Teatru Radiofonic Prima Transmisie -cover
Amintirile zilei Istoria românilor

18 Februarie în istoria românilor

Premieră Teatru radiofonic, Corneliu Diaconovici, Nicolae Dărăscu, Nicolae Drăganu, Dorina Drăghici, Iosefina Stoia, Ion Stendl, Vlad Stanescu, Bebe Cotimanis, Avram Iancu

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Prima transmisie de Teatru radiofonic

 

1395 Sigismund De Luxemburg Privilegii

1395 – Regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, a acordat privilegii comerciale negustorilor brașoveni

Intitulat „Porunca lui Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, către toate autoritățile din Ungaria, să respecte taxele vamale fixate pentru negustorii din districtul Brașov” (sedes Brassoviensis), tratatul îl înnoia pe cel al regelui Ludovic cel Mare, din 1358.

 

1790 – A apărut periodicul de limbă franceză Courier de Moldavie

Courier de Moldavie este considerat a fi primul ziar din spațiul românesc, apărut la Iași. Nu era un ziar în accepțiunea modernă, ci o publicație periodică cu caracter de informare militară, editată de soldații ruși ai armatei lui Potemkin, comandantul trupelor rusești în războiul ruso–austriaco–turc. La plecarea din capitata Rusiei, acesta a luat cu el o tipografie de campanie și tipografi de la Colegiul de Război din Petersburg. După intrarea austriecilor pe 10 noiembrie 1789 în București, Potemkin a venit în Moldova, ocazie cu care a fost adusă și tipografia care s-a aflat în Palatul Ghika unde era cantonat comandamentul armatei ruse. Din nevoia de a fi informat despre mersul războiului dintre armatele ruse cu cele turcești, a comandat publicarea unei foi cu ultimele evenimente. 1790 Courier De MoldavieEra o publicație bilingvă, tipărită în limbile franceză și română. De redactarea în limba română se ocupa Scarlat Sturza, ginerele lui Constantin Moruzzi. Cu o viață scurtă, până în aprilie 1790, ziarul conținea atât știri atât interne, cât și din Paris, Londra, Viena, Bruxelles, Roma etc.

Citește primul număr aici: Courrier de Moldavie, primul ziar apărut în Principatele Române, Iași, 1790 [Tipărituri vechi românești]

1853 – S-a inaugurat prima linie de telegraf electric din spațiul românesc

În anul 1852 au fost demarate lucrările de construcție ale primei linii telegrafice în sistem Morse din spațiul românesc, pe traseul Viena–Timișoara–Sibiu. Aceasta a fost finalizată în 1853, iar posturile telegrafice erau instalate de către Austria, care asigura atât aparatura, cât și specialiștii. Un an mai târziu, pe 18 februarie, aceasta și-a extins traseul, pe ruta Timișoara–Lugoj–Orșova.

1854 – Primele linii de telegraf electric din Principatele Române către țările vecine

S-au construit linii de telegraf din Principate, către țările vecine: București–Giurgiu–Rusciuk (Ruse), București–Ploiești–Brașov, Timișoara–Brașov și Timișoara–Lugoj–Orșova, făcîndu-se astfel legătura între liniile telegrafice din Principate și cele din Transilvania. În luna aprilie a aceluiași an s-a înființat primul oficiu telegrafic la Timișoara, situat în gară. Posturile telegrafice s-au instalat de către companii austriece, care asigurau atât aparatura, cât și specialiștii. În 1855 s-au înființat școli de telegrafie la București și la Iași, care au pregătit personal român pentru deservirea posturilor telegrafice.

1859 – S-a născut Corneliu Diaconovici

18 februarie 1859, Bocșa Montană – 17 august 1923, Reșița

Publicist român din Banat, redactor și director al mai multor ziare și reviste. Studiile superioare le-a urmat la Oradea și Budapesta, unde s-a licențiat în Drept în 1880. 1859-1923 Corneliu Diaconovici PublicistÎntors în Banat, a profesat avocatura ca stagiar la Lugoj. În 1883 a obținut titlul de Doctor în Drept la Universitatea din Budapesta. A fost redactor la ziarul Viitorul, organ al partidului moderat român, a editat la Budapesta revista Romänische Revue, specializată în articole și studii despre istoria politică și culturală a românilor, care s-a mutat succesiv la Reșița, Viena, Sibiu, Timișoara. Tot la Timișoara a fondat și organizat în 1894 ziarul Dreptatea, fiind director pentru un an. A fost prim secretar al Asociațiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului român, ASTRA. În calitate de director al revistei Transilvania și a importantei organizații culturale românești ASTRA, i-a fost încredințată de aceasta din urmă, redactarea și coordonarea Enciclopediei Române, prima enciclopedie românească, apărută în 3 volume.

1876 – S-a născut Neculai Costăchescu

18 februarie 1876, Huși, Suceava – 14 iulie 1939, Iași

Chimist și om politic; profesor la Facultatea de Științe și la Facultatea de Medicină a Universității din Iași; membru de onoare al Academiei Române. A urmat Facultatea de Științe, secția Fizico-Chimice a Universității din Iași și Școala Normală Superioară (1895–1896) condusă de Anastasie Obregia. În anul 1901 a obținut licența în Științe Fizico-Chimice și a fost numit șef de lucrări la Facultatea de Chimie, Laboratorul de chimie minerală, condus de profesorul Petru Poni. 1879-1939 Neculai Costăchescu ChimistÎn 1905 a devenit Doctor în Chimie cu teza Gazurile cuprinse în sare și în vulcanii de glod din România. A studiat Chimia timp de patru semestre la Universitatea din Zürich în laboratorul profesorului Alfred Werner, începând cercetări în domeniul combinațiilor complexe. Întors în țară, a fost suplinitor al catedrei de Chimie minerală, iar după ce a trecut examenul de Docență (1911), a devenit profesor la catedra de Chimie anorganică și a organizat Laboratorul de Chimie anorganică. A fost primul decan al Facultății de Chimie Industrială al Școlii Politehnice „Gheorghe Asachi” și profesor la Facultatea de Medicină a Universității din Iași. A participat la campania militară din Bulgaria, apoi la războiul de întregire. În 1918, împreună cu profesorii Paul Bujor, Ion Borcea, C.I. Parhon etc., a înființat Partidul Muncitor, iar în anul 1919, a intrat în Partidul Țărănesc condus de Ion Mihalache. A fost senator, ministru al Instrucției, de două ori în Guvernul Maniu și odată în Guvernul Mironescu.

1882 – S-a născut Petre Dumitrescu

18 februarie 1882, Dobridor–Moțăței, Dolj – 12 ianuarie 1950, București

General al Armatei române, participant la primul și al doilea război mondial. În perioada 1901–1903, a urmat cursurile Școlii militare de artilerie și geniu, absolvind cu gradul de sublocotenent, apoi a fost ridicat succesiv la gradul de locotenent, apoi căpitan. A continuat studiile la Școala superioară de război (1911–1913). A participat la primul război mondial, având gradul de maior, iar la final, locotenent-colonel (1917). 1882-1950 Petre DumitrescuÎn perioada interbelică a fost atașat militar al României la Paris, Bruxelles, prim subșef al Marelui Stat Major, Comandant al Corpului I Armată (1937), Inspector general al artileriei, în 1940 a primit comanda Armatei I, iar în martie 1941, a Armatei III, cu care a luptat împotriva forțelor sovietice, eliberând Bucovina de Nord. Armata III a înaintat împreună cu Armata 11 germană dincolo de Nistru, a participat la bătălia de la Marea Azov, terminată cu distrugerea a două armate sovietice, avansând în șase luni 1.700 de km, provocând forțelor sovietice pierderi de aproximativ 20.000 de morți, 40.000 de răniți, capturând 149 de tancuri, 128 de tunuri, 277 de mitraliere și 367 de puști mitraliere, pierderile armatei române ridicându-se la 10.541 de soldați, dintre care 2.555 morți, 6.201 răniți și 1.785 dispăruți. A fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul de două ori (1941, 1944). În iulie 1942 a fost promovat la gradul de general de armată, al doilea comandant român ca importanță, după mareșalul Ion Antonescu. A ajuns în Basarabia (primăvara 1943), unde a primit comanda Armatei 6 germane, fiind singurul general român, cu excepția mareșalului, care a condus o armată germană, cu care a format Grupul de armate Dumitrescu. A fost decorat cu Crucea de Cavaler a Crucii de Fier. Înainte de semnarea armistițiului a încercat să retragă armatele române cât mai departe de sovietici, dar 130.000 au fost luați prizonieri și deportați în lagăre din Siberia. Trupele rămase au ajuns în zona Ploiești și București, capturând aproximativ 4.500 de soldați germani. A fost trecut din oficiu în rezervă pentru limită de vârstă la trei săptămâni după actul de la 23 August, iar pe 15 mai 1946 a fost pus sub acuzație de Tribunalul Poporului pentru crime de război, alături de generalii Leonard Mociulschi și Nicolae Dăscălescu, dar a fost achitat, datorită lipsei de consistență a probelor.

1883 – S-a născut Nicolae Dărăscu

18 februarie 1883, Giurgiu – 14 august 1959, București

Pictor, acuarelist, profesor la Academia de Arte Frumoase din București. În perioada 1902–1906 a studiat la Școala Națională de Arte Frumoase din București, clasa G.D. Mirea. După terminarea studiilor, datorită admirației sale pentru operele lui Nicolae Grigorescu și Ștefan Luchian, a plecat cu o bursă la Paris (1906). 1883-1959 Nicolae Dărăscu Autoportret, 1958Acolo a cunoscut atmosfera atelierului lui Jean Paul Laurens (Académie Julian) și a celui patronat de Luc Olivier Merson (Académie des Beaux-Arts), fiind influențat de curentele impresionism și neoimpresionism. Spre deosebire de mulți dintre contemporanii săi, arareori a pictat interioare sau naturi moarte. În schimb, a călătorit foarte mult, fiind în căutarea peisajelor care îi aminteau de tinerețea sa, de exmplu în Delta Dunării sau pe coasta Mării Negre, peisaje pictate în manieră impresionistă. Are meritul de a fi conturat o școală națională de pictură și de a fi creat un climat cultural deschis noilor idei în epocă. În 1917 alături de pictorii Camil Ressu, Ștefan Dimitrescu, Iosif Iser și sculptorii Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea și alți artiști a pus la Iași bazele Asociației Arta Română.

Biografie ilustrată [Gabi, My heart to your heart]

1884 – S-a născut Nicolae Drăganu

18 februarie 1884, Zagra, comitatul Bistrița-Năsăud – 18 decembrie 1939, Cluj

Filolog, lingvist, istoric literar și delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, membru titular (din 1939) al Academiei Române. A absolvit Gimnaziul Superior Fundațional din Năsăud (1902). Bursier din fondurile grănicerești, a studiat filologia clasică și limba română la Universitatea din Budapesta, devenind Doctor în Filologie Română cu teza Compunerea cuvintelor românești (1906). 1884-1939 Nicolae DrăganuA obținut atestatul în Limba și literatura latină, greacă și română, fiind promovat profesor la liceul din Năsăud. A fost abilitat ca Docent la Universitatea din Cluj (1916), iar după Marea Unire a participat la reorganizarea acesteia. A fost apoi profesor de Limba și literatura română veche la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj, a făcut parte din colectivul Muzeului Limbii Române, întemeiat de Sextil Pușcariu, la Cluj, în 1919. A participat la elaborarea Dicționarului limbii române. A avut preocupări de filologie, lexicologie, onomastică, sintaxă și istorie literară. A devenit Decan al Facultății de Litere, apoi rector al Universității Regele Ferdinand din Cluj. Între 1933–1938 a fost primar al municipiului Cluj. Dintre scrierile sale: Două manuscripte vechi. Codicele Todorescu și Codicele Marțian, Toponimie și istorie, Românii în veacurile IX–XIV pe baza toponimiei și a onomasticei, Istoria sintaxei, Elemente de sintaxă a limbii române.

1885 – S-a născut Eugeniu Boureanul

18 februarie 1885, Tecuci, Galați – 28 noiembrie 1971, Poenari–Ulmi, Giurgiu

Prozator și traducător. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie și ale Facultății de Drept din Iași. În 1906, locuia la București, fiind ziarist și redactor la Sămănătorul. 1885-1971 Eugeniu Boureanul ProzatorA oscilat între București și Iași, a avut ocupații diferite și nesigure, dar după 1918 s-a stabilit la București, lucrând ca funcționar, în principal la Societatea Română de Radiodifuziune. A debutat cu versuri la Sămănătorul (1904), apoi a fost redactor la Prezentul, Patriotul, Evenimentul, Opinia și fondator al periodicelor Sânziana și Suflet moldovenesc. A mai colaborat la Flacăra, Adevărul literar și artistic, Universul literar, Universul, cu proză, versuri, recenzii. Din scrierile sale: O istorie din alte vremuri, Sufletul ruinelor, Povestiri de pe dealuri, Cel din urmă erou, Vijelia, Hatmanul Tomșa.

1886 – A încetat din viață Constantin D. Aricescu (18 martie 1823 – 18 februarie 1886)

Poet, prozator și dramaturg, istoric și publicist; participant la Revoluția din 1848 din Țara Românească; unionist.

1888 – Incendiul de la Teatrul de la Copou din Iași

Teatrul de la Copou a fost o clădire istorică din Iași, în care a funcționat timp de 42 de ani Teatrul Național din Iași. A fost închiriată de la domnitorul Mihail Sturdza casa lui Teodor Balș, pe care acesta o moștenise și care slujise drept palat domnesc lui Ioniță Sandu Sturdza. Clădirea, situată cam la jumătatea distanței între Râpa Galbenă și Parcul Copou, a fost amenajată de Alexandru Costinescu, care a realizat „un parter amfiteatral, congiurat cu trei rânduri de lojă și cununat cu o galerie și o scenă întinsă”, pentru a găzdui reprezentații teatrale. Primul spectacol a avut loc pe 22 decembrie 1846/3 ianuarie 1847. Clădirea a fost mistuită de foc în noaptea dintre 17/18 februarie 1888.

1889 – A încetat din viață Ioan Popazu (20 decembrie 1808 – 18 februarie 1889)

Cărturar; episcop ortodox al Episcopiei Caransebeșului; colaborator al mitropolitului Andrei Șaguna.

1896 – S-a născut Theodor Văscăuțeanu

18 februarie 1896, Bulboci, Soroca – 18 septembrie 1933, Iași

Geolog și paleontolog, profesor universitar, om politic. A absolvit Facultatea de Geologie–Paleontologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, avându-l profesor pe Ion Simionescu, sub îndrumarea căruia a elaborat și susținut lucrarea de doctorat, Formațiunile siluriene din malul românesc al Nistrului (1931). Din lucrările sale: Asupra cretacicului superior din nordul Basarabiei, Urmele omului preistoric în Basarabia, Asupra prezenței Ordovicianului în bazinul Moldo-Polonic, Fauna argilelor sarmatice de la Ungheni etc. Ca om politic cu un pronunțat caracter democratic, secretar al Cercului studenților basarabeni, a luat poziție din 1921 împotriva mișcării naționaliste inițiate și conduse de A.C. Cuza și Corneliu Zelea Codreanu, aflată în plină ascensiune la acea dată.

1910 – A fost încheiată, la Berlin, Convenția de comerț româno–suedeză

Semnată la 18 februarie/3 martie 1910, Convenția avea la bază egalitatea de tratament și acordarea reciprocă a clauzei națiunii celei mai favorizate și a rămas în vigoare până în anul 1922.

1911 – S-a născut Constantin Antonovici

18 februarie 1911, Cârligi, Neamț – 5 februarie 2002, New York

Sculptor. A absolvit Academia de Arte Frumoase din Iași, având profesori pe sculptorul Ioan Mateescu și pictorul Nicolae Tonitza. După finalizarea studiilor, a câștigat două concursuri de sculptură pentru altarul și mobilierul religios din Talpalari și din Jimbolia. A fost, pentru șase luni, studentul celebrului sculptor croat Ivan Mestrovici, la Zagreb, și a studiat la secția de sculptură a Academiei de Arte Frumoase din Viena, sub îndrumarea Profesorului Fritz Behn, căruia avea să-i devină chiar asistent, la catedră. 1911-2002 Constantin AntonoviciÎn anul 1947 s-a stabilit pentru 4 ani la Paris, devenind colaborator apropiat al compatriotului său, Constantin Brâncuși. Relația cu acesta l-a ajutat să se descopere din punct de vedere artistic. A expus în galerii de prestigiu și i-a cunoscut pe marii artiști ai vremii, între care Salvador Dali. După patru ani, artistul se va bucura de aprecierea lui Brâncuși, care-l va recomanda în scris, în 9 mai 1951: „are mult talent pentru sculptură și lucrează cu îndârjire”. A ajuns apoi pentru câțiva ani în Canada, unde a executat mai multe comenzi – frize și sculpturi decorative în piatră la fațada Clădirii Parlamentului de la Ottawa; seria Drumul Golgothei sau Drumul Crucii, alcătuită din 14 panouri sculptate în lemn, aflate în capela Mère de Miséricorde, Outrement, lângă Montreal. S-a stabilit la New York, unde a lucrat ani de zile în atelierul său de la Catedrala Saint John the Divine.

Biografie ilustrată: https://www.westwoodgallery.com/constantin-antonovici  [Westwood Gallery];  http://artindex.ro/2015/05/19/constantin-antonovici-un-sculptor-pe-doua-continente/ [Artindex]; http://bindiribli.ro/2013/07/04/blestemul-protocronist-un-artist-romanrenumit-si-fascinantde-care-probabil-nu-aveti-cunostinta-constantin-antonovici/ [Mișcarea Oamenilor Visători]

1918 – A fost inaugurată Universitatea Populară din Chișinău

Înființată din inițiativa unui grup de intelectuali basarabeni: Pan Halippa, Ștefan Ciobanu, Ion Pelivan, Nicolae Alexandri etc., cu puțin timp înaintea Unirii. Grupul de inițiativă a fost format în cadrul redacției Cuvânt Moldovenesc. Tot acolo fondatorii și-au ținut primele ședințe de lucru. Sediul instituției a fost în Casa Eparhială. 1918 Casa Eparhială ChișinăuLa începuturile sale, Universitatea Populară avea trei secții: Literatură, Juridică și Științifico-Medicală. Universitatea a editat Buletinul Universității Populare din Chișinău. A fost considerată în epocă cea de-a cincea universitate de acest fel a României după cele din București, Iași, Cluj și Cernăuți și și-a încetat activitatea după 28 iunie 1940.

1922 – S-a născut Dorina Drăghici

18 februarie 1922, Craiova – 4 februarie 1994, București

1922-1994 Dorina DrăghiciActriță de revistă și cântăreață de muzică ușoară. A început să cânte în public din 1940, alături de soțul ei, Nicu Stoenescu. A cântat pe scena teatrelor de revistă „Constantin Tănase” și „Ion Vasilescu” din București, la radio și televiziune. Cu Nicu Stoenescu a cântat la restaurantul Parcul Virgiliu. A efectuat turnee în Rusia, Polonia, Israel. A fost o colaboratoare mult solicitată de casa de discuri Electrecord.

Ion Vasilescu / Eugen Mirea – Habar n-ai tu!

1924 – S-a născut Șerban Andronescu

18 februarie 1924, București – 24 decembrie 2004, New York

Istoric al culturii, eseist, traducător, stabilit în SUA în 1969. Absolvent de Drept, a practicat avocatura în cadrul Baroului de Ilfov. A activat ca cercetător pentru Limba engleză la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, timp în care a publicat numeroase articole în revistele vremii. 1924-2004 Șerban AndronescuDupă 1969, și-a desfășurat activitatea la American Institute for Writing Research, conferențiind, în același timp, la diverse universități și colegii americane. În prelegeri și articole a formulat teoria analogiilor estetice (combinație între două arte complementare, de pildă a timpului și spațiului) specifice secolului XX și, esențial, diferite de toate celelalte structuri figurative din perioadele anterioare. În acest sens, două studii reprezentative sunt: Pentru o definiție a termenului de „român” și Elements of Romanian (Moldavian) Identity. În țară a colaborat la Studia bibliologica, Magazin istoric, Flacăra, Contemporanul, Gazeta literară etc. După 1989, a publicat în Noua revistă română, Curierul românesc. A editat la New York, începând cu 1982, revista New York Spectator, subintitulată din 1989, a Quarterly of Culture and Tradition.

1926 – A încetat din viață Ioan Paul (20 martie 1857 – 18 februarie 1926)

Prozator din gruparea Viața românească; profesor de estetică la Universitatea din Cluj.

1929 – Prima transmisie de teatru radiofonic

La începutul anului 1929, revista Radiofonia anunța inaugurarea teatrului în studio prin poemul liric O toamnă de Alfred Moșoiu, interpretat de Lili Popovici și Valeriu Valentineanu, în pauza emisiunii muzicale din 23 ianuarie. Acesta nu poate fi considerat însă spectacol propriu-zis de teatru radiofonic – nu-l considera nici conducerea de atunci a Radioului. Premiera în domeniu avea să urmeze după mai puțin de o lună, în 18 februarie, când s-a transmis comedia Ce știa satul de I. Valjan, avându-i în rolurile principale pe Maria Filotti, Romald Bulfinski, Victoria Mierlescu de la Teatrul Național din București. Era debutul emisiunilor de teatru radiofonic care au devenit repede unele dintre preferatele publicului.

I.Valjan – Ce știa satul Teatru radiofonic • Radu Beligan, Ileana Stana Ionescu, Ioana Casetti, Constantin Botez

1934 – S-a născut Adina Caloenescu

18 februarie 1934, Buzău – 13 octombrie 2011, Düsseldorf

Pictoriță, graficiană și gravoare, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România (din 1973). 1934-2011 Adina CaloenescuPictura, dar mai ales grafica artistei aduc dovada unei sensibilități remarcabile. A debutat la bienala din 1966, participând, apoi, la alte bienale, precum și la expoziții ale tineretului sau saloane de grafică. A expus la Varșovia, în 1967, iar în 1971 a întreprins o călătorie de studii în Cehoslovacia. S-a stabilit în Germania, din 1982. A fost membră a asociației Malkasten și a BBK de Nordrhein-Westphalien, Düsseldorf, Germania. După 1998 s-a dedicat studiului și practicării buddhismului esoteric japonez care va avea influență asupra demersului artistic.

Mai mult: Graficiana Adina Caloenescu, obiecte și gravuri, 1972–1979 de Cosmin Nasui [MODERNISM]

1935 – S-a născut Iosefina Stoia

18 februarie 1935, Lugoj – 30 octombrie 2016

1935-2007 Actriță Iosefina StoiaActriță de scenă. A jucat pe scena Teatrului de Vest din Reșița, a Teatrului „I.D. Sârbu” din Petroșani și a Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova. A fost căsătorită cu actorul Dorel Stoia. În total, a jucat în 110 premiere la Craiova, Reşiţa ori Petroşani, sub bagheta unor mari regizori: Silviu Purcărete, Cristian Hadji-Culea, Ioan Ieremia, Tompa Gabor, Mihai Măniuţiu, Valentin Dogaru, Vlad Mugur, Claudiu Goga etc. A participat la turnee peste hotare, a apărut în teatrul de televiziune. A primit titlul de Artist emerit, a fost distinsă cu medalia Meritul Cultural–Arta Spectacolului (2004).

A.P. Cehov – Unchiul Vanea (Fragment) Teatrul Naţional Craiova • Nataşa Raab, Diana Gheorghian, Iosefina Stoia, Constantin Sassu, Lucian Albanezu, Tudor Gheorghe

1939 – S-a născut Ion Stendl

18 februarie 1939, Reșița

Pictor și gravor, profesor universitar, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (din 1965). A studiat pictura monumentală la Institutul de Artă „Nicolae Grigorescu” din București (1957–1963), având profesori pe Ion Popescu-Negreni, Ștefan Constantinescu și Gheorghe Popescu. 1939 Ion Stendl PictorA fost profesor titular la Catedra de Artă Monumentală de la Universitatea Națională de Arte București. Între 1971–1972 a obținut o bursă de studii DAAD pentru academia de artă din Düsseldorf, la clasa de grafică liberă a profesorului Rolf Sackenheim. A obținut titlul de Doctor în Arte Vizuale, fiind o personalitate de prim rang a artei românești. A avut expoziții personale în București, Cluj-Napoca, Torino, Waibstadt, Regenburg, Ulm și expoziții de grup. A fost căsătorit cu artista decoratoare Teodora Stendl. A primit Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române, Premiul special al Uniunii Artiștilor din România etc.

Biografie ilustrată [Artindex]

1941 – Militarizarea instituțiilor, întreprinderilor de stat și particulare

În perioada celui de al doilea război mondial, regimul antonescian a urmărit să controleze și să dirijeze viața fiecărui individ, fixându-i limitele de manifestare publică, regimul de muncă și chiar comportamentul în viața privată. Pentru a asigura ordinea în urma rebeliunii legionare din ianuarie 1941, generalul Ion Antonescu a inițiat o serie de decrete printre care și Decretul-lege din 18 februarie 1941, care prevedea militarizarea întreprinderilor de stat și particulare. Potrivit art. 3 din acest decret: „Prin militarizare se înțelege punerea sub control, disciplină și jurisdicție militară a instituțiilor și întreprinderilor de stat sau particulare, precum și a întregului personal al acestora”.

1950 – Guvernul României a recunoscut Republica Indonezia ca stat independent

Republica Indonezia a fost proclamată la 17 august 1945, odată cu proclamarea independenței, la câteva zile după ce japonezii s-au predat aliaților. Ulterior în indonezia a izbucnit un război de uzură, provocat de Olanda, care dorea reinstaurarea controlului asupra fostelor Indii de Est. Conferința de pace de la Haga (23 august–2 noiembrie 1949), sub auspiciile Națiunilor Unite s-a finalizat printr-un tratat, prin care Olanda era obligată să recunoască suverantatea Indoneziei.

1951 – S-a născut Vlad Stănescu–Tata Vlad

18 februarie 1951 – 10 martie 2020

Regizor de teatru, șeful regizoratului tehnic de la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, numit Tata Vlad. A absolvit Facultatea de Regie de Teatru a IATC București. 1951-2020 Vlad Stănescu (tata Vlad)Are în palmares montări de succes atât la Teatrul Național: O zi din viața lui Robinson Crusoe de Dan Cojocaru, Doi x Doi (După Tigrul de M. Schisgal si Amantul de H. Pinter), dar și la Teatrul Foarte Mic: Somnoroasa aventură de T. Mazilu, sau la teatre independente, ultima sa montare fiind Azi nu, poate mâine de Andreas Petrescu. A coordonat exemplar echipele tehnice ale Teatrului Național din București, dar și echipe diverse pe tot parcursul celor câteva ediții ale Festivalului Național de Teatru din organizarea căruia a făcut parte, ca director tehnic. Cu o activitate de aproape o jumătate de secol la Teatrul Național din București, șeful Regizoratului tehnic, a fost apreciat drept „omul a cărui viață se confundă cu istoria Naționalului bucureștean din ultimele cinci decenii”.

1952 – A încetat din viață Valeriu Gafencu (24 ianuarie 1921 – 18 februarie 1952)

Teolog ortodox, luptător anticomunist, legionar; deținut politic al regimului Antonescu și al regimului comunist; supranumit de Nicolae Steinhardt Sfântul închisorilor.

1955 – S-a născut Ilie Rad

18 februarie 1955, Nandra–Luduș, Mureș

Critic și istoric literar, publicist. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1979). În studenție, a fost redactor la revista Echinox. A obținut titlul de Doctor în Filologie în 1998, parcurgând toate treptele universitare până la profesor (2003) la catedra de Jurnalism a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. 1955a Ilie RadA fost șef al catedrei de Jurnalism, cancelar al facultății, conducător de doctorat. A îngrijit și prefațat ediția Horia Bottea, Game și pendulări (1980). A colaborat cu peste o sută de articole la Dicționarul scriitorilor români (4 vol.), Dicționarul esențial al literaturii române, Dicționarul general al literaturii române (5 vol.), Encyclopedia of the World’s Minorities, Encyclopedia of the Developing World și este coautor la numeroase volume colective. Dintre lucrările sale: Peregrin prin Europa. File de jurnal: Viena, Praga, Varșovia, Budapesta, Memorialistica de război în literatura română, Stilistică și mass-media, Geo Bogza. Rânduri către tineri scriitori ardeleni, Cum se scrie un text științific, Incursiuni în istoria presei românești, Întâlnirile mele cu Iorgu Iordan, Un ardelean la București etc.

1955 – S-a născut Bebe Cotimanis

Constantin Cotimanis; 18 februarie 1955, București

1955b Bebe CotimanisActor de teatru, film și televiziune. Joacă la Teatrul „Nottara” din București, având roluri în Castelul, Soțul păcălit, Nu se știe cum. Pentru rolul din Procesul lui Kafka a primit Marele premiu al orasului Viena. A apărut și în filme: Hotel de lux, Asfalt Tango, Paranoia 1.0. Cariera sa internațională a început cu rolul Dimitri în Epicentrul, iar in 2002 a jucat în rolul Preeffer din Amen în regia lui Costa Gavras.

Ultimul Zburător Partea I • Gabriel Duțu, Iulia Verdeș, George Ivașcu, Constantin Cotimanis, Constantin Cojocaru, Marius Bodochi etc.

1959 – A încetat din viață Alfred Alessandrescu (2/14 august 1893 – 18 februarie 1959)

Compozitor, dirijor, pianist și critic muzical; profesor la Conservatorul din București; director muzical la Radiodifuziunea Română.

1960 – A încetat din viață Oliviu Beldeanu (16 februarie 1924 – 18 februarie 1960)

Activist anticomunist; inițiatorul și conducătorul acțiunii de ocupare a legației RPR din Elveția, acțiune cunoscută ca Incidentul de la Berna; ucis în închisoare.

1962 – S-a născut Dinu Olărașu

18 februarie 1962, Vulpășești, Neamț

Poet și cantautor de muzică folk. Pasionat de poezie, a scris primele versuri în școala generală, dar a învățat și să cânte la chitară, transpunerea versurilor sale pe muzică fiind o consecință logică. Între 1984–1985 a evoluat în Cenaclul Flacăra. Cântă la festivaluri folk, Om bun, Folk You. A publicat volume de versuri: Dăruit eternității pe fereastră (debut, 1983), Traficul de transparență, Caietele toamnei, Caietele iernii, Caietele primăverii, Caietele verii, Vamă, Dar, An.

Dinu Olărașu – N-ai nevoie de foarte multe

1964 – A încetat din viață George Lövendal (George Baron de Lövendal; 27 aprilie/10 mai 1897 – 18 februarie 1964)

Pictor de origine danezo-norvegiană, care a trăit în România; supranumit pictorul Bucovinei; a fondat la București Academia liberă de arte plastice.

1966 – A încetat din viață Egizio Massini (26 iulie 1894 – 18 februarie 1966)

Dirijor; unul din membrii fondatori ai Operei Române din București, unde a activat ca dirijor permanent și director.

1971 – Consfătuirea statelor participante la Tratatul de la Varșovia

S-a desfășurat la București, între 18–19 februarie, cu participarea miniștrilor afacerilor externe din statele membre.

1974 – A încetat din viață Cicerone Theodorescu (9 februarie 1908 – 18 februarie 1974)

Poet, scriitor de literatură pentru copii și traducător.

1976 – S-a născut Avram Iancu

18 februarie 1976, Petroșani

Bibliotecar, înotător, cel mai rezistent înotător român în ape deschise. A urmat Colegiul Tehnic și de Administrație, secția Controlul Calității și Metrologie al Universității din Petroșani și Facultatea de Limba și Literatura Română, specializarea Romană-Engleză la Universitatea „Spiru Haret”. Este bibliotecar la Biblioteca Municipală Petroșani. Este primul român care s-a încumetat să lupte cu apele înghețate ale Canalului Mânecii (2016), finalizând traversarea înot a Canalului Mânecii fără costum de neopren (62 de km parcurși în 17 h și 54 min.).
1976 Avram IancuA parcurs întregul curs al Dunării de la izvoare la vărsare, 2860 km, în premieră mondială fără costum de neopren, în 89 de zile (2017). A străbătut înot Marea Neagră de la Sulina la Istanbul în 60 de zile, parcurgând 680 km. În 2021 a înotat 26 de km contra curentului, pe Dunăre (18 ore și 30 de minute). Reușita i-a adus titlul mondial Performance of the Year 2021, decernat de World Open Water Swimming Association, din California. A fost distins cu Ordinul Național Steaua României în Grad de Cavaler.

1977 – S-a născut Cristian Vlad

18 februarie 1977, Boldești-Scăeni, Prahova

Fost jucător de fotbal care a jucat în postul de mijlocaș dreapta. Și-a făcut debutul în Liga I pentru Petrolul Ploiești în 1997 la un meci cu FC Brașov. A mai jucat la Dinamo București (cu care a câștigat Campionatul în 2000 și Cupa României în 2000 și 2001), FC Argeș Pitești, Unirea Urziceni, Astra Ploiești etc. A fost managerul echipei, apoi președinte executiv la clubul Petrolul Ploiești.

1980 – S-a născut Cezar Ouatu

Cezar Florin Ouatu; 18 februarie 1980, Ploiești

Interpret român de operă, pop-opera și pianist. La doar 6 ani a învățat să cânte la pian, urmând un profil artistic. A absolvit Liceul Muzical „Carmen Sylva” din Ploiești. În 2004 a absolvit cu notă maximă secția de Canto clasic a Conservatorului „Giuseppe Verdi” din Milano. A studiat de asemenea și muzică barocă. A debutat ca interpret profesionist pe scena Teatrului La Fenice din Veneția. A obținut distincții la concursuri de canto în Barcelona, Dresda, Milano. A cântat la operele din Lausanne, Barcelona, Potsdam. Cu piesa It’s My Life a participat la Concursul Muzical Eurovision 2013 din Malmö, alături de soprana Angela Gheorghiu.

Eternitate Muzica: George Grigoriu • Bandul Național Radio, Dirijori: Ionel Tudor & Andrei Tudor

1990 – Manifestația anticomunistă din Piața Victoriei

În ziua de 18 februarie a avut loc o manifestație anticomunistă, anunțată cu câteva zile mai devreme. Piața Victoriei s-a umplut cu zeci de mii de oameni, care au început să scandeze lozinci împotriva FSN-ului, a lui Ion Iliescu și a Securității. 1990 Manifestația AnticomunistăÎn jurul orei 16.00, un grup de provocatori din rândul manifestanților a luat cu asalt clădirea guvernului, fără ca forțele de ordine să opună vreo rezistență. Demonstranții au distrus ușile și au intrat în sediul guvernului, ocupând parterul și etajul I, unde au produs distrugeri importante. Câteva ore mai târziu ordinea a fost restabilită cu ușurință de forțele militare, iar poliția a arestat 102 persoane, dintre care 12 cu cazier judiciar. Au fost răniți 15 militari în termen și 6 polițiști. Autoritățile au afirmat că a avut loc o tentativă de lovitură de stat antidemocratică. În urma acestui atac, în seara aceleiași zile au venit în Capitală circa 5.000 de mineri din Valea Jiului, care au ocupat Piața Victoriei pentru a „apăra” Guvernul.

1991 – La București au început primele operațiuni de schimb valutar

Până la sfârșitul anului 1989, în țara noastră politica valutară s-a înfăptuit în condițiile monopolului valutar, forma prin care se manifesta conducerea nemijlocită și unitară a întregii activități valutare de către stat. Banca Națională a României, în colaborare cu Guvernul, a trecut la organizarea și deschiderea pieței valutare interbancare.

1996 – A încetat din viață Ioan Juvara (Jak Rene Juvara; 2 ianuarie 1913 – 18 februarie 1996)

Medic chirurg; profesor universitar la Facultatea de Medicină din București; membru de onoare al Academiei Române.

2003 – A încetat din viață Mihai Nebeleac (17 ianuarie 1949 – 18 februarie 2003)

Poet și prozator, profesor român de origine ucraineană.

2004 – Descoperirea scheletului unei păsări din Cretacicul terminal

Paleontologii clujeni au descoperit în zona Hațeg scheletul unei păsări care a trăit în urmă cu 70 de milioane de ani, în Cretacicul terminal, precum și fragmente de ouă fosilizate.

2004 Geoparcul Dinozaurilor „Țara Hațegului”. Cuib Cu Ouă De Telmatosaurus
Geoparcul Dinozaurilor „Țara Hațegului”. Cuib cu ouă de Telmatosaurus

2008 – A încetat din viață Gheorghe Comănescu (6 aprilie 1928 – 18 februarie 2008)

Mare maestru al Marii Loji Naționale din România între anii 1998-2003; a contribuit la reconstrucția mișcării masonice din România și la reintegrarea ei în Lanțul Universal al Masoneriilor Regulare.

2008 – A încetat din viață Gheorghe Pantelie (25 decembrie 1941 – 18 februarie 2008)

Pictor, grafician; membru fondator al Galeriei de Artă Metopa din Pitești; membru fondator al Filialei piteștene a Uniunii Artiștilor Plastici din România; inițiatorul Cenaclului „Ioan Andreescu”; fratele pictorului piteștean Ion Pantilie.

2008 – A încetat din viață Mihaela Mitrache (8 iulie 1955 – 18 februarie 2008)

Actriță de teatru și film; a jucat la Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești, Teatrul „Ion Creangă” și Teatrul Național din București.

2014 – A încetat din viață Ruxandra Sireteanu (20 decembrie 1943 – 18 februarie 2014)

Importantă actriță română; a jucat la Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova, Teatrul de Stat din Oradea, Teatrul „Nottara” din București și în filme.

2017 – Ursul de Argint pentru filmul Ana, mon amour

Filmul Ana, mon amour, regizat de Călin Peter Netzer, a câștigat trofeul Ursul de Argint, la cea de-a 67-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin, pentru cel mai bun montaj la Berlinale Palast, în cadrul galei de premiere. Premiul a fost acordat Danei Bunescu pentru montajul filmului.

Ana, mon amour Official trailer • Mircea Postelnicu, Diana Cavallioti, Carmen Tănase, Vasile Muraru, Adrian Titieni, Tania Popa, Vlad Ivanov, Ioana Flora

2017 – A încetat din viață Elisabeta Dragomirescu (3 iulie 1947 – 18 februarie 2017)

Medic veterinar; director al Fundației Principesa Margareta a României.

2020 – A încetat din viață C.D. Zeletin (Constantin Dimoftache; 13 aprilie 1935 – 18 februarie 2020)

Biofizician, medic, poet, eseist, istoriograf, memorialist, traducător și profesor.

2022 – A încetat din viață Gheorghe Leahu (10 mai 1932 – 18 februarie 2021)

Arhitect al Bucureștiului, pictor acuarelist.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită

1 comentariu la „18 Februarie în istoria românilor