19 Februarie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Semnarea Tratatului de la San Stefano

 

1541 – A început a doua domnie a lui Petru Rareș în Moldova

Petru Rareș (1483 – 3 septembrie 1546), fiul natural al lui Ștefan cel Mare, a fost domn al Moldovei de două ori: între 20 ianuarie 1527–14 septembrie 1538 și între 19 februarie 1541 – 3 septembrie 1546. A fost o domnie mai liniștită decât prima, fără evenimente militare semnificative, voievodul fiind nevoit să respecte puterea otomană, aflată în acea perioadă la apogeul său. A ctitorit mănăstirile Probota (unde se află mormântul său) și Rașca, a refăcut mănăstirile Moldovița și Bistrița și a făcut importante donații mănăstirilor de la Muntele Athos.

1854 – S-a născut Emil Sigerus

19 februarie 1854, Sibiu, Imperiul Austriac/România – 25 martie 1947, Sibiu

Etnograf, colecționar, istoric și scriitor sas din Transilvania. De copil a fost interesat de gospodăriile țăranilor sași și români. În satele din împrejurimile Sibiului (Cașolț, Vurpăr, Daia, Hosman), desena minunatele modele de pe perne și cuverturi, ornamentele specifice de pe vasele de ceramică. După absolvirea gimnaziului a lucrat o scurtă perioadă în tipografia Ottmar Pfraundler, s-a îmbolnăvit și a plecat la tratament în străinătate. La Ljubljana l-a cunoscut pe directorul muzeului de artă populară, dr. Deschmann, mare specialist și colecționar de artă populară. Sub impresia acestor exponate, Sigerus a hotărât ca la întoarcerea în țară să înființeze la Sibiu un muzeu de artă populară. A întreprins în 1880 o călătorie de studii la Viena, unde a vizitat muzee și colecții de artă. În 1885 a înființat în Sibiu, Muzeul Carpatin (Karpatenmuseum), la baza căruia a stat colecția proprie, de aproximativ 500 de obiecte, în special ulcioare, farfurii, vase de cositor și textile. Muzeul a fost integrat în 1918 în Muzeul Brukenthal. A editat o mapă cu modele de broderii săsești, Siebenbürgisch-sächsische Leinenstickerei (Broderii pe pânză a sașilor transilvăneni, 1906).

1864 – S-a născut Arthur Gorovei

19 februarie 1864, Fălticeni – 19 martie 1951, București

Folclorist, etnograf și scriitor, membru de onoare (din 1940) al Academiei Române. A editat, în gimnaziu fiind, o revistă literară, Ecoul Carpaților, și una umoristică, Țânțarul, în care publica versuri și proză. A publicat versuri în Foaia Societății Deșteptarea Comerțului și Industriei Române (1882) și în Cimpoiul (1884). Adevaratul debut al lui Arthur Gorovei se consideră a se fi produs în 1884, când a publicat mai multe articole, poezii, ghicitori și a tradus în Revista populară, pe care o edita, la Paris și Fălticeni, împreună cu vărul său, Eugen Teodorini. A urmat cursuri de Drept la Universitatea din București (1886–1887) și Iași (1877–1889), fiind licențiat în 1890. A fost magistrat și avocat la Fălticeni, judecator la Broșteni, procuror la Rîmnicu Sărat, prefect al județului Suceava și primar al orașului Fălticeni. În 1892 a fondat revista de folclor Șezătoarea, care a apărut regulat timp de 26 de ani. Ultimul număr, scos în anul 1931, cuprinde indicele analitic și alfabetic al celor 25 de volume ale acestei importante reviste. A colaborat la Anuarul Arhivei de Folclor, Adevărul, Adevărul literar și artistic, Analele Academiei Române, Arhiva românească, Convorbiri literare, Ecoul săptămînei, Etudes balkaniques, Făt-Frumos, Izvorașul, Junimea literară, Lumea, Pagini literare, Revista Fundațiilor Regale, Revista literară, Românul, Viața Românească etc.

1874 – S-a născut Stelian Popescu

19 februarie 1874, Lacu Turcului–Balta Doamnei, Prahova – 1954, Spania

Jurnalist, avocat, magistrat și om politic. S-a înscris la Facultatea de Medicină militară, dar a renunțat în scurt timp, în favoarea Facultății de Drept a Universității din București. Licențiat în 1896 în Științe Juridice, a fost angajat copist la Ministerul Lucrărilor Publice, apoi ajutor de judecător la Balș și Caracal. Din 1899 s-a transferat la București, a fost procuror, judecător de instrucție la Tribunalul Ilfov, avocat și a început să colaboreze cu faimosul ziar Universul al lui Luigi Cazzavillan. La moartea acestuia, în 1911, a devenit directorul ziarului, căruia i-a imprimat o orientare de dreapta. În 1916 a fost concentrat și numit magistrat militar, iar Universul a rămas, pe perioada ocupației germane, pe mâna lui Virgil Dărăscu. După război, situația financiară dificilă a ziarului l-a determinat să-l transforme în societate pe acțiuni, ceea ce a impulsionat creșterea acestuia și transformarea în cel mai mare ziar interbelic. În politică, a fost inițial partizan al lui Take Ionescu, s-a înscris în Partidul Conservator Democrat, a fost de mai multe ori deputat și ministru de Justiție. În 1933, a fost co-fondator al Ligii Antirevizioniste Române, fiind președintele acesteia. Criticile la adresa puterii i-au atras adversitatea regelui Carol al II-lea, care a interzis activitatea Ligii. La începutul anilor ’40 l-a susținut pe mareșalul Ion Antonescu, sprijinind deschis războiul României împotriva URSS, pentru redobândirea Basarabiei și Bucovinei. În martie 1944 a fugit în Occident, mai întâi în Elveția, stabilindu-se în Spania. Între timp, în țară a fost condamnat în absență de către Tribunalul poporului, în procesul ziariștilor naționaliști.

1876 – S-a născut Constantin Brâncuși

19 februarie 1876, Hobița – 16 martie 1957, Paris, Franța

Sculptor cu o mare contribuție la înnoirea limbajului plastic în sculptura contemporană, membru post-mortem (din 1990) al Academiei Române. Copilăria sa a fost marcată de dese plecări de acasă și de ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangerie, prăvălii și birturi. În Craiova, în timp ce lucra ca ucenic, și-a făcut cunoscută îndemânarea la lucrul manual prin construirea unei viori din materiale găsite în prăvălie. În timpul studenției, s-a făcut repede remarcat: lucrarea sa Bustul lui Vitellius a primit „mențiune onorabilă”, Cap al lui Laocoon din 1900 a primit medalia de bronz, iar Studiu din 1901 a câștigat medalia de argint. În 1903 a primit prima comandă a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care a fost instalat la Spitalul Militar din București și reprezintă singurul monument public al lui Brâncuși din București. A plecat la Paris, pentru desăvârșirea studiilor. În 1905 a fost admis, prin concurs, la prestigioasa École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde a lucrat în atelierul lui Antonin Mercié până în 1906. A refuzat să lucreze ca practician în atelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre: „Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres” (La umbra marilor copaci nu crește nimic). A creat, în 1907, prima versiune a Sărutului, temă pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului din Târgu-Jiu. A închiriat un atelier în Rue de Montparnasse și a intrat în contact cu avangarda artistică pariziană, împrietenindu-se cu Guillaume Apollinaire, Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp. În 1909 a revenit pentru scurt timp în România și a participat la Expoziția oficială de pictură, sculptură și arhitectură, unde a primit premiul II ex aequo. Până în 1914, a participat cu regularitate la expoziții colective din Paris și București, inaugurând ciclurile de Păsări Măiestre, Muze adormite, Domnișoare Pogany, iar în 1914, a deschis prima expoziție în Statele Unite ale Americii la Photo Secession Gallery din New York City, care a provocat o enormă senzație.

Mai mult: 21 sculpturi ale lui Brâncuși revoluționează arta modernă de Alexandru Bogdan  [Feeder]

1878 – Tratatul de la San Stefano

Sub presiune britanică, Rusia a acceptat armistițiul oferit de Imperiul Otoman, dar a continuat să avanseze spre Constantinopol. Britanicii au trimis o flotă maritimă de război pentru a intimida Rusia și a opri armata acestui imperiu să ocupe orașul, iar forțele rusești s-au oprit la San Stefano. În cele din urmă, Rusia a impus otomanilor Tratatul de la San Stefano (19 februarie/3 martie 1878), actul final al războiului ruso–turc, semnat între Imperiul Rus și cel Otoman. Din partea Rusiei au fost delegați contele Nicolai Pavlovici Ignatiev și Alexandr Nelidov, iar din partea Imperiului Otoman au participat ministrul de externe Safvet Pașa și ambasadorul în Germania, Sadullah Bey. România, Serbia și Muntenegru nu au fost admise la negocierea și semnarea Tratatului (motivul invocat fiind acela că independența proclamată de acestea nu fusese recunoscută de Marile Puteri și că țările respective nu puteau constitui subiectul unui act internațional).

Tratatul a confirmat o serie de schimbări politice în Balcani, prin recunoașterea independenței României, alături de cea a Serbiei și Muntenegrului, și autonomia Bulgariei. Independența României a fost recunoscută de Imperiul Otoman (articolul 5), însă România a fost obligată să cedeze Rusiei Basarabia de Sud, primind drept compensație Dobrogea, Delta Dunării și Insula Șerpilor (articolul 19). Totuși, Rusia, deranjată de reacțiile românești privind pierderea Basarabiei, a impus ca orașul Silistra să-i fie acordat Bulgariei, România considerând că este „un ghimpe în inimă”. Una dintre cele mai mari pierderi politice a fost pierderea căilor ferate și primirea de refugiați din Ucraina și Galiția.

Marile puteri nu au fost satisfăcute de acest tratat, prin care Imperiul Țarist și-a extins influența în Balcani și Caucaz. Între 1/13 iunie–1/13 iulie 1878, a fost convocat Congresul internațional de la Berlin, cu scopul revizuirii Tratatului de la San Stefano, cu participarea reprezentanților celor șapte Mari Puteri. Încă o dată, România nu a fost admisă, din același motiv ca și la San Stefano, însă Congresul i-a recunoscut independența și drepturile ei asupra Dobrogei, Deltei Dunării și Insulei Șerpilor, cu condiția acceptării încorporării sudului Basarabiei la Rusia.

1887 – S-a născut Traian Gheorghiu

19 februarie 1887, Craiova – 3 februarie 1968, București

Fizician, membru corespondent (din 1935) al Academiei de Științe din România, membru corespondent (din 1948) al Academiei Române. A luptat în primul război mondial, fiind căpitan de artilerie. După război a plecat la Paris pentru completarea studiilor de fizică. A fost conferențiar de Electricitate și Electrotehnică la Facultatea de Științe și la Școala Politehnică, ambele din București, devenind ulterior profesor. Între 1949–1960 a condus o secție de cercetări de Electricitate în cadrul Institutului de Fizică din București, a fost membru al Consiliului SRSC și al Societății de științe fizice din România. Cercetările sale s-au axat mai ales pe probleme tehnologice și de metodică experimentală, cum sunt: absorbția luminii de către uleiurile minerale, spectrul de absorbție al unor carburi aromatice și al benzenului în ultraviolet, bachelizarea lemnului, separarea staniului din aliaje pe cale electrică, prepararea semiconductorilor cu siliciu.

1894 – S-a născut Sabin Manuilă

19 februarie 1894, Sâmbăteni, Arad, Austro-Ungaria/România – 20 noiembrie 1964, New York, SUA

Statistician, medic, demograf, editor și publicist, membru fondator al Academiei de Medicină, membru corespondent (din 1938) al Academiei Române, stabilit în SUA din 1948. A absolvit Facultatea de Medicină din Budapesta. La 1 decembrie 1918, a reprezentat asociația studenților români din Budapesta la marea adunare de la Alba Iulia. A fost întemeietorul Institutului Central de Statistică, în cadrul căruia a înființat un serviciu de demografie, șef de secție al Institutului de Igienă și Sănătate Publică, secretar general al Ministerului Sănătății și Ocrotirilor Sociale din România (1936), director al Institutului de Demografie și Recensământ și conducător al Secției de Statistică din cadrul Institutului Social Român. Personalitate științifică de talie internațională, a fost membru al Institutului Internațional de Sociologie, al Institutului Internațional de Statistică, membru în diferite comitete ale Ligii Națiunilor și vicepreședinte al Societății Regale a Eredității. A fost unul din apropiații lui Iuliu Maniu, împărtășind ideile politice ale Partidului Național-Țărănesc. În 1948, pe măsură ce comunizarea țării se intensifica, concomitent cu arestarea personalităților vechiului regim, a ales calea exilului, stabilindu-se în New York, SUA.

1908 – S-a născut Ana Cartianu

19 aprilie 1908, Urșani–Horezu, Vâlcea – 24 aprilie 2001, București

Eseistă și traducătoare, profesoară universitară, cunoscută ca marea doamnă a anglisticii românești. A studiat la Bedford College (1928–1932), a fost licențiată a Facultății de Litere, secția Engleză, a Universității din Cernăuți (1934). În anul 1936 a fost cofondatoare a Catedrei de limbă și literatură engleză a Universității București, devenind ulterior șefă de catedră și decan al Facultății de Limbi germanice. A debutat în 1955, cu traduceri în limba engleză a unor nuvele de Ioan Slavici, apoi a tradus din Petre Ispirescu și Ion Creangă. A fost autoare a unui Dicționar al literaturii engleze, în colaborare cu I.A. Preda. În 1973, a tipărit Eseuri de literatură engleză și americană.

1911 – S-a născut Constantin Avram

19 februarie 1911, Ciumași, Bacău – 20 februarie 1987, Timișoara

Inginer, specialist în beton armat, ofițer, profesor universitar, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. A urmat Școala de Geniu la București și la Versailles, Facultatea de Construcții Civile la Politehnica din București. Între anii 1963–1971 a fost rector al Institutului Politehnic „Traian Vuia” din Timișoara. A participat la construcția unor mari obiective industriale din țară, cum ar fi uzine, combinate siderurgice și hidroenergetice, dintre care uzinele de la Reșița și complexul hidroenergetic Văliug. A fost membru al Comitetului European al Betonului din Paris, distins cu Medalia de Argint a Federației Internaționale a Precomprimării (1980). A scris numeroase lucrări de specialitate: Grinzi continue, Betonul armat. Proiectarea și dimensionarea secțiunilor, Noi tipuri de betoane speciale, Numerical Analysis of Reinforced Concrete Structures (postum).

1919 – A încetat din viață I.C. Frimu (Ion Costache; 4/16 octombrie 1871 – 19 februarie 1919)

Militant socialist; fruntaș al Partidului Social-Democrat; a murit în urma torturilor în închisoare, după participarea la manifestațiile muncitorilor tipografi din decembrie 1918.

1922 – S-a născut Paul Cortez

19 februarie 1922, Iași – 16 iunie 1988, Târgu Mureș

Medic psihiatru, scriitor. A urmat cursurile Liceului Militar „Gh.M. Macarovici” (1933–1940), apoi Facultatea de Medicină din București (1940–1945) și, în paralel, timp de doi ani, cursurile facultății de Litere și Filosofie. Încă student, în 1943, a fost mobilizat la Spitalul Militar din Sinaia, iar după absolvire, medic șef al trenului antiepidemic nr. 2 în Campania antiexantematică din Moldova (1946–1947), din 1949 la Spitalul „Dr. Gh. Marinescu” din București – medic secundar psihiatru, medic specialist și medic primar, la Sanatoriul de nevroze de la Săvârșin, medic șef la Centrul metodologic de Psihiatrie de pe lângă Spitalul „Dr. Gh. Marinescu” (1965–1969) și consilier în ministerul Sănătății. Din 1969, medic primar psihiatrie, șef de secție la Spitalul „Dr. Gh. Marinescu”. Doctor în Medicină și Chirurgie din 1947, specialist în psihiatrie, a devenit, în 1965, Doctor în Științe Medicale. Cu dublă vocație, clinician și cercetător, s-a remarcat prin cele peste 350 de lucrări științifice publicate. A fost membru în Societatea de Psihiatrie din România, Asociația Medico-psihologică din Paris, Academia de Științe din New York, Societatea franceză de Istoria Medicinei, Uniunea Medicală Balcanică, Societatea Internațională de la Londra. A fost, în același timp, un scriitor de excepție, a publicat trei volume, cu totul singulare în literatura română: Echivalențe (1983), Echidistanțe și Înainte de a uita.

1924 – S-a născut Ion Petrache

19 februarie 1926, București – ?

Poet și prozator. În timpul războiului a fost aviator militar. După război a lucrat o vreme în aviația civilă utilitară, comandant de aerodrom la Satu Mare. A absolvit în 1952 Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București. A fost redactor la Viața militară, Aripile patriei, Viața românească și la Radiodifuziunea Română. A debutat cu versuri în Viața românească (1950) și prima sa carte a fost placheta Aripi, apărută în 1953, urmată de numeroase volume de versuri: Diminețile patriei, Întâlnire de seară, Ciob de univers, Cântec pe toate cuvintele, Culorile sufletului, După concert, Nopțile nu vin din afară, Poeme din război, Ninge pe ascuns etc.

1927 – S-a creat Partidul Țărănesc din România

La 19 februarie 1927, un grup devenit disident în Partidul Național-Țărănesc, condus de Nicolae Lupu și format din alți 8 parlamentari și câteva cadre vechi ale Partidului, a părăsit partidul și a creat din nou Partidul Țărănesc, arătându-și disponibilitatea de a colabora cu PNL. Grupului nu i s-a alăturat însă nici un membru al Comitetului Central Executiv al PNȚ. În martie 1934, gruparea a revenit în rândurile Partidului Național-Țărănesc.

1927 – S-a născut Emilian Ursu

Anghel Emilian Ursu; 19 februarie 1927, Ghirbom, Alba

Compozitor, dirijor, ofițer și profesor. Studiile muzicale le-a început timpuriu, fiind copil de trupă–instrumentist în Alba Iulia. A absolvit Școala Militară de Muzică în anul 1951 cu gradul de locotenent–dirijor și și-a perfecționat pregătirea în domeniu urmând cursurile Conservatorului de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, facultatea de Compoziție, Dirijat, Pedagogie – Secția Dirijat Orchestră. A fost ofițer-șef de muzică la Fanfara Comandamentului Armatei a II-a din București, la Fanfara Academiei Militare Generale din București, șef al secției Repertoriu muzical, locțiitor al inspectorului general în Inspectoratul General al Muzicilor Armatei din București, comandant al Școlii Militare de Muzică din București, inspector general al muzicilor militare din România cu grad de general de brigadă. A dirijat concerte simfonice de fanfară, concerte estivale în parcuri și stațiuni balneo-climaterice. A întreprins turnee artistice ca dirijor în Elveția, Franța, Belgia, Iugoslavia, Polonia, Bulgaria, Rusia, Iran, Sudan. A publicat articole în Muzica, Apărarea patriei, Observatorul militar etc. A fost distins cu Ordinul Meritul Militar cl.III (1966), cl.II (1971) și cl.I (1976), cu Premii ale Uniunii Compozitorilor (1978) și cu Ordinul Steaua RPR cl.V (1979). A compus muzică vocal-simfonică, de fanfară, de cameră, corală etc.

Iacob Mureșianu – Ardealul Aranjament Emilian Ursu • Bucharest Wind Orchestra, Dirijor Mihai Mircea Spanu

1928 – S-a născut Cabiria Andreian Cazacu

19 februarie 1928, Iași – 22 mai 2018, București

Matematiciană, profesor universitar, membră de onoare (din 2006) a Academiei Române. A studiat la Facultatea de Matematică a Universității din București, fiind studenta lui Simion Stoilow, obținând licența în Matematică în 1949. În 1955 a obținut titlul de Doctor în Matematică cu teza Suprafețe Riemann normal exhaustibile și în 1967 titlul de Doctor Docent cu teza Clase de acoperiri Riemann la Facultatea de Matematică a Universității din București. A fost asistentă, lector la catedra profesorului Grigore Moisil, conferențiar și profesor (din 1968) la specialitatea Analiză complexă la Facultatea de Matematică a Universității din București, ulterior profesor consultant și conducător de doctorat. A fost prima femeie conferențiar la Universitatea din București, ocupând diferite funcții în învățământul superior și în cercetare: șef al Catedrei de analiză matematică, decan al Facultății de Matematică a Universității din București (1976–1984). De asemenea, a fost și director general al Institutului Central de Matematică, cercetător științific la Institutul de Matematică „Simion Stoilow” al Academiei Române și cercetător onorific din anul 1969. A fost visiting professor la Freie Universität din Berlin, Université Ubre din Bruxelles, Universitatea din Helsinki, Universitatea din Lodz și Universitatea din Monoton (Canada). A fost distinsă cu Premiul Ministerului Educației și învățământului (1964), Premiul „Simion Stoilow” al Academiei Române (1968), Ordinul Muncii, cl.III (1971), Ordinul Meritul Științific, cl.II (1986), Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Ofițer (2000).

1933 – Medalia de aur la Campionatul Mondial de bob de la Schreiberhau (Germania)

Echipajul Aeronautica I la bob două persoane, format din Alexandru Papană și Dumitru Hubert, a cucerit medalia de aur la Campionatul Mondial de bob de la Schreiberhau, Germania/Szklarska Poręba, Polonia. Cel de-al doilea echipaj din România, Politehnica București, format din Alexandru Frim și Dumitru Zană, s-a clasat pe locul șase.

1937 – S-a născut Julieta Strâmbeanu

Julieta Strîmbeanu-Weigel; 19 februarie 1937, Săgeata, Buzău – 27 iulie 2018, București

Actriță de film și de teatru și poetă. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București în 1961, la clasa Dina Cocea. A fost colegă de an cu Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Ion Fiscuteanu. A fost actriță la Teatrul din Baia Mare, Teatrul din Pitești, Teatrul de Comedie și Teatrul „Bulandra” din București, colaborând la Teatrul Național Radiofonic. A jucat în filme: Frații (1971, debut), Vifornița, Toamna bobocilor, Pintea, Iarna bobocilor, Căsătorie cu repetiție, Clipa de răgaz, Cuibul de viespi, Totul se plătește, Duminica în familie, Domnișoara Cristina, Liceenii în alertă, Stare de fapt, Occident, Offset etc. A publicat volumul de poezie Ode cochete ale unei actrițe poete (2014).

Căsătorie cu repetiție (1985) • Catrinel Dumitrescu, Mircea Diaconu, Draga Olteanu-Matei, Octavian Cotescu, Rodica Mandache, Mitică Popescu, Costel Constantin, Julieta Strâmbeanu, Dumitru Rucăreanu etc.

1939 – S-a născut Irina Loghin

19 februarie 1939, Gura Vitioarei, Prahova

Renumită interpretă de muzică populară. A fost, pe rând, solistă a ansamblului Ciocârlia, Barbu Lăutaru și Ciprian Porumbescu. Cu o bogată activitate concertistică și cu un număr mare de evidențieri discografice, Irina Loghin a cântat o lungă perioadă de timp și în străinătate. A făcut și politică, fiind membră a Partidului România Mare, senator. Pentru meritele sale artistice, a fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural cl.IV (1967), Crucea națională Serviciul Credincios cl.III (2002), Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Categoria D – Arta Spectacolului (2004), Ordinul de Onoare al Republicii Moldova (2014). Este căsătorită cu fostul campion la lupte greco-romane Ion Cernea și este mamă a doi copii, Ciprian și Irinuca.

Irina Loghin și Orchestra Fraților Advahov Chișinău

1939 – S-a născut Constantin-Theodor Ciobanu

19 februarie 1939, Tisa–Sănduleni, Bacău

Scriitor, profesor, animator cultural, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bacău din 1987. Licențiat în Litere al Universității „Al.I. Cuza” din Iași a fost profesor de Literatură la Colegiile „Grigore Moisil” și „Dimitrie Cantemir” din Onești, președinte al Comitetului Municipal de Cultură și Artă, președinte fondator al Societății Culturale „G.Călinescu” și al Fundației Naționale „G Călinescu”. A inițiat și conduce Colocviile anuale Zilele Culturii Călinesciene. A fost redactor șef al revistei Jurnalul Literar și director al Editurii Aristarc. A debutat cu versuri în 1956 și a semnat poeme, articole, cronici literare și muzicale, eseuri în Iașul literar, Ateneu, Steaua, Luceafărul, Contemporanul, Convorbiri literare, România literară, Argeș, Manuscriptum, Viața Românească, Revue Roumaine, Rădăcini (Canada). A îngrijit edițiile: George Enescu – biografie documentară de Romeo Drăghici, Muzeul de istorie Bacău, Istoria literaturii române de la origini până în prezent de G.Călinescu, Umbre și lumini (Amintirile unei prințese moldave) de Maria Cantacuzino-Enescu. A publicat volume de versuri: Cetatea de inimă (debut editorial, 1972), Porțile lui septembrie, Infranord, Inscripții pe drumul rotund, Înger în gerunziu, Pasul pe nu, La vama virgulei, Mergându-mă. A primit Premiul de poezie Bacovia al revistei Ateneu, Bacău.

1940 – S-a născut Maria Butaciu

19 februarie 1940, Salva, Bistrița Năsăud – 11 iunie 2018, București

Interpretă de muzică populară românească din Ardeal, îndeosebi din zona Bistrița-Năsăud. A urmat Liceul de muzică la Cluj, secția Canto clasic, unde și-a început cariera muzicală cu Orchestra Populară a Filarmonicii din Cluj. A fost admisă la Ansamblul Ciocârlia al Ministerului de Interne din București. În 1963 a fost laureată a celui de-al VIII-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților de la Helsinki. De-a lungul carierei sale a colaborat cu dirijori precum Constantin Arvinte, Ion Mărgean, Paraschiv Oprea, Victor Predescu, George Vancu, Alexandru Viman, atât în concerte, cât și în înregistrări realizate la Radioteleviziunea Română și la casa de discuri Electrecord. A făcut parte și din grupul vocal Miorița coordonat de muzicianul George Vancu.

Firule, măi fir de iarbă

1940 – S-a născut Mircea Radu Iacoban

19 februarie 1940, Iași

Dramaturg, prozator, scenarist și regizor. A absolvit în 1962, Facultatea de Filologie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași. A fost crainic și apoi redactor la Studioul Radio Iași, secretar general de redacție la revista Cronica, director al Editurii Junimea, director al Teatrului Național „Vasile Alecsandri”, director al Teatrului Luceafărul, secretar al Asociației scriitorilor din Iași. A predat cursul Curente filozofice contemporane la Conservatorul „George Enescu” din Iași. După 1990, a fost o perioadă corespondent de front la Chișinău, ca trimis al ziarului bucureștean Românul, pentru a scrie despre conflictul din Transnistria. Din 2018 este redactor șef al revistei Cronica veche. Opera sa conține volume de proză, teatru, publicistică: Estudiantina (debut, în 1962), Nedumerit în Atlantida, Departe, Razna prin trei continente, Puterea ingrată la români, O cronică a Basarabiei (2 vol.), Noaptea asta nu câștigă nimeni, Printre cărți, Zece ani de foc, Trăim o sigură dată; scenarii: Totul pentru fotbal, Un bulgăre de humă (în colaborare cu Nicolae Mărgineanu), Escapada, Am o idee, etc.; piese de teatru jucate pe toate scenele din România și la teatre din străinătate. I s-au decernat Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1976), Premiul Academiei Române pentru teatru (1977), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2006).

Mircea Radu Iacoban – Noaptea Teatru radiofonic • Virgil Ogăşanu, Florin Zamfirescu, Mircea Albulescu, George Constantin, Mihai Mereuţă, Eugenia Bosâceanu, Ştefan Mihăilescu Brăila, Radu Panamarenco

1943 – A încetat din viață Ilie Minea (15 iulie 1881, Turcheș/Săcele, Brașov – 19 februarie 1943, Iași)

Profesor de istorie la Universitatea din Iași, fondator și director al Institutului de istoria românilor „A.D. Xenopol”

1950 – S-a născut Liviu Ioan Stoiciu

19 februarie 1950, Dumbrava Roșie, Neamț

Poet, prozator și scriitor optzecist. A urmat studii superioare de filologie și filosofie (întrerupte anual; la Baia Mare, București, Cluj, inclusiv la “fără frecvență” (1967–1975), având o fire inadaptabilă. A condus un cenaclu studențesc, intitulat 3,14 la București. Debutul publicistic s-a produs, în 1967, cu versuri în pagina literară a ziarului regiunii Bacău, Steagul Roșu. În 1974 a fost prezentat ca poet în revista Familia de Ștefan Augustin Doinaș: „Liviu Ioan Stoiciu – Realul, ca plasmă poetică”. Debutul editorial a fost cu ciclurile de versuri Balans și Cantonul 248 în Caietul debutanților (1977, 1978), urmate de: Inima de raze, Poeme aristocrate, Ruinele poemului, Craterul Platon, Opera Poetică, Ajuns din urmă.

1951 – S-a născut Maria Ploae

19 februarie 1951, Dealu Perjului–Oncești, Bacău

Actriță de film și teatru. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1975, la clasa Octavian Cotescu–Ovidiu Schumacher. Înca studentă, a fost descoperiă de Sergiu Nicolaescu care i-a oferit rolul D-ra Jugu din filmul Un Comisar acuză (1973). Mircea Veroiu i-a incredințat rolul Sida din Dincolo de pod, ecranizare după romanul Mara de Ioan Slavici, un rol de debut extrem de bine interpretat, cu sensibilitate, delicatețe și franchețe, și în Toamna Bobocilor, o comedie de succes a acelor vremuri. A fost decorată la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler. Este căsătorită cu regizorul de film Nicolae Mărgineanu. Fata lor, Ana, a devenit o apreciată regizoare de teatru, iar fiul lor, Petru, compozitor de muzică de teatru și film. Din filmele sale: Frații Jderi, Un bulgăre de humă, Toamna bobocilor, Pintea, Drumuri în cumpănă, Cuibul de viespi, Ochii care nu se văd, Inocență furată, Logodnicii din America.

Logodnicii din America (2007) • Maria Ploae, Tamara Crețulescu, Marcel Iureș, Horațiu Mălăele

1951 – A încetat din viață Henric Sanielevici (21 septembrie 1875 – 19 februarie 1951)

Jurnalist și critic literar; amintit, de asemenea, pentru activitatea sa în antropologie, etnografie, sociologie și zoologie.

1953 – S-a născut Ioan Evu

19 Februarie 1953, Peștișul Mare, Hunedoara

Poet, prozator, cronicar literar, tălmăcitor din lirica germană, cantautor, solist vocal, chitarist și lider al grupului muzical Canon din Hunedoara. Prezent în numeroase antologii, a publicat poezie, proză, cronică literară și traduceri din lirica germană în revistele: România literară, Luceafărul, Contemporanul, Amfiteatru, Flacăra, Viața studențească, Preludiu, SLAST, Transilvania, Tribuna, Ramuri, Familia, Arca, Orizont, Steaua, Poesis, Cronica, Astra, Orient Latin, Observator și Archenoah (Germania), Foaia noastră (Ungaria) etc. A participat la numeroase emisiuni culturale ale posturilor de radio și TV naționale și locale, la diverse anchete inițiate de reviste literare, a acordat interviuri. Dintre volumele publicate: Prea iubire, Fereastră de apă, Poet de bunăvoie, Însoțitorul umbrei, Amintirile unui pitic din vremea când era mai mic, Elogiu furtunii, Lanterna cu licurici, Înger de rezervă etc.

Canon – Trenul de seară • Muzică, text, voce Ioan Evu

1953 – S-a născut Minerva Chira

19 februarie 1953, Negreni, Cluj – 13 aprilie 2022, Negreni, Cluj

Poetă, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A absolvit Colegiul pedagogic „Gheorghe Lazăr” din Cluj-Napoca în 1973. Debutul absolut avut loc în Steaua (1986), iar cel editorial în volumul colectiv Cărări spre oameni (1985). Alte volume publicate: Manual de târâre, Țara nimănui, Fosforescența putregaiului, Poemele absenței, Die Reise auf dem Todesstreifen, Leandrii Greciei, Cântecul lumânării, Rama Da Nu, Jar și lebădă, Preaplinul amforei, Armura florii de cîmp.

1956 – S-a născut Augustin Lucici

19 februarie 1956, Pitești – 2 decembrie 2020

Artist plastic, pictor, autor de artă monumentală, grafică, muzeograf, membru (din 1990) al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Pitești, președintele filialei (1991–1992). A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, în 1983, la clasa Costel Badea, Lucia Ioan, Nicolae Adam, urmat de un stagiu de pregătire în Italia. A fost muzeograf la Muzeul Județean Argeș, director al Galeriei de Artă „Rudolf Schweitzer-Cumpăna”. A avut numeroase expoziții personale sau de grup: în România, din 1984, Polonia (1986, 1990), Italia (1994, 1995), Franța (2000), Luxemburg (2000). Are lucrări în colecții particulare sau publice din: America de Nord, Asia, Europa. A creat fresce cu tematică adecvată la Stațiunea de Cercetări Agricole, Albota, Argeș; Hotelul Alcadibo Center, Pitești (2005). A publicat numeroase studii, articole, interviuri, comentarii, a participat la emisiuni media în diverse domenii. A fost și un împătimit colecționar: fotografii, cartofilie, obiecte de patrimoniu. A redactat albumul Galeria artiștilor plastici piteșteni (2011).

Mai mult: Augustin Lucici, ECLECTICUL de Cristian Constantin [Argeșul Cultural și Turistic]

1964 – România a fost cooptată în Comisia specială ONU pentru relațiile dintre state

România a fost desemnată, împreună cu alte state, să facă parte din Comisia specială a ONU cu rolul de a elabora principii de drept internațional referitoare la relațiile prietenești de cooperare între state.

1966 – S-a născut Iosif Pop

Ilie Pop; 19 februarie 1966, Vișeu de Jos, Maramureș

Cleric ortodox, arhiepiscop și mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale. După absolvirea Liceului „Gheorghe Șincai”, a intrat la Facultatea de Inginerie din Baia Mare (1984), dar lipsa înclinației spre acest domeniu l-a făcut să renunțe la studii. Ulterior a urmat Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu, absolvind în 1993. În același an a fost hirotonit diacon și preot celib de către episcopul Andrei Andreicuț. A fost duhovnic și preparator la catedra de Morală a Facultății de Teologie din Alba Iulia, în paralel fiind și profesor de Istorie Bisericească și Patrologie. În 1994 a depus jurământul monahal la mănăstirea Catedralei Încoronării din Alba Iulia, primind atunci numele Iosif. A mers în Franța pentru studii doctorale la Institutul de Teologie Saint-Serge din Paris (1994-1998). Totodată, a asigurat serviciul liturgic și duhovnicesc la Mănăstirea Notre-Dame-de-Toute-Protection din Yvonne. Teza sa Misterul persoanei umane la Sfântul Simeon Noul Teolog, încheiată sub coordonarea părintelui Boris Bobrinskoy și a profesorului Olivier Clément, urma a fi susținută la sfârșitul anului 1998. În 1997 a fost ales arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală și Meridională. În 2002 a fost numit de către Sfântul Sinod Director al Reprezentanței Bisericii Ortodoxe Române pe lângă Instituțiile Europene (Bruxelles). A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor (2004).

1968 – A încetat din viață Eugen Angelescu (Eugen I. Angelescu; 4 ianuarie 1896 – 19 februarie 1968)

Chimist; profesor de chimie organică la Universitatea București; membru titular al Academiei Române; membru fondator al Academiei de Științe din România.

1970 – Adunarea generală de constituire a Academiei de Științe Sociale și Politice

Adunarea a avut loc la București în zilele de 19–20 februarie. Hotărârile luate în cadrul Adunării generale au fost legiferate prin Decretul Consiliului de Stat al RSR nr. 121/17 martie 1970 pentru înființarea Academiei de Științe Sociale și Politice a Republicii Socialiste România (devenit apoi Legea nr. 18/11 iulie 1970 pentru aprobarea Decretului nr.121/1970 pentru înființarea Academiei de Științe Sociale și Politice a Republicii Socialiste România).
În cadrul acestei adunări s-a adoptat Statutul ASSP, au fost aleși membrii titulari și membrii corespondenți, dar și organele de conducere ale Academiei. Academia de Științe Sociale și Politice a funcționat până în anul 1989, activând sub directa îndrumare a Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Nicolae Ceaușescu a fost ales președinte de onoare al Academiei.

1974 – S-a născut Daniel Cristea-Enache

19 februarie 1974, București

Critic și istoric literar contemporan, eseist, conferențiar universitar. A absolvit în 1996 Facultatea de Litere a Universității București, șef de promoție. Din 2005 a devenit Doctor în Filologie (Summa cum laude) al aceleiași universități, cu o teză despre Ion D. Sîrbu. A fost corector la Contemporanul–Ideea europeană, redactor la Caiete critice, asistent de cercetare la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, asistent la Catedra de Literatură română a Facultății de Litere, Universitatea din București, secretar general de redacție la Editura Fundației Culturale Române, ulterior director la Editura Institutului Cultural Român și redactor asociat la Adevărul literar și artistic, director de imagine la Grupul Editorial Corint, consilier editorial la Editura Polirom și cronicar literar la revista Observator cultural. A colaborat cu cronici, studii, eseuri, interviuri, texte publicistice la Ziarul de duminică, Cultura, Suplimentul de cultură, Idei în dialog, Bucureștiul cultural, 22, Ramuri, Caiete critice, în ziarele Evenimentul zilei, Adevărul, precum și pe portalul LiterNet. Are o rubrică la Radio România Cultural, fiind și moderator al emisiunii Literatura de azi la TVR Cultural. A fost Guest of the Rector (Andrei Pleșu) la New Europe College. Este membru al Grupului pentru Dialog Social (GDS) și fondator al platformei online Literatura de azi. A fost vicepreședintele European Writers’ Council (EWC) (2019–2021). În prezent, este conferențiar universitar la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A contribuit la realizarea unor dicționare de specialitate: Dicționarul esențial al scriitorilor români, Dicționarul scriitorilor români (vol. IV), Literatura română. Dicționar de opere, Dicționarul general al literaturii române.

1980 – A încetat din viață Henri Jacquier (25 septembrie 1900 – 19 aprilie 1980)

Eseist; profesor în cadrul Misiunii Franceze din România; cadru didactic la Facultatea de Litere a Universității clujene.

1982 – S-a născut Camelia Potec

19 februarie 1982, Brăila

Înotătoare de talie mondială. S-a apucat de înot la vârsta de nouă ani. În decursul celor 20 de ani de activitate sportivă a cucerit peste 200 titluri naționale și a realizat multiple recorduri. A câștigat Medalia de aur la Jocurile Olimpice Atena 2004; cinci medalii de aur la Campionatele Europene de Juniori Antwerpen 1998; Medalia de aur la Campionatele Europene (Helsinki 2000, Madrid 2004), numeroase medalii de argint și bronz la campionatele europene și mondiale. În 2013 a devenit președinte al Federației Române de Natație și Pentatlon Modern (FRNPM), fiind cel mai tânăr președinte de federație din România. În 2016 a fost aleasă în funcția de vicepreședinte al Comitetului Olimpic și Sportiv Român. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III cu două barete și Ordinul Meritul Sportiv cl.I (2004).

1983 – S-a născut Mihai Neșu

19 februarie 1983, Oradea

Fost jucător de fotbal. A evoluat în postul de fundaș stânga și uneori extremă stânga, pentru cluburile Steaua București și FC Utrecht. Cu Steaua a jucat 86 de meciuri în Liga I. În anul 2006 a primit Medalia Meritul Sportiv cl.II cu o baretă și în 2008 a primit distincția de „cel mai bun fundaș stânga din Eredivisie”. A jucat în echipa națională. Cariera sa a luat sfârșit pe 10 mai 2011, când s-a accidentat grav la un antrenament al echipei sale, FC Utrecht. În urma coliziunii cu un coleg de echipă, a căzut la pământ, diagnosticat cu fractură de vertebră cervicală. După multă recuperare medicală și-a recâștigat parțial controlul asupra brațului drept. Din 2012 a început să miște și mâna stângă, plecând la o clinică de fizioterapie din SUA, a continuat recuperarea, reușind să recapete din ce în ce mai mult control asupra ambelor mâini. A înființat o fundație care să ajute copiii români cu dizabilități.

1989 – S-a născut Constantin Budescu

19 februarie 1989, Urziceni, Ialomița

Fotbalist care joacă pe post de mijlocaș ofensiv. A debutat ca junior la Rapid Sălciile, a fost transferat de Petrolul Ploiești, unde a debutat în Liga a II-a (2007). A jucat apoi la Astra Ploiești (ulterior, Astra Giurgiu). A fost golgheter al sezonului 2013–2014și a contribuit decisiv la câștigarea Cupei României (2014). A fost convocat la echipa națională de tineret pentru barajul de calificare la Campionatul European U21, fiind singurul fotbalist convocat din Liga a II-a. Are prezențe la Echipa națională în campania de calificare la UEFA Euro 2016. În prezent, joacă la Farul Constanța.

1990 – A fost înființată Uniunea Teatrală din România, UNITER

Organizație profesională constituită prin asocierea liberă a creatorilor din domeniul teatrului, pentru apărarea intereselor oamenilor de teatru de diferite profesiuni, pe principiile libertății de expresie, de creație și de asociere. Are o activitate neîntreruptă de 32 de ani. Ca o consecință a activității susținute, UNITER a obținut statutul de instituție de utilitate publică prin H.G. nr. 746/31 august 2000. Uniunea Teatrală din România a fost înființată și condusă timp de 31 de ani de omul de teatru Ion Caramitru.

1990 – A doua mineriadă

În noaptea de 18/19, peste 4.000 de mineri din Valea Jiului au venit la București în sprijinul guvernului și al CPUN-ului. Responsabilitatea în ce privește chemarea minerilor la București nu a fost recunoscută de putere, dar numeroși reprezentanți ai opoziției și ai presei independente au susținut că a fost vorba de provocări conduse de Securitate și de guvern.

1996 – A încetat din viață I.C. Chițimia (Ion Constantin Chițimia; 22 mai 1908 – 19 februarie 1996)

Filolog; cercetător științific în domeniile literaturii, istoriei literare; profesor universitar și publicist.

1999 – S-a desfășurat, pentru prima dată la București, Conferința Permanentă a Organizațiilor Atlantice, SCAO

Organism neguvernamental al NATO, aflat la cea de-a 26-a sesiune anuală. Reuniunea a avut loc sub deviza NATO – Cea de a 50-a aniversare, viitorul Alianței Atlantice în secolul XXI. Provocări și crize.

1999 – A încetat din viață Tică Oțet (Constantin Oțet; 24 decembrie 1940 – 19 februarie 1999)

Fotbalist, antrenor de fotbal.

2000 – A încetat din viață Negoiță Irimie (30 septembrie 1933 – 19 februarie 2000)

Poet si publicist.

2002 – A încetat din viață Marcela Rusu (21 iunie 1926 – 19 februarie 2002)

Actriță cu o carieră de peste 30 de ani, la Teatrului Național din București, dar și de film, radio și televiziune; ocazional, cântăreață.

2003 – A încetat din viață Mișu Ionescu (Mihai Ionescu; 19 noiembrie 1936 – 19 ianuarie 2011)

Fotbalist desemnat „cel mai bun portar din Campionatul României” (1962, 1965 și 1966); jurnalist sportiv.

2005 – S-a deschis Movieplex Plaza România din București

Cel mai mare cinematograf din sud-estul Europei la momentul respectiv, Movieplex Plaza România a deschis primul nivel al noului complex de cinematografe, unde se află 6 săli de proiecție, cu un număr total de 1.033 de locuri, dintre care 12 sunt rezervate persoanelor cu dizabilități, precum și sala „lounge”. Deschiderea celui de-al doilea etaj s-a făcut în aprilie 2005, adăugând astfel încă 5 săli de proiecție cu 1.054 de locuri, dintre care 14 pentru persoane cu dizabilități, dar și una dintre cele mai spectaculoase săli de cinema din Europa – care include nu mai putin de 503 locuri și un ecran de 22 de metri lungime.

2007 – Postul Radio România Muzical a început să emită prin satelit

Este unicul post de radio românesc dedicat exclusiv muzicii clasice și de jazz, emite 24 de ore din 24: muzică simfonică, de cameră, operă, operetă, muzică corală, tradițională, jazz, muzică de film; transmisiuni directe din marile săli de concerte ale lumii. Programul a fost transmis necodat prin Satelitul Thor III și poate fi ascultat în toată țara precum și în Albania, Austria, Belarus, Belgia, Bosnia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Croatia, Danemarca, Elvetia, Estonia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Italia, Muntenegru, Serbia, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Macedonia, Republica Moldova, Monaco, Norvegia, Olanda, Polonia, Federatia Rusă, Slovacia, Suedia, Turcia, Ucraina, Ungaria, Vatican.

2012 – A încetat din viață Dan Iagnov (Dan Ion Marcu, 6 februarie 1935 – 19 februarie 2012)

Compozitor de muzică pop romantică, musicaluri. 

 

Ziua Națională Constantin Brâncuși

Ziua nașterii lui Constantin Brâncuși este sărbătorită în toată lumea și înscrisă în calendarul cultural universal. Potrivit Legii nr. 305/2 decembrie 2015 privind declararea zilei de 19 februarie „Ziua Brâncuși”, autoritățile administrației publice centrale și locale pot organiza sau sprijini logistic și material manifestări cultural-artistice dedicate acestei zile.

 

2018 – A încetat din viață Paul Urmuzescu (28 iunie 1928 – 19 februarie 2018)

Compozitor, pianist, dirijor și regizor muzical de radio, televiziune, teatru și film; a fost redactor, maestru de sunet și ilustrator muzical la Radiodifuziunea Română; redactor muzical, redactor-șef de secție și realizator la Televiziunea Română; a semnat sute de partituri în cele mai diverse genuri.

2018 – A încetat din viață Dionisie Duma (8 septembrie 1940, Tecuci – 19 ianuarie 2018, Iași)

Poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iași

2018 – A încetat din viață Angela Marinescu (29 ianuarie 1952 – 19 februarie 2018)

Muzicolog; redactor la Redacția Muzicală Radio, realizatoare de emisiuni folclorice.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită