19 Iunie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Ana Ipătescu în fruntea revoluționarilor bucureșteni

 

1783 – Fondul Bisericesc Ortodox din Bucovina

Împăratul Iosif al II-lea a decis înființarea Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina. Prin ordonanța imperială din 19 iunie 1783, Iosif al II-lea a dispus ca „fără amânare să se reducă numărul mănăstirilor, iar pământurile și fondurile să treacă sub povățuirea stăpânirii împărătești și crăieștii Mării. Averea preoților care nu trăiesc în Bucovina să se confiște, iar din întreg fondul care se va forma pe această cale să se întrețină clerul ortodox și să se creeze cel puțin o școală, fie la Cernăuți, fie la Suceava, iar restul să se întrebuințeze pentru scopuri folositoare”. Acest fond a fost funcțional între anii 1783–1948.

1848 – Revoluția de la 1848 în Țara Românească – Arestarea și eliberarea Guvernului provizoriu

La 19 iunie/1 iulie 1848, Guvernul provizoriu al Țării Românești a fost arestat în urma unui complot al forțelor reacționare, cu complicitatea coloneilor Ioan Odobescu (șef al Oștirii) și Ioan Solomon (comandantul regimentului 3 din garnizoana București). Complotul a fost anihilat imediat de revoluționari, care au cerut sprijinul populației. Bucureștenii în frunte cu Ana Ipătescu, însuflețiți de idealurile Revoluției, l-au salvat cu prețul a opt morți și mai mulți răniți.

Guvernul provizoriu din Țara Românească a decretat organizarea unui Corp de dorobanți și panduri voluntari, care ulterior va constitui baza unei armate populare, sub comanda lui Gheorghe Magheru, numit Căpitan general. Coloneii Odobescu și Solomon au fost siliți să demisioneze din armată și să părăsească principatul.

Ecouri în presa vremii: „Chiar acum, la orele 2, tumultul cuprinde strada principală. S-a făcut încercarea de a se aresta întregul guvern provizoriu, dar a eșuat total. O eroină a împuns mulțimea spre palat și trădătorii fură prinși, iar revoluția valahă a fost salvată.” [Algemeine Zeitung]; „Scrisoare din București: Ieri, la douăsprezece și jumătate, o altă revoluție sângeroasă a izbucnit aici, dar, din fericire, poporul a înăbușit-o. Odobescu, fostul șef al miliției naționale, și Solomon, colonel al celui de-al 3-lea regiment de infanterie, au atacat, în fruntea a 400 de soldați, pe membrii guvernului, care se aflau reuniți, pentru a-i lua prizonieri; dar poporul se adună în grabă, în jurul unei tinere eroine care rupse rândurile soldaților și se năpusti spre palat. Mulțimea intră și-l arestă pe Odobescu. Solomon fugi. Soldații declarară că nu vor mai trage niciodată asupra fraților lor și că fuseseră înșelați.” [Le Siecle]; ”O femeie așa de bărbată ca Anetta Ipătescu e vrednică ca nu numai de toți românii, ci de toată lumea civilizată să fie celebrată” [Amicul poporului, gazetă românească din Pesta].

1857 – Tratatul adițional Tratatului de la Paris

S-a încheiat, la Paris, un Tratat de alianță între Austria, Marea Britanie, Prusia, Rusia, Regatul Sardiniei, pe de-o parte și Imperiul Otoman, de cealaltă parte care, încălcând prevederile Tratatului de la Paris din 18/30 martie 1856, hotăra ca Delta Dunării și Insula Șerpilor să fie repuse sub suzeranitatea Porții Otomane.

În urma Războiului Crimeii, Rusia fusese obligată să cedeze către Principatul Moldovei, prin Tratatul de pace de la Paris din 26 decembrie 1856, Delta Dunării, insula Șerpilor (anexate în 1829) și partea de sud a Bugeacului (anexat în 1812). Inițial, sultanul otoman, suzeran al Moldovei, revendicase și cedarea Cetății Albe, pe atunci „Ak-Kerman”, de către Rusia către Moldova, pentru a relua el însuși direct în stăpânire Delta și insula Șerpilor.

În final Turcia a recuperat Delta Dunării și insula Șerpilor, dar fără ca Moldova să recapete Cetatea Albă. Protocolul de la Paris semnat la 6 ianuarie 1857 stabilea că Insula Șerpilor va aparține statului posesor al gurilor Dunării (în acel moment Imperiul Otoman), care se obliga să întrețină pe insulă un far pentru navigația navelor ce treceau pe Dunăre, spre portul rusesc Odesa. Tratatul adițional de la Paris din 7/19 iunie 1857, a confirmat aceste hotătâri.

1865 – A încetat din viață Evanghelie Zappa (23 august 1800 – 19 iunie 1865)

Personalitate balcanică, de origine aromână, moșier, negustor și întreprinzător; primul care a lansat, cu mulți ani înaintea francezului Pierre de Coubertin, ideea renașterii olimpismului modern.

1866 – Legea asupra taxelor vamale

Deși a reprezentat prima organizare vamală din Principatele Române, punerea sa în aplicare a fost amânată prin alte două legi succesive. Prima lege vamală modernă și sistematizată a fost promulgată la 15 iunie 1874 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1875.

1878 – Delegația României a prezentat Congresului de la Berlin doleanțele țării

Congresul de la Berlin (1/13 iunie–1/13 iulie 1878) a fost o întâlnire a principalelor puteri europene ale vremii și reprezentanți ai Imperiului Otoman. S-a desfășurat în urma conflictului dintre Imperiul Țarist și cel Otoman (1877–1878), având ca scop principal reorganizarea Țărilor Balcanice. La congres, reprezentanții României, Greciei și Serbiei au fost admiși doar la ședințele care îi priveau, având un vot pur consultativ. Eforturile lui Ion C. Brătianu, primul ministru, și Mihail Kogălniceanu, ministrul Afacerilor stăine, de a participa cu drepturi depline la Conferință, nu au avut succes. Pe 12/25 iunie au înaintat un memoriu cancelarului Bismarck, președintele Congresului, unde se cerea: 1) nici o parte a teritoriului să nu fie dezlipită de la statul român; 2) teritoriul național să nu servească ca drum de trecere a trupelor rusești din Bulgaria; 3) România, în virtutea drepturilor ei seculare, să ia din nou în stăpânire gurile Dunării, inclusiv Insula Șerpilor; 4) să primească despăgubiri proporționale forțelor angajate în luptă; 5) independența să-i fie solemn recunoscută și teritoriul să fie declarat neutru. La 19 iunie reprezentanții români au fost admiși la ședință însă doar pentru „a fi auziți, dar nu ascultați”. Congresul de la Berlin a consacrat recunoașterea internațională diplomatică a independenței de stat, pe care România și-o proclamase cu un an mai înainte. Enormă importanță prezintă faptul că, prin înlăturarea atât a suzeranității otomane, cât și a tutelei marilor puteri garante, România și-a dobândit egalitatea juridică cu toate statele suverane.

1882 – S-a născut Ștefan Zeletin

Ștefan Motăș; 19 iunie 1882, Burdusaci–Răchitoasa, Bacău – 20 iulie 1934, București

Filosof, economist și sociolog, profesor universitar. A fost licențiat al Facultății de Filosofie și Filologie clasică din Iași, iar în 1914 și-a luat Doctoratul cu Magna cum laude la Universitatea din Berlin. După terminarea studiilor a fost profesor la Universitatea din Iași. A fost unul dintre cele mai cunoscute nume ale liberalismului teoretic românesc interbelic. A demonstrat că singura cale pentru modernizarea României o reprezenta capitalismul. Însă, un capitalism autentic nu se poate construi decât de o burghezie națională în strânsă legătură cu burghezia europeană. Pentru aceasta este nevoie de un partid liberal puternic și de o doctrină care să inspire o guvernare luminată. Din scrierile sale: Evanghelia naturii, Scurtă expunere a filosofiei sceptice, Burghezia română. Originea și rolul ei istoric, Neoliberalismul. Studii asupra istoriei și politicii burgheziei române – un îndrumar teoretic și practic pentru orice guvernare liberală, Nirvana, gânduri despre lume și viață.

1899 – S-a născut George Călinescu

19 iunie 1899, București – 12 martie 1965, Otopeni

Critic și istoric literar, scriitor, publicist, academician, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Și-a semnat întotdeauna articolele cu G. Călinescu, după o modă destul de răspândită în perioada interbelică. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie din București, a luat licența în Litere în 1923 cu teza Umanismul lui Carducci. A devenit profesor de Limba italiană la licee bucureștene și timișorene, apoi a plecat la Roma, pentru doi ani cu o bursă pentru Școala română din Roma, instituție de propagandă culturală românească, fondată de profesorul și istoricul Vasile Pârvan. În 1926 s-a mutat în București, a obținut o detașare la Liceul „Gh. Șincai” și a citit pentru prima oară la cenaclul lui Eugen Lovinescu, Sburătorul. În 1929, s-a căsătorit cu Alice Vera, episodul foarte amuzant al primei întâlniri a celor doi viitori soți fiind descris cu lux de amănunte în romanul Cartea nunții. A editat revista Sinteza, în colaborare cu alți scriitori, și două numere din revista sa personală Capricorn (1930). A devenit în 1936 Doctor în Litere la Universitatea din Iași cu o teză despre Avatarii faraonului Tla, nuvelă postumă a lui Mihai Eminescu, descoperită și pusă în valoare chiar de el. A fost numit conferențiar de Literatură română la Facultatea de Litere a Universității din Iași, iar din 1945 s-a transferat la Universitatea din București. În 1926 a debutat cu versuri în Universul literar, a colaborat la Viața literară și Gândirea, a făcut parte din comitetul de conducere al revistei Viața românească. La București a colaborat cu prestigioasa Revistă a Fundațiilor Regale. A fondat la Iași Jurnalul literar (1939), pe care l-a condus; la fel și revistele Jurnalul literar, Lumea și ziarele Tribuna poporului, Națiunea. După 1947 a publicat în revistele Gazeta literară, devenită mai apoi România literară, și Contemporanul, Roma, Sburătorul. A scris studii fundamentale despre literatura română: Viața lui Mihai Eminescu, Opera lui Mihai Eminescu, Viața lui Ion Creangă, Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941), Istoria literaturii române. Compendiu (1945), Nicolae Filimon, Vasile Alecsandri etc.; studii și eseuri privind literatura universală: Impresii asupra literaturii spaniole, Scriitori străini. A scris romane de tip balzacian (cu intenție polemică evidentă), obiective, la persoana a treia: Enigma Otiliei, Bietul Ioanide, Scrinul negru; poezie: Lauda lucrurilor, Lauda zăpezii.

1900 – S-a născut Irina Constanziu-Vlassopol

19 iunie 1900, Iași – 1979, București

Prima femeie ofițer din Marina Comercială Română. Fiica generalului Mihail Constanziu (comandantul Diviziei 2 Cavalerie, Iași), a făcut cursurile primare și gimnaziale prin diferitele garnizoane prin care a trecut cu tatăl său. A lucrat o vreme la o întreprindere forestieră și apoi la o sucursală a Băncii Marmorosch-Blanck. S-a căsătorit cu Spiridon Vlassopol, ofițer în rezervă al Marinei Militare Române. La 18 februarie 1930, căpitănia portului Brăila i-a eliberat livretul de marinar cu nr. 270 și l-a convins pe soțul ei să închirieze de la Serviciul Militar Român cargoul Oituz de 5.400 tone. A deținut postul de ofițer maritim III, ocupându-se de aprovizionarea cu alimente, evidența cheltuielilor, a conturilor și navlurilor, pe navele Dacia și Oituz (1930–1932). Pe cargoul Inginer N. Vlassopol, alături de soțul ei, a navigat în Marea Mediterană, Marea Nordului, Marea Baltică și a traversat Oceanul Atlantic ajungând până în porturile Buenos Aires, Rosario, Montevideo. Și-a dovedit pe deplin abilitățile de lup de mare într-o furtună din strâmtoarea Messina, când a salvat nava de la naufragiu. La 15 august 1937, de Ziua Marinei Române, Irina Constanziu-Vlassopol a fost decorată de Regele Carol al II-lea „pentru dragostea cu care a îmbrățișat marea”, cu Medalia maritimă, cl.III. După schimbarea regimului politic, a avut de suferit de pe urma originii sale burgheze, neputându-se angaja decât ca femeie de serviciu. A continuat să corespondeze cu Muzeul Marinei Române din Constanța, căruia i-a încredințat memoriile și fotografiile personale.

1900 – A încetat din viață Prințesa Josephine de Baden (Josephine Friederike Luise de Baden; 21 octombrie 1813 – 19 iunie 1900)

Al treilea copil și a doua fiică a cuplului Marelui Ducat de Baden; căsătorită cu Karl Anton Joachim Zephyrinus Friedrich Meinrad, Prinț de Hohenzollern-Sigmaringen; mama lui Carol I al României.

1906 – Expoziția Generală Română

Expoziția Generală Română a fost organizată cu prilejul împlinirii a 1800 de ani de la cucerirea Daciei de împăratul Traian în anul 106, a 40 de ani de la venirea în țară a Regelui Carol I (1866) și a 25 de ani de la proclamarea Regatului României în anul 1881, cu scopul de a prezenta realizările economice, sociale, politice și culturale ale țării, în Parcul din Dealul Filaretului.
Comisarul General al Expoziției a fost numit Dr. Constantin I. Istrati, membru al Academiei, profesor la Universitatea din București, senator și fost ministru. Lucrările au demarat la 15 mai 1905, iar fundațiile pentru Palatul Artelor la 16 august 1905. Întârziată de ploi torențiale, inaugurarea Expoziției s-a făcut marți, 6/19 iunie 1906, la orele 10, de către Regele Carol I, alături de care se afla Regina Elisabeta, Principele Ferdinand și principesa Maria. 100 de trambițași au sunat primirea, iar tunurile de la bateria Calafat au tras 21 lovituri. Familia regală a fost întâmpinată la intrarea în parc, prin poarta în formă de arc de cerc, de către organizatori, guvern și un grup de 300 de notari, primari și săteni de frunte din toate județele țării.

Arenele Romane, operă a inginerului Elie Radu, cu o capacitate maximă de 5.000 de locuri, a fost locul de desfășurare pentru festivitățile de deschidere și de închidere ale expoziției și al altor manifestări cu caracter cultural și artistic, care au oferit ocazia afirmării unității de neam, și limbă a tuturor românilor.

Mai mult: Expoziția Generală Română, acum 110 ani [Familia Regală a României, 31 iulie 2017]

1906 – S-a înființat Institutul Geologic al României

A fost fondat în 1906, prin Decretul semnat la 19 iunie de către Regele Carol I al României, cu scopul de a îndeplini atribuțiile unui serviciu geologic național. De la înființare și până în 1928, directorul institutului a fost chimistul și geologul Ludovic Mrazek.
Totodată, s-a creat Corpul geologilor, prin Decretul semnat de Regele Carol I la 10 martie 1906.

1910 – S-a născut Aurelian Stan

19 iunie 1910, Bogzești, Neamț – 20 iunie 2003, București

Inginer, căpitan, profesor universitar, membru fondator al Academiei de Știinte Tehnice din România, membru corespondent (din 1943) al Academiei de Științe din România, membru de onoare (din 1993) al Academiei Române. A fost licențiat în Matematici al Facultății de Știinte a Universității din Cluj, absolvent inginer al Școlii Superioare de Fabricație de Armament de la Paris și inginer electromecanic al Școlii Politehnice din București. A început, în anul 1942, o lungă și fructuoasă activitate didactică, mai întâi profesor de Matematici, Mecanică, Rezistența materialelor și Balistică la Școala de Ofițeri Activi de Aviație și Artilerie Antiaeriană, apoi, din 1946, la Politehnica din București, profesor de Mecanică, Rezistența materialelor și Vibrații mecanice. Autor a peste 200 de articole, publicate în reviste prestigioase din țară și străinătate, precum și a numeroase volume, devenite cu timpul lucrări de referință, profesorul Aurelian Stan a abordat o vastă problematică: ecrane acustice (în teza de Doctorat), infrasunete, ultrasunete, acustica halelor industriale, combaterea zgomotelor și vibrațiilor în întreprinderi, acustica subacvatică, la care se adaugă și elaborări de standarde. Pe plan international, activitatea sa a fost, de asemenea, recunoscută, fiind ales membru al Grupării Acusticienilor de Limbă Franceză (GALF), membru și vicepreședinte al Societății de Acustică din Europa (FASE).

1910 – S-a născut Arnold Graffi

19 iunie 1910, Bistrița, Austro-Ungaria/Bistrița – 30 ianuarie 2006, Berlin

Medic sas din Transilvania, pionier al oncologiei din secolul al XX-lea. A studiat Medicina la Marburg, Leipzig și Tübingen înainte de a obține doctoratul la Charité din Berlin. A lucrat la Institutul ”Paul Ehrlich” din Frankfurt, a predat la Universitatea ”Humboldt” din Berlin de la mijlocul anilor 1940 până în 1975, când s-a retras. După pensionare, Graffi a continuat să fie implicat în cercetarea cancerului, mai ales în domeniul chimioterapiei și problemele legate de aceasta. De-a lungul vieții, a primit numeroase premii, ca medalia ”Cothenius” a Academiei de Științe ale Naturii în 1977, premiul ”Paul Ehrlich” de la Frankfurt în 1979, medalia ”Helmholtz” a Academiei de Științe din Berlin în 1984, doctorat onorific de la Universitatea din Leipzig în 1990 și Crucea Ordinului de Merit de la guvernul german în 1995.

1919 – A încetat din viață Petre P. Carp (28/29 iunie 1837, Iași – 19 iunie 1919, Țibănești, Iași)

Politician, membru marcant al Partidului Conservator: în numeroase rânduri deputat și senator în Parlamentul României; critic literar și traducător; unul dintre întemeietorii societății Junimea

1925 – S-a născut Vitalie Cliuc

19 iunie 1925, Chișinău – ?

Poet și prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1972. S-a stabilit cu mama sa la Iași, după moartea tatălui. Între 1944–1946 a urmat Școala de ofițeri de artilerie din Pitești, la absolvire fiind avansat sublocotenent. A avut o carieră militară, până la gradul de colonel, în garnizoanele Timișoara, Beiuș, Arad, Predeal, Râmnicu-Sărat, Sihlea și București. A debutat în ziarul Glasul armatei în anul 1946. A colaborat la România literară, Contemporanul, Flacăra, Luceafărul, Ateneu, Astra, Transilvania, lașul literar, Scrisul bănățean, Viața militară etc. A debutat editorial cu volumul de versuri Cu pânzele întinse (1957), urmat de Geneza luminii, Amfore, Glasul armelor, Cupa de aur, Dansul Walkiriilor, Bodyguard la Caracalla etc.

1926 – S-a născut Elisabeth Axmann

19 iunie 1926, Siret, Suceava – 21 aprilie 2015, Köln, Germania

Traducătoare și scriitoare de limbă germană, originară din România. Deoarece tatăl ei, Karl Axmann, funcționar public, era tranferat dintr-o localitate în alta, și-a petrecut copilăria în Bucovina, Moldova și Transilvania. Numai prin mituirea unor responsabili a putut scăpa, în 1945, de deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică. A urmat studii universitare la Cluj, din anul 1947. A lucrat ca ziaristă, cronicar de artă, redactor și critic literar. În 1954 s-a căsătorit cu Titus Mocanu și s-a mutat la București, redactor la secția de cultură a ziarului Neuer Weg. Ulterior, a fost lector la Editura Kriterion, redactor la publicația Neue Literatur. În această perioadă a făcut multe traduceri. În 1977 a fugit din România și s-a stabilit în Republica Federală Germania, unde a continuat să scrie.

1927 – S-a născut Malvina Urșianu

19 iunie 1927, Gușoeni, Vâlcea – 6 august 2015, București

Regizoare și scenaristă de film. A studiat Istoria Artelor la Institutul de muzeografie, paleografie și biblioteconomie de la Arhivele Statului și a urmat cursul experimental de cinematografie ținut de regizorul, scenaristul și actorul Jean Georgescu. A studiat singură filmele regizorilor străini și a început cariera ca asistentă de regie pentru documentarele lui Jean Georgescu, Petrolul și Pădurile. A fost asistenta acestuia și la regizarea filmelor În sat la noi, Directorul nostru, apoi asistenta lui Dinu Negreanu la Nepoții gornistului, a Marietei Sadova și a lui Victor Iliu la regizarea filmului Mitrea Cocor. Prima regie personală a fost cea a filmului Bijuterii de familie (1957), inspirat din nuvela lui Petru Dumitriu, dar în timpul filmărilor a fost întreruptă, a continuat cu Vânt de martie, tot după o nuvelă a lui Petru Dumitriu, filmul având aceeași soartă. În 1958 i s-a înscenat un proces de demascare și a fost acuzată de sabotaj ideologic și anticomunism, fiind arestată și închisă, iar timp de 8 ani a fost interzisă in cinematografie. În perioada 1968–1987 a realizat 8 filme (scenariul și regia): Gioconda fără surâs, Serata, Trecătoarele iubiri, Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu, Liniștea din adâncuri, Pe malul stâng al Dunării albastre, O lumină la etajul zece, Figuranții. A urmat o altă pauză de 8 ani, căci se înăsprise cenzura comunistă. A revenit în 1995 cu filmul de televiziune Aici nu mai locuiește nimeni. A fost decorată cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii” în (2000 și 2002). A urmat filmul Ce lume veselă, pentru care, în 2003 a primit premiul special al juriului la Premiile Uniunii Cineaștilor din România, marcând retragerea sa din activitate. A fost căsătorită cu scriitorul și publicistul Paul Anghel.

O lumină la etajul zece (1984) • Regia Malvina Urșianu. Cu: Irina Petrescu, Gheorghe Dinică, Mircea Diaconu, Ion Niciu, Val Paraschiv, Eusebiu Ștefănescu, Rodica Mureșan

1937 – S-a născut Alexandru Racu

19 iunie 1937, Chișinău – 26 aprilie 2017

Părinte arhidiacon, dirijor de cor, compozitor și instrumentist, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A studiat muzica din copilărie, în familie, la Școala Populară de Artă din Craiova și la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București (1954–1959), având profesori pe Paul Constantinescu, Nicolae Buicliu, Tudor Ciortea, Alexandru Pașcanu, George Breazul etc., absolvind secțiiile de Pedagogie Muzicală și Dirijat coral academic. A fost dirijor al Corului Universității „C.I. Parhon” din București, redactor muzical la Radio Craiova, dirijor al Ansamblului Artistic de Stat „Nicolae Bălcescu” din Craiova, în paralel cu activitatea dirijorală, profesor de Muzică de cameră, Pian principal, Pian tehnic și acompaniament, la Liceul de Artă din Craiova. A pus bazele corului Filarmonicii din Craiova; ca dirijor permanent al corului Filarmonicii Oltenia, după o muncă laborioasă de opt ani, a reușit să susțină, în 1962, primul concert a capella și primul oratoriu integral din capitala Olteniei. A obținut succese artistice deosebite, atât pe plan național, cât și internațional, realizând concerte a cappella, vocal-simfonice, simfonice, spectacole de operă și operetă, înregistrări pentru radio și televiziune. A fost, de asemenea, un mare pedagog, formând și schimbând zeci de generații. Personalitatea sa complexă a fost întregită de activitatea de instrumentist și de îndelungata prestație în domeniul componistic.

Alexandru Racu – Toată suflarea să laude pre Domnul • Corala „Divina Armonie”

1941 – S-a născut Irina Petrescu

19 iunie 1941, București – 19 martie 2013, București

Actriță de teatru, radio, televiziune, voce și film. Intrase la Filologie, dar… a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, promoția 1963, clasa Ion Șahighian și David Esrig. A fost descoperită încă din timpul studenției, de regizorul Savel Stiopul, care a chemat-o sa dea probe pentru un proiect de film care nu s-a mai realizat, dar regizorul Liviu Ciulei a distribuit-o în rolul principal din Valurile Dunării (1960). Au urmat imediat roluri în: Nu vreau să mă însor, Poveste sentimentală, Pași spre Lună, Străinul. A jucat pe scena Teatrului „Bulandra” din București. Lucian Pintilie a distribuit-o într-un film deosebit, Duminică la ora 6 (1966), partenera lui Dan Nuțu (premiat la Mamaia 1965 și la Mar del Plata 1966), cu care va juca și în Diminețile unui băiat cuminte (1967) în regia lui Andrei Blaier. Se afla practic în drum spre Hollywood, când soarta a lovit-o necruțător, ucigandu-i ambii părinți într-un accident rutier… Alte filme: Șeful sectorului suflete, Prin cenușa imperiului, Răutăciosul adolescent, Facerea Lumii, Imposibila iubire, Stâlpii societății, Hotel de lux, Domnișoara Christina.

Străinul (1964) • Regia Mihai Iacob. Cu: Ștefan Iordache, Irina Petrescu, Șerban Cantacuzino, George Calboreanu, Ștefan Ciubotărașu, Fory Etterle, George Măruță, Gheorghe Dinică

1946 – S-a născut Neculai Păduraru

19 iunie 1946, Sagna, Neamț

Sculptor, desenator și pictor, profesor universitar. A urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, clasa Boris Caragea (1971–1975). Își semnează lucrările cu Neculai Păduraru-de la Sagna. A fost profesor universitar al Universității Naționale de Arte București. A participat la expoziții de grup și personale: Galeria Apollo, Sala Dalles și Galeriile Academiei Române din București, Galleria delle Ore din Milano, Academia di Romania di Roma, Galeria Dana din Iași.

Biografie ilustrată: Păduraru Neculai [Artindex]; Galerie: Neculai PĂDURARU – Îmi place! [Artindex]

1947 – S-a născut Petrică Moise

19 iunie 1947, Chișoda, Giroc, Timiș – 2 octombrie 2021, Timișoara

Interpret și compozitor de muzică populară din Banat. Talentul i-a fost descoperit din școală, de profesoara de muzică Elena Catona, care l-a îndrumat spre Liceul de muzică și arte plastice din Timișoara, absolvit în 1966 la clasa Instrumente de percuție. A continuat studiile la Conservatorul de muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, fiind în paralel solist vocal al ansamblului Marțișorul al Casei studenților din Cluj, sub îndrumarea taragotistului Dumitru Fărcaș. A renunțat la Conservator în anul II, a efectuat stagiul militar ca solist vocal al Ansamblului Armatei din Cluj, apoi a urmat Facultatea de Muzică a Institutul Pedagogic al Universități Timișoara (1971–1974). Totodată era solist vocal la ansamblul Doina Timișului al Casei studenților și la ansamblul Timișul al Casei de cultură Timișoara. După absolvirea facultății de muzică a devenit artist liber profesionist. A făcut turnee în Ungaria, Austria, Germania, Franța, Italia, Elveția, Suedia, Canada, SUA și Australia. A colaborat cu ansambluri de amatori și profesioniste (Timișul, Junii Sibiului, Țarina, Mesișul, Maramureșul, Zarandul, Ciocârlia). A înregistrat albume de muzică populară la casa de discuri Electrecord, la studiouri particulare din Timișoara și la studioul de radio și televiziune Novi Sad din Serbia, formația cu care a făcut majoritatea înregistrărilor sale fiind Virtuozii Banatului.

Petrică Moise și Virtuozii Banatului – Bănățan mi-s până mor

1955 – A încetat din viață Marius Mihail (15 martie 1926 – 19 iunie, 1955)

Compozitor și textier de muzică ușoară.

1956 – S-a născut Octavian Penda

Octavian Ioan Penda; 19 iunie 1956 – 19 aprilie 2011, București

Pictor, gravor, sculptor, medalist, ceramist, sticlar, profesor universitar. A absolvit Academia de Arte Vizuale din București. A pictat biserici, a modelat lutul și bronzul, a făcut pictură de șevalet, a creat medalii și a gravat însemne, timbre și bancnote. În 1982, a creat medalia comemorativă 2050 ani de la crearea statului dac, apoi primele bancnote emise în țară după 1989, emisiuni comemorative filatelice. A construit și a condus Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi. A fost o prezență constantă în marile imprimerii și ateliere de gravură din Anglia, Canada, Italia, Japonia, China, Belgia, Cehia.

Galerie: Penda Octavian Ioan [Artindex]

1962 – A încetat din viață Mihail Ghermănescu (20 mai 1899 – 19 iunie 1962)

Matematician cu contribuții în analiza matematică, teoria numerelor, algebră, mecanică generală și balistică.

1972 – S-a născut Andrei Duban

19 iunie 1972, București

Actor de teatru și film. A studiat la Academia de Teatru și Film, secția Actorie, clasa Ion Cojar. A jucat la Teatrul „Ion Creangă”, Teatrul Mic, Teatrul „Bulandra”, Teatrul Național „I.L. Caragiale”, în: Visul unei nopți de vară, Vassa Jeleznova, Romeo și Julieta, Năluca, Boabe de rouă pe frunza de lotus în bătaia lunii, Moartea unui comis voiajor, Numele trandafirului, Anna Karenina etc. A jucat în filme: Acțiunea Zuzuc, Declarație de dragoste, Căsătorie cu repetiție, Duminica în familie, Amen, The House of Magic.

Căsătorie cu repetiție (1985) • Regia Virgil Calotescu. Cu: Catrinel Dumitrescu, Mircea Diaconu, Draga Olteanu-Matei, Octavian Cotescu, Mitică Popescu, Rodica Mandache, Andrei Duban, Ernest Maftei

1973 – A încetat din viață Gabriel Georgescu (4 septembrie 1911 – 19 iunie 1973)

Poet, traducător, profesor de liceu, lector la Institutul Pedagogic din Baia Mare.

1975 – S-a născut Irina Drăghici

Irina Drăghici-Covaliu; 19 iunie 1975, Brașov

Scrimeră specializată pe sabie. A început să practice scrima cu floretă sub conducerea maestrului Romeo Pellegrini, înainte de a alege sabia. La această armă a fost selecționată în lotul olimpic. Cu Cătălina Gheorghițoaia și Andreea Pelei a cucerit medalia de argint la Campionatul Mondial din 2001 de la Nîmes, după ce au fost învinse de Rusia în finală. La Campionatul European din 2004 de la Copenhaga, România a trecut de Azerbaijan în semifinală, dar nu a putut să se impună în finala cu Rusia și s-a mulțumit din nou cu argintul. În iulie 2001 s-a căsătorit cu campionul olimpic Mihai Covaliu. Împreună au doi copii, Vlad Gabriel și Elena Amalia.

1977 – Iustin Moisescu a fost înscăunat Patriarh

În data de 12 iunie 1977, arhiepiscopul, Iustin Moisescu a fost ales Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. O săptămână mai târziu a fost înscăunat, după ce, pe 18 iunie, a primit Decretul Prezidențial, prin care era recunoscut patriarh al BOR. Ceremonia de la Patriarhie a avut loc pe 19 iunie, fiind prezenți membrii Sfântului Sinod, dar și, printre alții, Ștefan Voitec și Emil Bobu, vicepreședinți ai Consiliului de Stat, primarul Bucureștiului Ion Dincă și Ion Roșianu, președintele Departamentului Cultelor. A fost al patrulea patriarh al BOR, păstorind ca patriarh până la moarte (1977–1986).

Patriarhul Iustin Moisescu a fost acuzat de colaborare cu regimul comunist, aservire față de Ceaușescu, acceptarea calității de deputat în Marea Adunare Națională, că a făcut jocul propagandistic al comuniștilor și a colaborat cu Securitatea, dar cel mai greu atârnă ruinele unor biserici-monument, dărâmate în anii ’80.

1977 – S-a născut Maria Cioncan

19 iunie 1977, Maieru, Bistrița-Năsăud – 21 ianuarie 2007, lângă Plevna, Bulgaria

Atletă. A urmat cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport din Cluj, în februarie 2004 a obținut licența; fiind admisă la masterat, la specializarea Știința sportului. A obținut de trei ori titlul de campioană balcanică la 800 m și 1.500 m, de asemenea a cucerit două titluri de campioană națională de tineret la 800 m și 1.500 m, cinci titluri de campioană națională de senioare la 800 m, 1.500 m și 3.000 m. A câștigat numeroase concursuri de Grand Prix 1 și Super Grand Prix, a fost laureată a medaliei de bronz la proba de 1500 m de la Jocurile Olimpice de vară din 2004 de la Atena. A murit în urma unui accident de mașină, când se întorcea din Bulgaria.

1983 – A fost inaugurat podul rutier de la Agigea

Construcția a început în anul 1980. Podul are patru benzi, iar lungimea totală este de 270 de metri. Este un pod hobanat, cu un singur pilon amplasat pe malul stâng al canalului. Lățimea părții carosabile este de 14,80 metri, circulația desfășurându-se pe patru benzi. Este primul pod hobanat realizat pe un drum național din România, de asemenea, noua structură reprezintă primul pod din România la a cărui construcție s-a folosit o macara plutitoare și beton autocompactant.

1987 – Demolarea Bisericii Sfânta Vineri

Biserica Sfânta Vineri-Hereasca, cu hramul Cuvioasa Parascheva a fost ctitorită de Matei Basarab, datând din 1645 și demolată la decizia Elenei Ceaușescu. Demolarea a început la orele 18.00. Peste trei mii de credincioși au sfidat atunci Securitatea și Miliția. Pentru prima oară în România oamenii au strigat: „Jos comunismul! Jos Ceaușescu!„. S-au operat arestări, dar lumea nu ceda. Muncitorii au refuzat să dărâme biserica și au fost aduși pușcăriași, cărora li s-a promis reducerea pedepsei. „La 20.30 pușcăriașul care s-a agățat de turlă a căzut și am aflat că după câteva săptămâni a murit în spital. În genunchi, lumea plângea în hohote, se auzeau blesteme, iar securiștii arestau…”, spunea preotul paroh Gelu Bogdan. Pe locul fostei biserici a apărut, peste noapte, un covor de zeci de mii de lumânări. Securiștii n-au avut curajul să-i oprească. Prin grija preotului, cea mai mare parte din bunurile sacre ale bisericii au fost salvate, fiind duse în custodie la Mănăstirea Cernica și muzeul Herești. Pe locul bisericii a fost construit blocul 105 B…

Realitatea Spirituală – Adevărul despre demolarea Bisericii Sf. Vineri

1992 – Relații diplomatice România – Republica Azerbaidjan

România a fost a doua țară care a recunoscut independența Azerbaijanului, pe 11 decembrie 1991, stabilind ulterior relații diplomatice la nivel de ambasadă. Ambasada României în Republica Azerbaidjan funcționează începând cu data de 3 noiembrie 1998, iar Ambasada Republicii Azerbaidjan în România funcționează din 19 mai 2001.

1992 – Bătălia de la Tighina

A avut loc între 19–22 iunie 1992, între forțe ale poliției și ale unităților nou-formate ale armatei Republicii Moldova, pe de-o parte și garda Republicii Moldovenești Nistreene, Armata a 14-a de gardă sovietică/rusă și voluntari ruși (cazaci) și ucraineni pe de altă parte. Bătălia s-a încheiat odată cu intervenția trupelor armate ruse (mult superioare) de partea forțelor separatiste schimbând raportul forțelor de partea ultimei, după ce anterior forțele combinate moldovene ocupaseră orașul parțial până la Nistru. Numărul victimelor nu a fost determinat nici până astăzi, dar potrivit unor estimări făcute la Chișinău, au murit 279 de combatanți și 1.223 de civili.

1996 – S-a născut Larisa Iordache

19 iunie 1996, București

Gimnastă de talie mondială. A început antrenamentele la CS Dinamo București la vârsta de patru ani și jumătate. În 2008, ea a devenit componentă a lotului național de junioare. S-a antrenat la Colegiul Național Sportiv Cetate Deva, fiind apoi transferată la lotul olimpic de la Izvorani.

A cucerit două medalii de aur și una de bronz la Universiada din 2017 de la Taipei; la Campionatele Europene a câștigat șapte medalii de aur (2012, 2013, 2014, 2020), șapte de argint (2012, 2013, 2014, 2020) și două de bronz (2014, 2017). La Campionatele Mondiale a câștigat două medalii de argint (2014) și două de bronz (2013, 2015). În perioada 2012–2017 a câștigat 12 Cupe Mondiale de aur, patru de argint și una de bronz. A fost câștigătoare a medaliei de bronz în proba pe echipe la olimpiada din 2012.

1997 – S-a născut Cătălina Mihai

19 iunie 1997, Hârșova, Constanța

Actriță de teatru și film. A absovit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 2019, fiind studentă la Master în Arta Actorului. Primul său rol important a fost în filmul Heidi, rol pentru care a primit două nominalizări la Premiile Gopo 2020, pentru cea mai bună actriță și pentru tânără speranță, pe ultimul dintre acestea câștigându-l. A mai jucat în filmele: Izolare, Prin oraș circulă scurte povești de dragoste. Este angajată la Teatrul din Constanța, unde a debutat în rolul Dorine din Tartuffe. A jucat în Doi tineri din Verona, Meciul de comedie, Ziua Z, Povestiri culese, #acedesiguranță și Universuri paralele.

Heidi (2019) International Trailer

2001 – Transplant de inimă artificială de ultimă generație, Novacor

Pentru prima dată în România și în Europa Centrală și de Est, la Institutul de Cardiologie „Prof. dr. C.C. Iliescu” Fundeni din București s-a transplantat o inimă artificială, un sistem montat la nivelul abdomenului bolnavului. Operația a fost efectuată de o echipă condusă de către profesorul Vasile Cîndea, directorul institutului, și de către Șerban Bubenek, șeful proiectului românesc de asistare mecanica a cordului. La intervenție au mai participat medici de la Spitalul Universitar Saint Luc din Bruxelles.

2008 – A încetat din viață Constantin Dinischiotu (11 mai 1927 – 19 iunie 2008)

Regizor și director la mai multe teatre din țară; regizor artistic la Radioteleviziunea Română.

 

Ziua Recunoștinței în Transplant

Marcată din 2010, în semn de mulțumire față de donatori, de încurajare a pacienților care au căpătat o grefă și ca apreciere față de medicii care efectuează astfel de operații complexe.

 

2013 – A încetat din viață Alexandru Mușina (1 iulie 1954 – 19 iunie 2013)

Antologator, editor, eseist, publicist și poet.

2016 – A încetat din viață Mihnea Berindei (22 martie 1948– 19 iunie 2016)

Istoric de origine română naturalizat în Franța; cercetător specializat în istoria Imperiului Otoman; susținător al disidenței din Europa Centrală și de Est și în special, din România.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită