18 August în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Roata de Pompieri

 

1595 – Oastea otomană condusă de Sinan Pașa a ocupat Bucureștii

După pierderile suferite la Călugăreni, reorganizându-și oastea, Sinan Pașa a înaintat prudent către București. Otomanii au sosit la 18/28 august 1595 la București, pe care l-au găsit distrus de oștile muntene în retragere, ca și Târgoviște. Aici, într-un consiliu de război s-a hotărât fortificarea celor două capitale, în așteptarea iminentului contraatac creștin. Cum intenția lui era să transforme Țara Românească în pașalâc, odată ajuns în București, Sinan a stabilit cartierul general la mănăstirea Radu Vodă și l-a numit pe Satîrgi Mehmed Pașa beilerbei, dându-i sub comandă o garnizoană puternică de 10.000 de oameni, și ordine să construiască o palancă cu șanțuri de apărare și valuri din pământ întărit cu bârne și cu căptușeală din lemn. Unele biserici au fost transformate în moschei, iar mănăstirea lui Alexandru Vodă a fost fortificată.

1657 – A încetat din viață Varlaam

Vasile Moțoc; 1580, 1585? – 18 august 1657

Prelat, mitropolit al Moldovei (1632–1653, în timpul domniei lui Vasile Lupu), scriitor și om de cultură, autorul Cazaniei (Carte românească de învățătură) și al primelor versuri în limba română. A înființat prima tipografiei românească din Moldova, pe care a instalat-o la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași, construită în timpul său; a adus aici moaștele Cuvioasei Sf. Parascheva, dăruite de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol. S-a numărat, în 1639, între cei trei candidați propuși pentru ocuparea scaunului de Patriarh ecumenic al Constantinopolului. La propunerea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în data de 12 februarie 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a înscris în rândul sfinților din calendar, cu zi de pomenire la 30 august.

 

Ziua Inspectoratului pentru Situații de Urgență Dealu Spirii al Municipiului București

A fost stabilită din 2013.

1844 – S-a constituit Roata de Pompieri

La propunerea Departamentului Treburilor din Lăuntru, Domnitorul Gheorghe Bibescu a aprobat, în data de 18 august 1844, legea pentru înființarea în orașul București a Roatei de Pompieri. Măsura venea ca o necesitate, justificată de incendiile care mistuiau aproape zilnic Bucureștiul.

Serviciul nou-înființat avea o structură militară, fiind împărțit în șase grupe, cu un efectiv de 7 ofițeri superiori, 23 de subofițeri și 256 de soldați. Ca dotare tehnică, noua unitate militară din Garnizoana Bucureștilor dispunea de 14 pompe de incendiu, un car de instrumente, 30 sacale, 48 cai, 40 căngi și 50 lopeți de lemn. Se prevedea ca Roata să își înceapă activitatea la începutul anului 1845.

1848 – Mare incendiu la Pitești

„[…] În ziua de 18 august, miercuri seara, la orele 3 noaptea, a luat foc orașul Pitești și a ars tot târgul, trei mahalale și trei biserici: Sfântul Nicolae, Sfântul Gheorghe și Mavrodolu. Focul a durat 4 ore și a mistuit tot: case, prăvălii, mărfuri și biserici […]”. [Marele Dicționar Geografic al României, vol. IV]. Bisericii Sfântul Gheorghe i-a ars acoperișul de șindrilă și amvonul, clopotele căzând jos, iar negustorii și-au salvat o parte din mărfuri, introducându-le în biserică. Din cauza incendiului, în oraș au fost distruse toate clădirile din Evul Mediu.

1849 – S-a născut Teodor Ștefanelli

Theodor Ștefaniuc; 18 august 1849, Siret, ducatul Bucovinei/Suceava – 23 iulie 1920, Fălticeni, Suceava

Istoric si scriitor, membru titular (din 1910) al Academiei Române. A urmat liceul la Cernăuți (1861–1869), iar între 1869–1873, a studiat Dreptul la Universitatea din Viena, la care a obținut și doctoratul, în 1875. A fost coleg de liceu și de universitate cu Mihai Eminescu, ulterior publicând un volum de amintiri despre marele poet. A lucrat ca magistrat și administrator în Câmpulung Moldovenesc, Suceava, Liov, consultant imperial la Curtea Supremă din Viena. În Cernăuți, a făcut parte din Societatea pentru Cultura și Literatura Română din Bucovina, Societatea Academică Junimea, societatea Arboroasa, societatea România Jună din Viena. Membru al Partidului Național Român, a fost deputat în Dieta Bucovinei, participând activ la Unirea Bucovinei cu România, în 1918.

1857 – S-a născut Eusebie Mandicevschi

Eusebius Mandyczewski; 18 august 1857, Bahrinești, Bucovina/Cernăuți, Ucraina – 13 iulie 1929, Viena, Austria

Compozitor, dirijor de cor și muzicolog româno-ucrainean din Austria, originar din Bucovina. S-a tras dintr-o veche familie de preoți ortodocși români și ruteni. A început să compună încă din vremea când urma gimnaziul german din Cernăuți. Primele noțiuni de muzică bisericească le-a primit de la profesorul Isidor Vorobchievici, la Seminarul din Cernăuți. A studiat la Universitatea din Viena (1875–1880) Filologie germană și Filosofie și în paralel, Teoria muzicii cu Martin Gustav Nottebohm și Muzicologie, Istoria muzicii, Estetică muzicală cu Eduard Hanslick. A fost maestru de cor la Wiener Singakademie (astăzi Wiener Sängerknaben), Faber-Chor, Hombostel-Chor, Miksch-Chor. Printre discipolii săi, au fost Ciprian Porumbescu, Marțian Negrea. În 1879 l-a cunoscut pe Johannes Brahms, cu care a păstrat o adâncă prietenie până la moartea acestuia, care l-a lăsat prin testament custode al masei succesorale.

Eusebie Mandicevschi – Imn heruvic • Corul Moldova, Dirijor Valentin Budilevschi

1858 – A încetat din viață Barbu Lăutarul

Vasile Barbu; 1780, Mereni, Moldova/Anenii Noi, R. Moldova – 18 august 1858, Iași

Cântăreț, cobzar și violonist, care s-a bucurat de o faimă devenită legendară, urmaș al unei vechi familii de lăutari. Staroste al lăutarilor din Moldova timp de 40 de ani, Barbu Lăutaru a fost unul dintre acei mari cântăreți populari români care, prin creația și felul lor de interpretare, au contribuit la formarea și îmbogățirea muzicii populare de tip lăutăresc, născută din îmbinarea elementelor de muzică populară românească cu elemente ale muzicii orientale, ale romanței ruse și elemente occidentale. A întreprins numeroase turnee prin țările românești. Din mărturii ale vremii se știe că Franz Liszt, aflat la Iași, în 1847, a rămas impresionat de măiestria artistică a lăutarului român.

Cântecul lui Barbu Lăutaru • Trupa Trei Parale

1869 – A încetat din viață Damaschin Bojincă (18 octombrie 1802 – 18 august 1869)

Jurist, istoric, profesor de drept, publicist, om politic; jurisconsult al Moldovei; căminar, ban; director al seminarului teologic „Veniamin Costache” din Iași; ministru de Justiție.

1877 – A apărut la Sibiu revista Albina Carpaților

Cu titlul intenționat inițial Albina Daciei, și subtitlul Foaie beletristică, științifică și literară, a fost o revistă apărută la Sibiu, avându-i redactori pe Ioan Alexandru Lapedatu, Iosif Popescu și Visarion Roman care era editor și redactor. Inițial a apărut săptămânal (18 august 1877–1 octombrie 1878), apoi bisăptămânal (15 octombrie 1878–30 septembrie 1880).

Fiind o revistă cu profil enciclopedic, Albina Carpaților a publicat fragmente de romane, nuvele și alte narațiuni, datini, credințe și moravuri, articole istorice, descrieri de călătorii, biografii, articole de igienă, poezii, recenzii și studii, articole de științe naturale, industrie, arhitectură și sculptură, bibliografii. Fiecare număr conținea ilustrații.

1882 – S-a născut V. Maximilian

Velimir Vladimir Maximilian; 18 august 1882, Buzău – 18 august 1959, București

Actor de operetă, revistă, teatru și film. S-a impus de timpuriu în roluri variate, de operetă, comedie și dramă. A fost un consecvent animator al operetei. A activat în compania soților Tony și Lucia Sturdza-Bulandra, precum și în alte companii și societăți teatrale, impunându-se prin deosebitele sale calități de actor comic: umorul, discreția și măsura. A jucat în aproape 250 de piese, a creat tipuri remarcabile: Jupân Dumitrache din O noapte furtunoasă de Ion Luca Caragiale, Topaze din Topaze și César din Marius, două piesele de Marcel Pagnol etc. A jucat și în filme: Un leac pentru soacre, Bulevardul „Fluieră Vântu”. Preocupat de rolul social al teatrului, a scris cartea Teatru, actor și public (1913). Este autorul unui volum de amintiri, Evocări.

1883 – S-a născut Mihai Ciucă

18 august 1883, Săveni, Botoșani – 20 februarie 1969, București

Medic bacteriolog și parazitolog, cercetător în domeniul bacteriologiei, a bolilor infecțioase și a vaccinurilor, membru titular (din 1938) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Medicină din București, absolvită în 1907. Specializarea în domeniul bacteriologiei, igienei și bolilor infecțioase a făcut-o în cadrul institutelor conduse de Victor Babeș și Ioan Cantacuzino din București. A fost profesor de Igienă la Facultatea de Medicină din Iași, profesor de Bacteriologie la Facultatea de Medicină din București, subdirector al Institutului „Dr. I. Cantacuzino”, desfășurând, în paralel, o intensă activitate la Institutul de Seruri și Vaccinuri. A participat, împreună cu profesorul Ion Catacuzino, la luarea și aplicarea măsurilor de combatere a holerei. De numele său se leagă realizarea primelor vaccinuri antiholerice, eradicarea malariei și realizarea primului centru de malarioterapie din România. Printre „dușmanii” săi s-au numărat tifosul exantematic, difteria, scarlatina, tuberculoza, diferite boli tropicale la a căror cunoaștere și combatere a participat hotărâtor.

1888 – S-a născut Emil Prager

18/31 august 1888, București – 1 februarie 1985

Renumit inginer constructor din perioada interbelică, specialist în betonul armat. A urmat Școala de Poduri și Șosele, primind bursă pentru 5 ani (1907–1912, având profesori pe Anghel Saligny, Grigore Cerchez, Gheorghe Țițeica, Elie Radu, Nicolae Vasilescu-Karpen etc. În timpul facultății a realizat proiecte bazate pe beton armat, o noutate la acea vreme. A lucrat la Serviciul Central al Direcției Generale a Porturilor și Căilor de Comunicație pe Apă – Portul Constanța și la porturile de pe Dunăre, iar în 1921 a înființat un birou de studii, expertize și proiecte pentru lucrări de beton armat, primul de acest gen din țară, care s-a transformat într-o Antrepriză de Construcții care să asigure proiectarea și execuția lucrărilor contractate. Dintre construcțiile sale: Biblioteca Centrală Universitară din Iași, Palatul Senatului, Imobilul societății Dacia Română, Catedrala episcopală din Bălți, Palatul Societății de Asigurări Generala. A publicat lucrarea Betonul armat în România, o lucrare de sinteză a tehnicii românești.

1897 – S-a născut Alexandru Cișman

18 august 1897, Iași – 26 iulie 1967, Timișoara

Fizician, membru corespondent (din 1935) al Academiei de Științe din România, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. Absolvent al Facultății de științe a Universității din Iași în 1921, a intrat în învățământul universitar din studenție (1919), asistent la laboratorul de fizică al Universității din Iași, fiind avansat, pe rând, șef de lucrări și conferențiar de Radiotehnică la universitate, apoi la Politehnica din Iași. A devenit Doctor în Fizică cu teza Viteza sunetului în lichide sub îndrumarea lui Petru Bogdan (1924). S-a specializat la Universitatea din Nancy și la Politehnica din Dresda. A investigat ulterior gazele ionizate. A ocupat, prin concurs, catedra de Radiotehnică, apoi catedra de Fizică la Politehnica din Iași, catedra de Fizică generală la Institutul Politehnic din Timișoara, a fost șeful colectivului de cercetări în fizică de la Baza Academiei RPR din Timișoara etc.

1903 – S-a născut Principele Nicolae al României

5/18 august 1903, Sinaia – 9 iunie 1978, Lausanne

Al doilea fiu al Regelui Ferdinand I și al Reginei Maria, fratele mai mic al Regelui Carol al II-lea. A fost botezat de Ţarul Rusiei, Nicolae al II-lea. A copilărit la Sinaia şi la Bucureşti şi a devenit ofiţer al armatei române. A fost membru al Organizaţiei Cercetaşilor din România, a patronat Societatea pentru Îmbunătăţirea Rasei Canine din România şi a făcut parte din primul Comitet de conducere al Asociaţiei Creştine a Tinerilor YMCA din România (înfiinţată, în 1919, de către Regina Maria). A jucat un rol politic activ între anii 1927–1930, când a făcut parte din Consiliul de Regență care conducea țara în numele Regelui minor Mihai I. A întâmpinat cu satisfacție întoarcerea fratelui său în țară și preluarea tronului României, restaurația lui Carol al II-lea, ceea ce i-a permis să se dedice pasiunilor sale și a primit funcţii onorifice, precum acelea de inspector general al armatei şi de preşedinte al Consiliului Superior al Aeronauticii. S-a căsătorit în octombrie 1931 cu Ioana Doletti, o femeie de statut social necorespunzător, ceea ce a creat un conflict cu Carol al II-lea, care l-a exclus din Familia Regală, i-a suprimat titlurile şi drepturile dinastice şi l-a autorizat să poarte numele de Nicolae Brana. A părăsit România, plecând în Spania, apoi în Elveţia. După instaurarea regimului comunist, a sprijinit organizaţiile exilului românesc, printre care Institutul Român de la Freiburg (şi biblioteca acestuia), revistele Libertatea Românească şi Fapta, tipărite la Madrid, Editura Factum. A înfiinţat la Paris Centrul Român de Cercetări, iar în 1954, Uniunea Asociaţiilor Române din Germania. După moartea soţiei sale în 1963, s-a căsătorit a doua oară, în 1967, cu Thereza Figueira de Mello, originară din Venezuela.

1911 – S-a născut Mihail Șerban

18 august 1911, Fălticeni – 9 iulie 1994, București

Prozator, gazetar, bibliotecar, membru al Societății Scriitorilor Români din 1937. A studiat timp de doi ani (1930–1932) la Facultatea de Drept a Universității din Iași. Apoi a abandonat studiile și a devenit gazetar, stabilindu-se la București, ca urmare a încurajării lui Eugen Lovinescu. A avut succesiv sau simultan mai multe locuri de muncă: bibliotecar și ajutor de secretar la Liceul „Mihai Viteazul”, colaborator și redactor la ziarele Adevărul și Dimineața, redactor la revista România, funcționar la Subsecretariatul de Stat al Propagandei, inspector la Direcția Teatrelor și apoi la Direcția literară din Ministerul Artelor și Informațiilor, redactor al revistelor Călăuza bibliotecarului, Îndrumătorul cultural, bibliograf la Biblioteca Centrală de Stat. A debutat cu o schiță în revista Zori de zi a liceului „Nicu Gane”, apoi a publicat poezii și proză în Gazeta noastră în 1930. A colaborat la Înmuguriri, Universul literar, Adevărul literar și artistic, Viața Românească, Revista Fundațiilor Regale, Cuvântul liber etc., a frecventat cenaclul literar Sburătorul al lui Eugen Lovinescu. Din operele sale: Idolii de lut, Grădina lui Dumnezeu, Sanda, Fete bătrâne, Pământ și oameni, Circul.

1930 – S-a născut Liviu Librescu

18 august 1930, Ploiești – 16 aprilie 2007, Blacksburg, Virginia, SUA

Inginer, profesor de Inginerie și Mecanică și supraviețuitor al Holocaustului. A urmat Institutul Politehnic din București, a lucrat la Institutul de cercetări de mecanică aplicată al Academiei RPR și a înaintat în științe făcându-și un bun nume de savant, primind premiul „Traian Vuia” al Academiei Române. A emigrat în Israel în 1978, a fost profesor de Aeronautică la Universitatea din Tel Aviv până în anul 1985, când a trecut la Virginia Polytechnic Institute and State University, în SUA. Domeniile sale principale de cercetare și expertiză erau Aeroelasticitatea și Aerodinamica sistemelor instabile. Profesorul Librescu a fost împușcat în masacrul petrecut în 2007 la Virginia Tech, în timp ce încerca să blocheze intrarea în sala lui de clasă în fața trăgătorului asasin pentru a-și proteja studenții și a le da timp să fugă.

1932 – S-a născut Gheorghe Naghi

18 august 1932, Adjudu Vechi, Vrancea – 10 martie 2019

Regizor de film și actor. Pasiunea pentru cinematografie data din copilărie, iar în liceu a făcut figurație la Teatrul Național din Iași. A dat admitere la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, impresionându-i pe membrii comisiei cu talentul de a repovesti fragmente din filme. Comisia l-a îndrumat către regia de film și l-a selectat pentru a studia la Institutul Unional de Cinematografie (VGIK) de la Moscova. A absolvit în 1955 și a lucrat ca regizor la Studioul Cinematografic București, regizor și director al filmului științific la Studioul Sahia-Film, asistent de regie pentru Sică Alexandrescu, la Teatrul Național din București. A regizat 25 de filme între 1955–1991. Din filmografie: Două lozuri, D-ale carnavalului, Bădăranii, Globul de cristal, Cine va deschide ușa?, Elixirul tinereții, Dumbrava minunată, De-aș fi Peter Pan.

Două lozuri (1957) • Regia Gheorghe Naghi și Aurel Miheleș. Cu: Grigore Vasiliu-Birlic, Dorina Done, Marcel Anghelescu, Alexandru Giugaru, Remus Ionașcu, Margareta Pogonat, Radu Beligan [naratorul]

1937 – S-a născut Sorin Alexandrescu

18 august 1937, București

Critic, istoric și teoretician literar. Este licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București din 1969. A emigrat în 1974 în Olanda, unde a fost profesor la una dintre cele mai mari catedre de limbă română din Occident, la Universitatea din Amsterdam. A fondat la Amsterdam revista International Journal of Romanian Studies, fiind unul din membrii activi ai diasporei literare românești și un militant pentru democratizarea țării, publicând numeroase studii și articole despre România. S-a întors în zilele Revoluției din decembrie 1989 în România, transmițând materiale pentru un ziar olandez, apoi s-a implicat în proiectul de renovare și modernizare a Bibliotecii Centrale Universitare, clădirea și colecțiile de carte fiind distruse de un incendiu devastator în timpul revoluției. A făcut lobby pe lângă autoritățile olandeze și în mediile intelectuale occidentale pentru strângerea de fonduri pentru acest proiect. În 2001, după ce s-a pensionat în Olanda, s-a întors definitiv în România. A fondat, împreună cu Dan Grigorescu, Mihai Zamfir, Laura Mesina, Vlad Alexandrescu, Vasile Morar și Zoe Petre, Centrul de Excelență în Studiul Imaginii pe lângă Universitatea din București. Din scrierile sale: William Faulkner, The Logic of Personages, Dimitrie Cantemir: Roemeens historicus en politicus 1673–1723, Dichters uit Roemenië (Poeți din România), Roemenië. Verhalen van deze tijd (Proza din România), Hemel en Aarde. Werelden van verbeelding (Rai și pământ), Richard Rorty, Paradoxul român, Identitate în ruptură. Mentalități românești postbelice, La modernité a l’Est. 13 aperçus sur la litterature roumaine, Mircea Eliade, dinspre Portugalia etc.

1938 – Aranjamentul de la Sinaia privind controlul navigației pe Dunărea maritimă

La 18 august 1938 a fost semnat Aranjamentul de la Sinaia, un acord între România, Marea Britanie și Franța (la care au aderat Germania și Italia), în urma căruia majoritatea competențelor Comisiei Europene a Dunării (CED) au fost preluate de către România.  Controlul navigației pe Dunărea maritimă (de la Brăila la Marea Neagră) era asigurat de Administrația Dunării de Jos, organism aflat sub controlul Guvernului României. Comisia Europeană a Dunării a beneficiat de nenumarate scutiri de taxe și impozite, ca și de dreptul de a arbora propriul ei drapel cu cinci benzi orizontale (două de culoare roșie, două de culoare albă și una albastră), cu inițialele CED în alb.

1941 – S-a născut Ilie Motrescu

18 august 1941, Crasna Putnei, Regatul României/Crasna, Storojineț, Ucraina – 26 iulie 1969, Crasna, URSS

Poet, prozator, profesor, publicist, ziarist, folclorist și muzician român, angajat activ în lupta pentru eliberarea teritoriilor românești aflate sub ocupația sovietică.  S-a înscris la Institutul pedagogic „Alecu Russo” din Bălți, Facultatea de limba și literatura română și de muzică, absolvită în 1964. A fost profesor, având ore de Limbă și literatură română și Muzică în Crasna, apoi lucrător literar la secția de cultură a ziarului regional Zorile Bucovinei, proaspăt înființat în 1967. În scurta-i viață, de numai 27 de ani, a scris, a compus, a selectat și a adunat multe lucruri de valoare pentru spiritualitatea neamului nostru. La 26 iulie 1969 a fost asasinat în pădurea Crasnei, de către agenții sovietici din Crasna și Cernăuți, la indicația fostului KGB.

1943 – S-a născut Nicolae Dinescu

18 august 1943 – 24 martie 2023

Fotbalist, antrenor de categoria I, arbitru divizionar și internaţional, profesor de Educaţie fizică, ziarist și publicist. A jucat fotbal la echipele Voinţa şi Flamura Roşie din Râmnicu Vâlcea, Steagul Roşu din Bucureşti. A fost antrenor la Chimia Râmnicu Vâlcea şi Lotru Brezoi, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean de Educaţie Fizică şi Sport Vâlcea şi preşedinte al Clubului Chimia (1972–1974), perioadă în care Chimia a câştigat Cupa României şi a promovat în divizia națională. De asemenea, a fost director al Filialei Vâlcea a Academiei Olimpice Române, profesor coordonator al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport a Universităţii „Spiru Haret” din Râmnicu Vâlcea, președinte al Filialei Vâlcea a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

1944 – A încetat din viață Alecu Șerbănescu (Alexandru Șerbănescu; 17 mai 1912 – 18 august 1944)

Pilot, as al aviației de vânătoare române în timpul celui de al doilea război mondial, comandantul Grupului 9 Vânătoare; a căzut eroic în lupta împotriva Aliaților, copleșit de escorta de Mustanguri ale operațiunii de bombardament american asupra Ploieștiului.

1945 – Nota diplomatică a reprezentantului politic al SUA la București

Pe data de 18 august 1945, reprezentantului politic al SUA la București Roy Melbourne a prezentat ministrului de externe Gheorghe Tătărescu o notă verbală prin care se arăta că guvernul american „dorește în acestă țară instituirea unui regim reprezentativ constituit din toate grupările democratice” și că administrația Truman apreciază că guvernul Petru Groza „nu reprezintă opinia publică, democratică a țarii” și, din acest motiv, „nu poate relua raporturile diplomatice cu România,” de aici urmând „anumite dificultăți” în ce privește tratativele pentru încheierea păcii, guvernul SUA neadmițând să negocieze și să semneze tratatul de pace „decât cu un guvern român reprezentativ democratic, deplin recunoscut de Casa Albă”. Atât Groza, cât și Tătărescu, au respins nota, declarând-o nulă și neavenită. Ei au susținut că SUA nu se puteau adresa unui guvern pe care nu-l recunoșteau. O notă cu conținut asemănător a fost primită din partea Marii Britanii, la 19 august, însă guvernul a avut aceeași atitudine.

În aceste condiții, la 21 august, Regele Mihai I a cerut guvernului Petru Groza să demisioneze, iar în fața refuzului acestuia, Regele a întrerupt relațiile oficiale cu guvernul, până la 6 ianuarie 1946 (greva regală).

1948 – Convenția privind regimul navigației pe Dunăre

La sfârșitul conferinței de la Belgrad (30 iulie–18 august) privind regimul navigației pe Dunăre, a fost adoptată Convenția privind regimul navigației pe Dunăre, împreună cu cele două anexe și Protocolul adițional. Principiul fundamental al Convenției îl constituia respectarea dreptului popoarelor de a dispune de bunurile lor, în conformitate cu interesele lor, regimul stabilit prin convenție aplicându-se părții navigabile a Dunării de la Ulm la Marea Neagră, urmând brațul Sulina, cu acces la mare prin Canalul Sulina. Prin art. 5 al Convenției a fost înființată Comisia Dunării. Convenția a fost semnată de URSS, Bulgaria, Ungaria, România, Ucraina, Cehoslovacia, Iugoslavia și a intrat în vigoare la 11 mai 1949.

1949 – Declararea zilei de 23 august sărbătoare națională

S-a adoptat HCM nr. 903/18 august 1949 privind declararea zilei de 23 august ca sărbătoare națională.

Hotărârea va fi abrogată în 1990, când ziua de 1 decembrie va fi proclamată sărbătoare națională.

1957 – A încetat din viață George Tutoveanu (Gheorghe Ionescu; 20 noiembrie 1872 – 18 august 1957)

Poet, profesor de liceu în Bârlad, revizor școlar, inspector cultural general la Casa Școalelor pentru Basarabia; membru fondator al Societății Scriitorilor din România și al Societății Literare Academia Bârlădeană.

1959 – A încetat din viață V. Maximilian (Velimir Vladimir Maximilian; 18 august 1882 – 18 august 1959)

Actor de operetă, revistă, teatru și film; pionier al filmului românesc.

1960 – S-a născut Adrian Niculescu

18 august 1960, București

Istoric, profesor universitar, autor, jurnalist. Absolvent al Facultății de Istorie a Universității din București (1983), Doctor în Istorie al Universitătii ”Paul Valéry” Montpellier III (2002), a fost profesor la Universitatea Catolică din Milano, militant al exilului democratic românesc, revenit în țară după Revoluția din Decembrie 1989. A devenit corespondent oficial în Italia al Departamentului românesc al postului de radio Europa Liberă, reprezentant în Italia al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România (LDHR), al secției române, în exil, a Federației Internaționale a Drepturilor Omului (FIDH, Paris), delegat în Italia al Asociației pentru Protecția Monumentelor Istorice din România (fondată de arh. Ștefan Gane, Paris 1985), colaborator al presei exilului românesc: Lupta, Limite, BIRE (Franța), Curentul, Dialog (Germania). Este autor al volumelor: Martor al Istoriei: Emil Ghilezan de vorbă cu Adrian Niculescu, Din Exil, după Exil, De la limes-ul lui Fokas la granița lui Eminescu – Studii de istorie, co-autor al volumului Violările Drepturilor Omului în Epoca Ceaușescu (în colaborare, destinat introducerii clandestine în țară), Romania – Geografia e Storia etc.

1966 – S-a născut Ovidiu Ioncu – Kempes

18 august 1966, Arad

Solist vocal, liderul formației KEMPES și fostul vocalist al formațiilor Cargo și Rezident EX. În 1988 a fost cooptat în Cargo de la trupa Capricorn din Arad, în locul lui Leo Iorga. Porecla Kempes i s-a dat datorită îndemânării în ale fotbalului și a asemănării cu fotbalistul argentinian Mario Kempes. În 2003, după 15 ani de muncă în formația Cargo, a emigrat în Australia. A revenit în România în 2012, a format trupa Rezident EX, alături de care a cântat doi ani. În 2015 a lansat albumul Regăsire cu noua lui formație denumită, de asemenea, KEMPES.

Kempes – Loc pustiu

1967 – S-a născut Eugenia Țarălungă

18 august 1967, București

Poetă și eseistă. A urmat Facultatea de Tehnologie Chimică (1986–1991),fiind atunci membră a cenaclului Universitas, Școala Superioară de Jurnalism (1993), Școala de radio BBC, Școala de televiziune BBC, cursuri de relații publice. În prezent este redactor de carte la Editura Muzeul Literaturii Române. Din 2014 este membră PEN Club. A publicat volumele de versuri: mici unități de percepție, rabatabil la cerere (Premiul USR, filiala București, pentru poezie – Cartea anului 2014), a realizat anchete jurnalistice: A cui este societatea civilă?.

1970 – Tabăra de sculptură în aer liber Măgura

Organizată între anii 1970–1985, la inițiativa sculptorilor Gheorghe Coman și George Apostu. Terenul de 21 ha, pe care s-a instalat tabăra, aparținea Mănăstirii Ciolanu, fiind acum în administrarea autorităților culturale ale județului Buzău, care plătesc o chirie mănastirii. Numele care i s-a dat taberei se datorează faptului că piatra folosită a fost procurată din comuna Măgura, această tabără situându-se, de fapt, în comuna Tisău, vecină cu Măgura. Proiectul a fost susținut de Uniunea Artiștilor Plastici din România, pentru a marca 16 secole de la prima atestare a orașului Buzău. Vreme de 16 ani, câte 16 sculptori au lucrat, în lunile august–septembrie, pe o temă la alegere, în blocuri de piatră de Măgura primite prin tragere la sorți. În cei 16 ani, la Măgura au lucrat 163 de sculptori, în urma cărora au rămas 256 de lucrări în piatră, donate județului de către creatori, în cadrul unei festivități, reprezentând cel mai mare ansamblu național de sculptură în aer liber din țară.

La prima ediție au participat sculptorii: Cristian Breazu, Liana Acsinte, Gheorghe Patrichi, Adina Țuculescu, Daniel Suciu, Nicolae Mira, Aurelian Bolea, Laurențiu Mihail, Gheorghe Coman, Nicolae Ghiață, Napoleon Tiron, Mihai Buculei, Lehel Domokos, George Apostu, Bata Marianov, Nicolae Roșu.

Mai mult: Tabăra de sculptură în aer liber de la Măgura (1970–1985) de Marin Ifrim [Blogul lui Marin Ifrim]

1977 – S-a născut Murat Iusuf

18 august 1977, Medgidia, Constanța

Cleric musulman, etnic tătar, care îndeplinește din 2005 funcția de Muftiu al cultului musulman din România. A început să învețe în România, a studiat apoi în Turcia, la Facultatea de Teologie Islamică ”19 Mayis” din orașul Samsun pe care a absolvit-o în anul 2000. A urmat studii aprofundate în specializarea Misiune Pastorală la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Valahia din Târgoviște, obținând titlul de Master cu teza Ethosul Juridic Islamic și Creștin din Dobrogea. Este Doctor în Drept Canonic la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Ovidius” din Constanța, cu teza Drepturile omului conform Dreptului Islamic și Dreptului Canonic. A fost, în timp, profesor de Religie Islamică la Școala „Constantin Brâncuși” din Medgidia, la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” și la liceele „Traian” și „Ovidius” din Constanța. Din 2000, a îndeplinuit funcția de Consilier de Cult în cadrul Muftiatului Cultului Musulman din România. Este cel mai tânăr muftiu din România, ales cu 19 voturi din cele 25 exprimate de membrii Sura-Islam; la 1 octombrie 2005 a venit confirmarea de numire de la Ministerul Culturii și Cultelor.

1978 – S-a născut Ștefan Gherghel

18 august 1978, Baia Mare

Înotător, deținător a multiple recorduri naționale și internaționale. A început înotul în orașul natal, Baia Mare, la vârsta de 6 ani. În anul 2000 a absolvit cursurile Școlii Naționale de Antrenori, iar din 2001 a fost student al Universității din Alabama (SUA) de unde a absolvit în 2006. În Alabama a obținut o serie de titluri, printre care cel de Campion NCAA (National Collegiate Athletic Association, 2002 și 2003), titlul de Campion SEC (South Eastern Conference), fiind deținătorul a multiple recorduri naționale la toate probele procedeului fluture și are în palmares peste 80 de titluri de Campion Național, obținute din 1997 până în prezent. A reprezentat România la numeroase competiții internaționale unde pe lângă medaliile cucerite a stabilit și noi recorduri europene și mondiale. Din 1999 face parte din Lotul Național și Lotul Olimpic Român și a reprezentat țara noastră la 3 ediții ale Jocurilor Olimpice: Sydney 2000, Atena 2004 și Beijing 2008, cel mai bun rezultat obținut la aceste competiții înscriindu-l pe înotător în primii 5 din lume la 200 m fluture. A fost antrenor secund al Universității din Alabama (SUA) (2007–2012), obținând cu sportivii săi numeroase medalii la SEC (South Eastern Conference). Actualmente antrenează la Universitatea din Arizona (SUA).

1997 – Stabilirea orei oficiale de vară

Prin Ordonanța de Guvern nr. 20/18 august 1997 privind stabilirea orarului de vara și a orei oficiale de vara pe teritoriul României, s-a stabilit orarul de vară, corelat cu orarul de vară practicat în țările Uniunii Europene. Astfel, din ultima duminică a lunii martie până în ultima duminică a lunii octombrie, ora 03:00 devine ora 04:00 (ora oficială a României trece de la GMT+2 la GMT+3). Ordonanța a intrat în vigoare la 20 august 1997.

1998 – A încetat din viață Iosif Sava (Iosif Segal; 15 februarie 1933 – 18 august 1998)

Muzicolog, pianist, clavecinist; realizator de radio și de televiziune, creatorul emisiunilor Serata muzicală la TVR.

2011 – A încetat din viață Constantin Teodorescu (30 septembrie 1939 – 17/18 august 2011)

Medic chirurg, om de cultură, animator cultural, publicist.

2016 – A încetat din viață Mihai Gingulescu (29 ianuarie 1940 – 17 august 2016)

Actor, director al Teatrului Național Târgu-Mureș (1991–1994); unul dintre actorii fondatori ai secției române; cadru didactic la Universitatea de Artă Teatrală din Târgu-Mureș.

2020 – A încetat din viață Gheorghe Dogărescu (15 mai 1960 – 18 august 2020)

Handbalist care a făcut parte din lotul echipei naționale de handbal a României, medaliată cu bronz olimpic la Los Angeles 1984.

2022 – A încetat din viață Rodica Braga (Rodica Besoiu; 28 iunie 1938 – 18 august 2022)

Scriitoare, profesoară, bibliograf; membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu.

2023 – A încetat din viață Nicolas Trifon (Sorin Cătălin Edmond Nicolas Trifon; 29 mai 1949 – 18 august 2023)

Eseist, lingvist, om de cultură, scriitor și editor româno-francez de origine aromână.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită