19 August în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Cluj – Oraș Liber Regesc

(Gravură a Clujului medieval de Georg Houfnagel, 1617)

 

1316 – Clujul a devenit Oraș Liber Regesc

Regele Carol Robert de Anjou a acordat Clujului o Diplomă de privilegii, care a ridicat Clujul la rang de Oraș Liber Regesc, „civitas regia”, și l-a scos din posesiunea Episcopiei Catolice de Alba Iulia. Statutul juridic al acestui oraș era similar celui de care se bucurau Republica Venețiană, Genova, Florența sau orașele hanseatice.

Clujenii au obținut dreptul de a-și alege liberi judele (villicum), cu putere de a judeca pricinile dintre ei, în afară de omucidere, care se judeca împreună de către judele orășenesc și judele regesc. Locuitorii Clujului au devenit obligați să-și plătească impozitele anual, de ziua sfântului Martin, și să pună la dispoziția regelui câte un ostaș bine echipat la fiecare 60 de gospodării.

1595 – Oastea otomană condusă de Sinan Pașa a ocupat Târgoviște (19/29 august)

Otomanii au sosit la 19/29 august 1595 la Târgoviște de la București, distrus de oștile muntene, care, înainte de retragere au luat tot ce era de preț de aici.

Și aici a ordonat construirea unor întăriri din pământ, apărate de 1.500 de oameni și 30 de tunuri. Când a fost atacat de oștile aliate ale lui Mihai Viteazul, Sigismund Báthory (în jur de 30.000 de oameni), Sinan Pașa nu s-a încumetat să dea lupta acolo, ci s-a retras spre București.

1713 – A încetat din viață Atanasie Anghel

Athanasiu Angelu, 1660, Bobâlna–Rapoltu Mare, Hunedoara – 19 august 1713, Alba Iulia

Mitropolit ortodox (pravoslavnic) al Bălgradului (Alba Iulia), dar și primul episcop român unit oficial. Tatăl său era preot, nobil de Ciugud. A fost hirotonit episcop în 1698, urmaș al vlădicului Teofil Seremi în scaunul Mitropoliei Bălgradului (Alba-Iuliei). A continuat și desăvârșit eforturile predecesorului său de unire religioasă a românilor transilvăneni cu Biserica Romei, vechea biserică ortodoxă din Ardeal fiind de-acum numită Biserica Română Unită, cunoscută ulterior și sub numele de Biserica greco-catolică română. În 7 octombrie 1698, mitropolitul Atanasie a convocat Sinodul de Unire de la Alba Iulia, dând publicității o Carte de mărturie (Manifest). Actul unirii cu Biserica Romei a fost semnat de Atanasie Anghel și de toți membrii Sinodului de la Alba Iulia (38 de protopopi districtuali) și de 2.270 de preoți), fiind pecetluit cu sigiliul Mitropoliei Bălgradului.

1800 – S-a născut Iacob Cihac

Iacob Cristian Stanislav Cihac; 19 august 1800, Aschaffenburg – 29 noiembrie 1888, Aschaffenburg

Medic și naturalist român de origine cehă, membru de onoare (din 1872) al Societății Academice Române. A urmat cursurile Facultății de Medicină ale Universității din Heidelberg (1818–1824), unde a susținut și teza de doctorat (1824). În 1825 s-a stabilit la Iași, fiind numit medic al „comitetului de ciumă”, apoi medic șef al armatei Moldovei, contribuind la combaterea epidemiilor de ciumă și de holeră și la înființarea celor dintâi spitale militare în Moldova, la Iași și Galați. A urcat treptele ierarhiei militare până la gradul de colonel, fiind numit inspector al serviciilor sanitare din Moldova, chirurg mamoș al orașului Iași, protomedic al Moldovei. Împreună cu dr. Mihail Zotta, a înființat Cercul ieșean de citire medicală, care ulterior a devenit Societatea de Medici și Naturaliști din Iași, a fondat, la Iași, primul muzeu de istorie naturală, ale cărui colecții le-a îmbogățit continuu. A predat Științele Naturii la Academia Mihăileană din Iași, întocmind cel dintâi manual de Istorie naturală în limba română (1837), a publicat o lucrare despre flora Moldovei, în care a enumerat 1.116 specii vegetale, iar împreună cu Iosif Szabó, cea dintâi lucrare de farmacologie din literatura noastră. S-a preocupat și de valorificarea apelor minerale din Moldova, studiind izvoarele minerale de la Neagra Șarului (Suceava) și Bălțătești (Neamț). A fost membru al Societății de Științe Naturale din Frankfurt, al Societății Medico-Naturaliste din Heidelberg, al Societății de Agricultură din Karlsruhe, al Societății de Istorie Naturală din Mainz, al Societății Geologilor din Franța, al Societății Medicilor din ducatul Baden, al Societății Medicilor din Viena, al Secției ruse a Societății Specialiștilor de Istorie Veche din Copenhaga.

1828 – S-a născut Ioan Rațiu

19 august 1828, Turda, Imperiul Austriac/Cluj, România – 4 decembrie 1902, Sibiu, Austro-Ungaria/România

Om politic transilvănean, avocat, fondator și președinte al Partidului Național Român din Transilvania, deținut politic. În 1847 a fost admis la seminariul teologic din Blaj, de unde episcopul Ioan Lemeni l-a trimis la seminariul central din Budapesta. În anul 1848 a organizat o legiune împreună cu fratele său Partenie, verii săi primari Ioan Rațiu (Tribunul) și Nicolae Mureșan și Alexandru Arpadi, al cărei comandant a fost căpitanul cezaro-crăiesc Gratze. Această legiune a fost implicată în mai multe lupte contra armatelor revoluționare maghiare. După revoluție, a început studiul dreptului la Viena și la Pesta, unde a obținut titlul de Doctor în Drept în anul 1857 cu teza: Theses ex universa jurisprudentia et scientiis politicis (Teze din jurisprudența universală și știința politică), practicând avocatura la Budapesta, la Cluj, iar în 1860 s-a înscris în baroul Sibiu, unde și-a deschis propriul cabinet. A fost unul din principalii autori ai Memorandumului adresat în 28 mai 1892 împăratului Francisc Iosif I în numele națiunii române din Transilvania.

1848 – S-a născut Ieronim G. Barițiu

7/19 august 1848, Brașov – 6/18 martie 1899, Sibiu

Publicist și traducător, unicul fiu rămas în viață (alături de patru surori) al lui George Bariț (Barițiu). A studiat la Brașov și la Sibiu, apoi la Viena (1868–1873), unde a făcut studii filosofice, juridice și comerciale, fără a le termina. Întors acasă, a fost funcționar la fabrica de hârtie din Zărnești și la Institutul de credit și economice Albina. A debutat în Familia, revista-magazin a lui Iosif Vulcan, în 1867; aici i-au apărut corespondențe culturale, notițe etnografice, impresii de călătorie, articole instructive, proză moralizatoare, biografii romanțate, multe dintre acestea fiind prelucrări ori traduceri. L-a secondat pe George Barițiu în redactarea ziarului Observatoriul, editat la Sibiu între 1878–1885, revenindu-i o bună parte din grija elaborării ziarului, de la editorialul politic la poșta redacției. A publicat volumul Din zbuciumul veacului, axându-se mai ales pe traduceri.

1858 – S-a semnat Convenția de la Paris

Conferința de la Paris din 18/30 martie–7/19 august 1858 a reprezentanților celor șapte puteri, Marea Britanie, Franța, Austria, Prusia, Rusia, Turcia și Regatul Sardiniei, privind organizarea Principatelor Române, a adoptat, în ultima zi a lucrărilor Conferinței, documentul final Convențiunea pentru organizarea definitivă a Principatelor Dunărene ale Moldaviei și Valahiei din 7/19 august 1858, cunoscută mai ales sub numele de Convenția de la Paris. A fost actul prin care s-a stabilit viitorul statut politic, social și administrativ al Moldovei și Țării Românești.

Convenția prevedea unirea parțială a principatelor Moldovei și Valahiei, autonome, sub denumirea Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, sub suzeranitatea Maiestății Sale Sultanul, iar fiecare în parte dintre ele urmând a avea propriul său domn, guvern și organ legiuitor, valoare a tributului datorat Porții, formarea unei Comisii centrale la Focșani, formată din câte 8 membri pentru fiecare Principat, înființarea unei Înalte Curți de Justiție și Casație, comună ambelor Principate, formarea unei miliții (armate) comune. De asemenea, Convenția mai prevedea ca principatele să rămână vasale Imperiului otoman, să fie desființate privilegiile boierilor, românii să fie egali în fața legii, iar votul să fie cenzitar. Au fost create, comune pentru ambele Principate și avându-și sediile amplasate la Focșani, Curtea de Casație și Comisia Centrală pentru alcătuirea legilor de interes comun. Până la alegerea domnitorilor au fost numiți în principate câte trei caimacani (locțiitor de domnitor). Alegerile au fost organizate în ianuarie 1859. În Moldova – a fost ales domnitor, la 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza. În Țara Românească, alegerile s-au organizat în data 24 ianuarie același an, fiind ales ca domnitor tot Alexandru Ioan Cuza, realizându-se astfel dubla alegere. Convenția a devenit legea fundamentală a țării până în 1864 și prevedea un regim parlamentar și censitar. Intrarea în vigoare a acestei Convenții, căreia i se conferea valoare de noua Constituție a Principatelor Române, marchează încetarea de jure a aplicării Regulamentului Organic.

1876 – Teatrul Evreiesc

La Iași, în grădina de vară Pomul verde, artistul și scriitorul Avram Goldfaden a pus bazele celui dintâi teatru evreiesc profesionist din lume, prezentând un spectacol cu propria sa trupă. Una dintre primele cronici la reprezentațiile lui Goldfaden purta semnătura lui Mihai Eminescu, care aprecia jocul actorilor ca „foarte bun”.După o serie de reprezentații, Trupa Goldfaden s-a mutat la București, jucând și în orașele prin care treceau: Botoșani, Galați, Brăila. De atunci, Teatrul Evreiesc din România s-a manifestat neîntrerupt în sfera culturii românești. În anul 1948, Teatrul Evreiesc din București a devenit instituție de stat. De atunci și până astăzi, scena din strada Dr. Iuliu Barasch a prezentat peste 200 de premiere.

1881 – S-a născut George Enescu

19 august 1881, Liveni-Vârnav, Botoșani – 4 mai 1955, Paris, Franța

Compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor, considerat cel mai important muzician român, membru titular (din 1932) al Academiei Române. A manifestat, încă din copilărie, o înclinație extraordinară pentru muzică, începând să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, iar la vârsta de 5 ani a apărut în primul său concert. A studiat la Conservatorul din Viena (1888–1894), cu profesorii Joseph Hellmesberger jr. și Robert Fuchs. S-a încadrat rapid în viața muzicală a Vienei, concertele sale, în care interpreta compoziții de Johannes Brahms, Pablo de Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelssohn, entuziasmând presa și publicul, la doar 12 ani. A continuat studiile la Conservatorul din Paris (1895–1899), sub îndrumarea lui Martin Pierre Marsick, Jules Massenet și Gabriel Fauré. În februarie 1898 a debutat în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică Poema Română. Admirat de Regina Elisabeta a României (Carmen Sylva) era deseori invitat să execute piese pentru vioară în Castelul Peleș din Sinaia. Din primii ani ai secolului XX datează compozițiile sale mai cunoscute, cele două Rapsodii Române, Suita Nr. 1 pentru orchestră, prima sa Simfonie, Șapte cântece pe versuri de Clément Marot. După război a continuat activitatea împărțită între România și Franța; printre elevii săi se numără violoniștii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux și Yehudi Menuhin. Între 1921–1931 a lucrat la opera Oedip, monumentală creație dramatică și muzicală, pe care a dedicat-o Mariei Tescanu Rosetti (Maruca Cantacuzino), cu care s-a căsătorit în 1937. Strălucit reprezentant al muzicii românești, a fost membru corespondent (din 1929) al Academie des Beaux Arts din Paris, al Academiei Santa Cecilia din Roma (1931), al Institutului francez din Paris (1936), al Academiei de Științe și Arte din Praga (1937).

George Enescu – Baladă pentru vioară și orchestră (1895) Orchestra Națională Radio, Vioară: Cristina Anghelescu

1886 – S-a născut Gheorghe Nicolau

19 august 1886, Pufești, Vrancea – 5 decembrie 1950, București

Inginer, om de știință; ministru; membru titular (din1935) al Academiei de Științe din România; membru titular (din 1948) și secretar general (1948–1950) al Academiei Române. A absolvit în anul 1911 Școala Națională de Poduri și Șosele, obținând diplomă de inginer constructor. A fost profesor universitar la catedra de Mașini cu combustie internă a Institutului Politehnic București, a contribuit la modernizarea și amenajarea unor unități energetice cu motoare termice, a elaborat lucrări în domeniul teoriei motoarelor cu ardere internă și cursuri universitare. Împreună cu Nicolae Profiri, a abordat problemele științifice și tehnice ale construcției moderne de drumuri asfaltate, ocupându-se în special de aspectele legate de condițiile de climă și circulație din România. Între 1944–1946 a deținut funcția de ministru al Asigurărilor sociale în guvernele conduse de către Constantin Sănătescu, Nicolae Rădescu și Petru Groza.

 

1891 – A încetat din viață Theodor Aman (20 martie 1831 – 19 august 1891)

Pictor și grafician, pedagog; membru postmortem al Academiei Române; întemeietor al primelor școli românești de arte frumoase de la Iași și București; primul artist modern în adevăratul sens al cuvântului.

 

1901 – S-a născut Ștefan Nădășan

19 august 1901, Timișoara – 23 septembrie 1967, Timișoara

Inginer electromecanic, întemeietorul școlii românești de Încercarea materialelor, membru titular (din 1963) al Academiei Române. A urmat cursuri universitare la Școala Politehnică din Timișoara între 1920–1924, făcând parte din prima promoție de ingineri a acesteia. Debutul activității inginerești l-a făcut la Atelierele CFR din urbea natală. A devenit asistentul profesorului C.C. Teodorescu la catedra de Rezistența materialelor a Școlii Politehnice, de care s-a legat pentru totdeauna. A pus bazele laboratorului de Încercări, a înființat Cercul pentru încurajarea sudurii. În anul 1939 a susținut teza de doctorat Rezistența dinamică a fontei, obținând primul titlu de Doctor în Inginerie acordat la Universitatea Politehnica din Timișoara. A contribuit la îmbunătățirea fontelor și a adus importante inovații în sudura metalelor. Cariera didactică și-a realizat-o la Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Mecanică.

1905 – Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA

Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, s-a născut din dorința românilor ardeleni de a-și defini propria identitate etnoculturală, în conglomeratul etnic al Imperiul Austro-Ungar și pe fondul emancipării culturale a tuturor popoarelor din centrul și sud-estul Europei, având ca model muzeele deja constituite ale sașilor, ungurilor și secuilor. Astfel, în 19 august 1905 era inaugurat Muzeul Asociațiunii – Muzeul Etnografic-Istoric al Românilor din Transilvania, un miracol al vremii, cel mai așteptat eveniment al zilei fiind vernisajul Expoziției etnografice și istorico-culturale care a marcat inaugurarea solemnă a muzeului.

Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA Filmare aeriană

1915 – S-a născut Margareta Giurgea

19 august 1915, București – 28 aprilie 2011, București

Fizician, profesoară universitară, cercetătoare, membră titulară (din 1992) a Academiei Române. A absolvit Facultatea de Știinṭe, secṭia Fizico-Chimice ṣi, în 1937, a devenit asistentă la catedra de Acustică ṣi Optică. În anul 1943 și-a susținut Doctoratul sub îndrumarea profesorului Eugen Bădărău, cu o teză din domeniul descărcărilor electrice. A devenit apoi conferenṭiar la Universitatea din Bucureṣti, apoi profesoară la Facultatea de Chimie Industrială a Politehnicii, în paralel fiind cercetătoare la Institutul de Fizică al Academiei Române și apoi la Institutul de Fizică și de Tehnologia Materialelor de pe Platforma Măgurele. A făcut cercetări în domeniile descărcărilor electrice în gaze, spectroscopiei de absorbție, împrăștierii luminii în lichide pure, soluțiilor de polimeri, noncristalelor pure și dopate, conducției electrice în polimeri solizi, cristalelor lichide etc. A primit Premiul Academiei Române în 1968 și a fost președintă a Secției de Științe Fizice a Academiei Române (1992–1995).

1916 – S-a născut Vasile Brătulescu

19 august 1916, Hârșova, Constanța – 10 august 1981, București

Pictor și profesor. În 1936 a fost admis la Academia de Arte Frumoase din București, unde a studiat sub îndrumarea profesorului Camil Ressu. Prima participare la Salonul oficial de pictură a avut loc în 1940, iar în anii 1944 și 1946 a primit Premiul Municipiului București pentru pictură. Creația sa a cunoscut două etape majore: lucrări caracterizate de realism și figurativism – portrete, peisaje, naturi statice (1940–1969) și limbajul picturii abstracte – în operele sale formele erau reduse la esență iar obiectele aproape că nu mai sunt descifrabile (1969–1981). În anul 1950 a fost arestat de autoritațile comuniste sub învinuirea de spionaj și condamnat la 10 ani închisoare, trecând prin cele mai grele închisori pentru condamnații politici – Jilava, Gherla, Aiud și Canal. A fost reabilitat în 1956 și și-a reluat activitatea artistică. Nu s-a aliniat însă liniei oficiale a „osanalelor”, lucru pentru care, ca mulți artiști onești ai vremii, a fost șicanat, „uitat la achiziții”. A fost profesor de Pictură monumentală la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonița” pâna pe la jumatatea anilor ’70. La cutremurul de la 4 Martie 1977, atelierul său din Blocul Dunărea a fost distrus și, împreună cu el, au fost pierdute majoritatea lucrărilor aflate acolo. A avut numeroase expoziții personale în București, Hârșova și Topologu (Constanța), la Roma, Veneția și Urbino (Italia), Philadelphia (SUA).

Biografie ilustrată: Brătulescu Vasile [Artindex]

1917 – S-a încheiat Bătălia de la Mărășești

24 iulie/6 august – 6/19 august

A fost cea mai amplă confruntare din vara anului 1917 de pe frontul român, fiind continuarea în timp și spațiu a celei de la Mărăști.

S-a întins pe durata a 29 de zile, din care în 16 zile au fost desfășurate acțiuni militare semnificative. Pierderile suferite au fost mari în ambele părți. Armata 1 română a pierdut 27.410 de militari, 16% din efectivul inițial de 170.000 militari: 5.125 morți (125 de ofițeri, 5.000 trupă), 9.818 dispăruți (118 ofițeri, 9.700 trupă) și 12.467 răniți (367 ofițeri, 12.100 trupă). Armata 4 rusă a pierdut 25.620 de militari: 7.083 morți, 8.167 dispăruți și 10.400 răniți. Puterile Centrale au evitat să dea cifre oficiale asupra pierderilor suferite, estimându-se că numai pierderile suferite de Armata 9 germană se ridică la 60-65.000 militari (morți, răniți sau dispăruți). Pierderea bătăliei de la Mărășești a forțat Puterile Centrale să renunțe definitiv la acțiuni ofensive pe frontul român și să treacă la defensivă. Obiectivele propuse, scoaterea României din război și ajungerea în sudul Ucrainei, nu au putut fi atinse, grație în primul rând rezistenței eroice a forțelor române.

1920 – Guvernul francez a decorat orașul București cu distincția militară Crucea de război

În cadrul unei solemnități la Palatul Artelor, aflat atunci în Parcul Filaret (Parcul Carol I), Guvernul francez a decorat orașul București cu cea mai înaltă distincție militară, Croix de guerre 1914–1918 (Crucea de război), prin mareșalul francez Joseph Joffre – eroul de la Marne – sosit în capitala României cu o zi mai devreme.

Drept mulțumire, frații Capșa, celebrii cofetari ai urbei, au numit o prăjitură cu numele mareșalului. Cum înaltul oaspete suferea de diabet, prăjitura Joffre a fost creată special mai mică și cu multă ciocolată, pentru a fi mai săracă în carbohidrați, iar forma cilindrică a fost inspirată de cascheta militarilor francezi.

1928 – S-a născut Andrei Țugulea

19 august 1928, Unțești, Ungheni, RSSM/Republica Moldova – 14 decembrie 2017, București

Inginer, specialist în parametrii tranzitorii în circuitele electrice, membru titular (din 1999) al Academiei Române. În 1947 a intrat la Institutul Politehnic din București, la Facultatea de Electro-Mecanică, când facultatea s-a separat în Facultatea de Mecanică și Facultatea de Electrotehnică, alegând Electrotehnica, determinat de prof. Constantin Budeanu. În 1958 a devenit Doctor Inginer în specialitatea Bazele teoretice ale electrotehnicii, susținând teza Calculul pentru încadrare al permeanțelor în câmpuri cu simetrie, iar în 1974 a primit titlul de Doctor Docent. A fost cercetător la Institutul de Energetică al Academiei Române, asistent și, avansând în carieră, șef de lucrări, conferențiar și profesor la Catedra de Măsuri și Aparate Facultatea de Electrotehnică. A contribuit la afirmarea școlii românești de electrotehnică edificată de academicianul Remus Răduleț, educând în domeniul Bazelor Teoretice ale Electrotehnicii peste 50 de generații de studenți în specialitățile Electrotehnică, Electronică, Energetică.

1929 – S-a născut Ion N. Petrovici

19 august 1929, Ploiești – 19 februarie 2021

Medic neurolog, profesor universitar german de origine română. În liceu avea preocupări literare, a fost președintele Societății literare „I.L. Caragiale” a liceului, a publicat poezii în revista Lumea și în pagina de duminică a ziarului Națiunea și a primit în 1947 Premiul I pe țară pentru literatură la concursul pentru tineret organizat de Ministerul Educației Naționale. A absolvit Facultatea de Medicină din București având profesor pe Nicolae Ionescu-Sisești. În paralel a absolvit primii doi ani ai Facultății de Filosofie. În timpul studenției, nearătând entuziasm față de progresul comunismului în România, a fost categorisit drept element dușmănos regimului și exclus din căminul studențesc. A fost medic la Clinica de Neurologie de la Spitalul Central a Institutului de Neurologie al Academiei Române, sub îndrumarea directă a dr. Vlad Voiculescu. A publicat articole științifice în reviste de specialitate din țară și străinătate. Nefiind admis nici asistent la facultate, nici cercetător în Institutul de Neurologie al Academiei, deși câștigase concursurile date, în 1969 a emigrat în Germania, unde a fost profesor de Neurologie și Psihiatrie a Institutului Max-Plank de Cercetare a Creierului (Max-Plank-Institut für Hirnforschung) din Köln.

1935 – S-a născut Dumitru Radu Popescu

19 august 1935, Păușa, Bihor – 2 ianuarie 2023, București

Scriitor, prozator, dramaturg, scenarist de film, membru titular (din 2006) al Academiei Române. A urmat Institutul de Medicină și Farmacie din Cluj, abandonat în anul al III-lea de studiu, și Facultatea de Filosofie a Universității „Victor Babeș” din Cluj. A fost redactor la revista Steaua, redactor-șef al revistelor Tribuna și Contemporanul, președinte al Uniunii Scriitorilor din RSR, director general al Editurii Academiei Române, membru supleant în CC al PCR, deputat în Marea Adunare Națională. A fost unul dintre dramaturgii contemporani români extrem de apreciați. Capodoperele sale dramaturgice sunt Acești îngeri triști, Pasărea Shakespeare, Piticul din grădina de vară, dar a scris și scenarii de film: Un surâs în plină vară, Duios Anastasia trecea, Rochia albă de dantelă și romane: Vara oltenilor, Cei doi din dreptul Țebei, Orașul îngerilor, Întoarcerea tatălui risipitor.

Duios Anastasia trecea (1979) • Regia Alexandru Tatos. Cu: Anda Onesa, Amza Pellea, László Tarr, Cătălin Ciornei, Daniel Petrescu

1937 – S-a născut Stelian Dumistrăcel

Stelian-Traian Dumistrăcel; 19 august 1937, Zvoriștea, Dorohoi/Suceava – 18 martie 2022, Iași

Filolog și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 2010. A absolvit Facultatea de Litere a Universitatății „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1958) și a obținut titlul de Doctor în Filologie al aceleiași universități (1974). A fost cercetător științific la Institutul de Filologie „Alexandru Philippide”, Filiala Iași a Academiei Române, a susținut cursuri de Limba română (fonetică, gramatică, vocabular), Stilistică și Retorică din perspectiva pragmaticii comunicării în cadrul Departamentului de Jurnalistică și Științele Comunicării la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, având contribuții importante în dialectologie, fonetică, lexicologie și lexicografie, terminologie, etimologie, romanistică, istoria limbii literare și a ideilor culturale. A publicat peste trei sute de volume, studii, recenzii, respectiv aproximativ o mie de articole în periodice culturale și în presa cotidiană. A coordonat lucrări de doctorat la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași.

1940 – Tratativele româno-bulgare de la Craiova

În urma tratativelor româno-bulgare referitoare la contenciosul Dobrogei de sud (Cadrilater), desfășurate la Craiova (19–21 august), România a revenit la frontierele din 1912, cedând Cadrilaterul către Bulgaria. Tratatul a fost semnat la 7 septembrie 1940.

1940 – S-a născut Vlada Barzin

19 august 1940, Gelu, Timiș – 6 iunie 2006, Timișoara

Poet român de etnie sârbă, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Scriitorilor din Serbia. A lucrat ca bibliotecar și contabil, dar a trăit toată viața pentru poezie. A debutat cu poemul Oda pământului în ziarul timișorean Pravda (Dreptate), în anul 1967 și în volum în 1975, cu poezii în limba sârbă (Când plesnesc mugurii). Au urmat volumele Fluxuri stelare, Comori de neprețuit, Neliniștitele întinderi de vis. A publicat și o carte de poezie în limba română, Nemuririle ierbii. A colaborat la Pravda, Naša reč, Orizont etc. Poezia lui a fost publicată în Serbia și Ungaria, în diverse antologii, dar și în reviste și ziare. A primit Premiul revistei Književni život (1987).

1941 – Acordul de la Tiraspol

Acord între Germania nazistă și România, semnat la 19 august 1941 în orașul Tiraspol, privind administrarea românească a regiunii. Transnistria, devenită Guvernământul românesc în Transnistria (1941–1944). Primul conducător a fost Gheorghe Alexianu, în subordinea imediată a lui Ion Antonescu, Conducătorul României. A fost semnat în timpul celui de-al doilea război mondial, în timp ce avea loc invazia Axei asupra Uniunii Sovietice. Acordul de la Tighina (19 august) în care s-au discutat aspecte specifice ale regiunii (administrare, economie, securitate) a intrat în vigoare în scurt timp, după, la 30 august. Acordul a permis deplinul control românesc asupra teritoriului dintre râurile Nistru și Bugul de Sud, cu excepția orașului Odessa. Acesta din urmă a fost cedat României cu unele privilegii pentru Germania în Acordul de la Tighina. Instalarea oficială a Guvernământului a avut loc după ocuparea Odessei, la 16 octombrie 1941; până în luna decembrie a aceluiași an, orașul Tiraspol de pe Nistru a fost capitala Transnistriei și rezidența lui Alexianu și a funcționarilor săi – un secretar general și nouăsprezece directori, care se aflau în fruntea departamentelor de Finanțe, Agricultură, Transport, Industrie, Educație, Sănătate, Muncă etc. După ocuparea Odessei, capitala a fost mutată la Odessa, dar anumite departamente ale guvernământului au rămas la Tiraspol.

Ulterior, Transnistria a devenit destinația multor evrei din regiunile românești recent recuperate din Bucovina de Nord și Basarabia. Antonescu plănuia să colonizeze Transnistria cu coloniști români odată cu finalizarea invaziei Uniunii Sovietice și a exterminării populației evreiești și rome din regiune, pentru a o anexa oficial.

1941 – S-a născut Mircea Desideriu Banciu

19 august 1941, Hunedoara – 29 aprilie 2005, București

Inginer chimist, specialist în sinteza organică și mecanisme de creație, profesor la Universitatea Politehnica din București, membru titular (din 2000) al Academiei Române. A fost absolvent al Facultății de Chimie Industrială din Institutul Politehnic București (1962), specialitatea Tehnologia Compușilor Organici, fiind șef de promoție. În 1969 a devenit Doctor Inginer în specialitatea Tehnologia medicamentelor și produselor farmaceutice, cu teza Reacții solvolitice ale derivaților dibenzocicloalcanilor. A efectuat un stagiu post-doctoral la Universitatea Köln din Gemania cu profesorul Emanuel Vogel. În catedra de Chimie Organică a Facultății de Chimie Industrială a Institutului Politehnic din București a parcurs toate treptele ierarhiei universitare: asistent titular, șef de lucrări, conferențiar și profesor la catedra de Chimie Organică. A avut colaborări științifice internaționale în Franța (Centre de Catalyse Lyon și Universitatea Aix-Marseille), Italia (Universitatea Firenze), Australia (Universitatea Monash-Melbourne și Universitatea Queensland-Brisbane). A fost președinte al Secției de Științe Chimice a Academiei Române.

1943 – S-a născut Doru-Victor Rotaru

19 august 1943, Alba Iulia – 12 mai 2021

Artist plastic decorator în sticlă, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Arte Decorative București – sticlă. A absolvit Liceul de Arte Plastice din București și Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, clasa prof. Ștefan Szonyi și Ion Stendl, promoția 1970. A realizat vitralii.

Imagini: Doru Victor ROTARU, pictor, vitralist, sticlar [Vatra Meșterilor și Creatorilor de Patrimoniu]

1946 – S-a născut Ioan Adam

19 august 1946, Mediaș

Critic și istoric literar. În 1969 a absolvit Facultatea de Filologie din București. A fost redactor la Scînteia, șef la secția culturală de la Scînteia tineretului, redactor la Editura Eminescu, publicist-comentator la Secția cultură a ziarului Adevărul. Începând din 2001 a fost profesor universitar la Universitatea Româno-Canadiană din Brașov. În anul 2000 a obținut titlul de Doctor în Filologie la Universitatea din București cu teza Ideologia literară a lui Duiliu Zamfirescu. Debutul în volum s-a produs în 1979 cu o Introducere în opera lui Duiliu Zamfirescu. A editat monografia Duiliu Zamfirescu, de G.C. Nicolescu, aducându-i completări și rectificări bibliografice. A îngrijit și realizat ediții cu destinație didactică din operele clasicilor (G. Călinescu, Ion Pillat, Gh. Brăescu) și ale contemporanilor (Eugen Jebeleanu, M.R. Paraschivescu). A publicat eseuri: Planetariu, Inelele lui Saturn, Parole în Balcania; critică, biografie: Panteon regăsit. O galerie ilustră a oamenilor politici români, Oglinda și modelele. Ideologia literară a lui Duiliu Zamfirescu.

1947 – S-a născut Aurel Bulacu

19 august 1947, Craiova

Grafician, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din București, secția Grafică, avându-i profesori pe Vasile Kazar, Ion State, Iosif Molnar.

S-a specializat în Franța, Belgia, Grecia, Serbia. A devenit Doctor în Arte Vizuale, după susținerea tezei Legitimarea graficii militante între retorism și eficiență. Din 1980 este profesor de Grafică, director (1999–2006) la Liceul de artă „Nicolae Tonitza” din Bucuresti. A participat la numeroase expoziții de grup și a deschis expoziții personale în București, Craiova, Constanța și în străinătate la Nuremberg (Germania), Tokyo (Japonia), Geldrop (Olanda), Iugoslavia. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer (2004).

Critică și imagini: Grafica lui Aurel Bulacu la Palatul Mogoșoaia [Modernism]

1948 – S-a născut Radu Anton Roman

19 august 1948, Făgăraș – 29 august 2005, București

Jurnalist, scriitor și realizator TV, vânător și pescar sportiv, cunoscut mai ales pentru emisiunile pe teme culinare. Într-o viață de 57 de ani, a publicat poezii, însemnări de călătorie, romane și eseuri, fiind implicat în mai multe proiecte de televiziune și publicații, dedicându-se din anul 1997 și domeniului gastronomic. A fost în 1991 unul dintre colaboratorii români ai lui Jacques Yves Cousteau în decursul turnajului celor patru filme despre Dunăre. Cunoscut și competent cronicar teatral, a fost prezent în publicații ca România literară și Luceafărul, prin anii ’70–’80. A publicat versuri: Ohaba, Țara asta, Elegii; romane: Vara nimănui, Zile de pescuit, Precum fumul; antropologie alimentară: Bucate, vinuri și obiceiuri românești (7 vol.), Bucate de post, Vinuri din România, Dragobete în rețete etc.

1949 – S-a născut Ștefan Pelmuș

19 august 1949 Valea Călugărească, Prahova

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A absolvit Academia de Arte „Nicoale Grigorescu” București în 1972. A participat la numeroase expozitii de grup în țară și în străinătate, a avut expozitii personale la București, Craiova, Râmnicu Vâlcea, Timișoara, Iași; în Belgia, Danemarca, Franța etc.

A primit Premiul 1 la Bienala de Artă „Gheorghe Pătrascu” Târgoviște (1994), Premiul Uniunii Artiștilor Plastici pentru pictură (1995), Art Bienialle Fundation Soleil de L’Est Tours, Franța (2002), Premiul Muzeului de Arta Chișinău (2003).

Critică și imagini: Ștefan PELMUȘ – Picturi [Artindex]

1953 – A încetat din viață Győző Simon Macalik (1 martie 1890 – 19 august 1953)

Cleric romano-catolic; episcop auxiliar al Diecezei de Alba Iulia; deținut politic, s-a stins în închisoarea Jilava.

1956 – S-a născut Titu Andreescu

19 august 1956, Timișoara

Matematician american născut în România. Încă din tinerețe și-a manifestat aptitudinea pentru matematică. Trei ani la rând (1973–1975), s-a evidențiat în rezolvarea problemelor din Gazeta Matematică. Abia trecut de 20 de ani, a devenit antrenor al echipei olimpice de matematică a României, ulterior, profesor emerit și consilier pe lângă Ministerul Educației. A resimțit nedreptățile la care era supus din partea regimului comunist, astfel că după 1989 a emigrat în SUA. Este recunoscut pentru activitatea și implicarea sa în cadrul Olimpiadelor Internaționale de Matematică. A fost antrenorul echipei Statelor Unite la OIM 1994, desfășurată în Hong Kong, unde echipa Statelor Unite a obținut locul întâi cu 252 de puncte, punctaj maxim, performanță încă de ne-egalat în istoria concursului. În prezent este director al Mathematical Association of America.

1958 – Iolanda Balaș a cucerit primul titlu european la atletism pentru România

Iolanda Balaș a participat la Campionatul European de Atletism de la Stockholm (19–24 august) și a cucerit locul I cu 1,77 m, la săritura în înălțime.

1961 – S-a născut Beatrice Rancea

Beatrice Jurian; 19 august 1961, București

Regizoare, coregrafă, interpretă, scenaristă și autoare dramatică. A studiat coregrafia în liceu și a urmat Academia Națională de Artă Teatrală și de Film din București, Secția Teatru și Coregrafie. A pus în scenă mai multe piese de teatru, ca Requiem de Eugen Ionescu, Nunta de Anton Cehov și altele, la Teatrul Național București. De asemenea, a pus în scenă șase piese bilingve în Ungaria, distribuind actori de limbă română și maghiară, cu texte în ambele limbi și o operă, Olandezul Zburător, la Opera Națională Română. În 2011 a devenit director general al Operei Naționale din Iași.

Tango – Beatrice Rancea și Baletul Dansez pentru tine

1961 – A încetat din viață N.I. Herescu (Niculae I. Herescu; 6 decembrie 1903 – 19 august 1961)

Latinist, poet, prozator, eseist, traducător; fondator si director al Institutului Român de Studii Latine din București; președinte al Societății Scriitorilor Români; director al Fundațiilor Culturale Regale Carol I; din anul 1944, în exil (Portugalia, Franța).

1962 – S-a născut Leonard Dumitriu

19 august 1962, Iași

Compozitor și dirijor. Provenind dintr-o familie de muzicieni, a sustinut recitaluri de pian din timpul când era elevul Liceului de Artă „Octav Băncilă” din Iași. A urmat Conservatorul „George Enescu” din Iași, secția Compoziție-dirijat (1981–1985), având mentori pe Vasile Spătărelu, Anton Zeman, Cristian Misievici, Sabin Păutza, Cornelia Diaconu, Mihaela Constantin și, în particular, cu maestrul Pascal Bentoiu. A dirijat orchestra Conservatorului, la Teatrul Liric din Craiova, orchestrele Teatrelor de Operă din Iași, Craiova, Cluj, Timișoara, Novi Sad (Serbia), Chișinău (R. Moldova), a fost dirijor invitat al orchestrelor simfonice din Iași, Arad, Satu Mare, Timișoara, Botoșani, Constanța, al Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacău, al Teatrului Liric din Brașov etc. După o carieră de peste 25 de ani la Opera Națională Română din Iași, este astăzi o prezență activă pe scenele de concert din România, aflându-se în mod curent la pupitrul Filarmonicilor din Bacău, Craiova, Oradea, Brașov, Sibiu, Timișoara, Ploiești, Botoșani, Râmnicu Vâlcea. Totodată, este profesor de Armonie, Contrapunct, Aranjamente corale și Orchestrație la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași. A compus lieduri: Creangă de măr, Gânduri de toamnă, Murmur, Nostalgia frumuseții, Trec vremile; coruri: Văd primăvara cum trece, Bessie’s Song to her Doll, Toamna, Rugă; lucrări camerale: 3 Invențiuni pentru pian, Cvartet de coarde nr.1, Sonata pentru clarinet (B) și pian, Cvintet de suflători; lucrări pentru orchestră și concertante: Muzică pentru cvintet de suflători, xilofon și coarde, Concert pentru orchestră, Studiu simfonic, Concert pentru violină și orchestră de coarde nr.1, 2; opere: Groaznica sinucidere din strada Fidelității, Două loturi, Articolul 214, Amici… la five o’clock, pe librete după I.L. Caragiale, Îmblânzirea scorpiei, după Shakespeare etc.

Leonard Dumitriu / Dan Dănilă – Toamna, Madrigal

1963 – Prima emisiune în limba română a postului de radio Deutsche Welle

Deutsche Welle este un post de radio internațional din Germania. A început să emită regulat din anul 1953.

Primul program în limba română a fost difuzat de postul de radio german la 19 august 1963, iar la 1 ianuarie 2012, programul radio și-a încetat activitatea.

1967 – S-a născut Leontin Grozavu

Leontin (Leo) Florian Grozavu; 19 august 1967, Ilișești, Suceava

Fost fotbalist, în prezent antrenor. A jucat în postul de fundaș pentru Relonul Săvinești, FC Minerul Baia Mare, Dinamo București, Ceahlăul Piatra-Neamț și FC Saarbrücken (Germania), fiind selecționat de două ori la naționala de fotbal a României în 1994. După ce s-a retras, a antrenat Armătura Zalău, U Cluj, FC Baia Mare, FC Botoșani, FC Vaslui (2009), a lucrat pentru Academia de Fotbal a lui Gheorghe Hagi, Petrolul Ploiești și Sepsi OSK.

1974 – A început, la București, Conferința Mondială a Populației

Cea mai importantă întâlnire la nivel guvernamental inițiată de Organizația Națiunilor Unite de la crearea sa, dedicată în special problemelor populației, s-a desfășurat la București, în prezența secretarului general al Organizației Națiunilor Unite, Kurt Waldheim, între 19–30 august. Au participat 5.000 de delegați din 133 de state, 16 instituții și organisme specializate ale ONU, 10 instituții, agenții și organizații internaționale de profil, 12 organizații interguvernamenale. O noutate deosebită pentru acest gen de reuniuni era participarea mai multor mișcări de eliberare națională și anti-colonială din țări ale lumii de treia. A fost adoptat Planul mondial de acțiune în domeniul populației.

1977 – A încetat din viață Aurel Moga (1 noiembrie 1903 – 19 august 1977)

Medic cardiolog, profesor universitar, politician comunist; ministru al sănătății; membru titular al Academiei Române.

1983 – S-au încheiat lucrările la prima magistrală a metroului bucureștean

M1 este cea mai veche magistrală a metroului bucureștean, formând o centură care străbate orașul de la vest la est, legând cartierele Titan, Balta Albă și Militari cu centrul Capitalei, cu o lungime de 31,01 km și 22 de stații.

S-au inaugurat, pe rând: Tronsonul 1, cu o lungime de 8,63 km și 6 stații (Semănătoarea, Grozăvești, Eroilor, Izvor, Piața Unirii și Timpuri Noi) în 19 noiembrie 1979; Tronsonul 2, care a adăugat stațiile proaspăt deschise: Mihai Bravu, Dristor, Leontin Sălăjan/Nicolae Grigorescu, Titan, Muncii/Costin Georgian, Republica, totalizând lungimea de 18,73 km, în decembrie 1981; Derivația Industriilor, reprezentând ramificația Eroilor – Industriilor, constând din 5 stații de-a lungul noii linii lungi de 8,83 km: Eroilor, Politehnica, Armata Poporului, Păcii și Industriilor, finalizată la 19 august 1983.

1983 – A încetat din viață Octav Onicescu (20 august 1892 – 19 august 1983)

Matematician, creator, împreună cu Gh. Mihoc, al școlii matematice românești de teoria probabilităților și statistică matematică; a organizat și condus (1930–1948) Școala de Statistică, Actuariat și Calcul din București; membru titular al Academiei Române.

1999 – A încetat din viață Mircea Sântimbreanu (7 ianuarie 1926 – 19 august 1999)

Scriitor, publicist, scenarist și producător de film; director al editurii Albatros; cunoscut mai ales ca scriitor de literatură pentru copii și pentru promovarea unor scriitori prin publicarea lucrărilor lor la editura pe care a condus-o.

2000 – A încetat din viață André Scrima (Andrei Scrima; 1 decembrie 1925 – 19 august 2000)

Teolog ortodox, filosof, matematician, profesor; arhimandrit; reprezentant al Patriarhiei de Constantinopol la Conciliul Vatican; membru al Grupului Rugul Aprins de la Antim.

2001 – A încetat din viață Emanuel Vasiliu (Emanuel Kant Vasiliu; 7 septembrie 1929 – 19 august 2001)

Lingvist; directorul Institutului de Fonetică și Dialectologie „Al. Rosetti” al Academiei Române; membru titular al Academiei Române.

2004 – A încetat din viață Doina Stănescu (23 ianuarie 1958 – 19 august 2004)

Jucătoare de tenis de câmp, campioană națională; ziaristă sportivă.

2016 – S-a lansat la Chișinău revista diasporei, MOLDOVA de oriunde

Revista a fost prezentată, în premieră, la ședința Clubului de Presă cu tema Valorificarea potențialului diasporei în Republica Moldova, organizat de Națiunile Unite, Biroul pentru Relații cu Diaspora și Organizația Internațională pentru Migrație, Misiunea în Moldova.

2016 – A încetat din viață Adrian Enescu (31 martie 1948– 19 august 2016)

Muzician, compozitor, orchestrator, instrumentist; cunoscut în special pentru muzica de film (aproximativ 65 de titluri); printre primii artiști de muzică electronică din România.

2017 – A încetat din viață Mircea Țuglea (14 aprilie 1974 – 19 august 2017)

Poet, publicist și critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România; a murit înecat în Marea Neagră.

2018 – A încetat din viață Margareta Niculescu (4 ianuarie 1926 – 19 august 2018)

Artist păpușar, profesoară, regizoare și directoare a Teatrului Țăndărică; a condus Institutul Internațional de Teatru de Păpuși și a fost cofondatoare, împreună cu Jacques Félix, a Școlii Naționale de Artă a Marionetelor din Charleville-Mezieres.

2018 – A încetat din viață Marius Sala (8 septembrie 1932 – 19 august 2018)

Lingvist; director la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan–Alexandru Rosetti”; membru titular și vicepreședinte al Academiei Române.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită