19 Septembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Împăratul Franz Joseph I i-a grațiat pe memorandiști, 1895

Semnatarii Memorandumului: Dionisie Roman, Patriciu Barbu, Dr. D.O. Barcianu, Gherasim Domide, Dr. Teodor Mihali, Dr. Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin Patița, Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, Gheorghe Pop de Băsești, Dr. Ioan Rațiu, Dr. Vasile Lucaciu, Dimitrie Comșa, Septimiu Albini

 

1485 – Armata turcă a atacat Cetatea Sucevei

Profitând de lipsa din țară a voievodului Ștefan cel Mare, care se afla în Polonia, o oaste alcătuită din turci și munteni (30–40.000 de oameni) condusă de Ali pașa a intrat în Moldova cu intenția de a pune domn la Suceava un pretendent, Petru Hroiot. Cum Cetatea de scaun nu a vrut să se predea și nici nu a putut fi cucerită, turcii au ars târgul Sucevei.

1677 – A apărut Cronica Țărilor Moldovei și a Munteniei

A fost scrisă de Miron Costin în Principatul Moldovei, la Iași, la cererea comisului polonez Marcu Matczynski, care era interesat de originile poporului român din Moldova și Muntenia, fiind prima carte despre politica și geografia țărilor românești scrisă de un român și destinată străinilor, fiind scrisă în limba poloneză.

Este apreciată pentru viziunea umanistă asupra teritoriului și istoriei naționale și pentru ampla demonstrare a latinității limbii și poporului român. În momentul trecerii sale prin țară, marele sol polonez Ioan Gninski a primit lucrarea.

1825 – S-a născut Ștefan Dimitrie Grecianu

19 septembrie 1825, București – 1 august 1908, București

Istoric medievist, genealogist, heraldist și membru de onoare (din 1905) al Academiei Române. A studiat Dreptul la Paris. Revenit în țară în 1848, a profesat ca procuror și judecător la Tribunalul Ilfov până în 1859, în aceeași perioadă îndeplinind și funcția de prefect al județului Prahova. Din 1859 a fost ales deputat și senator din partea Partidului Conservator, în fiecare legislatură. Din 1902 a fost președinte al Societății Agrare a marilor proprietari. În 1867 a propus mai multe proiecte pentru stema României, dintre care ultimul a fost adoptat peste cinci ani. A scris: Eraldica română, Dela Bucuresci la Sarmisegetusa – O excursiune istorică în Ardeal, Șirul Voievozilor cu divane, Genealogiile documentate ale familiilor boierești.

1873 – S-a născut Ludovic Dauș

19 septembrie/1 octombrie 1873, Botoșani – 17 noiembrie 1953, București

Prozator, dramaturg, poet și traducător. A urmat studii juridice la Universitatea București. A practicat avocatura, fiind o personalitate activă în viața socială: deputat, senator, director al Imprimeriei Statului, director al Teatrului Național din Chișinău, președinte al Ateneului Român și al Asociației Presei din Basarabia, subdirector general al Societății de Radiodifuziune. A debutat cu poezii în Revista nouă a lui B.P. Hașdeu. A scris romane: Străbunii, Iluzii, Drăceasca schimbare de piele, Asfințit de oameni, O jumătate de om; poeme dramatice: Akmiutis, Egle, Doamna Oltea, mama lui Stefan, Valea Albă; versuri: În zări de foc, Drumul sângelui etc.

1875 – A început construirea Catedralei Sf. Iosif din București

Catedrala romano-catolică cu hramul Sfântul Iosif este catedrală metropolitană și arhiepiscopală. Ctitorul ei este Episcopul Ignatius Paoli, din Congregația Călugărilor Pasioniști, primul Arhiepiscop al Arhidiecezei de București. Banii pentru construirea Catedralei au provenit de la credincioșii din București, de la diverse personalități înstărite, dar și de la binefăcători din străinătate, cunoscuți sau prieteni ai Episcopului Paoli. Lucrările au fost conduse de către călugărul pasionist olandez Alfons Zegers, arhitect prin formație, chemat la București de la mănăstirea pasioniștilor din Dublin (Irlanda), de către Episcopul Paoli. Din 1880, lucrările au fost conduse de priceputul arhitect Carol Berisch. Edificiul, construit în stilul romanic combinat cu elemente gotice, specifice marilor catedrale ale Europei creștine, a fost proiectat cu dimensiunile: 40 m lungime, 20 m lățime și 22 m înălțime. În toamna anului 1875 a avut loc ceremonia sfințirii pietrei de temelie a Catedralei, moment solemn marcat pe o placă de marmură, fixată lângă altarul Maicii Domnului: „Lui Dumnezeu cel mare și bun, în cinstea Sfântului Iosif, logodnicul sfintei Fecioare Maria, preacinstitul și preavrednicul domn Ignatius Paoli, episcop romano-catolic de București, a binecuvântat și pus această piatră în ziua de 19 septembrie 1875”. Construcția catedralei a fost terminată la sfârșitul anului 1883, inaugurarea solemnă având loc la 15 februarie 1884.

1879 – Misiunea specială a lui Dimitrie A. Sturdza la Berlin

Derulată între 7/19 septembrie–24 septembrie/6 octombrie, în scopul încheierii Convenției româno-germane de răscumpărare a căii ferate Roman–București–Vârciorova. Pentru a intra în vigoare, Convenția trebuia să fie ratificată de către adunările legiuitoare din România.

1879 – Relații diplomatice România – Bulgaria

Relațiile diplomatice dintre România și Bulgaria au fost stabilite la nivel de Birou al reprezentantului diplomatic. Ulterior, reprezentarea diplomatică bilaterală a fost ridicată la nivel de consulate, consulate generale, legații, iar după 1944, de ambasade.

1879 – Johannes Brahms în turneu în Transilvania. Brașov

Curiozitatea lui Johannes Brahms pentru „îndepărtata Transilvanie” a fost trezită de povestirile impresarului vienez, Ignaz Kugel, dar ideea de a întreprinde un turneu, însoțit de violonistul maghiar Joseph Joachim în Marele Principat al Transilvaniei pare să fi fost a soției lui Joachim, Amalia, care era din Sibiu.

Johannes Brahms – Dansul Ungar Nr. 1 • La vioară Joseph Joachim

1886 – S-a născut Vasile Militaru

19 sau 21 septembrie 1886, Dobreni–Câmpurelu, Ilfov – 8 iulie 1959, închisoarea Ocnele Mari

Poet și scriitor creștin și naționalist, unul din marii fabuliști români din secolul al XX-lea, foarte popular în perioada interbelică. Născut într-o familie foarte săracă de țărani, a făcut doar patru clase. A debutat cu versuri la 15 ani. Primul volum de versuri, Strop de rouă, a apărut în 1919, fiind remarcat de oameni de cultură ca Barbu Delavrancea, Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu. A publicat versuri în Universul (1927–1930), fabule în Drum nou și Porunca Vremii, temele predilecte fiind ortodoxia, naționalismul, oamenii simpli, antisemitismul, satul românesc. Din volumele publicate: Un capitol din istoria culturală a țării, Fabule, Psaltirea în versuri (1939, Premiul Academiei Române), Graur cel Nesocotit, Doina, Cântarea neamului, Spre împărăția lui Iisus, Cântecele vinului, Curcubee peste veac, Treziți-vă, români!, Mireasa soarelui, Scară către Dumnezeu etc. Opera sa de căpătâi rămâne Divina zidire, Biblia versificată și ilustrată, la care a lucrat peste 25 de ani. Ca mulți alți scriitori creștini (Pan Vizirescu, Al. Lascarov-Moldovanu și Radu Gyr) a fost complet interzis și ignorat între anii 1944–1989. Arestat în 1958 de Securitate „pentru deținere de publicații interzise“, a fost condamnat – ar fi avut de executat în total 42 de ani de închisoare, deși la data condamnării avea venerabila vârstă de 74 ani. Bolnav și fără apărare în fața unor presiuni insuportabile, poetul n-a putut să reziste acelor condiții inumane și a murit ca un „martir al poeziei și al credinței în Dumnezeu”.

1886 – S-a născut Nicolae Profiri

19 septembrie 1886, Murgeni, Vaslui – 22 septembrie 1967, București

Inginer, profesor universitar, politician comunist, membru titular (din 1948) și vicepreședinte (1957) al Academiei Române. A absolvit Școala Națională de Poduri și Șosele (1911) și a studiat la Institutul Politehnic din Berlin (1911–1914), devenind inginer constructor. A fost profesor universitar, șef al Catedrei de Drumuri la Institutul Politehnic din București (1940), președinte al Consiliului Tehnic Superior, președinte al Asociației generale a Inginerilor din România, decan al Colegiului inginerilor și membru al Societății Politehnice Române. Opera sa științifică este legată de construcția drumurilor. A contribuit la introducerea metodelor moderne în construcția de drumuri, fiind autorul unei metode originale de tratament superficial al îmbrăcăminților rutiere. A redactat norme și instrucțiuni și a construit șosele-laborator pentru încercarea diferitelor tipuri de șosele moderne (pavaje de clincher, asfalt coloidal, asfalt de pământ, covoare asfaltice). A contribuit la elaborarea Legii drumurilor din 1929. A fost ministru al Comunicațiilor în guvernele Petru Groza și Gheorghe Gheorghiu-Dej. Între 1916–1938 a publicat: Construcția străzilor, Norme practice la executarea lucrărilor de drumuri, Sisteme moderne de asfaltaj, (în colaborare cu Gheorghe Nicolau), Problema drumurilor noastre, Salvarea șoselelor prin bituminizări.

1887 – S-a născut Eugen Bădărău

19 septembrie/2 octombrie 1887, Foltești, Galați – 11 martie 1975, București

Fizician, profesor universitar, membru titular (din 1948) al Academiei Române. A urmat doi ani studii politehnice la Technische Hochschule din Graz, Austria, s-a perfecționat teoretic la Facultatea de Fizică a Universității din Pisa, Italia. În 1911 a obținut licența în Fizică; a rămas în continuare la Pisa, ca asistent și doctorand al profesorului Angelo Battelli. A obținut titlul de Doctor în Fizică în 1912, cu teza Constanta dielectrică a gazelor și amestecurilor gazoase și a rămas să predea la Institutul de Fizică Experimentală. Atunci a inițiat primele cercetări în domeniul fizicii plasmei, dar cercetările sale au acoperit o gamă foarte largă, de la acustică până la stimularea germinației plantelor cu ajutorul ultrasunetelor. În 1914 i-a fost oferit un post de asistent la Institutul de Fizică din Petrograd (Rusia), la catedra profesorului Orest Chwolson, devenind, în 1917, șef de secție la Institutul de Optică de Stat. Ulterior a obținut docența la Facultatea de Științe din Petrograd și a funcționat ca profesor la Institutul Fototehnic Superior, cercetările sale concentrându-se asupra problemelor de optică: birefringența corpurilor izotrope în câmp magnetic; un nou tip de interferometru. În 1921 a revenit în România; a fost profesor agregat, apoi profesor și șef al laboratorului de Fizică experimentală, la Universitatea din Cernăuți, unde a fost și decan al Facultății de Științe și unde a inițiat primele cercetări de Fizica descărcărilor în gaze din România, devenind un deschizător de drumuri în domeniul fizicii plasmei. În 1934 a fost chemat să preia conducerea catedrei de Fizică corpusculară, nou înființată în cadrul Facultății de Științe a Universității din București; un an mai târziu a trecut la catedra de Acustică, optică și fizică moleculară. A fost și director tehnic al Radiodifuziunii Române, directorul secției de optică și spectroscopie din Institutul de Fizică al Academiei din București/Măgurele, apoi directorul aceluiași institut. A fost inventatorul unor procedee pentru obținerea de parfumuri, prin descărcări electrice în amestecuri gazoase de metan și brom, și a unor metode de testare a materialelor de construcții, folosind ultrasunetele. În afara preocupărilor științifice, a cântat la vioară într-un cvartet. Este considerat fondatorul școlii românești de descărcări electrice în gaze și fizica plasmei. A fost distins cu ordinul Meritul Științific și cu titlul de Om de Știință Emerit.

1895 – Grațierea Memorandiștilor

Fruntașii românilor transilvăneni, care au participat la Congresul extraordinar al Partidului Național Român din Transilvania de la Sibiu au alcătuit Memorandumul adresat suveranului austro-ungar. Memorandumul făcea o analiză a sistemului legislativ ungar (legea națiunilor, legea electorală, legile școlare, legea presei etc.), evidențiind faptul că românii erau discriminați, neavând nici un drept politic și cuprinzând revendicările românilor din întregul imperiu.

Au fost condamnați, în Procesul Memorandumului, la ani grei de închisoare. La 7/19 septembrie 1895, sub presiunea opiniei publice europene și a intervențiilor diplomatice ale României, precum întrevederea de la Ischl între împăratul Franz Joseph I, însoțit de ministrul de externe, M.A. Agenor Goluchowski, cu Regele României, Carol I, monarhul austro-ungar i-a grațiat pe memorandiști.

1903 – S-a născut Marcel Breslașu

Marcel Bresliska; 19 septembrie 1903, București – 29 septembrie 1966, București

Poet, fabulist, compozitor și traducător. A urmat Facultatea de Drept și, în paralel Conservatorul din București. Și-a continuat studiile la Paris, unde a obținut diploma de Doctor în Drept și s-a perfecționat în compoziție la Schola Cantorum, unde l-a avut profesor pe Vincent D’Indy. Întors în România, a practicat o vreme avocatura, în timpul liber dedicându-se scrisului și muzicii. Și-a început cariera literară cu versuri pentru copii, publicate în revista Copilul evreu. În 1934 a scris textul și muzica la un oratoriu profan, inspirat din Biblie, Cântarea cântărilor, care a fost reprezentat în 1938 pe scena Operei din București. A mai scris poezii lirice și alegorice. După război, a fost numit șef al departamentului pedagogic al Ministerului Artelor și Stiințelor, profesor și rector al Institutului de teatru „I.L. Caragiale”, a fost redactor-șef al revistei Secolul 20, a fost timp de mai mulți ani secretar al organizației de partid a Uniunii Scriitorilor. A fost distins cu Ordinul Steaua Republicii Populare Române clasa a III-a (1954), Premiul de Stat (1962), Ordinul Muncii cl. I (1963). Dintre volumele publicate: Grivița Roșie, În tîrg la Iași, Valea Prahovei, Bondocel își alege o meserie, Versuri.

1904 – A apărut, la București, săptămânalul Furnica

Săptămânal umoristic cu conținut satiric, înființat și condus de George Ranetti și N.D. Țăranu. A apărut săptămânal, între 19 septembrie 1904–14 noiembrie 1916 și 14 decembrie 1918–8 octombrie 1930, și avea în paginile sale cugetări, epigrame, glume, maxime, versuri, însoțite pe alocuri de caricaturi și ilustrații, textele revistei fiind scrise aproape în totalitate de George Ranetti și N.D. Țăranu. Pe parcursul celor 30 de ani de existență, revista a publicat o serie de pamflete la adresa elitei societății, precum și la adresa clasei politice, inclusiv la cea a regelui. Pentru textele publicate, autorilor le-au fost intentate mai multe procese, din partea celor care s-au considerat calomniați.

1909 – A încetat din viață Nicolae de Hurmuzaki (19 martie 1826 – 19 septembrie 1909)

Baron bucovinean, politician și patriot, deputat în Consiliul Imperial (Reichsrat); membru de onoare al Academiei Române.

1911 – S-a născut Vasile Butnaru

19 septembrie 1911, Boțești, Vaslui – 11 noiembrie 1968, Iași

Geograf pedolog, profesor universitar. A urmat cursurile Facultății de Științe naturale de la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași (1934–1939), luându-și licența în Geografie (secundar Științe naturale), apoi Seminarul Pedagogic Universitar din Iași. A funcționat în învățământul secundar, profesor de Geografie sau de Științe naturale, din 1943 a fost asistent universitar la catedra de Pedologie a Facultății de Agronomie din Iași, apoi la Facultatea de Agrotehnică a Institutului Agronomic „Ion Ionescu de la Brad”. Din anul 1956, trecând la Universitatea „Al.I. Cuza”, cercetător științific, a devenit directorul Stațiunii experimentale Miroslava, pentru a cărei bună organizare și funcționare s-a dedicat până la sfârșitul vieții. Între timp, a fost conferențiar, ținând un curs de Pedologie la Facultatea de Măsurători terestre din Iași, la Galați, din 1962 lector la catedra de Geomorfologie și Geografie fizică regională a Facultății de Biologie–Geografie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași. Colaborator al secției de Pedologie din Institutul geologic al României, în anul 1964, a adus o importantă contribuție la realizarea unei hărți a solurilor țării, scara de 1:1.000.000. Munca sa științifică s-a concretizat în numeroase articole, rapoarte și studii de specialitate.

1912 – S-a născut Mihail Arnăutu

19 septembrie 1912, Balabanca, Cetatea Albă, Basarabia – 22 martie 1995

Bariton, solist al Operei Române, profesor-îndrumător. A studiat la Conservatorul Egizio Massini din București (1930–1934). A fost solist al Operei din Cluj și din București, profesor de canto la Opera din București. Încă din studenție, a interpretat rolurile Germont-tatăl din Traviata, Barnaba din Gioconda și Renato din Bal mascat. A fost coleg cu Dimitrie Onofrei și Nicolae Secăreanu. Cu timpul, a adugat multe alte roluri, din repertoriul de bas-bariton, bariton dramatic, sau cum îi plăcea să se autodefinească, de bariton-spint. A rămas de neuitat în: Ford din Falstaff, De Luna din Trubadurul, Rigoletto, Iago din Otello și Amonasro din Aida de Verdi, Scarpia din Tosca de Puccini, Tonio din Paiațe de Leoncavallo, Evgheni Oneghin și Elețki din Dama de pică de Ceaikovski, Escamillo din Carmen de Bizet, Alfio din Cavalleria rusticana de Mascagni, Cneazul Igor de Borodin, Olandezul zburător de Wagner, Pizzaro din Fidelio de Beethoven și Boris Godunov, ultimul său debut la sărbătorirea a 30 de ani de activitate pe scena Operei din București. A fost numit, în anul 1963, profesor-îndrumător pentru soliștii și corul Operei din București.

Giuseppe Verdi – Othello Credo • Mihail Arnăutu

1914 – S-a născut Alexandru Țipoia

19 septembrie 1914, Micșuneștii Mari, Ilfov – 9 iulie 1993, Geneva, Elveția

Pictor, membru fondator al Uniunii Artiștilor Plastici din România, stabilit în Elveția. Bunicul său matern a fost Louis-Adolphe Leyvraz, fondatorul coloniei elvețiene din România (1839). A studiat pictura la Academia de Belle-Arte din București, ca student al lui Nicolae Dărăscu și Camil Ressu. A pictat mult în Italia (până în 1947), fiind influențat de cubism. Lucra fără umbre sau lumini, a creat volume numai din culoare. În afară de pictură și grafică de șevalet, a realizat lucrări de sculptură, de artă monumentală și decorativă (mozaic, frescă, tapiserie), a restaurat pictura murală de la bisericile oltenești de la Prisaca, Perieți, ca și frescele din chiliile Mănăstirii Cozia. Și-a prezentat lucrările în peste 10 expoziții personale în timpul vieții și în alte peste 20 expoziții de grup în țară sau în străinătate – la Roma, Paris, Viena, Stuttgart, Bruges.

Contemporan cu Alexandru Ciucurencu, Corneliu Baba, Ion Țuculescu, Alexandru Țipoia este, în ordinea vârstei, al patrulea pilon spiritual al artei românești care face legătura între generații, susținând „arhitectura imaginii” secolului XX. A plecat în Elveția în 1983. După 1989 a expus la Mogoșoaia și Muzeul Cotroceni sub egida fundației întemeiate de fiul său. A primit Mențiunea criticilor și colecționarilor de Artă din București, pentru cea mai bună expoziție a anului 1945, Premiul Ministerului Artelor (1947), Ordinul Meritul Cultural (1968). „Fără să aibă aplombul monden al unor colegi de generație, precum Ciucurencu, Baba ori chiar Țuculescu, Alexandru Țipoia a fost nevoit să lucreze ferit de ochii criticii contemporane, pentru că el a rămas credincios actului artistic în sine, refuzând fățișa implicare în cotidian, retrăgându-se din cercul unei societăți constrângătoare. Pentru atitudinea sa, Alexandru Țipoia a fost persecutat, fiind aproape exclus din ceea ce autoritatea comunistă dorea să recunoască drept breaslă artistică, interzicându-i-se accesul la organizarea de expoziții. Ca mulți alți artiști români de marcă, Alexandru Țipoia a făcut distincția dintre dregătorii temporari peste autoritatea culturală, rămânând cu spiritul în mijlocul neamului în care s-a născut, păstrându-și preocupările pentru căutarea formelor perfecte și pentru ceea ce el percepea a fi obiectul frumos” [Dr. Virgil Ștefan Nițulescu – Treceri în timp].

Biografie ilustrată: Țipoia Alexandru [Artindex]

1915 – S-a născut Ion Sassu-Ducșoara

Ion Sassu, 19 octombrie 1915, Purcăreni, Brașov – 19 octombrie 2000, Brașov

Poet, prozator, culegător de folclor. Absolvent al Școlii Normale din Făgăraș, a debutat publicistic în 1936, în revista Plaiuri săcelene. A colaborat la Gazeta Transilvaniei, Tribuna, Ardealul, Drum nou, Luceafărul de ziuă. A fost redactor la Gazeta Transilvaniei, la Foaia pentru minte, inimă și literatură și redactor-șef la Gazeta Transilvaniei. A debutat în volum cu Poeme pentru omul nou (1947). A fost primul secretar al filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România, delegat din partea Brașovului la conferința de constituire a uniunii în 25 martie 1949 la București. Exclus din PCR în 1952 și din Uniunea Scriitorilor în 1959, a fost reprimit abia după 1989. În 1997, filiala Brașov a Uniunii Scriitorilor din România i-a decernat premiul Opera omnia. Din scrierile sale: Poiana narciselor, Musafirul de dimineață, Comoara lui Carole, Profeticul mâine, Tâlcuiri pe ecran.

 

Ziua Artileriei și Rachetelor Antiaeriene

1916 – Prima acțiune de luptă antiaeriană a armatei române

Pe timpul executării manevrei de la Flămânda (18 septembrie/1 octombrie–22 septembrie/5 octombrie 1916), de către Armata a 3-a Română, bateria de artilerie înzestrata cu tunuri antiaeriene propriu-zise, calibru 75 mm Deport, a respins un atac aerian și a doborât un avion inamic. Comandantul bateriei, locotenentul Constantin Constantin, a fost decorat cu ordinul Coroana României în gradul de cavaler. Ca urmare a acestui succes, ziua de 19 septembrie a fost adoptată, în perioada interbelica, ca zi a artileriei antiaeriene.

[Notă: Manevra de la Flămânda (18 septembrie/1 octombrie–22 septembrie/5 octombrie 1916) apare în pagina 1 Octombrie în istoria românilor, conform calendarului gregorian (pe stil nou), care se aplica, în acea vreme în majoritatea țărilor participante la Primul Război Mondial (din motive ortodoxe, Grecia, România, Rusia au fost ultimele state europene care au trecut la calendarul nou)].

1918 – A încetat din viață Avram Steuerman-Rodion (Adolf Steuerman; 30 noiembrie 1872 – 19/20 septembrie 1918)

Medic, poet, prozator, traducător și ziarist; sionist și activist politic; a condus ziarul Răsăritul.

1922 – S-a născut Majtényi Erik

Erik Mann; 19 septembrie 1922, Timișoara – 22 ianuarie 1982, București

Poet, prozator, ziarist și traducător maghiar-evreu din România, originar din Banat, fiul scriitorului și traducătorului evreu Endre Mann. După studii neterminate la gimnaziul „Diaconovici Loga” a lucrat, printre altele, la tipografia Uhrmann, la un atelier fotografic, muncitor la fabrica Industria Lânei și la fabrica TEBA. Primele poezii le-a publicat la Brașov în Brassói Lapok (Foi Brașovene). În august 1941 a fost arestat la Brașov sub acuzația de dezertare de la armată și încercare ilegală de a traversa granița, fiind deținut în casa de arest a Siguranței din București, în Lagărul de la Târgu Jiu și în Penitenciarul Jilava. După schimbarea regimului în toamna lui 1944, fiind considerat din eroare german, a fost deportat la munci forțate în URSS, în bazinul minier al Donețului. La intervențiile autorităților comuniste române, a fost eliberat și repatriat. A fost ziarist la Luptătorul bănățean din Timișoara (ulterior Drapelul Roșu), apoi la București – redactor la ziarul în limbă maghiară Ifjúmunkás (Tânărul muncitor), unde în 1949 și-a schimbat numele în Erik Majtényi, apoi la Editura Tineretului, a colaborat la Előre (Înainte). A fost secretar al Uniunii Scriitorilor (1955–1956), membru în comitetul de redacție al ziarului Igaz Szó (Cuvânt adevărat) din Târgu Mureș, a scris în revista Művelődés (Cultura), a colaborat la Utunk (Drumul nostru), Előre, Bánsági Írás (Scrisul bănățean). După război s-a făcut cunoscut printr-o poezie angajată idealurilor comuniste; din cauza alinierii poeziei sale la spiritul realismului socialist și al proletcultismului, a fost în mare măsură dată uitării. În urma revoluției din anul 1956 din Ungaria s-a îndepărtat de idealurile comuniste în favoarea unei poezii meditative. Cotitura este marcată de volumul Búcsú az ódáktol (Adio odelor) publicat la Târgu Mureș în 1957, urmat de volumele de poezii Szobrot álmodtam (Am visat o sculptură), Pirkadástól virradatig (Din amurg până în zori) și pentru copii Fehér madár (Pasărea albă).

1924 – Aurel Perșu a brevetat în Germania un automobil aerodinamic

Invenția care l-a făcut celebru pe Aurel Perșu a fost Automobilul de formă aerodinamică cu patru roți montate înăuntrul formei aerodinamice. Brevetul a fost obținut în Germania la 19 septembrie 1924, cererea de brevetare fiind adresată la 13 noiembrie 1922. Automobilul era dotat cu frâne pe saboți, care acționau doar pe roțile din spate. Datorită distanței reduse dintre roțile din spate, inventatorul a renunțat la diferențial în transmisie.

1927 – S-a născut Angela Moldovan

19 septembrie 1927, Chișinău – 13 octombrie 2013, București

Cunoscută cântăreață de muzică populară. A absolvit Conservatorul și Facultatea de Filologie (Limba franceză) din Cluj. A apărut prima dată în 1950 pe scena Operei din Cluj, unde a activat timp de patru ani. A debutat ca interpretă populară în 1954 cu romanța La oglindă și cântecele populare Marioară de la munte și Nu-i bai, pe care le-a înregistrat la Radio Cluj. A colaborat cu cele mai renumite ansambluri din țară: Ciocârlia, Rapsodia română, Doina Bucureștiului, Ansamblul Folcloric Târgu Mureș, și orchestre de muzică populară: Barbu Lăutaru din București, Înfrățirea din Cluj, Brâulețul din Constanța, Plaiurile Bistriței din Bacău, Rapsozii Botoșanilor, Orchestra de muzică populară Radio. A fost decorată cu Ordinul Muncii cl.II (1960); în același an a primit titlul de Artist Emerit al RPR; Ordinul Meritul Cultural cl.II (1967) și Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler (2002).

La oglindă

1928 – S-a născut Alexandru Ene I

19 septembrie 1928, Brăila – 22 mai 2011, București

Fotbalist care a evoluat în posiul de atacant. A debutat la echipa de juniori a clubului Olympia București. A jucat la Metalul București, Dinamo București și Steagul Roșu Orașul Stalin (Brașov). La Dinamo București a evoluat timp de nouă sezoane, câștigând un titlu de campion al României în 1955, o cupă a României în 1959 și titlul de golgheter în 1954. A avut 11 prezențe la echipa națională, înscriind 5 goluri.

1929 – S-a născut Grațian Jucan

19 septembrie 1929, Câmpulung Moldovenesc – 2013

Folclorist, istoric literar, eminescolog și publicist. A urmat cursurile Facultății de Filologie din Cluj unde a studiat folclorul cu profesorul Tancred Bănățeanu. A fost profesor la Liceul „Dragoș Vodă” din Câmpulung Moldovenesc. A debutat publicistic în ziarul Zori noi (Suceava, 1957). A colaborat la Convorbiri literare, Cronica, Limbă și literatură, Revista muzeelor, Albina etc. A publicat volumele: Câmpulung Moldovenesc: pagini culturale; Fundu Moldovei; Bucovina; Eminescu și patrimoniul popular și culegeri de folclor.

1931 – A încetat din viață Ermil A. Pangrati (21 iulie 1864 – 19 septembrie 1931)

Inginer, matematician și profesor universitar; a înființat Școala de Arhitectură; a realizat construcția Universității din București.

1940 – S-a născut Natalia Gliga

19 septembrie 1940, Cașva, Mureș – 14 iunie 2018, București

Interpretă de muzică populară din zona Mureșului și de romanțe. Teoria muzicală și-a însușit-o la Liceul de muzică nr. 12 din București, sub directa îndrumare a artistei Maria Tănase și a Miei Barbu. A fost colegă cu Gheorghe Zamfir. Cariera muzicală și-a început-o imediat după absolvire, când fostul avocat Enăchescu a cooptat-o în noua orchestră. A cântat timp de peste 30 de ani la ansamblul Doina Brașovului. Ca majoritatea artiștilor de succes, a fost chemată la recepțiile oficiale, vocea sa fiind cunoscută de familia Ceaușescu, dar și de alți șefi de stat, dar pentru acest gen de recepții, artiștii nu primeau aproape nimic în plus, în afară de cadourile oferite, în special de ruși.

Lume, lume dragă lume

1945 – S-a născut Ruxandra Sireteanu-Constantinescu

19 septembrie 1945, Mediaș – 1 septembrie 2008, Frankfurt pe Main

Biofiziciană stabilită în Germania. A studiat la Facultatea de Fizică a Universității din București, obținând în 1968 licența în Fizică, specialitatea Biofizică. A lucrat ca biofizician la Centrul de Radiobiologie și Biologie Moleculară și apoi ca asistent stagiar la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie din București. În 1972 s-a expatriat, stabilindu-se în Germania. Și-a pregătit doctoratul în biofizică la Scuola Normale Superiore din Pisa, efectuând partea experimentală (neurofiziologie și psihofizică) la Laboratorio di Neurofisiologia del CNR; în 1976 și-a susținut teza de doctorat intitulată Contributions to the study of the visual function, using spatially periodical stimuli. În anii următori a fost cercetător postdoctoral la universitățile din Ulm și Lausanne; în 1979 s-a alăturat grupului de cercetare Wolf Singer de la Institutul Max Planck de Psihiatrie din München. A fost șefa grupului de Psihofizică de la Institutul Max Planck pentru Cercetarea Creierului și titulara catedrei de Psihologie Fiziologică / Biopsihologie de la Universitatea Johann Wolfgang Goethe din Frankfurt am Main. S-a ocupat cu studiul sistemului vizual uman, aducând contribuții fundamentale privitor la plasticitatea neurală și ambliopie.

1948 – S-a născut Mihai Timofti

19 septembrie 1948, Chișinău, RSSM, URSS – 10 noiembrie 2023, Chișinău, Republica Moldova

Regizor, actor, profesor universitar și muzician moldovean. În 1965 s-a înscris la Teatrul popular Contemporanul, unde a debutat pe scenă în rolul principal al musicalului Visuri și necazuri, a cărui muzică îi aparține. În 1971 a absolvit Conservatorul de Stat „Gavriil Musicescu”, Facultatea Regie–Dramă și a devenit regizor și actor la Studioul Moldova–Film, unde a montat circa 40 filme documentare și muzicale de scurt metraj, a jucat în filmul Lăutarii, de asemenea a luat parte la dublarea filmelor artistice. A fost regizor la Teatrul de comedie muzicală Orenburg, Teatrul muzical din Saransk (Mordovia), Teatrul muzical din Tomsk, Teatrul Național de Operă și Balet Chișinău etc. Cântă la diferite instrumente, pian, clarinet, flaut, flaut-piccolo, trompetă, saxofon. A fost în numeroase turnee în România, Rusia, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Irlanda, Germania, Elveția. Deține titlul onorific de Maestru în Artă și două medalii de aur.

Lăutarii (1971) • Regia Emil Loteanu. Cu: Serghei Lunchevici, Grigore Grigoriu, Svetlana Toma, Victor Ciutac, Mihai Timofti [Vasile], Galina Vodniațkaia

1951 – S-a născut Corneliu Ostahie

19 septembrie 1951, Roznov, Neamț – 11 octombrie 2015, București

Poet, cronicar de artă și eseist, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București. Absolvent al Facultății de Filosofie de la Iași, a debutat promițător, fiind autorul unei poezii profunde și originale. S-a ocupat apoi și de arta plastică, devenind un apreciat critic în domeniu. A colaborat permanent la revistele Însemnări ieșene, Literatorul, Bucureștiul literar și artistic și la site-ul www.artindex.ro. A publicat cărți de poezie: Balans (1976, în caseta debutanților), Recif (debut editorial, 1980), Experiențe pe suflet viu, Existența de probă, Ochii corbului Poe și două antologii de autor: Muzeu Straniu și Clinamen dar și eseuri: Vasile Chinschi. Memoria privirii, Artiști, ateliere, galerii etc.

1957 – S-a născut Carmen Cârneci

Carmen Maria Cârneci; 19 septembrie 1957, Racila–Gârleni, Bacău

Compozitoare și dirijoare. A studiat Compoziția la clasa Dan Constantinescu – Ștefan Niculescu – Aurel Stroe și Dirijatul, avându-i mentori pe Constantin Bugeanu și Iosif Conta, la Universitatea Națională de Muzică din București, unde a primit și titlul de Doctor în Muzică. Și-a continuat studiile ca bursieră DAAD la Staatliche Hochschule für Musik din Freiburg/Breisgau, printr-o specializare postuniversitară în Compoziție, cu Klaus Huber și Dirijat, cu Francis Travis și Peter Babberkof. A obținut și alte burse oferite de Rosenberg Stiftung, Kunst-Stiftung Baden-Würtemberg, Heinrich von Ströbel Stiftung/Südwestfunk Baden-Baden, Künstlerhof Schreyahn, Die Höge și a participat la cursuri de măiestrie susținute de Kurt Masur, Pierre Boulez, Peter Eötvös etc. Ca dirijoare, a colaborat cu ansambluri camerale: Coloratura, ensemble für neue musik Zürich, Heidelberger Festival Ensemble, profectio initiative freiburg etc. și orchestrale: Orchestra Radiodifuziunii din Baden-Baden, Orchestra Academică din Freiburg, Orchestra de Cameră Radio din București, evoluând pe multe scene celebre europene și de peste ocean: Teatrul Scala din Milano, Opera de Stat din Stuttgart, Opéra Bastille din Paris etc. În martie 1996 a dirijat la Neues Theater für Musik din Bonn prima versiune a operei sale de cameră Giacometti. A fost director artistic al edițiilor 2005–2006 ale festivalului internațional Săptămâna Muzicii Contemporane/Săptămâna Internațională a Muzicii Noi, București, actualmente este director executiv al Editurii Muzicale București, activând în paralel și ca dirijoare liber profesionistă. A compus muzică vocală, pentru cor și orchestră: Munte și Secol, The Mado-Songs, Das Hohelied (Cântarea Cântărilor), Sprachrohr – de Sancta Maria; muzică orchestrală: REm Concert pentru violoncel și orchestră, OMENS – Ierburi, Pași pentru clarinet și orchestră, OMENS.Akyn pentru flaut-solo și orchestră de flaute.

Carmen Maria Cârneci – Cântece, descântece • Concert al ansambului devotioModerna condus de Carmen Maria Cârneci

1961 – A încetat din viață Lucia Sturza Bulandra (25 august 1873 – 19 septembrie 1961)

Una dintre marile figuri ale scenei românești, de neuitat în roluri de compoziție din dramaturgia universală și națională, spirit organizatoric, talent pedagogic care a format generații întregi de actori; din 1947 până la sfârșitul vieții a fost directoarea Teatrului Municipal din București.

1962 – S-a născut Viorel Coțoiu

19 septembrie 1962, Reșița – 3 februarie 2021, Bocșa Română/Bocșa, Caraș Severin

Artist plastic, pictor, membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici, Filiala Reșița. A crescut în Bocșa Română unde a a urmat școala generală și liceul. A frecventat cursurile Școlii Populare de Artă din Reșița, specialitatea Pictură, clasa profesorului Petru Kneipp. A urmat studii de pictură bisericească cu Gheorghe Coștiurin, Andrei Răileanu și Dan Caceu.

A executat restaurări de pictură în ulei la biserica din Domașnea cu Dan Caceu, a pictat în frescă biserica Săraca și biserica din Vălișoara, a pictat biserica Berecsău folosind tehnica în ulei. A absolvit Academia de Arte Timișoara – clasa Pictură cu Romul Nuțiu, promoția 1996. A participat la saloanele studențești de pictură (1991–1996). În 1992, a obținut Premiul I la Festivalul Artei Studențești. În 1996 a debutat cu o expoziție personală la Galeria ART din Timișoara, până în anul 2000 vernisând 4 expoziții personale la Timișoara și Reșița și participând la foarte multe expoziții de grup și la saloane de artă plastică naționale și internaționale. A deschis prima expoziție în orașul natal Bocșa, la Biblioteca Orășenească Tata Oancea, în anul 1997, de atunci având o bună colaborare cu această instituție, urmând expoziții personale și de grup. De asemenea, biblioteca bocșană este cea care se ocupa de promovarea sa, organizându-i vernisaje în diferite orașe: Reșița, Lugoj etc. Desena cu ambele mâini la fel de bine.

Mai mult: Expoziție in memoriam artistul plastic Viorel Coțoiu [Info.CS.ro]

1967 – Corneliu Mănescu a fost ales președinte al Adunării Generale a ONU

Ministrul Afacerilor Externe al României comuniste, Corneliu Mănescu a fost ales președinte al celei de-a XXII-a sesiuni a Adunării Generale a ONU. A fost pentru prima dată când un reprezentant al unei țări socialiste era ales în această funcție. Era o funcție cu încărcătură preponderent simbolică și fără capacitate decizională reală în sistemul ONU, dar în condițiile specifice războiului rece ocuparea ei pentru întâia dată de către un demnitar dintr-un stat comunist o făcea să capete o semnificație politică cu mult dincolo de ponderea ei reală.

1969 – S-a născut Simona Păucă

19 septembrie 1969, Azuga, Prahova

Gimnastă de valoare mondială, actualmente retrasă din activitatea competițională și antrenoare de gimnastică. A început să practice gimnastica în anul 1974, la Clubul Sportiv Scolar nr. 2 din București, iar din 1982, s-a transferat la Clubul Sportiv Dinamo București. În 1984, la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, a cucerit două titluri olimpice, cu echipa României și la bârnă, iar la individual compus s-a clasat pe locul 3. După retragerea din activitatea competițională, a devenit antrenoare și s-a ocupat de pregătirea grupelor de copii la CSS nr. 7 Dinamo București, apoi la Clubul Sportiv Municipal din Cluj. A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului.

1973 – A încetat din viață George Popa (19 octombrie 1912 – 19 septembrie 1973)

Scriitor, jurnalist, memorialist.

1975 – S-a născut Laurențiu Reghecampf

19 septembrie 1975, Târgoviște

Fost fotbalist și antrenor. A debutat ca fotbalist la echipa FCM Târgoviște, a jucat la Steaua București, Energie Cottbus, Alemannia Aachen, Kaiserslautern și a jucat un singur meci cu reprezentativa României în 2003. A antrenat: Voința Snagov, FC Universitatea Craiova, Gloria Bistrița, Steaua București, Al-Hilal Riad etc.

1977 – S-a născut Ioana Lupașcu

Ioana Maria Lupașcu; 19 septembrie 1977, Brăila – 31 august 2023, București

Pianistă, considerată de presă, de la debut, noua vedetă a generației sale. A început studiul pianului la 4 ani iar la șase ani a concertat pentru prima dată în public. În același timp, a practicat gimnastica ritmică și înotul de performanță, câștigând premii naționale. A absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București obținând apoi, la sustinerea licenței la Conservatorul „George Enescu” din Iași, nota maximă. A continuat studiile la Conservatoire du Lausanne Elveția, a devenit studenta marelui pianist Lazar Berman, la Accademia Europea di Musica, Italia. Din 2007 a fost solistǎ concertistǎ a Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești. Câștigătoare, finalistă sau laureată a numeroase concursuri din România, Grecia și Turcia, a devenit rapid o prezență constantă pe scenele din Italia, România, Elveția, Croația, Slovacia, Lituania, Belgia, Turcia și Spania, remarcându-se prin virtuozitate și sensibilitate în interpretare atât în repertoriul clasico-romantic cât și în sfera muzicii contemporane. A participat la numeroase festivaluri și gale și a fost invitatǎ sǎ facǎ parte din jurii ale concursurilor de pian. S-a stins la 45 de ani, după o grea suferință.

Franz Liszt – Concertul pentru pian nr. 1 Partea I • Orchestra Filarmonicii din Sibiu, Dirijor Petre Sbarcea, Pian Ioana Maria Lupașcu

1984 – A încetat din viață Toma Dimitriu (27 aprilie 1908 – 19 septembrie 1984)

Actor de teatru si film: a activat la Teatrul Național din București și la Comitetul Cinematografiei.

1988 – A încetat din viață Călin Alupi (20 iulie 1906 – 19 septembrie 1988)

Desenator, pictor și profesor de pictură, reprezentant de seamă al postimpresionismului românesc.

1990 – A încetat din viață Ioana Radu (17 februarie 1917 – 19 septembrie 1990)

Cântăreață de muzică populară și romanțe; a doua femeie motociclist din România.

1991 – Tratatul de prietenie, bună vecinătate și cooperare între România și Turcia

Tratatul a fost semnat la 19 septembrie 1991, și a intrat în vigoare la 13 aprilie 1992.

1992 – A încetat din viață Cella Serghi (Cella Marcoff; 22 octombrie/4 noiembrie 1907 – 19 septembrie 1992)

Scriitoare, publicistă și traducătoare; una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice.

1996 – A fost înființat Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM)

Primul organism român de gestiune colectivă a drepturilor artiștilor interpreți și singurul abilitat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor să colecteze și să repartizeze drepturile conexe cuvenite artiștilor interpreți. Funcționează din data de 19 septembrie 1996, fiind avizat prin decizia ORDA nr. 4/1997 publicată în Monitorul Oficial nr. 57/4 aprilie 1997.

1996 – A încetat din viață Ștefan Mihăilescu-Brăila (3 februarie 1925 – 19 septembrie 1996)

Renumit actor de teatru și film, artist emerit; a jucat cu o inegalabilă măiestrie artistică, în cele mai reușite comedii din cinematografia românească.

1997 – Monumentul Crucea Secolului

În Piața Charles de Gaulle din București a fost dezvelit monumentul Crucea Secolului. Lucrare a sculptorului Paul Neagu, constă dintr-un disc lenticular de bronz de nouă tone, înalt de șase metri, în care sunt decupate o serie de perforații romboidale formând o cruce de lumină și a fost gândit ca monument comemorativ al revoltei anticomuniste de la sfârșitul anului 1989.

În prezent este mutat la intersecția Bd. Aviatorilor cu Șoseaua Nordului, lângă ambasada Chinei.

2000 – S-a născut Denisa Vâlcan

Denisa Andreea Vâlcan; 19 septembrie 2000, Tulcea

Handbalistă care joacă în postul de centru. A jucat la SCM Râmnicu Vâlcea, CSM București, în prezent, pentru echipa SCM Craiova (din 2022). A fost componentă a echipei U17 la festivalul olimpic al tineretului european din 2017 și este componentă a echipei naționale de tineret a României (din 2019).

2001 – Participarea României, ca aliat al NATO, la lupta împotriva terorismului,

Parlamentul României a adoptat, cu o majoritate copleșitoare,  hotărârea de participare a țării, ca aliat de facto al NATO, la lupta împotriva terorismului internațional cu toate mijloacele, inclusiv cele militare. România va asigura acces la spațiul său aerian, aeroporturi, facilități terestre și maritime, în cazul în care va exista o cerere NATO în acest sens, ca urmare a atacului de la 11 septembrie 2001.

2002 – A încetat din viață Victor Ernest Mașek (13 ianuarie 1937, București – 19 septembrie 2002, București)

Filosof, estetician, traducător și critic de teatru, cercetător, profesor universita;, director al Teatrului „Nottara”; atașat cultural și director al Centrului Cultural Român din Viena

2003 – Inaugurarea sistemului NavTex

Compania Națională de Radiocomunicații Navale Radionav a inaugurat sistemul NavTex pentru România, având drept scop transmiterea și imprimarea automată a avizelor de navigație, buletinelor meteo și a informațiilor către navele maritime.

2004 – A încetat din viață Ion R. Baciu (22 martie 1921 – 19 septembrie 2004)

Medic specializat în fiziologia sistemului sangvin și în fiziologia muncii; membru titular al Academiei Române.

2005 – A încetat din viață Emil Manu (Emil Cismărescu; 9 octombrie 1922 – 19 septembrie 2005)

Critic, istoric literar și poet, autor de monografii și al Istoriei poeziei române moderne.

2010 – A încetat din viață Horia Șerbănescu (16 martie 1924 – 19 septembrie 2010)

Popular actor de comedie și de revistă, pe scenă și la televiziune, cu sporadice roluri secundare în film; a debutat la 5 ani.

2011 – A încetat din viață Johnny Răducanu (Răducan Crețu; 1 decembrie 1931 – 19 septembrie 2011)

Muzician de jazz, pianist, contrabasist, compozitor, aranjor și conducător de formație, cu o carieră de excepție și îndrumător al tinerilor interpreți.

2018 – A încetat din viață Geta Brătescu (4 mai 1926 – 19 septembrie 2018)

Artist vizual, opera sa artistică include lucrări de grafică, desen, colaj, fotografie și ilustrație de carte.

2019 – Condamnarea Pactul Ribbentrop–Molotov

Parlamentul European de la Bruxelles a adoptat Rezoluția B9‑0098/2019 din 19 septembrie 2019 referitoare la importanța memoriei istorice europene pentru viitorul Europei, prin care condamna Pactul Ribbentrop–Molotov încheiat între URSS și Germania nazistă, semnat la 23 august 1939, subliniind astfel „importanța memoriei istorice europene pentru viitorul Europei”. Prin rezoluția adoptată cu 535 de voturi pentru, 66 împotrivă și 52 de abțineri eurodeputații au făcut apel, la 80 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop–Molotov, la o „cultură comună a memoriei”, ca formă de încurajare a rezilienței europenilor în fața amenințărilor moderne la adresa democrației.

Textul integral [Parlamentul European]

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită