Draconul Dacic -cover
Amintirile zilei Istoria românilor

2 Decembrie în istoria românilor

Prima atestare a geto-dacilor Tudor Drăganu Testamentul Elias Nicolae Labiș Mitică Popescu Done Stan Cornel Fugaru Alexandru Cistelecan Tiberiu Almosnino Leo Iorga

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Prima atestare documentară a geto-dacilor. Draconul dacic

 

514 ÎHr – Prima atestare documentară a geto-dacilor

Istoricul grec Herodot din Halicarnas îi descrie pe geto-daci în cadrul primelor lupte atestate documentar în anul 514 Î.Hr., 514 Iha Herodotpe care strămoșii noștri geto-dacii le-au purtat împotriva armatei perșilor conduși de regele Darius I a lui Hystapes, care a pătruns pe pământul Dobrogei de azi. Numeroasa armată persană a pătruns în Dobrogea în urma a unei mari expediții împotriva triburilor scitice în nordul Mării Negre. Pasajul despre geții dobrogeni care l-au înfruntat pe regele persan Darius I este înscris în Cartea a IV-a a istoriilor lui Herodot. El cuprinde patru paragrafe (IV, 93-96) al căror conținut este bine să ni-l reamintim, fără a-l reproduce în întregime, astfel: După ce a trecut Bosforul, Darius a străbătut pământul Traciei prin țara odrișilor (IV, 89-92), și „înainte de a ajunge la Istru îi supune mai întâi pe geții care se cred nemuritori” și care „fiindcă s-au purtat nechibzuit [înfruntându-l] au fost îndată supuși [deși sunt] dintre traci cei mai viteji și cei mai drepți”. 514 Ihb Geto-daciiHerodot scria că geții se credeau nemuritori și a oferit detalii despre religia și ritualurile acestora.

1832 – S-a născut Dimitrie Lecca

2 decembrie 1832, Tecuci – 4 iulie 1888, Radomirești, Bacău

Ofițer și politician, ministru de război, deputat. A făcut studiile militare în Franța, după care a intrat în armata română. 1832-1888 Dimitrie LeccaFiind maior și comandant al batalionul de vânători care făcea de gardă la palat, la 11 februarie 1866, a fost în legătură cu conspiratorii care l-au determinat pe Alexandru Ioan Cuza să abdice. I-a lăsat pe aceștia să intre în palat, în noaptea respectivă. În timpul războiului pentru Independența României a participat (cu gradul de colonel) la luptele de la Lom-Palanca și Smârdan. După război a fost înaintat la gradul de general. A fost membru al Partidului Liberal, fiind ales deputat de Bacău, iar între 1883–1888 a fost președinte al Camerei Deputaților.

1839 – S-a născut Barbu Constantinescu

2 decembrie 1839, Ploiești – 30 noiembrie 1891, București

Teolog, profesor universitar din a doua jumătate a secolului 19, preocupat de luminarea maselor. A urmat Seminarul Central și Colegiul Sfântul Sava din București. În 1860 a obținut o bursă de stat la Leipzig (licență în Teologie și Doctorat în Filosofie). În 1866 a fost numit profesor la Seminarul Central din București. A predat Istorie la Liceul „Matei Basarab” și Pedagogie la Azilul „Elena Doamna”. A fost profesor de Istorie bisericească și primul decan (din 1881 până la moartea sa) al noii Facultăți de Teologie din București, înființate la 1/13 noiembrie 1881. A fost culegător de folclor și editor al revistei Educatorul. A considerat că „poporul este temelia statului și cu cât poporul va fi mai luminat, cu atât statul întreg va deveni mai ferice înăuntru, mai puternic și mai respectat în afară”. De-a lungul vieții a publicat manuale de Limba română, Istorie, Pedagogie, Istorie bisericească etc.

1849 – Asociația Română pentru Conducerea Emigrației

Pașoptiștii români refugiați la Paris au înființat Asociația Română pentru Conducerea Emigrației În fruntea asociației era un comitet format din: Ion Ghica, Gheorghe Magheru, Nicolae Bălcescu, C.A. Rosetti și Dumitru C. Brătianu. Bălcescu s-a retras din asociație în scurt timp.

1864 – A intrat în vigoare Codul de procedură penală

Alcătuit după modelul Codului Penal francez (din 1810) și al Codului Penal prusian (din 1851), documentul avea la bază, totodată, și unele legi penale autohtone. Promulgat de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 11 noiembrie 1864, a fost în vigoare în perioada 2 decembrie 1864–18 martie 1936.

1864 – S-a inaugurat Școala Națională de Arte Frumoase din București

Școala a fost înființată la 5 octombrie 1864 prin decretul dat de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, și ca urmare a demersurilor făcute de pictorii Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu și inaugurată la 2/14 decembrie. 1864 Școala Națională De Arte Frumoase (clădirea Monetăriei)-21Avea secțiile: Pictură, Sculptură, Gravură, Arhitectură, Desen linear, Estetică, Istorie și perspectivă și o durată de 5 ani. Theodor Aman a fost primul director al instituției. Așa o mare importanță s-a acordat inaugurării Școlii Naționale de Arte Frumoase, încât ea a fost cinstită cu fanfară și gardă de onoare.

1866 – S-a născut Constantin Christescu

2 decembrie 1866, Pădureți, Argeș – 9 mai 1923, București

General al armatei române în timpul primului război mondial. A urmat cursurile Școlii de ofițeri de infanterie și cavalerie din București, absolvită în 1887. 1866-1923 Constantin ChristescuA absolvit apoi Școala politehnică din Paris în 1890, Școala de aplicație de artilerie și geniu de la Fontainbleau în 1892 și Școala superioară de război din Paris în 1894. A fost, pe rând, profesor la Școala Superioară de Război, comandant al Școlii Superioare de Război, Șef de Stat Major al Armatei a 2-a române, al Armatei a 3-a române și al Grupului de armate general Averescu, Comandant al Armatei de Nord române, al Armatei 1 române, Șef al Marelui Stat Major. În anul 1913 a contribuit esențial la elaborarea planurilor de operații ale armatei, pe baza acestor planuri armata sârbă aliată obținând o mare victorie împotriva armatei bulgare în cel de-al doilea război balcanic.

1880 – Primul atentat asupra prim-ministrului Ion C. Brătianu

Brătianu tocmai plecase de la Camera Deputaților. Singur, se îndrepta spre locuința sa, când pe neașteptate un individ i-a înfipt un cuțit în piept. Din fericire, lama cuțitului n-a putut străpunge hainele groase, de iarnă. Atacatorul a încercat o nouă lovitură, dar un deputat venit în ajutor l-a doborât la pământ cu o lovitură în cap. 1880 Primul Atentat La Ion C. BrătianuAutorul se numea Ion Pietraru și era un fost profesor din Târgoviște care voia să răzbune o veche altercație cu Brătianu.

1892 – S-a născut Emanoil Lucescu

2 decembrie 1892, București – 28 februarie 1942, Tulumceak, Ucraina

General în timpul primului război mondial. A urmat Școala de ofițeri de artilerie, geniu și marină (1913–1915). A fost, pe rând, comandant al Regimentului 31 Artilerie, al Regimentului 68 Artilerie și al Regimentului 36 Artilerie, comandant al artileriei Diviziei 18 Infanterie. În timpul primului război mondial a participat la luptele de pe valea Oltului (Câineni) și de la Muncelu, a condus artileria Diviziei 18 Infanterie în luptele de la Odessa și de la Djanford-Crimeea. A primit Ordinul Mihai Viteazul cl.III.

1898 – S-a născut Mihail Axente

2 decembrie 1898, Ivești, Tecuci/Galați – 1969

Scriitor și editor, și-a desfășurat cea mai mare parte a preocupărilor literare în orașul Mediaș, unde s-a stabilit. A fost impiegat la Direcția generală PTT, Oficiul Mediaș, agent la Brigada de siguranță Mediaș. A debutat în ziarul Drum Nou, unde a publicat o serie de nuvele istorice precum și un jurnal de călătorie, De la Dunăre la Sena. A publicat versuri și proză în revistele Universul literar, Eu și Europa (Deva) și în ziarele: Ecoul Târnavelor și Zori noi (Mediaș), Curierul (Sibiu), Gazeta de Turda etc. Cea mai mare parte a preocupărilor sale literare este legată de revista Lanuri, alături de George Popa. Dacă în activitatea de creație a fost dator sămănătorismului, în munca de editor și de ctitor de revistă îl putem înscrie alături de cele mai prestigioase nume.

1902 – S-a născut Elena Ilinoiu-Codreanu

2 decembrie 1902, Dedulești, Brăila, Regatul României – 5 septembrie 1994, București

Membră a Mișcării Legionare și soția lui Corneliu Zelea Codreanu. În perioada studiilor la Facultatea de Litere, l-a cunoscut pe Corneliu Zelea Codreanu. S-au căsătorit după achitarea lui Codreanu în procesul asasinării prefectului de poliție Manciu – căsătoria civilă, la Huși, cea religioasă, la Focșani. La nuntă au participat 80.000–100.000 de persoane. După asasinarea lui Codreanu în 1938, s-a ascuns în Ardeal împreună cu fetița pe care cuplul o adoptase. Cu sprijinul legionarilor din Germania, s-a refugiat la Berlin. În 1940, după ascensiunea la putere a Mișcării legionare, ea s-a întors în România. Din 1950, a devenit deținut politic al regimului comunist, trecând prin închisorile de la Mislea, Târgșor, Arad, Oradea, apoi a fost deportată, până în 1964, în Câmpia Bărăganului, la Lătești.

1911 – S-a născut Ieronim Șerbu

Afon Herz Erick; 2 decembrie 1911, Botoșani – 8 decembrie 1972, București

1911-1972 Ieronim Șerbu ScriitorProzator, memorialist, publicist. A absolvit Liceul „Gheorghe Lazăr” din București și a fondat, împreună cu Dan Petrașincu revista Discobolul, în care a și debutat (1932). A colaborat la: Azi, Lumea, Viața Românească, Revista Fundațiilor Regale, Gazeta literară etc. A debutat editorial cu un volum de nuvele, Dincolo de tristețe (1940), urmat de povestirile adunate sub titlurile: Oamenii visează pâine, Vițelul de aur, de romanele Rădăcinile bucuriei, Podul amintirilor, un interesant volum de memorialistică: Vitrina cu amintiri și articole pe teme literare, adunate în volumul Itinerarii critice.

1912 – S-a născut Gheorghe Chivu

2 decembrie 1912, Chirnogeni, Constanța – octombrie 1986, Sighet

Poet si pictor. A urmat cursurile Seminarului Teologic la Constanța, Dorohoi și Galați. Între 1934–1940 a urmat Academia de Arte Frumoase din București, fiind elevul lui Camil Ressu. 1912-1986 Gheorghe ChivuS-a specializat în pictură religioasă în Italia (1937). A frecventat cenaclul Sburătorul. A fost profesor de Desen la Medgidia, Oradea, Șimleul Silvaniei și Sighet. A debutat în revista Claviaturi din Brașov, în 1944. În 1946 a primit, alături de Mihail Crama, Premiul Scriitorilor Tineri al Fundațiilor Regale, pentru volumul Zumbe, care nu va fi tipărit decât în 1966. A colaborat la revistele transilvănene Steaua, Tribuna, Familia, Tomis, Arta, România literară etc. A publicat volume de versuri: Apocrife, Metope, Brazde străbune.

1912 – S-a născut Tudor Drăganu

2 decembrie 1912, Năsăud, Austro-Ungaria/România – 21 august 2010, Cluj-Napoca

Jurist și profesor universitar; membru de onoare (din 2003) al Academiei Române. 1912-2010 Tudor Drăganu JuristA studiat Dreptul la Universitatea „Babeș-Bolyai”, unde apoi a fost vreme îndelungată profesor de Drept constituțional. A fost vicepreședinte (1967–1969), președinte (1969–1973) al Comisiei pentru probleme juridice, parlamentare și drepturile omului a Uniunii Interparlamentare, membru al delegației României la Conferința pentru Securitate și Cooperare Europeana de la Helsinki și Viena, președinte al Comisiei Politice pentru Securitate și Cooperare Europeana de la Viena. A fost numit, prin decret al președintelui Republicii Franceze, profesor la Universitatea Pantheon-Sorbonne din Paris, a fost ales membru al Institutului Internațional de Științe Administrative din Bruxelles. Este considerat creator de școală juridică românească, fiind și autor al unei opere științifice impresionante.

1914 – Testamentul lui Jacques M. Elias

Prin testamentul scris în data de 2/15 decembrie 1914, cum nu avea nici ascendenți și nici descendenți în viață, Jacques M. Elias a desemnat ca legatar universal Academia Română, 1914 Jacques M. Elias (1844-1923)căreia i-a lăsat toată averea mobilă și imobilă „oriunde s-ar afla această avere, în țară și în străinătate” (evaluată pe atunci la 1 miliard de lei). În acest testament, Elias a cerut moștenitorului „să înființeze și să stăruie a se recunoaște ca persoană juridică o fundație de cultură națională și de asistență publică numită «Fundația Familiei Menachem H. Elias»”. Prin decretul Regal nr. 3.403/3 iulie 1923, Academia Română a fost autorizată să primească moștenirea defunctului și să îndeplinească cererea acestuia din testament. Conform dorinței sale, Academia Română a înființat o fundație de cultură națională și de asistență publică numită Fundația Familiei Menachem H. Elias, întreaga avere urmând să fie consacrată „promovării culturii din România, alinării boalelor săracilor noștri, încurajării elementelor valoroase, sprijinirii cauzelor nobile. Și aceasta fără deosebire de origine, pentru toți cei care merită să fie ajutați”.

1917 – Sfatul Țării din Basarabia a proclamat Republica Democratică Moldovenească

Republica Democratică Moldovenească a fost un stat efemer a cărui autonomie față de Imperiul Rus a fost proclamată la 2 decembrie 1917 de Sfatul Țării din Basarabia, organ reprezentativ al populației din fosta gubernie rusă Basarabia, ales în octombrie–noiembrie 1917, odată cu începuturile revoluției ruse din luna februarie a aceluiași an și cu dezintegrarea puterii politice a Imperiului Rus. 1917 Republica Democratică MoldoveneascăInițial, Republica Democratică Moldovenească a fost declarată parte a unei viitoare Rusii federale, dar la 24 ianuarie 1918 și-a proclamat independența, iar la 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Țării a votat unirea Republicii Democratice Moldovenești cu România.

1918 – Întrunirea Marelui Sfat Național la Alba Iulia

La 19 noiembrie/2 decembrie 1918, a doua zi după Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, a avut loc întrunirea Marelui Sfat Național, în conformitate cu articolul al IX-lea al Rezoluției Adunării Naționale de la Alba Iulia, „pentru conducerea mai departe a afacerilor Națiunii Române din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, pentru care avea „toată îndreptățirea să reprezinte națiunea română, oricând și pretutindeni față de toate națiunile lumii și să ia toate dispozițiile pe care le află necesare în interesul națiunii”. La ora 9, membrii aleși ai Sfatului s-au întrunit în sala tribunalului din Alba Iulia și și-au ales organele de conducere. În biroul Sfatului au fost aleși: Gheorghe Pop de Băsești (președinte), episcopii Miron Cristea și Iuliu Hossu, Teodor Mihali, Andrei Bârseanu (vicepreședinți), Caius Brediceanu, Mihai Popovici, Ionel Pop, Silviu Dragomir, Ghiță Pop și Iosif Ciser (notari).

A ales apoi un organ reprezentativ cu activitate permanentă, numit Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului, și ținuturilor românești din Ungaria și compus din 15 membri ai Sfatului (zece membri ai Partidului Național Român, doi ai Partidului Social-Democrat și trei independenți), printre care: Iuliu Maniu (președinte și ministru de Interne), Ștefan Cicio-Pop (Armată și Siguranță Publică), Aurel Vlad (Finanțe), Aurel Lazăr (Justiție), Vasile Goldiș (Culte și Instrucțiune Publică), Alexandru Vaida-Voevod (Externe și Presă), Ioan Flueraș (Sănătate și Ocrotiri Sociale), Victor Bontescu (Agricultură și Comerț), Iosif Jumanca (Industrie), Vasile Lucaciu (fără portofoliu, cu misiuni în străinătate), Octavian Goga, Ion Suciu, Emil Hațieganu, Romul Boilă, Valeriu Braniște.

1918 Consiliul Dirigent Al Transilvaniei
Consiliul Dirigent. Primul Guvern român al Transilvaniei și Banatului după decretarea Unirii.
Rândul de jos, de la stânga la dreapta: Al. Vaida Voevod, St. Cicio Pop, Iuliu Maniu, Vasile Goldiș, Aurel Vlad
Rândul de sus: Iosif Jumanca, Romul Boila, Valeriu Braniște, V. Bontescu, Ioan Suciu, Aurel Lazăr, E. Hatieganu, Ion Flueraș (lipsesc Octavian Goga și Vasile Lucaciu, în misiune în străinatate)

Consiliul Dirigent, așa cum a hotărât Marele Sfat Național, „va aduce la îndeplinire hotărârile Adunării Naționale, va prelua și va dirigui viața de stat, va îngriji serviciile publice și în acest scop va fi în drept de a ordona și a lua toate măsurile pe care le va găsi necesare”. După ce au fost aleși, membrii Consiliului au depus jurământul de credință în fața episcopului Ion Papp. Marele Sfat Național și Consiliul Dirigent și-au stabilit sediul la Sibiu.

Pentru delegația care trebuia să plece la București să prezinte Regelui Ferdinand I și guvernului Brătianu rezoluția Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia au fost desemnați Miron Cristea, Iuliu Hossu, Vasile Goldiș, Alexandru Vaida-Voevod și Caius Brediceanu.

1932 – S-a născut Czáka Zoltán

2 decembrie 1932, Miercurea Ciuc – 12 noiembrie 2013

Hocheist, multiplu campion național. A fost un mare talent sportiv, practicând mai multe sporturi – handbal, baschet, atletism, lupte, box, un sezon a fost chiar fotbalist atestat la Steaua, dar marele său succes l-a avut în hochei. La 17 ani a intrat în prima echipă de campionat din Miercurea Ciuc, IPEIL, cu care a fost campion național în 1949 și 1951 și a câștigat cupa în 1950. A fost admis la Facultatea de Matematică și Fizică a Universității „Bolyai” din Cluj unde a studiat doar o lună, pentru că s-a transferat la echipa militară înființată atunci la București, Casa Centrală a Armatei. (CCA, din 1961, Steaua), unde i-a fost antrenor Mihai Flamaropol. Aici a câștigat 10 titluri de campion național. A jucat 158 de meciuri în tricoul naționalei României, fiind prezent la peste 20 de campionate mondiale și a participat la Jocurile Olimpice de Iarnă (1964, 1968). În 1968, a fost numit antrenor al echipei Steaua. În 1953 a primit titlul de maestru al sportului, iar în 1972 a fost numit maestru emerit al sportului. S-a întors la Miercurea Ciuc, în 1984, iar în sezonul 1985-1986 a antrenat echipa locală Sport Club, pe a cărei bancă s-a întors pentru o lună în sezonul 1998–1999. Problemele de sănătate l-au ținut departe de sportul pe care l-a îndrăgit o viață întreagă.

1935 – S-a născut Nicolae Labiș

2 decembrie 1935, Poiana Mărului–Mălini, Baia/Suceava – 22 decembrie 1956, București

Poet-simbol al anilor 50, numit de criticul Eugen Simion „buzduganul unei generații”. A urmat Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni (1947–1951), perioadă în care a scris versuri, a participat la Iași la o consfătuire a tinerilor scriitori din Moldova, în calitate de secretar al cenaclului literar din Fălticeni, unde s-a remarcat după ce a recitat poezia Fii dârz și luptă, Nicolae!, publicată apoi în Iașul nou și Lupta poporului din Suceava. În 1951 a obținut premiul I la Olimpiada națională de Limba română, la București; cu această ocazie a câștigat admirația redactorilor revistei Viața Românească, publicând poezia Gazeta de stradă. 1935-1956 Nicolae Labiș PoetA urmat Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București, unde i-a avut profesori pe Mihail Sadoveanu, Tudor Vianu și Camil Petrescu, iar printre colegi pe Florin Mugur, Lucian Raicu, Ion Gheorghe, Doina Sălăjan și Gheorghe Tomozei. Aici s-a impus, grație înzestrării sale poetice și intelectuale excepționale, ca lider de opinie. În 1955 s-a înscris la Facultatea de Filologie a Universității din București, însă a renunțat după doar un semestru. I-a apărut poemul Moartea Căprioarei în Viața Românească. A îmbrățișat, de la început, ideile regimului comunist de guvernământ, cântându-i laude într-un număr de poezii, devenind o stea în cadrul partidului. A lucrat la revista Contemporanul, apoi la Gazeta literară. Volume publicate: Primele iubiri, Lupta cu inerția. Din 1956 a fost acuzat că s-a îndepărtat de linia partidului, de „snobism, evazionism, influențe ale ideologiei burgheze, infiltrații liberaliste, slabă pregătire ideologică, lipsă de contact cu realitatea, precum și confuzii cu privire la raportul dintre libertate și îndrumare” [Mihai Beniuc], „teribilism” [Aurel Rău]. Și-a găsit sfârșitul într-un grav și controversat accident de tramvai.

1936 – S-a născut Mitică Popescu

2 decembrie 1936, București – 3 ianuarie 2023, București

Actor de teatru și film. În timpul facultății, sub regimul comunist, a fost condamnat la 3 ani de închisoare pentru nedenunțarea de acte preparatorii pentru trecerea frontierei. A jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț și la Teatrul Mic, unde a cunoscut-o pe Leopoldina Bălănuță cu care s-a căsătorit. 1936-2023 Actor Mitică PopescuA jucat în peste 50 de piese de teatru: Geamandura de Tudor Mușatescu, Matca de Marin Sorescu, Galileo Galilei de Bertolt Brecht, Cititorul de contor de Paul Everac, Să îmbrăcăm pe cei goi de Luigi Pirandello, Evul mediu întâmplător de Romulus Guga, Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov, Mitică Popescu de Camil Petrescu, O femeie drăguță cu o floare și ferestre spre nord de Eduard Radzinski, Mătrăguna de Niccolo Machiavelli, Pescărușul de A.P. Cehov, Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni și peste 75 de filme: Dincolo de nisipuri, Tănase Scatiu, Tufă de Veneția, Clipa, Lumini și umbre (serial TV), De ce trag clopotele, Mitică?, Emisia continuă, Trenul de aur, Moromeții, Cel mai iubit dintre pământeni, Sistemul nervos. A fost gazda emisiunii de pe TVR 2 D’ale lu’ Mitică. A fost distins cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2002) și a primit Premiul pentru întreaga activitate la Gala Premiilor UNITER 2009.

Moromeții (1987) • Victor Rebengiuc, Luminița Gheorghiu, Gina Patrichi, Mitică Popescu, Dorel Vișan, Petre Gheorghiu, Florin Zamfirescu etc.

1937 – S-a născut Done Stan

2 decembrie 1937, Giurgiu

Grafician. A urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, secția Grafică, clasa Vasile Kazar. A fost ilustrator de carte, redactor artistic și șef de redacție la editurile Tineretului, Ion Creangă, Cartea Românească, Minerva. A realizat macheta copertelor celebrelor colecții Traista cu povești, Biblioteca pentru toți copiii, Cartea Românească, Minerva. 1937 Done StanÎn ultimii ani a fost redactor artistic la editura Paralela 45. A făcut parte din jurii în concursuri și expoziții de grafică și grafică de carte, în țară și străinătate. A primit importante premii și distincții, fiind considerat unul dintre cei mai valoroși graficieni din Europa: Premiul III pentru grafică al UAP (1966), Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1968), Premiul pentru ilustrațiile la Basmele românilor oferit de Centrala Editorială București (1985), Premiul pentru grafică al UAP (1989), Premiul Național pentru concepție artistică în domeniul cărții (2003), Medalia Meritul Cultural cl.I.  

Biografie ilustrată [ColoRo]

1939 – S-a născut Dumitru Drăgan

2 decembrie 1939, București – 15 iulie 2018, Pitești

Actor de teatru și film. A absolvit Institutul de Artǎ Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, secția Actorie la clasa A. Pop. Marțian în 1960, susținând la examenul de diplomă rolul Lev Poroșin în Mica studentǎ de Nicolai Pogodin. A debutat la Teatrul de Stat din Baia Mare, în piesa Avarul de Molière. 1939-2018 Dumitru DrăganA jucat pe scenele teatrelor din București, Brașov, Baia Mare, Piatra Neamț, Constanța și în cele din urmă la Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești. Activitatea sa artistică cuprinde peste 150 de roluri, dar mai ales premiere absolute ca: Pericles de William Shakespeare, Jocul ielelor de Camil Petrescu, Grădina cu trandafiri de Andi Andrieș, Rouă și tutun de Mircea Radu Iacoban, dar și roluri marcante pentru cariera sa artistică în: Pogoară iarna de Max Anderson, Maria Stuart de F.Schiller, Dona Juana de Radu Stanca, Clipe de viață de W.Saroyan, Don Carlos de F.Schiller, Ospățul lui Trimalchio de Cristian Munteanu etc. A fost un adevărat erou romantic, căci din toate dramele lumii numai cele romantice i s-au potrivit perfect. A jucat și în filme: Dragoste lungǎ de o searǎ, Clipa, Din nou împreună, Vlad Țepeș, Omul care ne trebuie, La răscrucea marilor furtuni, Raliul. A obținut numeroase diplome de onoare, de merit și de excelentă, pentru personalitate marcantă în domeniul Culturii.

Din nou împreună (1978) • Vladimir Găitan, Ilarion Ciobanu, Mircea Diaconu, Micaela Caracaș, Draga Olteanu-Matei, Octavian Cotescu, Dumitru Drăgan, Geo Saizescu etc.

1939 – A încetat din viață Ștefan Holban (15 mai 1869, Vaslui – 2 decembrie 1939, București)

General al armatei române, în timpul primului război mondial; ministru al Apărării, a participat la acțiunea contra regimului bolșevic al lui Bela Kun în Ungaria din 1919

1940 – S-a născut Cornel Fugaru

2 decembrie 1940, București – 13 iulie 2011, București

Compozitor de muzică ușoară, solist vocal și instrumentist, lider al formației Sincron. A participat la numeroase turnee în străinătate, a făcut parte din jurii naționale de concursuri de muzică ușoară, a susținut numeroase concerte și recitaluri la televiziune, a apărut ca interpret în filme: Opt minute de vis, Opt exerciții de 625 de linii (serial), Împușcături pe portativ și a compus muzică de film: Fata morgana, Liceenii Rock’n’Roll. Printre cele mai cunoscute piese compuse de el se numără: De ce-ai plecat din viața mea?, Dau viața mea pentru o iubire, Nu sunt sclavul tău, Eu nu mai sunt cel de ieri. A colaborat foarte mult cu soția sa, Mirela Fugaru.

De ce-ai plecat din viața mea?

1940 – S-a născut George Iarin

Gheorghe Ionescu; 2 decembrie 1940, Ploiești

Poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala București. În urma arestării și a condamnării la închisoare a tatălui său (1957), a fost încorporat într-un detașament militar de muncă forțată (liberat în 1961). A făcut studii, neterminate, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (1962). A fost profesor de Limba română, Muzică și Desen la școli generale din mediul rural, inspector și bibliotecar la Centrala Petrolului Bolintin Vale, statistician la Schela de foraj Chitila. A debutat cu versuri în Luceafărul (1959), și editorial cu placheta Elegii pentru pământ (1977), urmată de Scrisori din Andromeda, Ziar de seară, Biblioteca pierdută. A colaborat la Gazeta literară, Luceafărul, Viața Românească, Steaua, Tribuna, Tomis, Flacăra.

1942 – S-a născut Dumitru Avakian

2 decembrie 1942, Cetatea Albă, RSSU/Ucraina

Critic muzical și profesor armean din România. În perioada 1962–1966 a urmat cursurile Universității Naționale de Muzică din București. După finalizarea studiilor, s-a perfecționat prin participarea ca audient la cursurile de vară ale Conservatorului din Weimar (1969–1977) și la cele de muzică contemporană de la Darmstadt (1980, 1982). A participat la importante stagii de perfecționare profesională, printre care cel de la Conservatorului din Weimar, la cel de muzică contemporană de la Darmstadt și la cele de la Pécs (Ungaria). După 1990 a făcut parte din colectivul redacțional al revistelor Ararat, Melos. A colaborat la realizarea cunoscutului Dicționar de termeni muzicali. Este profesor de studii teoretice (Teorie-solfegiu, Dicteu muzical, Armonie, Contrapunct, Forme muzicale, Istoria muzicii) la Colegiul Național de Muzică „George Enescu“ din București. A publicat o serie de articole în ziarul Curentul. A primit Premiul criticii muzicale al Uniunii Compozitorilor din România (2003) și a fost distins cu Ordinul Național Pentru Merit în grad de Cavaler (2014).

1942 – S-a născut Marcela Rădulescu

2 decembrie 1942, Brașov

Graficiană, membră a Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Brașov. Absolventă a Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” Cluj, Secția Grafică. 1942 Marcela Rădulescu GraficianăEste prezentă cu lucrări în muzee din România, Belgia, Ungaria și în colecții particulare din România, Germania, Belgia (Fundația Veranneman-Gent), Grecia, Spania, Franța, Italia, SUA.

Expoziţia Studiul pe hârtieAlexandrina Gheție, Marcela Rădulescu, Valentin Iuliano, Olimpiu Bandalac [Modernism]

1944 – Miniștrii PNȚ și PNL din Guvernul Constantin Sănătescu (2) și-au prezentat demisia

Consiliul de miniștri de largă colaborare politică, prezidat de Constantin Sănătescu, a guvernat între 4 noiembrie–5 decembrie 1944. S-a confruntat cu crizele provocate de comuniști și socialiști încontinuu. Miniștrii PNȚ și PNL au demisionat în semn de protestat față de încercările de acaparare a puterii de către comuniști. În acest context, Constantin Sănătescu și-a depus mandatul pe 5 decembrie, generalul Nicolae Rădescu fiind desemnat să formeze un nou guvern, de uniune națională.

1944 – S-a născut Alexandru Neculae Boriga

2 decembie 1944, Bezdead, Dâmbovița – 15 aprilie 2016

Statistician, inginer și profesor cu contribuții deosebite la statistica atletică. După absolvirea Facultății de Construcții Civile, Industriale și Agricole a Institutului de Construcții București, a profesat la: IPBCA Doicești – inginer stagiar, șef secție, șef serviciu; Consiliul Popular Târgoviște – șef serviciu; IJGCL Dâmbovița – inginer șef, director (1980–1983); ICMM Târgoviște – inspector principal, șef serviciu, director grup șantiere; Prefectura Dâmbovița – subprefect, prefect (1991–1993); SC CORINT Târgoviște – inspector principal; RAGC Târgoviște – director general, consilier. S-a perfecționat ca manager în domeniul relațiilor economice interne, internaționale și de legislație privind procesul de reformă în România la Institutul de Management și Informatică din București (1995). 1944-2016 Alexandru Neculae Boriga StatisticianÎn 2005, la Academia Națională de Educație Fizică și Sport București a susținut teza Istoria și evoluția atletismului în România, obținând titlul de Doctor în Educație Fizică și Sport cu calificativul Cum laude. A fost lector asociat, predând Istoria educației fizice și a sportului, Olimpism, Construirea și amenajarea bazelor sportive, șeful Catedrei de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității Valahia Târgoviște. Este autorul (unic, coautor, în colectiv) a 22 de volume dintre care: Anuarul atletic românesc (1989, 1990, 2001, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008, 2009), Atletismul românesc. Palmares internațional, Atletismul românesc 1912–1994. Performerii, Campionii României la atletism 1914–1998. Seniorii (în colaborare cu Vladimir Simionescu), Campionii României la atletism 1914–2002. Tineret, Juniori, Copii (în colaborare cu Vladimir Simionescu), Cartea de aur a atletismului românesc, Enciclopedia educației fizice și sportului din România (colectiv) etc. A fost distins cu Diploma Inspectoratului General al Apărării Civile din Ministerul Apărării Naționale (1993), Diploma de Recunoștință a Societății Naționale de Cruce Roșie din România (2001), Diploma de Merit a Universității Valahia (2002), Diploma de Excelență a Direcției pentru Sport Dâmbovița (2007), Diploma pentru merite deosebite la Gala sportului dâmbovițean (2010).

1948 – Desființarea Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică)

Decretul nr. 358/2 decembrie 1948 pentru stabilirea situației de drept a fostului cult greco-catolic, publicat în Buletinul Oficial nr. 281/2 decembrie 1948 a repezentat, practic desființarea cultului greco-catolic: 1948 Biserica Română Unită Cu Roma DesființareArt. 1 „În urma revenirii comunităților locale (parohii) ale cultului greco-catolic la cultul ortodox român și în conformitate cu art. 13 din decretul Nr. 177/1948, organizațiile centrale și statutare ale acestui cult, ca: Mitropolia, Episcopiile, capitlurile, organele, congregatiunile, protopopiatele, manastirile, fundatiunile, asociațiunile, cum și orice alte instituții și organizațiuni, sub orice denumire, încetează de a mai exista”. Art. 2 „Averea mobilă și imobilă aparținînd organizațiilor și instituțiilor arătate la art. 1 din prezentul decret, cu excepția expresă a averii fostelor parohii, revine Statului Roman, care le va lua în primire imediat. […]”.

1950 – S-a născut Carmen Stoianov

2 decembrie 1950, București

Muzicolog, profesoară universitară. Între 1969–1973 a urmat Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, Secția Teoretică, specializarea Muzicologie, având profesori pe Ovidiu Varga, Grigore Constantinescu, Dumitru Bughici, Constantin Bugeanu, Gh. Ciobanu, Aurel Stroe, Liviu Comes, Emilia Comișel, Octavian Lazăr Cosma. 1950 Muzicolog Carmen StoianovEste Doctor în Muzicologie al Universității Naționale de Muzică din București (1998) cu teza Repere în neoclasicismul muzical românesc. A fost profesor de Pian la Școala de Muzică și Arte Plastice nr. 2, lector, apoi conferențiar la Universitatea Națională de Muzică București, profesor asociat la Universitatea din București, Facultatea de Litere, decan, conferențiar, apoi profesor la Facultatea de Muzică a Universității „Spiru Haret” din București, director al redacției muzicale la Televiziunea România de Mâine. A scris articole, recenzii, cronici, în revistele Muzica, Actualitatea muzicală, Melos, Scânteia Tineretului, Flacăra, România literară, Opinia Națională, studii și coordonare științifică la Studii de Muzicologie.

1950 – A încetat din viață Dinu Lipatti (19 martie 1917, București – 2 decembrie 1950, Geneva)

Pianist și compozitor de reputație internațională, pedagog; membru post-mortem al Academiei Române

1951 – S-a născut Alexandru Cistelecan

2 decembrie 1951, Aruncuta, Cluj

Critic literar, considerat de mai mulți critici literari și editorialiști unul dintre cei mai importanți și influenți critici literari români contemporani, în special în critica de poezie. 1951 Alexandru CistelecanA absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, Secția Română-Italiană în 1974. Înainte de 1989 a fost criticul de poezie al revistelor Familia, Vatra, iar după Revoluție a fost redactor-șef adjunct al revistei Vatra și profesor de Literatură romănă contemporană la universitățile din Brașov și Târgu-Mureș. Este autorul volumelor Poezie și livresc, Celălalt Pillat, Top ten, Mircea Ivănescu. Micromonografie, 15 dialoguri critice, autorul mai multor articole din Dicționarul Scriitorilor Români (coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu) și al unor traduceri din limba italiană. A publicat studii, articole, eseuri și cronici literare în revista Vatra, a fost redactor-coordonator al revistei Provincia, coordonator al colecției Canon al Editurii Aula Brașov, este editorialist la ziarul Evenimentul zilei–ediția de Transilvania, semnează numeroase prefețe și postfețe la volume de poezii. În prezent, colaborează cu studii și cronici literare în Cuvîntul, Luceafărul, Piața literară, Columna, Poezia.

1951 – S-a născut Dumitru Hărădău

2 decembrie 1951

Jucător de tenis de câmp și antrenor. A câștigat de patru ori titlul de campion de tenis al României (1973–1977). 1951 Tenisman Dumitru HărădăuA câștigat Campionatul Balcanic de tenis de 5 ori. A fost membru al echipei României de Cupa Davis (1972–1984); a jucat finalele Cupei Davis în 1977 și 1980, iar semifinalele în 1978 și 1979, cel mai mare ranking al său fiind 322, în 1977. Ca antrenor, a format câțiva jucători de tenis, precum Horst Skoff (cel mai înalt clasat 18 ATP) și Raluca Sandu (cel mai înalt clasat 90 WTA). A fost directorul turneului Bucharest Open (1996–2006) și Director General al Federației Române de Tenis (2005–2008).

1953 – A încetat din viață Radu Bâldescu (16 octombrie 1888, Mihăileștii de Sus, Olt – 2 decembrie 1953, Jilava)

General, istoric militar, om politic, cavaler al Ordinului Mihai Viteazul, dușman pe față al comuniștilor, anchetat de Securitate, a decedat la închisoarea Jilava

1957 – S-a născut Edi Petroșel

2 decembrie 1957, București1957 Edi Petroșel

Muzician, toboșar, membru al formației Holograf din 1978. Cântă din copilărie, când, împreună cu frații săi a format o trupă de rock cu care cântau la baluri, nunți. A fost solicitat ca toboșar și în formații lăutărești. A intrat în Holograf în timpul studenției la Politehnică. A fost repartizat la Colibași, la Uzinele Dacia, împreună cu toți băieții de la Holograf. Au renunțat la Uzinele Dacia, dedicându-se muzicii.

Holograf – Inima mea nu e întreagă dacă nu ești tu

1955 – S-a născut Iulia Brânză Mihăileanu

2 decembrie 1955, în satul Mihăileni-Râșcani, RSSM – aprilie 2017

Scriitoare basarabeană, membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Era fiica unui cioban român, singurul din sat care știa să scrie cu caractere latine și se semna numai cu litere latine, dar care fusese omorât în bătaie de persoane necunoscute – crimă rămasă neelucidată. 1955-2017 Iulia Brânză Mihăileanu ScriitoareA absolvit Facultatea de Litere a Universității de Stat din Chișinău. A fost cercetător la Institutul de Literatură și Folclor al Academiei de Științe din Republica Moldova și redactor la Femeia Moldovei Chișinău. Din anul 1994 s-a stabilit în România, dobândind cetățenia română și a primit o bursă pentru studii doctorale. După doi ani a devenit Doctor în Filologie. A fost membră a Filialei Arboroasa a Asociației Pro Basarabia și Bucovina. A lucrat ca muzeograf la Muzeul Etnografic Rădăuți, cercetător științific la Institutul Academic Bucovina, dar a fost nevoită să lucreze și în Italia, muncă necalificată, pentru a-și întreține fiica la Universitate. Câteva din cărțile sale: Pentru cine este nocivă originea traco-dacă a limbii române?, Geto-Dacii în literatura română, Credințe magice Geto-Dacice, Pagini fermecate, Pățaniile unei pisici vagabonde, Cortul lui Magellan, Doi câini în Țara marilor golani, Profețiile Corbului, Povestirile Câinelui Sihastru, Romanul lui Arcașu, Unde ești, copil din Mihăileni?, Ființă ideală, Poveștile mamei rândunică, Valea Popândăilor, Planeta Zânei bune (piese de teatru).

1962 – S-a născut Tiberiu Almosnino

2 decembrie 1962, București

Balerin, maestru de balet, fiul poeților Eleonora Almosnino (pseudonim Nora Iuga) și George Almosnino. A urmat cursurile Liceului de Coregrafie „George Enescu” din București pentru a deveni în 1981 angajat al Operei Naționale din București. 1962 Tiberiu AlmosninoA debutat ca solist in 1983, devenind maestru de balet în 2000. A dansat în: Romeo și Julieta de Prokofiev, Lacul lebedelor și Spărgătorul de nuci de Ceaikovski, La fille mal gardée de F. Herold, Tristan și Isolda de Wagner, Simfonia fantastică de Berlioz, Peer Gynt de Grieg. A fost artist invitat la diferite festivalui naționale și internaționale, de-a lungul carierei colaborând cu importante nume din baletul românesc și internațional. A primit diferite premii precum cel de interpretare acordat de Uniunea Interpreților, Coregrafilor și Criticilor Muzicali, pentru rolurile Petrucchio, Romeo și Manfred. A fost distins cu ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler. În prezent, este maestru de balet al Operei Naționale din București și colaborator la diferite teatre bucureștene.

Femeia îndărătnică de Eduard Elgar Coregrafia Ion Tugearu • Simona Șomăcescu & Tiberiu Almosnino

1964-2019 Leo Iorga Muzician1964 – S-a născut Leo Iorga

Leonard Iorga; 2 decembrie 1964, Arad – 2 noiembrie 2019, București

Muzician. A început să cânte la 14 ani, ca toboșar în trupa Liceului „Ioan Slavici” din Arad. A fost solistul vocal al trupelor Cargo, Compact, a făcut parte din grupurile Schimbul 3, Pacifica, PACT by Leo Iorga & Adi Ordean. Începând cu anul 2017, s-a alăturat ca invitat al legendarei trupe Compact B.S-a stins din viață la aproape 55 de ani, după o grea suferință.

Trenul pierdut – PACT by Leo Iorga & Adi Ordean

1970 – A încetat din viață Elena Drăgulinescu-Stinghe (8 decembrie 1881, Ploiești – 2 decembrie 1970, București)

Interpretă de operă, soprană; profesoară de canto; se numără printre fondatorii Societății Lirice Române Opera din București (1919), unde a cântat peste 20 de ani

1983 – S-a născut Andrei Tudor

2 decembrie 1983, București

Compozitor, dirijor, pianist, fiul compozitorului Ionel Tudor. A început să studieze pianul de la 4 ani. A urmat cursurile liceului Liceului „George Enescu”, pe parcursul căruia a început să compună, să fie pianist în diverse formule și să colaboreze cu Big Bandul Radio. 1983 Andrei Tudor DirijorÎn anul 1999 a participat la Festivalul Mamaia – secțiunea Creație, fiind cel mai tînăr concurent. A absolvit Universitatea Națională de Muzică din București, secția Muzică clasică, în paralel studiind jazzul și muzica pop. A acompaniat aproape toți soliștii care cântă live, în nenumărate recitaluri, concursuri, festivaluri, spectacole, emisiuni radio-tv. În calitate de compozitor a colaborat cu nume importante ale muzicii pop românești cum ar fi: Monica Anghel, Marcel Pavel, Nico, Luminița Anghel, Mihai Trăistariu, Dragoș Chircu, Vlad Miriță etc.

Concertul Sympho Pops I • Orchestra Simfonică București și Andrei Tudor

1984 – S-a hotărat demolarea ansamblului mănăstiresc Văcărești

Mănăstirea Văcărești, cunoscută și ca Închisoarea Văcărești, a fost un ansamblu arhitectonic construit între 1716–1736 în stil brâncovenesc, unul din cele mai valoroase monumente istorice din București, demolat în anul 1986 din ordinul lui Nicolae Ceaușescu. 1984 Biserica Mănăstirii VăcăreştiPe 2 decembrie 1984, când ansamblul era în renovare, șantierul a fost vizitat de Nicolae și Elena Ceaușescu, însoțiți de Patriarhul Iustin Moisescu. Ceaușescu i-a propus Patriarhului să facă în Mănăstirea Văcărești Institutul Teologic, pentru care existau bani de la ONU. Patriarhul a refuzat să ia localul în primire până nu este complet renovat, deoarece se temea ca Ceaușescu să nu dispună mutarea sediul Patriarhiei la Văcărești. Atunci, Ceaușescu a dispus demolarea mănăstirii. Deși mai mulți intelectuali (Constantin Noica, Geo Bogza, Mihail Șora, Dan Nasta, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Răzvan Theodorescu, Dinu C. Giurescu, Grigore Ionescu și Peter Derer) au semnat un memoriu pentru salvarea mănăstirii, în ciuda protestelor și intervențiilor Bisericii Ortodoxe Române, oamenilor de cultură din țară și de peste hotare, organizațiilor și instituțiilor internaționale, demolarea acesteia a început în toamna anului 1985. 1984 Demolarea Ansamblului Mănăstiresc VăcăreştiÎn decembrie 1986 a fost demolată biserica, iar în 1987 întreaga Mănăstire Văcărești a fost rasă de pe fața pământului.

1988 – Scufundarea cargoului Sadu

Una dintre marile catastrofe navale maritime românești, tragedie în care a fost implicat cargoul Sadu, scufundat în rada exterioară a portului Constanța, la o adâncime de circa 18-24 metri, lovindu-se de stabilopozii Digului de Nord în timpul unei furtuni. 1988 Cargoul Sadu ScufundareNaufragiul s-a soldat cu moartea a 15 marinari din cei 22 membri ai echipajului.

1992 – S-a născut Andreea Maria Ianăși

2 decembrie 1992, Târgu Jiu

Handbalistă. Și-a petrecut perioada de juniorat la Clubul Sportiv Școlar din orașul natal, Târgu Jiu, de unde a fost selectată la Centrul Național de Excelență de la Râmnicu Vâlcea (CNE) și unde a evoluat pe postul de extremă stânga. 1992 Andreea Maria Ianăși HandbalistăA jucat apoi la SCM Craiova (alături de care a câștigat Cupa EHF 2017), la echipa croată RK Podravka Koprivnica, în prezent joacă pe postul de centru pentru clubul Măgura Cisnădie. A fost componentă a echipelor naționale de junioare (2009–2011 – 16 apariții, 26 de goluri) și tineret (2011–2013 – 26 apariții, 55 goluri) ale României.

1998 – A încetat din viață Cleopa Ilie (Constantin Ilie; 10 aprilie 1912, Sulița, Botoșani – 2 decembrie 1998, Mănăstirea Sihăstria)

Teolog, arhimandrit și stareț la Mănăstirea Sihăstria; un renumit trăitor al credinței ortodoxe

2003 – La Muzeul Țăranului Român s-a deschis expoziția permanentă Casă în casă

A fost expusă locuința lui Antonie Mogoș din Ceauru, Gorj. 2003 Expoziția Casă în Casă

2013 – A încetat din viață Octavian Sava (Octavian Segall; 1 februarie 1928, București – 2 decembrie 2013, București)

Scenarist, dramaturg, autor de texte umoristice; redactor la Radio; (1949-1964); redactor și realizator de Televiziune

2013 – A încetat din viață Ștefan Călărășanu (9 martie 1947, Turnu-Severin – 2 decembrie 2013)

Sculptor, autor de lucrări de artă monumentală; creatorul trofeului Festivalului Dramaturgiei Românești de la Timișoara

2017 – A încetat din viață Alecu Croitoru (Alexandru Gheorghe Croitoru; 8 decembrie 1933, Bogza, Sihlea, Râmnicu-Sărat/Vrancea – 2 decembrie 2017, București)

Regizor de film, scenarist, actor, profesor universitar și poet

2020 – A încetat din viață Augustin Lucici (19 februarie 1956, Pitești – 2 decembrie 2020)

Artist plastic, pictor, autor de artă monumentală, grafică, muzeograf, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Pitești, președintele filialei (1991–1992)

2021 – A încetat din viață Mihai Păstrăguș (26 martie 1936, Buhalnița, Iași – 2 decembrie 2021)

Estetician, eseist, critic de artă, profesor universitar de filosofie și estetică la Universitatea Tehnică din Iași

 

#amintirilezilei #istoriaRomaniei #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită

1 comentariu la „2 Decembrie în istoria românilor