2 Aprilie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Summitul NATO 2008 de la București

 

1711 – Tratatul de la Luțk

Tratatul de alianță dintre Moldova și Rusia a fost un acord secret între Domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir și țarul rus Petru cel Mare, în urma căruia Principatul Moldovei își menținea autonomia, dar trecea sub protecția Rusiei.

Potrivit unei scrisori a țarului adresată generalului Sementiev, întreg textul Tratatului a fost redactat de Dimitrie Cantemir, iar Petru cel Mare nu a făcut altceva decât să confirme acest text, care i-a fost trimis de domnul Moldovei. Conform condițiilor stipulate în Tratatul de la Luțk, țărilor române urmau să li se retrocedeze teritoriile care au fost transformate în raiale turcești de către Poarta Otomană. Prevedea o alianță militară antiotomană, dar prin el se recunoștea și domnia ereditară în familia Cantemireștilor și autoritatea absolută a domnului. A fost semnat la 2/13 aprilie 1711 la Luțk în Polonia (azi în Ucraina).

1832 – Eforia Spitalelor Civile

Organizație fără scop lucrativ, care administra spitalele în Muntenia și Moldova, fondată de generalul Pavel Kiseleff, a supraviețuit până în 1948, când a fost desființată de autoritățile comuniste. Decretul de fondare, din 2 aprilie 1832 atribuia Eforiei doar administrația celor trei mari spitale bucureștene ale timpului: Colțea, Pantelimon și Filantropia.

În timp, Eforia a devenit administrația tuturor spitalelor de stat din țară.

1839 – A apărut periodicul Foaia sătească a Prințipatului Moldovii

Buletinul politic Foaia sătească a Prințipatului Moldovii a apărut la Iași, la 2 aprilie, în tipografia Albina, sub redacția lui Gheorghe Asachi. În Albina românească din 19 martie 1839 a fost publicată înștiințarea: „Această foaie, care va ieși în toată dumineca, va cuprinde înștiințările oficiale pe care guvernul va socoti de cuviință a le face cunoscut sătenilor […]”. Avea suplimente consacrate agriculturii, industriei și negoțului.

1851 – S-a născut Matilda Cugler-Poni

2 aprilie 1851, Iași – 9 octombrie 1931, Iași

Poetă și prozatoare. A primit în familie o educație deosebit de aleasă, împlinită prin lecturi sistematice din literaturile germană, franceză, italiană și română. A început să scrie versuri de timpuriu, debutând la 16 ani, în 1867 în paginile revistei Convorbiri literare. În 1876, s-a căsătorit cu chimistul Petru Poni. De la anul debutului și până în 1926 (anul apariției ultimei poezii), Matilda Cugler-Poni a colaborat la peste 35 de reviste românești și străine. În Convorbiri literare a publicat până în 1892, colaborând și la alte reviste, precum Familia, Columna lui Traian, Literatorul, Viața Românească. Debutul în proză l-a făcut cu povestirea Când vrea omul, apărută în 1884 în revista Tribuna din Sibiu. A publicat volumele: Poesii (1827), Fata stolerului (1884), Sfântul Nicolae (1885), Povestiri adevărate.

1864 – Legile comunale au intrat în vigoare

Legea nr. 394 pentru comunele urbane și rurale și Legea nr. 396 pentru înființiarea Consiliuriloru județiane, promulgate la 31 martie de Domnul Alexandru Ioan Cuza au fost publicate în Monitorul Oficial în data de 2/14 aprilie 1864. De inspirație franceză, Legea comunală prevedea organizarea și constituirea comunelor urbane și rurale, de la minimum 500 de locuitori și stabilea rolul Consiliului Comunal și al Primarului.

1866 – Plebiscitul privind încredințarea tronului unui domnitor străin

În perioada 2/14–8/20 aprilie 1866, populația României a fost consultată în privința aducerii pe tronul țării a unui prinț străin. După ce Filip de Flandra a refuzat tronul Principatelor, Locotenența Domnească a organizat un nou plebiscit pentru alegerea lui Carol-Ludovic de Hohenzollern-Sigmaringen ca domn al României, cu numele de Carol I. Rezultatul votului a fost de 685.869 voturi „pentru”, 224 voturi „contra” și 12.837 abțineri. Totodată, în urma dezbaterilor Adunării Constituante, 109 deputați s-au pronunțat pentru alegerea principelui Carol, în vreme ce numai 6 s-au abținut.

La 29 aprilie, Prințul Carol a acceptat Domnia României.

1877 – Primul Consiliu de Coroană

Regele Carol I a convocat primul Consiliu de Coroană din istorie, la data de 2 aprilie 1877, la Palatul din București pentru a decide intrarea României în Războiul de Independență. Toți cei invitați au fost șefi de guvern: Constantin Bosianu, Manolache Costache Epureanu, Dimitrie Ghica, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica și Alexandru G. Golescu. În urma discuțiilor, la 4 aprilie 1877 a fost semnată convenția româno-rusă, care prevedea trecerea trupelor rusești pe un traseu prestabilit pe teritoriul României, respectând integritatea teritorială a țării, cheltuielile de transport fiind suportate de guvernul rus, iar după ce otomanii au început să bombardeze orașele românești din stânga Dunării, România a intrat în război.

1877 – S-a născut Tiberiu Brediceanu

2 aprilie 1877, Lugoj – 19 decembrie 1968, București

Compozitor și folclorist. A obținut licența în drept la Budapesta. A participat la înființarea Teatrului Național, Conservatorului și Operei Române din Cluj (al cărei director a fost). În politică a fost membru al Partidului Național-Țărănesc și deputat, președinte al Conservatorului Astra din Brașov, director al Băncii Albina, sucursala Brașov. Folclorist pasionat, a cules peste 2.000 de melodii populare, în special bănățene și maramureșene. Creația sa dedicată scenei a fost gândită pentru teatrul de amatori, fiind concepută astfel încât să fie accesibilă din punct de vedere tehnic și să pună în evidență un limbaj predominant folcloric. Simplitatea și coloristica bogată a unor lucrări, precum: La șezătoare, Învierea i-au atras compozitorului simpatia publicului. A compus muzică de teatru: Poemul muzical etnografic: Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul în port, joc și cântec, muzică simfonică: Rândunica, 12 dansuri românești, muzică de cameră: Ardeleana, Doină și joc pentru flaut și pian, Preludiul și Hora în re bemol major, muzică corală: S-a dus cucul, muzică vocală: Colinde culese și întocmite pentru voce și pian sau piano solo, Miorița – șase teme ale baladei pentru cvartet vocal și pian și a scris lucrări de muzicologie și folclor.

Tiberiu Brediceanu – Mult mă-ntreabă inima • Niculina Cârstea

1903 – S-a născut Olimpiu Boitoș

2 aprilie 1903, Blăjel, Sibiu – 2 aprilie 1954, Cluj

Publicist și istoric literar. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (1925) și École roumaine din Paris (1930). Și-a luat doctoratul în Filosofie în 1932. A lucrat din 1930 la Biblioteca Universitară clujeană, iar în 1943 a fost numit profesor de Limba română la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din Brașov. A fost membru în comitetul director al Teatrului Național din Cluj, iar după război s-a numărat printre colaboratorii Institutului de Lingvistică și Istorie Literară al Academiei Române, filiala Cluj. Activitatea cea mai importantă a desfășurat-o în publicistică: secretar de redacție la Societatea de mâine, Gândul românesc, Luceafărul (Brașov), director la Avântul (Brașov). A mai colaborat, în general cu articole literare, la Cosânzeana, Transilvania, Scrisul românesc, Convorbiri literare, Patria, Revista nouă, Familia, Universul literar, Studii literare, Gazeta Transilvaniei și multe altele. Primul său studiu de istorie literară, Activitatea lui Slavici la „Tribuna” din Sibiu (1927), este rezultatul unor investigații amănunțite și riguroase, care i-au permis o bună încadrare în epocă și o abordare competentă a subiectului. În același spirit, Boitoș a făcut publică o serie de mici descoperiri și utile precizări referitoare la preocupările folcloristice ale lui Vasile Alecsandri, la memorialistica lui Timotei Cipariu și George Bariț și la traducerile teatrale ale lui St. O. Iosif.

1906 – A încetat din viață György Ádám (8 iunie 1882 – 2 aprilie 1906)

Scriitor și filozof maghiar din Transilvania.

1909 – A încetat din viață Elena Cuza (Elena Rosetti; Elena Doamna; 17 iunie 1825 – 2 aprilie 1909)

Soția Domnitorului Alexandru Ioan Cuza; a contribuit la opera reformatoare a Domnului Unirii, fiind inspiratoarea legii instrucțiunii publice.

1912 – S-a născut Ion Emil Brückner

2 aprilie 1912, București – 8 aprilie 1980, București

Medic, profesor universitar, membru titular (din 1974) al Academiei Române. A urmat studiile universitare la Facultatea de Medicină din București, obținând în anul 1935 diploma de medic. După susținerea concursului de secundariat, a fost medic secundar la clinica medicală a Spitalului Filantropia, sub conducerea prof. dr. D. Danielopolu. Angajându-se în activitatea didactică, a obținut prin concurs, în anul 1936, un post de preparator la catedra de Bacteriologie a Institutului „Dr. I. Cantacuzino”, parcurgând succesiv treptele profesionale, devenind șef de lucrări, medic primar, profesor. În 1966 a devenit șef al clinicii medicale din cadrul Spitalului „Dr. I. Cantacuzino”, apoi a fost numit în fruntea clinicii medicale a Spitalului Colentina. Și-a desfășurat activitatea atât în cercetare fundamentală, cât și în cercetare clinică. A studiat biologia virusurilor, modificarea virulenței și a ritmului de dezvoltare a virusurilor pseudorabiei, toxina bacilului pertussis, acțiunea mediatorilor clinici, a ionilor și a unor agenți farmacologici asupra activității alexice a serului, asupra fagocitozei, fenomenul Schwartzman și a șocului anafilactic etc. Activitatea publicistică a profesorului Bruckner însumează peste 250 de lucrări științifice. A făcut parte din grupul de autori care au scris cele două volume ale Manualului de medicină internă, apărute în cadrul Editurii Medicale, București, 1964.

1915 – S-a născut Gică Petrescu

2 aprilie 1915, București – 18 iunie 2006, București

Cântăreț și compozitor de muzică ușoară și populară, interpret de romanțe și cântece de petrecere. De-a lungul a șapte decenii de activitate și-a construit un repertoriu remarcabil prin bogăție și diversitate. La 15 ani a urcat pentru prima dată pe scenă. Fiind descoperit la o serbare de compozitorul Ion Vasilescu, a debutat la Radio. A studiat doi ani la Facultatea de Drept, dar a părăsit studiile juridice în favoarea muzicii. A fost diseur la grădina restaurant Princiar de pe șoseaua Kiseleff, având un repertoriu de 60 de cântece – tangouri și romanțe, solist vocal la localul de lux Galeries Lafayette, cântând cu Orchestra James Kok. La doar 18 ani era deja concurent al idolilor de atunci, răsfățații de public și de presă Cristian Vasile, Titi Botez sau Jean Moscopol. În 1937 cânta la Cazinoul de la Sinaia, solist în celebra Orchestră de jazz a lui Dinu Șerbănescu. Din 1938, a colaborat cu Casa de discuri Electrecord decenii la rând, înregistrând cântece de muzică ușoară, romanțe, cântece populare și cântece de petrecere. A cântat pe scenele teatrelor Alhambra, Gioconda, Savoy, a mers în turnee prin toată țara și în Germania, Uniunea Sovietică, Franța. A fost timp de 34 de ani căsătorit cu scriitoarea Cezarina Moldoveanu. După moartea soției sale, în august 1989, Gică Petrescu a refuzat mult timp să susțină spectacole.

Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara

1921 – S-a născut Theodor Cazaban

2 aprile 1921, Fălticeni – 4 martie 2016, Versailles, France

Scriitor anticomunist, din aşa-numita „generaţie pierdută” (autori care nu s-au putut afirma imediat după cel de-al doilea război mondial), născut într-o familie franco-română, nepotul scriitorului Alexandru Cazaban şi fratele actorului Jules Cazaban. A studiat Literele la Universitatea din Bucureşti. A debutat în 1940 în Curentul literar, cu poezia Zvon de haiducie. A colaborat la revista Albatros. Din 1944 a fost militar pe frontul transilvănean, experienţă descrisă în nuvela Rachetele (1945). Atras de dramaturgie, a scris primele piese: Noaptea nunţii, Copacul fermecat (scenariu radiofonic) şi Ţara Nimănui (1945–1947). A montat în oraşul natal Revizorul de Gogol, cu elevii clasei a VIII-a de la Liceul „Nicu Gane”. A plecat din România cu puţin timp înainte de abdicarea regelui. S-a stabilit la Paris, în primele zile fiind ajutat de Monica Lovinescu, pe care o cunoştea din ţară şi care i-a dat bonuri pentru pâine (încă pe cartelă după război) şi tichete de metrou. A fost muncitor într-o uzină, a locuit la Sèvres, într-un cămin pentru exilaţi. Între 1951–1970 a fost redactor la revista La Nation roumaine, a publicat articole în presa exilului, dar şi în cea franceză. A colaborat timp de trei decenii cu posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii, unde realiza interviuri şi cronici literare. A frecventat cenaclul literar al lui L.M. Arcade. A publicat romanul Parages la Gallimard (1963), bine primit de critica franceză. Prestigioasa editură îi oferise şansa de a mai publica alte cinci romane în viitor, dar autorul n-a mai scris nici un roman, ci piese de teatru. După 1989, a fost prezent în presa culturală din ţară, fiind colaborator la Jurnalul Literar al lui Nicolae Florescu, critic şi istoric literar, la editura căruia a şi publicat un volum de eseistică literară.

1922 – S-a născut Roman Braga

2 Aprilie 1922, Condrița, Lăpușna, Basarabia/R. Moldova – 29 aprilie 2015

Arhimandrit, unul din marii duhovnici ai neamului românesc. A intrat la 12 ani, ca frățior la Mănăstirea Căldărușani. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie și ale Seminarului Pedagogic „Titu Maiorescu“ (1943–1947) și a absolvit Facultatea de Teologie din București cu Magna cum laude (1947). A urmat cursurile de doctorat la Facultatea de Teologie. În iulie 1948, pentru legatura cu mișcarea legionară, a fost arestat și condamnat la 5 ani temniță grea pentru „omisiune de denunț și ajutor”. A trecut prin teroarea „reeducării“ la Pitești, apoi prin lagărele de muncă forțată de la Canal, la colonia Peninsula. Eliberat în 1953, cu domiciliu obligatoriu în București, a mers pe ascuns la Iași, la sora lui, Maica Benedicta, fiind călugărit și hirotonit întru diacon de Mitropolitul Sebastian Rusanu, apoi hirotonit ca ierodiacon. Pentru legături cu părintele Arsenie Papacioc și ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor de la Schitul Rarău, în 1958 a fost arestat din nou, fiind anchetat pentru apartenența la ceea ce Securitatea numea „grupul subversiv legionar Rugul Aprins”. A fost condamnat la 18 ani muncă silnică, pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale” și purtat prin penitenciarele de la Iași și Jilava, apoi prin lagărele de muncă de la Periprava, Salcia, Giurgeni și Ostrov. La 31 iulie 1964, a fost eliberat. Episcopul Valerian Zaharia al Oradiei l-a hirotonit preot. În 1965 a fost încadrat la Parohia Negrești-Oaș, la presiunile autorităților comuniste, fiind transferat la Parohia Sârbi (Bihor). Un an mai târziu, cu sprijinul Patriarhului Justinian Marina, a plecat ca preot misionar la Sao Paolo, în Brazilia, unde a slujit patru ani. A fost apoi chemat la Grass Lake, Michigan, la sediul Episcopiei Ortodoxe Române din America condusă de către episcopul Valerian Zaharia. A slujit succesiv în parohiile: Sfânta Treime din Youngstown, Ohio, Catedrala Sfântul Gheorghe din Southfield, Michigan, respectiv mănăstirile Schimbarea la Față din Ellwood City, Pennsylvania și Adormirea Maicii Domnului din Rives Junction, Michigan.

1923 – S-a născut Iolanda Mărculescu

Yolanda Marculescu-Stern; 2 aprilie 1923, București – 19 decembrie 1992, Milwaukee, Wisconsin, Sua

Soprană de coloratură. A manifestat un talent precoce de cântăreață, balerină și poetă, dar familia a decis să urmeze Facultatea de Drept, pe care a abandonat-o după doi ani. A debutat într-un concert cameral, la sala Dalles, apoi s-a înscris la Academia Regală de Muzică, la clasa Constantin Stroescu. A făcut parte din Corul Radiodifuziunii (1946–1950), avându-i colegi pe Elisabeta Carțiș, Cornelia Gavrilescu, Mircea Lazăr, Ioana Nicola, Zenaida Pally, Emilia Petrescu, David Ohanesian și alții. În 1949 a fost angajată la Operă, unde a debutat în micuțul rol al Xeniei din Boris Godunov de Mussorgski. A fost prim-solistă a Operei timp de 20 de ani, apărând în mai mult de 1.500 de spectacole, cele mai apreciate fiind Lakmé, Così fan tutte, Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Amorul doctor de Pascal Bentoiu, Bărbierul din Sevillia, Rigoletto și Falstaff. Era adorată de public în operă, operetă, lied, muzică vocal-simfonică, romanțe, chiar și melodii de muzică ușoară, pe care le cânta în română, franceză, rusă, germană, spaniolă și italiană. Totuși, în mod surprinzător, în 1962 a fost transferată la Institutul Pedagogic și apoi la Conservatorul din București. Temându-se de ceea ce i-ar fi putut înscena Securitatea, cu care refuzase să colaboreze, a decis să emigreze în 1968. A plecat în America, împreună cu soțul său, Alexandru Stern și s-au stabilit la Milwaukee, statul Wiskonsin, unde a fost profesor universitar la University of Wisconsin–Milwaukee și a înregistrat albume cu muzică de George Enescu, muzică de inspirație folclorică română, lieduri.

Oscar Strauss – Farmecul unui vals [Arhiva Televiziunii Române]

1923 – S-a născut Lucian Dumitrescu

2 aprilie 1923, București – 1992

Poet și prozator, farmacist. A absolvit Facultatea de Farmacie a Institutului Medico-Militar din București în 1946. A debutat cu poezie în Însemnări ieșene (1938), după câteva încercări de versificație în Universul copiilor (1933). A debutat editorial cu volumul de versuri Pândar de stele (1939). A colaborat la Luceafărul, România literară, Viața militară, Pentru apărarea patriei etc. Scriitor prolific, pendulând între versul declarativ: Prefață viitorului, proză inspirată din evenimentele celui de-al doilea război mondial: A treia casă, Săgeata și romanul de evocare istorică, Valea sângelui. Din scrierile sale: Frații mei, oamenii, Prefață viitorului, Dincolo de arme, Săptămânile mute, Valea sângelui, Luminatele umbre.

1925 – Fundația Familiei Menachem H. Elias

Prin testamentul scris în data de 15 decembrie 1914, Jacques M. Elias a stabilit ca succesor al întregii sale averi Academia Română și a înființat fundația care îi poartă numele. În acest testament, Elias a cerut moștenitorului „să înființeze și să stăruie a se recunoaște ca persoană juridică o fundație de cultură națională și de asistență publică numită «Fundația Familiei Menachem H. Elias»”, având drept scop constituirea, sprijinirea și ajutorarea unor instituții de cultură. Prin decretul Regal nr. 3403/3 iulie 1923, Academia Română a fost autorizată să primească moștenirea defunctului și să îndeplinească cererea acestuia din testament. Din punct de vedere juridic, Academia Română a înființat, în calitate de legatar universal, Fundația Familiei Menachem H. Elias în 2 aprilie 1925, prin înregistrarea sa la Tribunalul Ilfov, în registrul persoanelor juridice. În anul 1956 fundația a construit spitalul din București care-i poartă numele.

1925 – A încetat din viață Petru Poni (4 ianuarie 1841 – 2 aprilie 1925)

Chimist, fizician, pedagog, mineralog și om politic; pionier al școlii românești de chimie; membru titular al Academiei Române.

1929 – S-a născut Gheorghe Dolgu

2 aprilie 1929, București – 22 septembrie 2017, Brașov

Economist și diplomat, membru de onoare (din 2010) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Economie Generală din cadrul Academiei de Studii Economice București în anul 1952. Și-a susținut Doctoratul în Economie în 1972, urmând stagii de specializare în Marea Britanie, SUA și Canada. A avut o carieră didactică universitară la ASE București. A fost cercetător științific la Institutul Național de Cercetări Economice, rector la ASE București, ambsador în Elveția. A fost distins cu Premiul „P.S. Aurelian” al Academiei Române (1976). diploma Opera Omnia pentru întreaga activitate (2000), ordinul Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2004). Din opera sa: Economia și înarmările, Tipologia economiilor raționale, Economia mondială (în colaborare), Principia oeconomica, Revoluția financiară mondială.

1931 – S-a născut Alexandru Balaban

2 aprilie 1931, Timișoara

Inginer chimist, profesor, membru titular și vicepreședinte (1995–1998) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Chimie Industrială la București între anii 1949–1953. A fost admis imediat la Doctoratul cu frecvență, pe care l-a luat în 1959 cu teza Reacții catalizate de clorură de aluminiu. A lucrat la Institutul de Fizică Atomică, unde a organizat primul laborator de compuși marcați izotopic, cumulând și funcția de asistent, apoi șef de lucrări la Catedra de Chimie Organică a Politehnicii din București. Docența a susținut-o în 1974, în ultima serie care a mai primit acest titlu. În 1965 a fost promovat conferențiar și apoi profesor (1966), la Catedra de Chimie Generală a Politehnicii, respectiv șef de laborator la Institutul de Fizică Atomică. A lucrat la Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) de la Viena, cercetător principal în secția de chimie a diviziei de cercetare și laboratoare (1967–1970). Are contribuții deosebite privind grafurile chimice și marcarea izotopică. După 1990, a alternat un semestru în România și unul în SUA, în special la Texas A&M University în Galveston, ca profesor titular de Chimie și cercetător științific, a efectuat și cercetări comune de câteva luni la Virginia Commonwealth University și University of Minnesota în Duluth. După pensionare în România, a continuat activitatea la Texas A&M University ca profesor titular (tenured), până în 2012 când și-a cerut pensionarea, devenind Profesor Emerit.

1931 – S-a născut Tiberiu Olasz

2 aprilie 1931, Târgu Mureș – 25 decembrie 2012, Germania

Operator de film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” (promoția 1956). Din 1955 a fost angajat la Studioul „Alexandru Sahia”. A fost operator de imagine pentru scurt și lung-metraje: Casa de pe strada noastră, Cei mici despre lumea mare, Ritmuri potrivite, Simfonie în alb, Un film cu o fată fermecătoare, De trei ori București, Cântecele Renașterii. În anul 1971 s-a stabilit în Germania.

De trei ori București (1967) •     Ioana Casetti, Traian Stănescu, Ion Pacea, Dana Comnea, Fory Etterle, Mircea Constantinescu etc.

1934 – S-a născut Vasile Martinoiu

2 aprilie 1934 la Tîrgu Jiu

Tenor, solist al Operei Române. A studiat la Conservatorul Cornetti din Craiova, continuându-și studiile la Conservatorul din Iași. După terminarea studiilor muzicale a devenit solist al Operei din Iași și al Teatrului Muzical din Galați, unde a debutat în 1959 cu rolul Contele de Luna din Trubadurul de Verdi. Odată cu primul său mare succes internațional – Marele Premiu la Concursul „Fr. Erkel” de la Budapesta – Vasile Martinoiu a devenit solist permanent al primei noastre scene lirice. A participat la numeroase turnee în Austria, Belgia, Franța, Germania, Ungaria, Italia, Polonia, Rusia, Cehia, Slovacia, Olanda, Turcia, SUA. Repertoriul, în întreaga sa activitate pe scenele țării sau în străinătate, depășește 40 roluri principale de operă și 5 de operetă, colaborând cu cele mai mari nume ale operei din lume, sub bagheta dirijorilor autohtoni: Jean Bobescu, Mihai Brediceanu, Mircea Popa, sau în străinătate: Heinz Frike, Lamberto Gardelli, Robert Hanell, Anton Guadagno, Peter Maag, Herman Adler, Manno W.Ferrari, Giuseppe Morelli, Julius Rudel, H. Marzendorfer, Asen Naidenow, Giuseppe Patane sau Nello Santi. A avut și activitate didactică, fiind preparator al soliștilor Operei Naționale din București. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor.

Giuseppe Verdi – Don Carlos Aria „O, Carlo, ascolta! / Per me giunto…”

1935 – A încetat din viață Ion Costescu (2 septembrie 1860, Ismail, Moldova, Principatele Unite/Ucraina – 2 aprilie 1935, București)

Compozitor de muzică corală și dirijor.

1937 – S-a născut Ștefan Iacobescu

2 aprilie 1937, București – 22 mai 2001, București

Grafician și gravor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A absolvit Facultatea de Arte Plastice din București, având profesori pe Ion Cârdei, Ion Musceleanu și Neculai Hilohi și Institutul Pedagogic din București, în 1965. A debutat la Anuala tineretului, în 1967, participând, începând cu acel an, cu pictură, gravură și desen, la manifestări artistice colective, saloane de desen și gravură, cât și la toate saloanele municipale și naționale de grafică și gravură. A expus, în nume personal, în 1973 și 1975, la București. A desenat în sala de la subsolul atelierelor de creație ale Uniunii Artiștilor Plastici din strada Verona, vis a vis de fostul Muzeu Simu. S-a numărat printre cei care au sprijinit existența Atelierului de Gravură, locul care a stimulat importante realizări în perioada anilor ’70 în domeniul gravurii. Printre temele sale predilecte, se regăsesc: istoria, tradițiile și obiceiurile populare românești: Călușari, Ursite, scenele cotidiene, artistul realizând un întreg grupaj cu subiectul ferestre. A predat în învățământul mediu, ca profesor de Desen.

Biografie ilustrată: Ștefan Iacobescu [Wikipedia]

Ștefan Iacobescu – Grafică (Colecția Muzeului de Artă Tulcea)

1939 – Revista România literară

În decursul celor 125 de ani, câți a împlinit deja, revista România literară a cunoscut mai multe serii: 1 ianuarie–3 decembrie 1855 la Iași și 1885–1888 la București (foaie periodică sub direcția lui Vasile Alecsandri); martie–mai 1930 la Aiud; februarie 1932–ianuarie 1934 la București (sub conducerea lui Liviu Rebreanu); apoi în perioada 2 aprilie 1939–12 mai 1940, tot în Capitală, săptămânal, sub conducerea lui Cezar Petrescu.
A fost o revistă tradiționalistă, supliment al cotidianului România.

1939 – S-a născut Ion Gheorghiță

2 aprilie 1939, Larga, Chelmenți, Basarabia/R. Moldova – 28/29 noiembrie 1991, Chișinău, Moldova

Publicist, poet, traducător, eseist, dramaturg. A studiat la Facultatea de Litere, profil Română–Germană, la Universitatea de Stat din Cernăuţi, absolvind în 1963. A lucrat ca publicist la Zorile Bucovinei. A debutat editorial, concomitent cu volumele de versuri Nelinişti matinale şi Mărul discordiei, în anul 1969. După ce s-a stabilt la Chişinău, a fost redactor la revista Moldova, redactor-şef al Colegiului pentru Traduceri al Uniunii Scriitorilor din Moldova. A avut o activitate intensă în publicistică, poezie, traduceri, eseistică, dramaturgie. A scris poezii pentru copii, basme şi ghicitori în versuri: Brad de munte, De-a baba oarba, Vorbe năzdrăvane etc. A fost preocupat şi de istoria ţării, scriind astfel drama despre Dimitrie Cantemir, Zodia Inorogului şi drama privind problemele sociale ale satului de după război, Viaţa în continuare. Din volumele publicate: La marginea cîmpiei, Freamăt verde, La răspîntia Boianului, Ochi de stea, Simplu, Ecoul de a doua zi, Întemeierea frunzelor (post mortem) etc. Este considerat unul dintre cei mai buni traducători ai operei lui Taras Şevcenko, fiind un bun teoretician al artei traducerii; considerând `[… cu] cît textul original este mai adânc proliferat într-o etnopsihologie naţională cu atît mai greu se supune unei replăsmuiri”. A decedat în condiţii neelucidate, probabil asasinat. A fost distins cu titlul de Cavaler al Ordinul de Onoare (post mortem).

1939 – S-a născut Adrian Dohotaru

2 aprilie 1939, Oradea – 1 septembrie 1995, Munchen, Germania

Poet, jurnalist, eseist, dramaturg și diplomat de carieră. A fost absolvent al Facultății de Istorie-Filosofie a Universității din Cluj (1959). A debutat în presa locală din Cluj, dar confirmarea jurnalistică a obținut-o în capitală la revistele Viața studențească și Amfiteatru, unde a ajuns redactor șef adjunct. La revista Flacăra a devenit un jurnalist consacrat, după care a ajuns la revista Actualități românești. După 1989, a fost pentru scurt timp director general adjunct al Agenției române de presă Rompres (Agerpres). Din 1990, a fost subsecretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, iar din 1992 până la moartea sa, a îndeplinit în cadrul aceluiași minister funcția de secretar de stat, șef al Departamentului cultură, presă și relații cu diaspora din afara granițelor. În poezie a debutat cu placheta Ora 24 (1978), urmat de volumul Privire liberă, după care a publicat o singură carte, cu două dintre piesele sale, Insomnii și Îndrăgostiții de la nouă seara. A mai scris Concurs de împrejurări 1, Triunghiul Bermudelor, Hitler al XVII lea, Anchetă asupra unui tânăr care nu a făcut nimic.

1942 – S-a născut Cornel Pavlovici

2 aprilie 1942, București – 8 ianuarie 2013, București

Fotbalist. A debutat la Metalul București, în 1959. A jucat la Jiul Petroșani, Viitorul București etc. La Steaua, în sezonul 1963–1964 a înscris de 19 ori în 23 de partide, devenind golgheterul campionatului, la egalitate cu Constantin Frățilă de la Dinamo. În trei sezoane, a îmbrăcat tricoul Stelei de 54 de ori și a înscris 34 de goluri. A evoluat de două ori și a înscris două goluri pentru roș-albaștri și în Cupa Cupelor. A mai evoluat pentru ASA Târgu Mureș, FC Argeș Pitești, Petrolul Ploiești, Progresul București etc. A strâns 7 meciuri și 7 goluri la echipa națională de seniori a României, între 1963–1964, fiind pe locul 2 în topul golgheterilor la Jocurile Olimpice din 1964, de la Tokyo, unde România s-a clasat pe poziția a cincea. S-a retras în 1973 din activitatea sportivă.

1942 – S-a născut Gabriela Adameșteanu

2 aprilie 1942, Târgu Ocna, Bacău

Scriitoare, jurnalistă și traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România (din 1980). A urmat cursurile Facultății de Limbă și Literatură Română a Universității din București (1960–1965). A fost redactor-șef al revistei de analiză politică 22 și în prezent redactor șef al suplimentului Bucureștiul cultural, membră a Grupului pentru dialog social. A fost redactor la Editura Enciclopedică, devenită ulterior Științifică și Enciclopedică și apoi la editura Cartea Românească. A debutat publicistic în revista Luceafărul în ianuarie 1971 cu un fragment din romanul Drumul egal al fiecărei zile, distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut (1975), precum și cu Premiul Academiei. A publicat volume de nuvele: Dăruiește-ți o zi de vacanță, Vară-primăvară; romane: Drumul egal al fiecărei zile, Dimineață pierdută, Întâlnirea, Provizorat, Fontana di Trevi; nonficțiune: Obsesia politicii (interviuri), Cele două Românii, Anii Romantici; eseuri și traduceri. A fost distinsă cu  Ordinul național Steaua României în grad de Ofițer (2000), Premiul „Hellman-Hammett” pentru curaj în jurnalism atribuit de Human Rights Watch (2002), Premiul de Excelență al Asociației de București a Uniunii Scriitorilor (2009), Ordinul Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres, acordat de Ministerul Culturii din Franța (2013), Premiul Scriitorul Anului, acordat de Uniunea Scriitorilor (2019) etc.

Dimineață pierdută Teatru radiofonic • Tamara Buciuceanu, Rodica Tapalagă, Irina Petrescu, Irina Mazanitis, Stela Popescu, Carmen Ionescu, Valentin Uritescu, Victor Rebengiuc, Dan Condurache, Marius Bodochi, Vlad Zamfirescu

1944 – Declarația ministrului de externe al URSS la radio

În seara zilei de 2 aprilie, postul de radio Moscova a difuzat declarația comisarului pentru Afaceri Externe, V.M. Molotov, care preciza că Armata Roșie a atins Prutul, considerând că în această zonă a fost restabilită frontiera sovietică legală, decisă în 1940. Erau înlăturate astfel și ultimele iluzii ale părții române privind eventuale negocieri pentru Basarabia. Totodată, era precizat faptul că „intrarea trupelor sovietice pe teritoriul României este dictată exclusiv de necesități de război”, guvernul sovietic nu urmărea „să modifice în vreun fel stările sociale existente în România”. În acest mod era stabilit un cadru minimal de discuții, insuficient însă și fără precizări suplimentare. Declarația era menită să adoarmă vigilența Londrei, Washington-ului și a cercurilor politice din țara noastră, în realitate, îndată după 23 august 1944 autoritățile militare sovietice au sprijinit activ și continuu Partidul Comunist din România pentru preluarea puterii și efectuarea tranziției spre regimul comunist.

1945 – A încetat din viață Vilmos Apor, baron de Altorja (29 februarie 1892 – 2 aprilie 1945)

Cleric catolic maghiar transilvănean, episcop al Diecezei de Győr între 1941–1945, drept între popoare și fericit în Biserica Romano-Catolică.

1949 – Statul român a naționalizat farmaciile și laboratoarele

Marea Adunare Națională a emis Decretul nr. 134/2 aprilie 1949 privind naționalizarea unităților sanitare ca: farmaciile urbane, reședințe și nereședințe de județ, centre importante muncitorești, laboratoare chimico-farmaceutice, drogherii medicinale, depozite de medicamente și laboratoare de analize medicale. A intrat în vigoare la 2 mai 1949.

1949 – A încetat din viață Ioan Boeriu, baron de Polichna (10 octombrie 1859 – 2 aprilie 1949)

Militar de carieră; Feldmarschalleutnant în Armata Comună a Austro-Ungariei; decorat cu Ordinul Maria Terezia; general de corp de armată în România Mare.

1954 – S-a născut Radu Săplăcan

2 aprilie 1954, Bucuresti – 15 aprilie 2002, Cluj-Napoca

Critic literar, eseist și poet. A urmat Facultatea de Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1979). În perioada studenției a fost membru și apoi coordonator al cenaclului revistei Tribuna și, mai târziu, liderul cenaclului Saeculum al tinerilor scriitori din Transilvania. După absolvirea facultății a fost profesor la Liceul nr. 1 din Dej, redactor-șef al Gazetei someșene și apoi redactor la RTV Cluj-Napoca. A debutat publicistic cu versuri și critică literară în revista Echinox (1975). Debutul editorial a avut loc în 1994 cu volumul de poezie Livada Roentgen apărut la Editura Popa’s din Timișoara. A colaborat cu articole, cronici literare, eseuri la revistele: Echinox, Tribuna, Steaua, Astra, Transilvania, Convorbiri literare, Viața Românească, România literară, Cronica, Poezia etc. După debut, a publicat volumele de versuri Ușor deasupra lumii, Factorul șarpe, Memorial cu păianjeni și fructe și Exerciții de balistică, articole de critică literară.

1954 – A încetat din viață Ioan-Alexandru Bran-Lemeny (16 septembrie 1886 – 2 aprilie 1954)

Poet, gazetar, avocat; unul dintre militanții de seamă pentru cauza națională din Transilvania.

1954 – A încetat din viață Olimpiu Boitoș (2 aprilie 1903 – 2 aprilie 1954)

Publicist și istoric literar.

1957 – A încetat din viață Nicolae Ciorănescu (28 martie 1903 – 2 aprilie 1957)

Matematician, profesor universitar și rector al Politehnicii din București; membru al Academiei de Științe din România; membru post-mortem al Academiei Române.

1963 – Asociația Cineaștilor din Republica Populară Română (ACIN)

Existența unei producții de filme, finanțate și controlate de către stat, înființarea celor trei studiouri cinematografice: București, „Alexandru Sahia” și Animafilm, apariția unei generații de cineaști profesioniști, școliți în țară sau în URSS, a pus, la sfârșitul anilor ’50, problema existenței unei Uniuni de creație, așa cum celelalte bresle de artiști (scriitorii, compozitorii etc) aveau deja. Constituirea Asociației Cineaștilor din Republica Populară Română a fost aprobată la 2 aprilie 1963, evenimentul fiind consemnat într-un document cinematografic realizat de reporterii studioului „Alexandru Sahia”. Președinte a fost regizorul Victor Iliu.

Înființarea ACIN în 1963

1965 – Relații diplomatice România – Regatul Hașemit al Iordaniei

La 2 aprilie 1965, România și Regatul Hașemit al Iordaniei au stabilit Relații diplomatice la nivel de legație. Începând din anul 1974, în capitalele celor două țări funcționează misiuni diplomatice, la nivel de ambasadă, cu ambasadori rezidenți.

1968 – S-a născut Manuela Hărăbor

2 aprilie 1968, București

Actriță de film, teatru și televiziune A absolvit în 1991 Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București. A crescut literalmente în vechiul Studio Cinematografic București, între platourile de filmare și atelierul tatălui său, sculptor–machetist. A debutat la vârsta de 4 ani, în filmul Veronica (1972) și a devenit cunoscută în rolul Siminei, din filmul Pădureanca (1987). Între anii 1986–1995 a făcut film, teatru, televiziune și publicitate. În 1995 s-a stabilit la New York unde a trăit până în 2001. A revenit în țară și în anul 2004 a pus bazele Studioului de producție Kentauros, unde lucrează ca Director de Marketing. Din 2005 colaborează cu Circ Varietee Globus. A fost căsătorită de trei ori și are un copil cu regizorul Dan Chișu. Dintre filmele sale: Gustul și culoarea fericirii, Pădureanca, Secretul lui Nemesis, Rochia albă de dantelă, Crucea de piatră, Magnatul.

Magnatul (20047) • Dorel Vișan, Olga Tudorache, Gheorghe Dinică, Horațiu Mălăele, Ana Ularu, Manuela Hărăbor, Răzvan Vasilescu, Constantin Cotimanis, Valentin Uritescu etc.

1969 – S-a născut Caius Rotaru

Răzvan-Caius Rotaru; 2 aprilie 1969, Cluj-Napoca – 30 septembrie 2021

Sculptor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Sculptură București, din 2000. A absolvit în 1999 Facultatea de Arte Plastice a Universității de Arte București, secția Sculptură. S-a perfecționat cu o bursă de studiu la West Palm Beach USA (2002) și o bursă de studiu acordată de Statul Italian împreună cu Ministerul Culturii și Cultelor din România (2004). A participat la numeroase expoziții de grup, de la debutul din 1995 la Centenarul Academiei de Artă București, ONDEA, la Teatrul Național București, la Muzeul de Artă, Constanța, Muzeul de Istorie Satu Mare, Galeria Orizont București, Trienala Tinerelor Talente Charleroi (Belgia), Bienala de desen în creion București etc. Între 1999–2010 a avut expoziții personale în București, la Muzeul Literaturii Române și Galeria Căminul Artei și la Muzeul Bibliei (Tel Aviv, Israel) și Galeria Lina, Bistrița.

Biografie ilustrată: ROTARU, Caius [Centrul Cultural META]

1969 – A încetat din viață Ion Hartulary-Darclée (7 iulie 1886 – 2 aprilie 1969)

Dirijor și compozitor dodecafonist; dirijor al Orchestrei simfonice a Radiodifuziunii, timp de 25 de ani; singurul fiu al sopranei Haricleea Darclée.

1973 – S-a născut Monica Iagăr

2 aprilie 1973 la Sighetu Marmației

Atletă, săritoare în înălțime. A început cu gimnastica, la vârsta de 7 ani, la Sighetul Marmației, visând să fie a doua Nadia Comăneci. Antrenorul de la gimnastică i-a propus să meargă la atletism. Așa a început, până a văzut-o primul antrenor, cu care a făcut primul record național la junioare, în 1985. A fost legitimată la Dinamo, apoi la Steaua, pentru ca în finalul carierei să revină la Dinamo. S-a remarcat prin performanțe deosebite la săritura în înălțime, unde a obținut rezultatul maxim de 2,02 metri. A ocupat locul I pe podium la Campionatele Europene Sevilla, Spania 1998, Campionatele Europene Budapesta, Ungaria 1998 și Cupa Mondiala Johannesburg, Africa de Sud 1998.

1973 – A încetat din viață Achim Stoia (8 iulie 1910 – 2 aprilie 1973)

Compozitor; dirijor al Filarmonicii Moldova; profesor și rector al Conservatorului din Iași.

1975 – Acord comercial România – SUA

Între România și SUA a fost semnat, la 2 aprilie 1975 un tratat comercial pe trei ani care permitea acordarea reciprocă a clauzei națiunii celei mai favorizate începând din momentul în care România îndeplinea condițiile amendamentului Jackson-Vanik. Congresul SUA a ratificat Rezoluția prin care se acorda României clauza – Senatul, la 25 iulie, respectiv Camera Reprezentanților la 28 iulie.

1983 – A încetat din viață Alexandru Demetriad (28 martie 1903 – 2 aprilie 1983)

Pianist de concert de talie internațională.

1987 – A încetat din viață Emil Zegreanu (1 martie 1913 – 2 aprilie 1987)

Medic, director la Spitalul Brâncovenesc și la Spitalul „Gheorghe Marinescu” din București; poet, membru al Asociației Scriitorilor Români din Ardeal.

1989 – A încetat din viață Tudor Vornicu (29 ianuarie 1926 – 2 aprilie 1989)

Gazetar, comentator sportiv la Radio, jurnalist de televiziune; realizator și director de emisiuni de televiziune.

1998 – Radu Vasile a fost desemnat prim-ministru

După căderea guvernului Victor Ciorbea, ca urmare a unei crize politice provocate de PD și datorate recesiunii economice, Președintele României, Emil Constantinescu l-a desemnat pe Radu Vasile să formeze un nou guvern. Guvernul Radu Vasile s-a instalat în data de 17 aprilie.

2001 – Grupul Naval de Acțiune Comună în Marea Neagră – Black Sea For

Acordul de constituire a Black Sea For a fost semnat de către miniștrii de externe, sau reprezentanții lor din țările riverane Mării Negre (România, Bulgaria, Georgia, Federația Rusă, Turcia și Ucraina), la inițiativa Turciei.

Aceasta a fost prima organizație de cooperare navală militară din Marea Neagră, care reunește nave militare ale țărilor semnatare.

2001 – A încetat din viață Aurel Giroveanu (24 septembrie 1916 – 2 aprilie 2001)

Pianist, dirijor și compozitor de muzică ușoară; șef al redacției de Muzică ușoară și populară în Societatea Română de Radiodifuziune.

2004 – Ceremonia solemnă a arborării drapelului național și a drapelului NATO

A avut loc, în prezența președintelui Ion Iliescu și a premierului Adrian Năstase, ceremonia solemnă a arborării drapelului național și a drapelului NATO în fața sediului Palatului Parlamentului din București. Ceremonia s-a desfășurat simultan cu înălțarea drapelului României la sediul NATO de la Bruxelles, alături de cele ale altor șase state din regiunea Europei de Est (ora 10:45, ora locală).

2004 – A încetat din viață Ioan Victor Pica (22 martie 1933 – 2 aprilie 2004)

Poet și scriitor; politician țărănist; deținut politic; deputat.

2008 – Summit-ul NATO de la București

Derulat între 2–4 aprilie 2008, a reprezentat cel mai mare eveniment de politică externă organizat de România, dar și summit-ul de cele mai mari dimensiuni din istoria NATO, atât ca număr de participanți (peste 6500), cât și ca formate. Au participat 26 de state membre, 23 de state partenere, înalți reprezentanți ai organizațiilor internaționale și ai statelor contributoare la operațiunile NATO în Afganistan, la nivel de președinte (23 de state), prim-ministru (22 de state), ministru al afacerilor externe (7 state), ministru al apărării (Kazahstan) și director politic (Irlanda). Cu această ocazie, fost lansat, la Palatul Parlamentului din București, postul on line de televiziune al Alianței Nord-Atlantice, care poate fi accesat la adresa www.natochannel.tv.

2009 – A încetat din viață Lazăr Dragoș (21 noiembrie 1930 – 2 aprilie 2009)

Matematician, profesor la Facultatea de Matematică și Informatică din București; membru titular al Academiei Române.

2012 – A încetat din viață Paul Vasilescu (Paul Adrian Vasilescu; 31 august 1936 – 2 aprilie 2012)

Sculptor; profesor al Universității Naționale de Arte din București; membru al Comisiei Naționale pentru Monumente de For Public.

2012 – A încetat din viață Sziklavári Szilárd (29 iulie 1980 – 2 aprilie 2012)

Cântăreț de operă de etnie maghiară; solist al Operei Maghiare din Cluj-Napoca.

2015 – A încetat din viață George Vintilă (30 martie 1924 – 2 aprilie 2015)

Dirijor și profesor universitar; dirijor titular la Filarmonica de Stat din Cluj-Napoca; dirijor permanent și director al Filarmonicii de Stat Moldova.

2017 – A încetat din viață Anca Săvulescu (28 iulie 1929 – 2 aprilie 2018)

Sculptoriță; membră a Uniunii Artiștilor Plastici București; deținută a regimului comunist.

2018 – A încetat din viață Vsevolod Moscalenco (26 septembrie 1928 – 2 aprilie 2018)

Fizician, profesor universitar; membru titular (din 1976) al Academiei de Științe a Moldovei, fratele geamăn al lui Sveatoslav Moscalenco.

 

Ziua Instituției Prefectului

Celebrată din 2019. Oficial, funcția de „prefect” a fost instituită prin Legea comunală din 1 aprilie 1864 și Legea pentru înființarea consiliilor județene din 2 aprilie 1864, care prevedea că „prefectul, cap al administrației județene, dirige toate lucrările acestei administrațiuni, îi execută hotărârile consiliului județean”.

 

2021 A încetat din viață Gabi Luncă (Elena Gabriela Luncă-Onoriu; 16 octombrie 1938 – 2 aprilie 2021)

Cântăreață de muzică populară și lăutărească, ulterior de muzică religioasă.

2021 – A încetat din viață Nelu Ploieșteanu (Ion Dumitrache; 16 decembrie 1950, Ciorani, Prahova – 2 aprilie 2021, București)

Unul dintre cei mai cunoscuți interpreți de muzică lăutărească din România; a colaborat cu actorii Gheorghe Dinică și Ștefan Iordache.

2021 – A încetat din viață Alexandru Popescu Mihăești (14 martie 1933 – 2 aprilie 2021)

Filolog, lingvist, psihopedagog, profesor universitar, scriitor și publicist.

2022 – A încetat din viață Grigore Brâncuș (20 martie 1929 – 2 aprilie 2022)

Lingvist, filolog și profesor universitar, membru al Academiei Române.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită