I din București, Statuia ecvestră a lui Avram Iancu de la Târgu Mureș (dezvelită în 1978), Statuia ecvestră a lui Carol I din Călărași (dezvelită în 2008) etc. Este membru in Consiliul de Conducere al Institutului Cultural Român. A primit Premiul Tineretului pentru Sculptură și Premiul Uniunii Artiștilor Plastici pentru sculptură (1972, 1973, 1975, 1976).

Biografie ilustrată: Florin Codre [Ateliere.net]

1943 – S-a născut Florin Gabrea

18 aprilie 1943, București

Scenograf de film și televiziune, scriitor și publicist, fratele regizorului Radu Gabrea. A absolvit Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” (promoția 1971). A fost editorialist la hebdomadarul Ziarul Timpul – Ediție nouă. A scenografiat lung-metraje artistice: Doctorul Poenaru, Rosenemil, Crimă sub hipnoză, Un loc printre cei vii, Cocoșul decapitat, Trei zile înainte de Crăciun, scurt-metraje: Potopul, Carol cel Mare, Richard inimă de leu, Îndrăgostiții de pe Nil, Iezuiții.

Trei zile până la Crăciun (2012) • Constantin Cojocaru, Victoria Cociaș, Costel Cașcaval, Mircea Rusu etc.

1944 – S-a născut Doina Herivan Moisescu

18 aprilie 1944, Buzău – 10 noiembrie 2020

Pictoriță; membră titulară a Uniunii Artiștilor Plastici din 1990. A absolvit Institutul de Artă „Nicolae Grigorescu”, secția Pictură, clasa Corneliu Baba, promoția 1970. A avut expoziții personale la Galeria de Artă Ploiești (1974, 1976,1979, 1985), Galeria Căminul Artei București (1985, 2009), Holul Teatrului Dramatic Giurgiu (1986), Galeria Ar’Tei București (1996), Galeria Orizont București (1999), Expoziția Habitat (2006), Galeria Curtea Bavareză Târgu Mureș (2006), Fundația Filoart – Galeria de Artă Frezia Dej (2013), Muzeul Municipiului București (2013). În perioada 1970–2004 a participat la expoziții colective – republicane, bienale, saloane municipale, saloane interjudețene, expoziții internaționale: Chelmo, Polonia (1983), Magdeburg, RDG (1984), Tabara de pictură Leptokaria, Grecia (2010). A fost distinsă cu Premiul pentru pictura, Bienala „Ion Andreescu” Buzău (1998), Premiul III pentru pictura, Bienala „Gh. Petrașcu” Târgoviște (2000), Premiul I, Concursul de Acuarelă și Gravură „C-tin Găvanea” Tulcea (2004). Are lucrări în colecții și muzee de stat: Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”, Ministerul Culturii București, Muzeul de Artă Târgoviște, Muzeul de Artă Tulcea, Muzeul de Artă Târgu Mureș, Conservatorul de Artă Torun, Polonia.

In memoriam Doina Herivan Moisescu [Modernism]

1944 – S-a născut Simona Cioculescu

18 aprilie 1944, Dobreni, Giurgiu – 6 iulie 2022

Istoric literar, traducătoare, editoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România și a PEN Clubului Român, soția scriitorului Barbu Cioculescu. A urmat Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti, secția Cehă-Română, absolvind în 1966. A lucrat nouă ani la Institutul de Istorie şi Teorie literară „G. Călinescu” al Academiei Române, din 1975, la Muzeul Literaturii Române. A debutat în 1967, în Revista de istorie şi teorie literară cu un studiu dedicat poetului ceh Petr Bezruč, urmat de alte zeci de exegeze. Ca traducătoare, a debutat în 1979 cu transpunerea în limba română a romanului Domnul Theodor Mundstock de Ladislav Fuks.  Între anii 1984–1993, a colaborat la elaborarea volumelor X–XVI din ediţia naţională a Operelor lui Mihai Eminescu, ediţie începută în anul 1939 de Perpessicius. A alcătuit multe alte ediţii de opere ale unor mari scriitori români: Ion Minulescu, Tudor Arghezi, V. Voiculescu, I.L. Caragiale, Lucian Blaga. A publicat numeroase ediții: Tudor Arghezi. Manual de morală practică, Domniţa «Nebănuitelor» trepte. Epistolar Lucian Blaga–Domniţa Gherghinescu-Vania (Premiul Uniunii Scriitorilor), Din călătoriile lui Don Miguel. Corespondenţă Ion Barbu–Al. Rosetti, Şerban Cioculescu – Tudor Arghezi, Şerban Cioculescu – Medalioane franceze, Şerban Cioculescu – Amintiri. A publicat volumul de studii Printre cărţi şi manuscrise. A tradus din: Eugène Ionesco, Georges Simenon, Milan Kundera etc. A fost membră în Consiliul de conducere al Uniunii Scriitorilor din România şi membră în Comitetul de conducere al PEN Clubului Român.

1945 – A fost fondată echipa de fotbal UTA

Bătrâna Doamnă a fost înființată la Arad de baronul Francisc von Neuman, patron al mai multor fabrici din Arad: Fabrica de textile, Fabrica de spirt și drojdie. Stadionul a fost construit de baron având modelul stadionului Arsenal Londra, iar culorile clubului, alb și roșu, au fost alese asemenea aceleiași echipe, baronul Neuman fiind un mare admirator al acelei echipe.

1945 – S-a născut Marius Tupan

18 aprilie 1945, Tâmna, Mehedinți – 6 decembrie 2007

Prozator, eseist și dramaturg. A fost licențiat al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București (1967–1972). A debutat în revista Ramuri (1964). A colaborat, ca student, la Viața studențească, Amfiteatru, Luceafărul. A debutat editorial cu un volum de schițe și povestiri Mezareea (1974), recenzat în cele mai importante reviste literare ale momentului. Au urmat un roman, Crisalide, un alt volum de proze scurte, Noaptea muzicanților și romanul Marmura neagră. Este autor a două trilogii romanești, Coroana Izabelei (vol.I-III) și Batalioane invizibile și al unor volume de teatru. A primit premiul Asociației Scriitorilor din București pentru Coroana Izabelei (1982) și al Uniunii Scriitorilor (1995 și 1998), cât și alte premii literare.

1945 – S-a născut Maya Badian

18 aprilie 1945

Compozitoare, muzicologă și profesoară, membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, stabilită în Canada din 1987. A început să compună de la vârsta de cinci ani. A studiat la Universitatea Națională de Muzică București cu Tiberiu Olah, Aurel Stroe, Zeno Vancea, Tudor Ciortea și a absolvit cu o diplomă de Master în Compoziție în 1968. A continuat cu studii în dirijat orchestra în Weimar, Germania în 1972. A fost director muzical la Departamentul Teatrului Radiofonic al Societății Române de Radiodifuziune și profesor de muzică la Liceul „George Enescu” din București. Stabilită la Ottawa, în 1995, este acum profesară de studii teoretice și examinatoare pentru Conservatorul Regal al Examinatorilor Muzicieni din Canada și, de asemenea, membră al Ligii Canadiene de Compozitori, și membră asociată în Centrul Muzical Canadian.

Maya Badian – Concerto grosso pentru timpane, trompetă și orchestră de coarde • Orchestra de cameră Grup 27, Dirijor Eric Paetkau

1946 – S-a născut Cristian Mandeal

18 aprilie 1946, Rupea, Târnava Mare/Brașov

Muzician, pianist și dirijor. A început studiile de pian, compoziție și dirijat la Liceul de Muzică din Brașov, apoi la Academia de Muzică din București (1965–1974) și s-a perfecționat ulterior la Berlin, cu Herbert von Karajan și la München, sub îndrumarea lui Sergiu Celibidache. La sfârșitul studiilor, după o scurtă experiență în calitate de corepetitor la Opera Română din București, a început activitatea de dirijor permanent al Filarmonicii „Constantin Silvestri” din Târgu Mureș, apoi dirijor permanent al Filarmonicii Transilvania din Cluj. În 1987 a câștigat concursul pentru postul de dirijor permanent al orchestrei Filarmonicii „George Enescu” din București, devenind apoi prim-dirijor și Director General Muzical al Filarmonicii (1991–2008). A concertat în multe țări din Europa, Asia, America de Nord și America Latină. A participat la numeroase festivaluri muzicale (Atena, Lisabona, Brescia-Bergamo, Bayreuth). În anii 2001 și 2003 a fost director artistic al Festivalului și Concursului Internațional „George Enescu” – București. A înregistrat pentru Radio și pe discuri Electrecord integrala simfoniilor lui Anton Bruckner, a creației simfonice și vocal-simfonice de Johannes Brahms și mai ales integrala operelor simfonice ale lui George Enescu. Din 2008 colaborează cu Orchestra Română de Tineret pe care o cultivă, educă şi dirijează.

George Enescu – Rapsodia Română • Orchestra Națională Simfonică a României, Dirijor Cristian Mandeal

1952 – S-a născut Eugen Cristea

18 aprilie 1952, București

Actor de teatru, film și televiziune, scriitor. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în anul 1976. A jucat la Teatrul Național din Timișoara și Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București. În decursul carierei, a interpretat numeroase roluri de film, teatru de televiziune și teatru radiofonic. A fost prezentator și realizator de emisiuni TV, a regizat și compus ilustrația muzicală a unor piese de teatru, a publicat un volum personal de proză și a tradus literatură beletristică. A jucat în filme: Ivan Turbincă, Asfalt Tango, Capitaine Conan, Une mere comme y’a pas d’autres, Mysterious museum, Vlad the Impaler, Păcală se întoarce. Din anul 2001 este căsătărit cu actrița Cristina Deleanu.

Ivan Turbincă (1996) • Regia Radu Popovici. Cu: Mihai Gruia Sandu, Eugen Cristea, Armand Calotă, Liliana Gavrilescu

1955 – S-a născut Drăgan Muntean

18 aprilie 1955, Poienița Voinii, Hunedoara – 20 aprilie 2002, Târgu Mureș

Cunoscut solist vocal de folclor românesc din Ardeal. Artistul s-a bucurat de o deosebită popularitate într-o carieră care a durat 20 de ani, înregistrările sale constituind documente importante ale cântecului popular românesc: De-aș avea mândră să-mi placă, Drag mi-i să mă duc la fân, Mândruță, de dorul tău, Care om n-are pe nimeni.

Sara bună, bade Ioane

1955 – S-a născut Adrian Sârbu

18 aprilie 1955, Brașov

Om de afaceri și de televiziune. În 22 decembrie 1989 a participat la revoluția română, filmând anumite scene din clădirea CC al PCR. A devenit membru al Consiliului Frontului Salvării Naționale, ocupând funcția de secretar de stat pe probleme de massmedia. În 1989, Adrian Sârbu era regizor de filme la Studioul Sahia. În anul 1990, a cooptat o parte din echipele posturilor TV SOTI și Amerom (Canal 38) și a înființat postul de televiziune Pro TV, primul post de televiziune profesionist din România. În același an a deschis firma MediaPro iar în 1991 a pus bazele agenției de știri Mediafax. În 1993 a înființat grupul MediaPro, care are operațiuni de producție și distribuție de film și televiziune, radio, informație, internet și publishing în România și țările CEE, Divizia de publishing a MediaPro, Publimedia, este editorul cotidianului Gândul și al Ziarului Financiar.

1955 – S-a născut Petru Vintilă jr.

18 aprilie 1955

Artist plastic. A absolvit în 1978 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, București, secția ceramică, sticlă, metal, având profesori pe Zoe Băicoianu, Costel Badea și Adrian Nicolae Adam. A debutat în 1980, la Salonul Republican de grafică. A participat la expoziții internaționale, de grup și personale la Galeriile Teatrul Foarte Mic, Galateea, Hanul cu tei din București și în Ploiești. Lucrări ale sale de pictură, grafică și design se află în colecții particulare din România, Brazilia, Canada, Elveția, Franța, Germania, Italia, Spania, Grecia, Olanda, Japonia, Polonia și Statele Unite ale Americii. A scris Lucia Ferescu sau Steaua Dimineții, pe care l-a denumit „pseudoroman”.

Biografie ilustrată: Incursiune în lumea artelor plastice – Pictorul Petru Vintilă jr. [Gândul Anonimului] 

1968 – S-a născut Vlad Petreanu

18 aprilie 1968, București

Jurnalist, blogger, influencer, redactor-șef al Departamentului de știri la Antena 1, redactor la postul TV B1, realizatorul emisiunii matinale Deșteptarea de la Europa FM. A primit Premiul APTR 2000 pentru prezentare de știri.

 

1971 – A încetat din viață Alexandru Lascarov-Moldovanu (5 aprilie 1885 – 18 aprilie 1971)

Jurist, avocat, politician, publicist și prozator; conferențiar la Societatea de Radio (1930–1935).

1971 – A încetat din viață Marin Sârbulescu (15 ianuarie 1921 – 18 aprilie 1971)

Prozator, poet, traducător și jurnalist.

1974 – A încetat din viață Nicolae Buicliu (6 septembrie 1906 – 18 aprilie 1974)

Compozitor, a compus muzică simfonică, de cameră, corală, de film, de teatru, cântece pentru copii; profesor la Conservatorul din București.

1977 – S-a nascut Adrian Claudiu Sînă

18 aprilie 1977, Baia Mare

Cântăreț, cantautor, producător și DJ. A urmat cursuri la Academia de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, pregătindu-se pentru a deveni actor, dar ulterior a ales muzica. Este cunoscut mai ales ca fondator și membru al formației Akcent. În anul 2018 a fost ofertat de Disney Enterprises pentru a interpreta vocea personajului Darwin din producția Disney G-Force Salvatorii Planetei.

Adrian Sînă – Tu m-ai dat gata

1989 – Noi orașe pe hartă

Localitățile Aninoasa (Hunedoara), Fundulea și Lehliu Gară (Călărași), Mioveni (Argeș) și Valea lui Mihai (Bihor) au fost declarate orașe.

1991 – Vizita oficială în România a președintelui francez François Mitterrand

 

Francois Mitterrand a fost primul președinte al unui stat occidental care a venit la București (18–19 aprilie 1991) pentru a se întâlni cu primul președinte post-comunist al României, Ion Iliescu, destul de contestat la ora aceea, din cauza tulburărilor interne (13–15 iunie 1990, protestele opoziției, violențele minerilor, agresarea unor reprezentanți ai opoziției etc.).

1996 – S-a născut Ioana Ducu

18 aprilie 1996, București

Fostă jucătoare de tenis. A câștigat trofeul Rolland Garros la dublu în 2014, alături de Ioana Loredana Roșca. A renunțat la cariera în tenis pentru medicină.

1999 – Solicitare NATO în timpul războiului din Iugoslavia

NATO a solicitat României deschiderea spațiului aerian pentru avioanele aliate. Consiliul Suprem de Apărare al Țării (CSAT) și Guvernul României au dat curs acestei solicitări în 20 aprilie.

2001 – A încetat din viață Eugen Crăciun (Vasile Eugen Crăciun; 28 februarie 1922 – 18 aprilie 2001)

Pictor, grafician și decorator; membru al Uniunii Artiștilor Plastici.

2003 – A încetat din viață Emil Loteanu (6 noiembrie 1936, Clocușna, Hotin, Regatul României/Ocnița, Moldova – 18 aprilie 2003, Moscova)

Actor, regizor, scenarist, poet și scriitor moldovean; a regizat filmul Șatra.

2004 – A încetat din viață Nelli Pillat (Cornelia Pillat; 22 martie 1921– 18 aprilie 2005)

Memorialist, documentarist, muzeograf, editor, scriitoare, istoric de artă si istoric literar; soția lui Dinu Pillat.

2010 – A încetat din viață Emilia Comișel (28 februarie 1913 – 18 aprilie 2010)

Etnomuzicolog, cercetător; profesor de folclor la Conservatorul din București.

2012 – A încetat din viață Emanuel Valeriu (18 aprilie 1925 – 18 aprilie 2012)

Jurnalist, redactor TV, director general al TVR.

2014 – A încetat din viață Mioara Cremene (Maria Elena Gorea; 6 septembrie 1923 – 18 aprilie 2014)

Poetă, scriitoare și eseistă; stabilită în Franța între 1969–1989.

2018 – Primul transplant pulmonar din România

A fost efectuat cu succes la Spitalul Clinic Sfânta Maria din București, în noaptea de 17/18 aprilie 2018, de către o echipă de medici condusă de Igor Tudorache, șeful Centrului Pulmonar din Hanovra.

2019 – A încetat din viață Irina Bădescu (4 noiembrie 1938 – 18 aprilie 2019)

Filolog, traducătoare, cercetătoare în domeniul istoriei literaturii franceze, profesoară universitaăr; membră a Uniunii Scriitorilor din România.

2020 – A încetat din viață Alexandru Boboc (20 februarie 1930 – 18 aprilie 2020)

Filosof, profesor universitar la Universitatea București, membru titular (din 2012) al Academiei Române.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită