19 Martie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Ziua pașaportului românesc – Legea asupra pașapoartelor

 

1693 – Dimitrie Cantemir a luat domnia Moldovei, dar numai pentru trei săptămâni

Dimitrie Cantemir (26 octombrie 1674 – 21 august/1 septembrie 1723), fiul Domnului moldovean Constantin Cantemir, a fost Domn al Moldovei în două rânduri (18/28 martie–17 aprilie 1693 și 1710–1711) și un mare cărturar al umanismului românesc. După moartea tatălui său, Dimitrie Cantemir a fost ales de boierii mari, în frunte cu Iordache Ruset Vornicul, Domn al Moldovei, la 19 ani. Succesiunea evenimentelor a fost următoarea: în 19/29 martie, un agă al vizirului aflat la Iași este adus ca „să rădic pe Dumitrașco beizădeaoa, ficiorul lui Cantemir-Vodă în locul lui tătâne-său”. Dregătorul turc, văzând că toți boierii îl cereau domn „au luat un căftan ș-au pus în spateli lui Dumitrașco beizădeaoa” [Ion Neculce – Letopisețul Țării Moldovei]. Dar, după o domnie care a ținut mai puțin de trei săptămâni și care nu a fost recunoscută de Poartă, turcii plătiți de Constantin Brâncoveanu, Domnul Țării Românești au impus în scaunul domnesc pe Constantin Duca la 18 aprilie 1693. (Foto: Dimitrie Cantemir, portret din tinerețe [Le musée des beaux-arts de Rouen])

1701 – A doua diplomă leopoldină

Curtea imperială a dat la 19 martie 1701 o nouă diplomă, care reconfirma clerului unit aceleași privilegii ca și clericilor catolici și declara că mirenii (inclusiv țăranii), care acceptau unirea cu Biserica Romei, urmau să beneficieze de toate drepturile civice, ieșind astfel din situația de „tolerați” [Istoria României în date, Editura Enciclopedică, 2003]. Diploma din 1701, mai mult decât cea din 1699, leza interesele stărilor privilegiate din Transilvania. În aceste condiții, diploma nu a fost niciodată pusă în aplicare. La 2/12 decembrie 1701, un edict imperial lăsa românilor din Transilvania libertatea de a îmbrățișa una din cele patru religii recepte sau a păstra credința ortodoxă.

1826 – S-a născut Nicolae de Hurmuzaki

19 martie 1826, Cernăuca, Cernăuți, Imperiul Austriac/Ucraina – 19 septembrie 1909, Cernăuca

Baron bucovinean, politician și patriot, deputat al Consiliului Imperial (Reichsrat), membru de onoare (din 1883) al Academiei Române. Descendent al unei vechi familii fanariote din Principatul Moldovei, era fiul marelui vornic bucovinean, Docsachi, frate cu Eudoxiu, Gheorghe, Alecu și Constantin Hurmuzachi. A făcut studii primare, gimnaziale și liceale la Cernăuți (1833–1845). Într-un document din martie 1885, Nicolae de Hurmuzaki este menționat moșier al domeniilor Perzulivca, Dimca și Volcineț în Bucovina. Nicolae și fratele său Gheorghe, au primit titlul nobiliar de baron prin diploma împărătească din 2 octombrie 1881 (Viena) pentru ei, și urmașii lor legitimi, în calitate de moșieri mari și deputați al Consiliului Imperial, Reichsrat. A fost membru al Soțietății pentru cultură și literatură română în Bucovina și a desfășurat activitate politică și culturală pentru emanciparea românilor bucovineni.

1827 – S-a născut Mișu Popp

19 martie 1827, Brașov, Imperiul Austriac/România – 6 martie 1892, Brașov, Austro-Ungaria/România

Pictor, reprezentant al academismului românesc, provenit dintr-o veche familie de preoți și zugravi. A urmat cursurile Academiei Chezaro-Crăiești de Arte Frumoase (Academia Sfânta Ana). În preajma izbucnirii revoluției din 1848, a revenit la Brașov, unde a legat o strânsă prietenie cu pictorul Constantin Lecca, zugrăvind împreună Biserica Sfântul Nicolae din Șchei și Biserica Răzvan Vodă. S-a alăturat revoluționarilor, fiind un conducător al luptei naționale a revoluției din Transilvania. Alături de Constantin Lecca și Carol Popp de Szathmary, a făcut parte din grupul de artiști ardeleni care au influențat semnificativ pictura românească a secolului al XIX-lea. Prin portretistică, Mișu Popp a lăsat documente prețioase pentru cunoașterea epocii în care a trăit, a realizat o vastă galerie de portrete, având ca temă principală personalități politice, istorice și culturale, dar și oameni obișnuiți, funcționari, preoți sătești, orășeni sau țărani. A pictat singur sau împreună cu Constantin Lecca și Barbu Stănescu numeroase biserici: Biserica Sfântul Gheorghe-Nou, Biserica Curtea Veche, Biserica Răzvan Vodă, Biserica Sfânta Ecaterina din București, Capela cimitirului Șerban Vodă, Catedrala Sfinții Voievozi din Târgu Jiu, Biserica din Gârbovu, Biserica schitului de la Frăsinei, Biserica Mănăstirii Radu Vodă, Biserica Sfântul Nicolae de la Câmpulung Muscel etc. Cea mai însemnată colecție de picturi religioase realizate de către Mișu Popp se află în Biserica Adormirii Maicii Domnului din Comuna Satulung (astăzi orașul Săcele) de lângă Brașov. A fost un cunoscut bibliofil, fiind deținătorul unei biblioteci impresionante, iar casa sa din Brașov a devenit pe timpul vieții sale un adevărat muzeu, cu exponate create de către el însuși.

Biografie ilustrată [Wikipedia]

1851 – Pensionatul Domnesc de Demoazele

În 19 martie 1851, Domnitorul Barbu Stirbey a aprobat înființarea unui Pensionat Domnesc de Demoazele, unde urmau să vină fetele unor demnitari care se distinseseră în serviciul public și cărora statul, drept recunoaștere și recompensă, le asigura în mod gratuit buna educație a odraslelor. Piatra de temelie a edificiului a fost pusă abia la 20 noiembrie 1852. Decretarea mobilizării, în august 1916, a fost însoțită de transformarea pensionului în spital. În 1918 clădirea a trecut în folosința austriecilor, care au instalat aici sediul poștei. Ulterior pensionul a primit numele Școala Centrală, denumire pe care o are și în prezent.

1865 – A încetat din viață Nicolae Filimon (6 septembrie 1819 – 19 martie 1865)

Prozator, cronicar teatral și muzical; primul critic muzical român; autor de nuvele romantice și realist-satirice, dar și al primului roman realist românesc.

1871 – S-a născut Petre Liciu

19 martie 1871, Focșani – 1 aprilie 1912, București

Mare actor de teatru, regizor și pedagog. În 1888 s-a înscris la Facultatea de Drept, la dorința familiei și la Conservator, începând să joace la Teatrul Național din Iași. În 1890 familia s-a mutat la București, unde a continuat studiile de drept în anul al treilea, dar Conservatorul nu i-a recunoscut cei doi ani absolviți la Iași, fiind obligat să se înscrie în anul I, dar a terminat cu premiul întâi pentru comedie. În 1894 a fost admis prin concurs la Conservatorul din Paris, pentru cursuri de Declamațiune, cu o bursă din partea statului român pentru trei ani, dar a rămas la Paris numai doi ani. A fost angajat la Teatrul Național din București, devenind în curând unul din cei mai de seamă actori ai lui. A interpretat, de-a lungul unui deceniu, o întinsă gamă de roluri, de la farsă și vodevil până la drama zguduitoare: Shylock din Neguțătorul din Veneția de Shakespeare, Cezar din Ruy Blas de V. Hugo, Ștefăniță din Viforul de Delavrancea  etc. Deși nu a deținut niciodată oficial o catedră la Conservator, funcționând aici ca locțiitor al unor actori-profesori, a îndrumat o adevărată generație de monștri sacri, din care făceau parte Ion Manolescu, V. Maximilian, G. Storiu, Zaharia Bârsan, Marioara Voiculescu etc.

Independența României Film mut (1911–1912) • Regia Aristide Demetriade, Scenariul Petre Liciu

1880 – Promulgarea Legii telegrafo-poștale

Sancționată prin Decretul nr. 949/19 Martie 1880, a consfințit monopolul statului asupra serviciilor de poștă și telegraf. În același an s-a emis și Legea pentru organizarea corpului telegrafo-poștal, care stabilea structura Direcției Telegrafo-Poștale a Ministerului de Interne.

1890 – S-a născut I.M. Rașcu

Ion Rașcu; 19/31 martie 1890, Iași – 1971

Hagiograf, istoric și critic literar, comparatist, biograf, traducător, poet simbolist, promotor cultural și profesor. A urmat studiile primare și liceale la Iași și a debutat în 1905 în revista studențească Spre Lumină. A colaborat la revista populară Duminica și ziarul politic Opinia. După absolvirea Liceului Național a studiat la Facultatea de Litere a Universității din Iași. A fost crescut ca român ortodox, dar mai târziu a revenit la religia strămoșilor săi francezi, alăturându-se Bisericii Romano-Catolice. A devenit una dintre personalitățile simboliste importante din orașul său natal înainte de 1914. În ultimii ani, el a trăit mult mai discret ca profesor și cercetător literar, fiind lăudat și contestat în același timp pentru erudiție și austeritate. În 1911 a fondat, împreună cu Alfred Hefter-Hidalgo la Iași revista Versuri, ulterior Versuri și Proză, cea mai longevivă revistă simbolistă din Moldova, fiind redactorul-șef al acesteia.

1898 – S-a născut Aram Frenkian

19 martie 1898, Constanța – 10 septembrie 1964, București

Filosof, filolog, traducător și eseist; membru post-mortem al Academiei Române. Provenit dintr-o familie de armeni refugiați din Imperiul Otoman, a făcut studiile la București, a urmat liceul „Gheorghe Lazăr”, manifestând înclinația către filosofie, matematică și limbi străine (în special latina și greaca veche). După ce a absolvit cursurile universitare, în 1926, a plecat la Paris, unde a studiat doi ani filosofia la Sorbona și l’École des Hautes Études, păstrând, în același timp, interesul pentru limbile clasice și orientale. Ȋn 1931, a obținut titlul de Doctor în Litere și Filosofie cu teza Cosmologia lui Heraclit din Efes, cu Magna cum laude. Din 1937 a început cariera universitară ca asistent de Limba elină, apoi conferențiar și profesor (din 1957) la catedra de Filologie clasică la Facultatea de Filologie din București. Din 1964 a devenit șeful secției de Istorie la Institutul de Logică din București. A scris peste cincizeci de studii și cărți de filosofie, în care a abordat probleme de istoriografie filosofică, axându-se în mod special pe spațiul cultural dintre Occident și Orient și în special de temele filosofiei presocratice și cele legate de Homer.

1901 – A încetat din viață George Grămăticescu (15 iulie 1846 – 19 martie 1901)

General de brigadă; a participat la războiul de Independență; director adjunct și director al Pirotehniei Armatei; șef de stat major al Corpului 3 Armată.

1907 – Apogeul răscoalei țărănești în Moldova

Răscoala țărănească din 1907 s-a intensificat în violență. În perioada 6/19–9/22 martie mai multe proprietăți ale latifundiarilor au fost distruse, iar numeroși arendași au fost uciși sau răniți, considerând că s-a atins apogeul răscoalei. Guvernul conservator nu a putut face față situației, astfel încît liberalii lui Dimitrie Sturdza au preluat puterea (12/25 martie). Liberalii au făcut ceea ce nu se puteau hotărî să faca conservatorii și anume să folosească armata și tunurile împotriva țăranilor, prin Ministrul Armatei, Alexandru Averescu. A fost o adevărată tragedie, fiind omorîți circa 11.000–12.000 oameni, cifră neconfirmată deoarece nu s-a făcut nicodată un raport integral al victimelor.

 

Ziua pașaportului românesc

1912 – Legea asupra pașapoartelor

Regele Carol I al României, prin Înaltul Decret Regal nr. 1758 a promulgat Legea asupra pașapoartelor, prima lege modernă care se referea la pașapoarte și prin care erau legiferate primele principii procedurale pentru trecerea frontierei, obligatorii pentru toți cetățenii țării. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial din 21 martie 1912 și a fost semnată de ministrul de Interne, Al. Marghiloman, de ministrul de Finanțe, P.P. Carp, și de ministrul Justiției, M.G. Cantacuzino. Documentul de călătorie românesc, cunoscut sub termenul de pașaport, fusese menționat, pentru prima dată, în Regulamentele Organice, când s-a recunoscut libertatea românilor de a călători peste granițele Dunării și ale Imperiului Habsburgic, stipulând și obligația Agiei de a elibera „răvașe de drum” celor care părăseau teritoriul țării și de a le cerceta pe cele ale celor care intrau în țară.

 

1912 – S-a născut Marina Știrbei

19 martie 1912, Viena, Austria – 15 iulie 2001, Bouloc, Franța

Aviatoare, supranumită „Prințesa aviației românești”. A fost fiica prințului George Știrbei, nepoata lui George Valentin Bibescu și verișoara lui Bâzu Cantacuzino. În 1935 a urmat școala de pilotaj „Mircea Cantacuzino”, condusă de Ioana Cantacuzino, singura școală care accepta și elevi femei și pe care a absolvit-o obținând brevetul de pilot gr. I (pilotaj), al șaselea brevet feminin în România. Ulterior a obținut și brevetul de pilot gr. II (navigare). Și-a cumpărat un avion propriu, un ICAR Universal. Antrenată în zborul acrobatic de Bâzu, în 1936 s-a clasat pe locul I la concursul național aerian, categoria „avioane ușoare de turism”. În calitate de membră a Comitetului Central al Crucii Roșii din România, a luat parte la manevrele militare regale de la Galați (15–23 octombrie 1938), organizate de Forțele Aeriene Regale ale României, pilotând avionul sanitar Monospar ST-25. Au participat și aviatoarele Mariana Drăgescu, Nadia Russo, Virginia Thomas, Virginia Duțescu și Irina Burnaia. În urma unei vizite la organizația Lotta Svärd din Finlanda, a depus un memoriu la Ministerul Aerului prin care solicita înființarea unei escadrile sanitare pentru transportul răniților, cu avioane pilotate de femei. Escadrila Sanitară, supranumită „Escadrila albă” a fost înființată la 25 iunie 1940 și din ea făceau parte Nadia Russo, Mariana Drăgescu și Virginia Thomas, apoi și Virginia Duțescu. În cel de-al doilea război mondial a înființat o Instituție medicală la conacul familiei sale din Dărmănești, pentru a-i ajuta pe soldații răniți, salvați de pe front. În 1942 s-a căsătorit cu prințul Constantin Basarab Brâcoveanu. În 1948 soțul ei a fost arestat, iar avionul ICAR și majoritatea bunurilor au fost confiscate, Marina și cei doi băieți, Constantin și Mihai fiind nevoiți să trăiască în sărăcie. În 1964 a reușit să plece din România cu ajutorul verișoarei sale, Martha Bibescu, stabilindu-se în Franța.

1916 – Relații diplomatice România – Suedia

Primele relații româno-suedeze datează din secolul al XVI-lea, domnitorii Moldovei având frecvente contacte cu regii suedezi. După războiul de Independență a României, s-au înființat mai multe consulate suedeze în țara noastră la Brăila, Galați, București, Constanța, precum și consulate românești în Suedia la Stockholm, Göteborg și Malmö. La 19 martie 1916 a intrat în funcțiune legația României la Stockholm, iar reprezentanța diplomatică a Suediei la București a fost înființată în 1921.

1917 – S-a născut Dinu Lipatti

19 martie 1917, București – 2 decembrie 1950, Geneva

Pianist, compozitor și pedagog, considerat cel mai important pianist român, membru post-mortem (din 1997) al Academiei Române. Crescut într-o familie cu tradiție muzicală – tatăl său, Theodor, diplomat de carieră, studiase cu Pablo de Sarasate, mama, Anna era o excelentă pianistă. Naș de botez i-a fost George Enescu – i s-au recunoscut și cultivat din fragedă copilărie înclinațiile muzicale. Din 1922, Josef Paschill a notat primele lui compoziții, după cum le executa la pian micul autor de cinci ani. A fost admis la Conservatorul din București, în 1934 a participat la concursul internațional de pian din Viena, unde i s-a decernat doar premiul doi. Faimosul pianist francez Alfred Cortot l-a invitat la Paris să-și continue sub conducerea sa studiile de pian la Ecole Nationale de Musique. Aici a luat și lecții de compoziție și de artă dirijorală. În 1936 a început cariera de pianist concertist cu o serie de concerte în Germania și Italia, reputația sa creascând cu fiecare apariție în public. La începutul celui de-al doilea război mondial a revenit la București unde a dat recitaluri de pian ca solist sau acompaniindu-l pe George Enescu. S-a stabilit în Elveția, a devenit profesor de pian la Conservatorul din Geneva, continuând cariera concertistică cu recitaluri sau ca solist în orchestre dirijate de Herbert von Karajan sau Alceo Galliera. A realizat în studio imprimări pe discuri. În timp ce se pregătea pentru un turneu în America s-a descoperit că suferea de leucemie. A urmat un tratament costisitor, ajutat de muzicieni ca Yehudi Menuhin, Igor Strawinski, Charles Munch care au contribuit cu mari sume de bani. La 16 septembrie 1950 a avut loc ultimul lui concert public, la Besançon.

Frédéric Chopin – 14 Valses

1918 – S-a născut George Ciorănescu

19 martie 1918, Moroieni, Dâmbovița – 6 februarie 1993, Munchen

Eseist, jurnalist, poet, prozator, publicist și traducător care a trăit cea mai mare parte a vieții sale în exil. A fost licențiat al Facultății de Drept (1941) și al Facultății de Litere și Filosofie (1947) a Universității din București, Doctor în Științe politico-economice al Universității din Cluj (1946). În 1947, s-a expatriat la Paris. A fost protagonist al mișcării pentru unitatea Europei în exilul românesc. Astfel, la 9 mai 1948, s-a ținut, la Haga, Congresul Constitutiv al Mișcării Europene, prezidat de Winston Churchill. Aici s-au constituit comitetele naționale ale Mișcării Europene, cuprinzând inclusiv statele căzute sub ocupație sovietică. Comitetul român a avut, ca figuri mai proeminente, pe George Ciorănescu, președinte, Grigore Gafencu, Gabriel Bădărău și alții. În 1954 a devenit deputat în primul Parlament european (cu sediul la Viena). A fost animator a numeroase cenacluri și reviste literare ale exilului și redactor-șef la postul de radio Europa Liberă, unde a deținut și funcția de director adjunct al departamentului în limba română (1965–1970). A coeditat, la inițiativa lui Ion Dumitru, revista Apoziția, a cenaclului literar omonim din München, pe care a condus-o (1982–1992). Scrierile sale includ eseuri: Românii și ideea federalistă, poezie: Ystud, poeme amare, Poeme fără răspuns, Poeme prea târzii, Morior ergo sum, Metaerotism imaginar etc.

1919 – Ungariei i s-a înmânat hotărârea Consiliului Militar Interaliat de la Paris, Nota Vyx

La 6/19 martie 1919, locotenent colonelul Ferdinand Vyx, șeful Misiunii militare aliate la Budapesta, a înmânat guvernului maghiar, din partea aliaților învingători în război, Nota Vyx, prin care se ordona forțelor militare ungare să se retragă în granițele Ungariei, până la tratativele de pace cu Aliații.

După Armistițiul de pe Frontul Balcanic (Belgrad, 31 octombrie/13 noiembrie 1918), deși Ungaria se afla în tabăra țărilor învinse, Crișana, Maramureș și centrul Transilvaniei au rămas sub administrație maghiară, stabilindu-se o linie de demarcație pe aliniamentul râului Mureș. Guvernul Mihály Károlyi a refuzat să retragă trupele din Transilvania, a contestat rezultatul plebiscitului din 1 decembrie 1918 și a reprimat dur manifestațiile pentru unirea cu Regatul României din teritoriile de sub administrația sa.

Conform recomandărilor Conferinței de Pace de la Paris, Consiliul Militar Interaliat de la Paris a constituit o zonă neutră între România și Ungaria, armata ungară fiind somată să se retragă din Transilvania pe linia de demarcație Hust–Satu Mare–Carei–Oradea–Salonta. Autoritățile ungare au refuzat să se conformeze și, în aceste condiții, s-au hotărât să treacă puterea unui guvern bolșevic condus de Garbai Sandor și Kun Bela, care a proclamat Republica Ungară a Sfaturilor. În consecință Consiliul militar interaliat de la Paris a aprobat ca armata română să înainteze pe aliniamentul Satu Mare–Carei–Oradea–Salonta–Arad.

1919 – Au fost îndepărtați din învățământ profesori filogermani ai Universității București

În cadrul unor măsuri de pedepsire a „colaboraționiștilor” din instituțiile statului român, în timpul ocupației germane a Bucureștiului, s-a instituit o comisie de cercetare a profesorilor de la Universitatea din București. Au fost incriminați mai mulți universitari care s-au comportat servil în timpul ocupației germane din Primul Război Mondial – unii au fost îndepărtați din învățământ, altora li s-a interzis temporar să țină cursuri. O parte dintre germanofilii români aveau calcule de ordin geopolitic, alții porneau de la rusofobie, care de la 1878 a cuprins tot mai mulți români, iar alții veneau cu o îndoctrinare regională de tradiție (românii din Transilvania și Banat). Dintre personalitățile acelor vremuri, au fost cunoscuți ca germanofili Titu Maiorescu, Petre P. Carp și Alexandru Marghiloman.

1919 – S-a născut Iurii Pavliș

Gheorghe Pauliș; 19 martie 1939, Copăcele/Caraș-Severin – 5 martie 2020, Poienile de sub munte/Maramureș.

Poet român de origine ucraineană. A avut studii liceale. A debutat absolut în februarie 1957, într-un ziar de limbă ucraineană. În 1979 a primit Premiul Uniunii Scriitorilor. A publicat volumele: În muncă, în cânt, în dragoste [U prați, u pisni, v liubovi], Acorduri [Akordi], Trepte [Shodi], Drumuri [Daroghi], Triluri [Șcebet], Zări de necuprins [Neozori dali], Blocnotesul memoriei [Bloknot pamiati], Interlocutorul etc.

1924 – S-a născut Maria Brezeanu

19 martie 1924, Râșnov, Brașov – 19 aprilie 2005, București

Chimistă, membră titulară (din 1993) a Academiei Române. A absolvit Facultatea de Chimie a Universității din București în 1948, devenind Doctor în Chimie în 1956 și Doctor Docent în 1970. S-a afirmat în studiul chimiei combinațiilor complexe în general și, în special, asupra chimiei combinațiilor complexe polinucleare. Din 1948 a început să lucreze la Universitatea din București, Departamentul de Chimie, până în 1969. A fost președintă a Academiei de științe chimice și membră a Comitetului executiv al societății chimice române. A publicat peste 200 de publicații științifice și 13 cărți, dintre care: Combinații complexe polinucleare și aplicațiile lor, Chimia combinațiilor complexe, Chimia metalelor etc. A obținut 19 brevete de invenție, din care cinci sunt aplicate. Cercetările sale științifice au fost premiate de Ministerul Educației (1961 și 1963) și în 1990 a primit premiul „Gheorghe Spacu” al Academiei Române.

1926 – S-a născut Niculae Cerveni

19 martie 1926, Cervenia, Teleorman – 16 ianuarie 2004, București

Avocat, politician liberal, senator, fost deținut politic al regimului comunist. A absolvit Facultatea de Drept a Universității București (1950). A fost arestat în 1949 pentru „uneltire împotriva regimului comunist” și a fost condamnat la 5 ani de închisoare. În ianuarie 1990, a fondat, împreună cu un grup de colegi de la Baroul București, Partidul Socialist Liberal (PSL), a cărui denumire a stârnit pe atunci numeroase nedumeriri. A fost senator în legislatura 1996–2000, a candidat la funcția de președinte al României la alegerile generale din 2000.

1927 – S-a născut Alecu Popovici

19 martie 1927, Iași – 16 septembrie 1997, București

Poet, prozator și dramaturg. A urmat Facultatea de Medicină din Iași (1945–1951). A început de timpuriu o activitate publicistică, fiind redactor la ziarul Moldova liberă din Iași, asistent și lector de estetică la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, fiind în paralel redactor la revista pentru copii Licurici. A desfășurat o bogată activitate în domeniul teatral, fiind redactor la revista Teatrul, inspector-șef al teatrelor la Comitetul de cultură București, director al Teatrului „Ion Creangă” și secretar literar la Teatrul „Nottara”. A debutat cu poezii în 1943 în revista Vremea, publicând doi ani mai târziu un volum de versuri intitulat Cu abecedarul. Este autorul a numeroase opere literare pentru copii: peste 40 de piese de teatru și numeroase volume de proză și versuri. Piesele sale pentru copii au fost jucate la teatrele de păpuși și marionete din România; o parte din ele au fost reprezentate la Teatrul „Nottara” (Băiatul din banca a doua, Nu prea albă ca zăpada și motanul descălțat, Poveste neterminată), Teatrul Tineretului din Piatra Neamț (Afară-i vopsit gardu’, înăuntru-i leopardu’), Teatrul „Ion Creangă” (Scufița cu trei iezi, Poveștile de aur, Cine se teme de crocodil?) și Teatrul Național din Cluj (Căruța cu artiști). A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1961).

1933 – S-a născut Constantin Dinulescu

19 martie 1933, Alexandria

Actor de teatru și film. A urmat Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa Alexandru Finți, absolvind cursurile universitare în 1955. În perioada studenției a făcut figurație la Teatrul Giulești. După absolvire, a fost repartizat la Teatrul Național din Iași, a colaborat și cu Opera de Stat din Iași. La solicitarea lui Radu Beligan, a fost angajat actor la Teatrul Național din București, unde a interpretat numeroase roluri și a început să fie solicitat să joace în filme. S-a căsătorit cu actrița Carmen Ionescu, colegă de teatru. A fost profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București între anii 1973–1977. Din bogata sa activitate cinematografică: Străzile au amintiri, Conspirația, Un comisar acuză, Ștefan cel Mare, Actorul și sălbaticii, Mușchetarul român, Cuibul salamandrelor, Cursa, Vlad Țepeș, Burebista, Ștefan Luchian, Glissando, Totul se plătește, A unsprezecea poruncă, Trenul vieții, Italiencele. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler în 2004 și Premiul Gopo pentru Întreaga activitate (2019).

Calea Dunării (2013)

1941 – S-a născut Virgil Măgureanu

Imre Asztalos; 19 martie 1941, Giurtelecu Hododului–Hodod, Satu Mare

Sociolog, primul director al Serviciului Român de Informații, în funcție în perioada 1990–1997. Pe 13 iunie 2017, a fost trimis alături de Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Miron Cozma și alții în judecată, pentru infracțiuni contra umanității.

1943 – A încetat din viață Umberto Pessione (7 septembrie 1889 – 19 martie 1943)

Pianist, dirijor român de origine italiană și profesor la Conservator, colaborator al lui George Enescu.

1944 – Masacrul de la Rîbnița

Județul Rîbnița este unul din cele 13 foste județe care au făcut parte din Guvernământul Transnistriei, teritoriul dintre râurile Nistru și Bug aflat sub administrație românească între 19 august 1941–29 ianuarie 1944, când trupele sovietice au revenit în Transnistria și în Basarabia, Moldova de Est. În noaptea dintre 18/19 martie 1944, când armata română se retrăgea din zonă, militarii germani au asasinat aproape 400 de prizonieri, cetățeni sovietici și anti-fasciști români aflați în închisoare, în orașul Rîbnița, pe malul stâng al Nistrului, la 130 de km de Chișinău. Au fost doar 5 supraviețuitori.

70 de ani de la masacrul de la Rîbnița (2014)

1944 – S-a născut Eugenia Moldoveanu

19 martie 1944, Bușteni

Soprană, solistă de operă. De la 7 ani a studiat pianul cu Aurel Bobescu. Între anii 1963–1968 a studiat Canto la Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București cu Arta Florescu iar la clasa de Operă l-a avut profesor pe Hero Lupescu. În anul 1968 a câștigat premiul I la concursul de la Sofia cu Traviata de Giuseppe Verdi. A fost imediat angajată la Opera Națională din București unde a debutat în rolul Donna Anna din Don Giovanni de Mozart. În 1970 a câștigat premiul I la Concursurile Internaționale „G. Enescu” din București și la Toulouse (Franța), în 1973, marele premiu la concursul Madama Butterfly din Tokyo, premiu care i-a fost înmânat de Maria Callas, președinta juriului. A început o frumoasă carieră, care a purtat-o pe toate marile scene ale lumii: Metropolitan Opera din New York, La Scala din Milano, Opera din Hamburg, Covent Garden din Londra, Arenele din Verona, Teatro Colon din Buenos Aires, Opera de Stat din Viena; alături de artiști ca Placido Domingo, Jose Carreras, Carlo Bergonzi, Alfredo Kraus, Renato Bruson, Giuseppe Taddei, Ruggiero Raimondi, Katia Ricciarelli, Nicolai Ghiaurov, sub baghetele unor dirijori ca Riccardo Muti, Claudio Abbado, Giusepe Patane, George Pretre sau Wolfgang Savallish. În repertoriul ei s-au regăsit titluri de operă ca: Don Giovanni, Idomeneo, Flautul fermecat, Nunta lui Figaro, Traviata, Luiza Miller, Simon Boccanegra, Ernani, Otello, Boema, Madama Butterfly, Turandot, Gianni Schicchi, Manon Lescaut, Freischutz, Carmen, Manon, Năpasta, Oedip; iar din repertoriul vocal-simfonic: Simfonia a IX-a de Beethoven, Recviemul de Verdi, Brahms, Mozart, Stabat Mater de Dvorak, Missa Solemnis de Beethoven. S-a retras de pe scenă la vârsta de 49 de ani. A predat Canto la Universitatea națională de muzică din București, a fost secretar de stat la Ministerul Culturii, director general al Operei Române (1993–1995) și parlamentar.

Verdi – Ernani; Ernani involami • Eugenia Moldoveanu, Orchestra Naţională a Radiodifuziunii Române, Dirijor Carol Litvin

1949 – Constituirea Uniunii Tineretului Muncitor, UTM

Originile UTC sunt neclare și controversate, istoria sa timpurie fiind falsificată permanent în perioada comunistă. Astfel, în istoriografia comunistă a fost impusă ca dată de naștere a UTC, Conferința generală a tineretului socialist de la București din 19–20 martie 1922, în prezența liderilor comuniști, la Sala Ateneului Român. Au participat 23 de delegați reprezentând 19 organizații de tineret din toate provinciile istorice ale României Mari, totalizând aproximativ 4300 de membri. De fapt, nu a fost decât o continuare a strategiei comuniste de infiltrare, radicalizare și scindare a organizațiilor social-democrate, socialiste și sindicale de tineret, având ca scop final transformarea lor într-o unică organizație de masă comunistă, afiliată la Internaționala Tineretului Comunist (KIM), organizația bolșevică creată de Komintern. Statutul și structura de organizare a UTM au copiat modelul Komsomolului, definiția organizației, natura relațiilor cu partidul, organizarea, funcțiile și modul de funcționare fiind aproape identice. Totodată, structura și activitatea UTM le reproduceau pe cele ale PMR, el însuși o copie a PCUS, fiind controlate direct de conducerea de partid.

1949 – Primul sportiv român care a stabilit un record mondial în aer liber

La proba de 15 kilometri marș, desfășurată la București, atletul Dumitru Paraschivescu a obținut timpul de o oră, 8 minute și 28 de secunde.

1950 – S-a născut Victor Eskenasy

Victor Filip Eskenasy Moroșan; 19 martie 1950, București – 19 noiembrie 2019, Frankfurt am Main, Hessa, Germania

Arheolog, istoric medievist, critic muzical și jurnalist. A fost licențiat al Facultății de Istorie a Universității București. A fost arheolog medievist și cercetător științific la Centrul de istorie și teorie militară până în 1981, ulterior specializându-se în istoria evreilor din România. A emigrat în Elveția în 1983, lucrând ca asistent de cercetare la Universitatea din Lausanne, colaborator extern la postul de radio Vocea Americii, redactor la BBC (1984–1985) și la Radio Europa Liberă, unde a realizat programul Actualitatea internațională și a realizat emisiuni culturale muzicale, inclusiv interviuri cu mari personalități muzicale (Sergiu Celibidache, Yehudi Menuhin etc.), republicate ulterior la casele de discuri Tahra (Paris), Edition Modern (București) și RFE (Praga). A publicat cărțile: Izvoare și mărturii referitoare la evreii din România, Bibliografia evreilor din România (în colaborare), Fondation Humbert II et Marie-Jose de Savoie. Catalogue des livres imprimes, Moses Gaster. Memorii. Corespondență, Hermann Scherchen: Viețile unui dirijor (vol.1-2).

1950 – A încetat din viață Alexandru Vaida-Voevod (27 februarie 1872 – 19 martie 1950)

Om politic, medic, publicist; unul dintre liderii marcanți ai Partidului Național Român din Transilvania, apoi al Partidului Național Țărănesc; prim-ministru al României.

1951 – S-a născut Carolina Ilica

19 martie 1951, Vidra–Vârfurile, Arad

Poetă, traducătoare și eseistă, membră a Uniunii Scriitorilor din România (din 1975). A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității din București (1975). A fost profesoară la Liceul Pedagogic din Arad, ziaristă la Scînteia Tineretului. A debutat cu versuri în 1966, în ziarul arădean Flacăra roșie. În 1969 a fost distinsă cu Premiul Tineretului la concursul „Nicolae Labiș”. A colaborat la publicațiile Familia, Tribuna, Amfiteatru, Luceafărul, România literară etc. După 1989 a fost publicist-comentator la Tineretul Liber și Vocea României, din 1994, diplomat la Ambasada României din Republica Macedonia, iar din 1997 co-fondatoare, împreună cu soțul ei, poetul, prozatorul și eseistul Dumitru M. Ion și vicepreședintă a Fundației Academia Internaționalǎ Orient-Occident. Este directoare artistică și președintă a juriului Festivalului Internațional Nopțile de poezie de la Curtea de Argeș, manifestare cu frecvență anuală. A publicat numeroase volume de poezie, dintre care: Neîmblânzită ca o stea lactee (Premiul de debut al Editurii Eminescu 1973, Premiul I Poezie), Dogoarea și flacăra, Ephemeris, Sonete imperfecte, Numărătoare inversă, Puțin mai mult (55 de poeme), Cărțile de la Vidra (6 vol.), Poemul scurt al lungii mele vieți – 13 Poeme (Duble) de Dragoste.

1951 – A încetat din viață Arthur Gorovei (19 februarie 1864 – 19 martie 1951)

Folclorist, etnograf; a fondat revista de folclor Șezătoarea; membru de onoare al Academiei Române.

1953 – S-a născut Artur Silvestri

Gabriel Tîrnăcop; 19 martie 1953, Drăgănești-Vlașca, Teleorman – 30 noiembrie 2008, București

Scriitor, istoric al culturii și editor. A studiat la Facultatea de Filologie la Universitatea din București, după examenul de licență devenind profesor de Limba franceză la Liceul din Buftea. A debutat în anul 1972 în critica literară, în presa vremii deținând rubrici de comentariu de carte. În 1975 a devenit cronicar literar permanent și, după o specializare în istoria culturii, redactor la revista Luceafărul, una dintre publicațiile culturale importante ale vremii. A fost adept al ideii culturale de protocronism. A fost fondator al principalelor organizații profesionale și patronale din domeniul imobiliar. Din scrierile sale: Semne și peceți. Șapte lecții despre „originism”, Memoria ca un concert baroc (3 vol.), Secretul „Rugului aprins”, Athanor (2 vol.) etc.

1958 – S-a născut Silvia Totan

Silvia Savu; 19 martie 1958, Brașov – 15 martie 2015

Pianistă și profesoară universitară. A studiat la Conservatoarele din Iași (cu profesorul Ioan Welt) și București (cu profesorul Gabriel Amiraș). Vreme de decenii s-a dedicat, cu pasiune și profesionalism, activității didactice în poziția de lector universitar la Universitatea Națională de Muzică din București, ca pianist corepetitor al claselor de Canto. A participat la zeci de concerte din seria Muzicieni de azi, muzicieni de mâine realizată de Rodica Sava pentru Radio România Cultural.

Muzica e viata mea – In memoriam Silvia Totan

1965 – A încetat din viață Gheorghe Gheorghiu-Dej (Gheorghe Gheorghiu; 8 noiembrie 1901 – 19 martie 1965)

Liderul comunist al României din 1947 până la moartea sa; Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române (21 martie 1961–19 martie 1965).

1968 – A încetat din viață Șerban Bascovici (1 ianuarie 1891 – 19 martie 1968)

Poet simbolist și traducător; membru al Societății Scriitorilor Români.

1969 – A încetat din viață Florica Musicescu (21 mai 1887 – 19 martie 1969)

Renumită pianistă și profesoară de pian; considerată unul din fondatorii școlii române de pian.

1969 – A încetat din viață Teodor Bordeianu (16 februarie 1902 – 19 martie 1969)

Inginer agronom și horticultor; a elaborat primele lucrări de pomologie în țara noastră; membru titular al Academiei Române.

1977 – A încetat din viață Nicolae Teodoreanu (17 august 1889 – 19 martie 1977)

Medic veterinar; a înființat Societatea de Genetică din România; a creat, cu echipa sa, rasa de ovine Merinos de Palas; membru corespondent al Academiei Române.

1977 – A încetat din viață Petre Dragu (19 aprilie 1932 – 19 martie 1977)

Scriitor; secretar literar la Teatrul de Stat din Ploiești și Teatrul Național din Craiova; redactor la Radiodifuziune Craiova; redactor la Ramuri, Scînteia tineretului și Scînteia. 

1979 – A încetat din viață Al. Dima (Alexandru Dima; 17 octombrie 1905 – 19 martie 1979)

Critic și istoric literar; membru corespondent al Academiei Române.

1979 – A încetat din viață Emil Vora (Emil Măroiu; 14 septembrie 1906, Meriș, Mehedinți – 19 martie 1979, București)

Poet, economist, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

1980 – A încetat din viață Teodor Naum (1 septembrie 1891 – 19 martie 1980)

Filolog, traducător și publicist; a participat la elaborarea Dicționarului Academiei Române.

1990 – Conflictul interetnic de la Târgu Mureș – primele evenimente sângeroase

În dimineața de 19 martie la ora 8, s-a întrunit Biroul județean al CPUN, pentru o nouă împărțire a atribuțiilor. Înspre ora zece, manifestanții români au solicitat demisia lui Kincses Elod, a lui Tokes Andras, respectiv a lui Kiraly Karoly. Singurul prezent în Târgu Mureș era atunci Kincses Elod. După prânz sub presiunea mulțimii, dar și a reprezentanților județenei CPUN, Kincses a demisionat. În jur de ora 15, peste 100 de maghiari s-au adunat în fața sediului partidelor din strada Bolyai, unde era sediul mai multor partide politice (PNL, PNȚ etc.), dar și al UDMR, astăzi Curtea de Apel. Intenționau să-l reinstaureze pe Kincses. În același timp, transportați cu mai multe autobuze de la Reghin, Hodac, Ibănești, Toaca etc., românii s-au îndreptat spre Studioul de Radio Târgu Mureș. Era ora 16. Ajungând în dreptul sediului partidelor, s-au luat la bătaie cu ungurii rămași în zonă.

1997 – S-a născut Iulia Andrei

Iulia Maria Andrei; 19 martie 1997, Râmnicu Vâlcea

Handbalistă care joacă pe postul de inter stânga. A început să joace handbal la vârsta de 7 ani, la secția de junioare a CS Oltchim Râmnicu Vâlcea, continând la HC Oltenia Râmnicu Vâlcea, Grupul Școlar Energetic Râmnicu Vâlcea, cu care a câștigat de cinci ori la rând titlul național la diverse categorii de junioare. A fost căpitanul echipei, fiind folosită în trecut atât pe postul de inter stânga, cât și centru sau pivot. A fost convocată la lotul național în 2010, la echipa de cadete a României, cu care a câștigat medalia de aur la Campionatul Internațional din Italia 2011. În 2014, componentă a echipei de junioare a României, a câștigat medalia de aur la Campionatul Mondial din Macedonia. La senioare, în Liga Națională a jucat HC Alba Sebeș, CSM Slatina, CS Dacia Mioveni 2012, în prezent la CSM Târgu Jiu. În 2010 a absolvit cursurile școlii de arbitri pentru handbal.

2003 – S-a inaugurat Institutul Național de Criminologie (INC)

Este un organ de specialitate aflat în subordinea Ministerului Justiției care are ca scop asigurarea, pe baze științifice, a prevenirii și controlului criminalității. Dispune de consilieri juridici, psihologi, sociologi, psihiatri, statisticieni, organizați în echipe mixte de cercetare.

2005 – Lucian Bute a câștigat Centura NABA

Pugilistul român a câștigat Centura NABA la categoria supermijlocie în urma unui meci la Bell Centre, Montreal, cu americanul Christian Cruz, pe care l-a învins prin Knock Out tehnic.

Lucian Bute vs Christian Cruz

2006 – A încetat din viață Radu Aldulescu (17 septembrie 1922 – 19 martie 2006)

Violoncelist; profesor universitar italian originar din România.

2009 – A încetat din viață Ion Dolănescu (25 ianuarie 1944 – 19 martie 2009)

Cântăreț renumit de muzică populară; a înregistrat, de-a lungul carierei sale, nu mai puțin de 50 de albume.

2013 – A încetat din viață Irina Petrescu (19 iunie 1941 – 19 martie 2013)

Actriță de teatru, radio, televiziune, voce și film.

2013 – A încetat din viață Nicolae Paul Mihail (3 iulie 1923 – 19 martie 2013)

Scriitor și scenarist, membru al Uniunii Scriitorilor din România; membru fondator al Uniunii Epigramiștilor din România; membru al Asociației Cineaștilor din România.

2016 – A încetat din viață Stela Brie (16 februarie 1936 – 19 martie 2016)

Prozatoare bănățeană; autoare de literatură pentru copii.

2018 – A încetat din viață Andrei Gheorghe (14 ianuarie 1962 – 19 martie 2018)

Personalitate media, prezentator; realizator de emisiuni de radio și televiziune; realizator de filme documentare și de scurt metraj.

2019 – Gala Premiilor Gopo

La 19 martie 2019, a avut loc, la Teatrul Național din București, cea de-a 13-a ediție a Galei Premiilor Gopo, cel mai prestigios eveniment dedicat cinematografiei din România. Câștigătorii Galei: Cel mai bun film de lungmetraj – Moromeții 2; Cel mai bun regizor – Constantin Popescu (Pororoca); Cel mai bun actor într-un rol principal – Bogdan Dumitrache (Pororoca); Cea mai bună actriță într-un rol principal – Cosmina Stratan (Dragoste 1. Câine); Cel mai bun scenariu – Radu Jude (Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari) etc.

2019 – Cristina Neagu – cea mai bună jucătoare din lume a anului 2018

Federația Internațională de Handbal (IHF) a desemnat-o pe Cristina Neagu, pentru a patra oară, jucătoarea anului. A fost cea mai bună jucătoare din lume în anii 2010, 2015, 2016 și 2018, fiind prima handbalistă din istorie care a primit acest trofeu de patru ori în carieră. Cristina Neagu a mai fost desemnată cel mai bun inter stânga din Champions League în 2015, 2016, 2017, 2018 și cea mai bună marcatoare în 2015 (102 goluri) și 2018 (110 goluri), iar în anul 2018 a primit trofeul  Balonul de Aur.

2021 – A încetat din viață Viorel Toma (Dan Viorel Toma; 15 ianuarie 1944 – 19 martie 2021)

Pictor; profesor la Facultatea de Arte, Universitatea de Vest Timișoara; membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

2022 – A încetat din viață Barbu Cioculescu (10 august 1927 – 19 martie 2022)

Poet, scriitor, eseist, critic literar și traducător; fiul criticului literar Șerban Cioculescu.

2022 – A încetat din viață Nicolae Constantinescu (27 martie 1938 – 18 martie 2022)

Bariton, unul dintre importanții artiști ai Operei bucureștene; profesor de Canto al Universității Naționale de Muzică din București.

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită